{"proloage":[{"title":" Pentru aducerea aminte de firea omeneasc\u0103 (Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Vasile)","content":"S\u0103 nu ne facem, fra\u0163ilor, p\u0103reri prea mari despre viata si trecerea noastra prin lume, nici s\u0103 ne m\u00e2ndrim cu puterea, nici sa ne inaltam cu bogatia, ci sa supunem poftele trupesti si sa ne ingrijim de sufletele noastre.\r\n\r\nLuati aminte, unde sunt P\u0103rin\u0163ii nostri, unde Proorocii si unde Apostolii? Sau, ce au luat cu ei cei ce au str\u00e2ns pe lume avu\u0163ii? Oare nu, precum goi s-au n\u0103scut, asa au si murit, neavand nimic in m\u00e2n\u0103?~Ci numai dreptatea dreptilor este cu ei si pomenirea lor cu laude, precum si pacatele pacatosilor sunt cu ei. \r\n\r\nC\u0103ci, toti suntem din \u0163\u0103r\u00e2n\u0103 si in pamant ne vom intoarce. Si tot omul, ca o hain\u0103, se \u00eenveche\u015fte. Hrana vietii lui sunt painea si apa, si zilele omului num\u0103rate sunt, ca un pumn de nisip, si degraba curg spre sfarsit, ca apa unui r\u00e2u.\r\n\r\nDrept aceea, fratilor, aducandu-ne aminte de sfarsitul nostru, s\u0103 parasim toate faptele cele rele. C\u0103 nici cele frumoase si bune ale lumii nu sunt vesnice, nici necazurile de aici nu sunt f\u0103r\u0103 de sfarsit. \r\n\r\n~Priviti cum se schimba toate; astazi ari tu pamantul, maine altul, dupa aceea, altul, si nu este nimic care sa ramana neclintit.\r\n\r\nToate se mi\u015fc\u0103, a\u015fa cum ar merge pe o cale; unul o pierde, iar altul o afl\u0103. Deci, de ne-am pierdut sufletele noastre, prin pacate, apoi, s\u0103 le aflam acum, prin poc\u0103in\u0163\u0103. Pentru c\u0103, la aceasta, \u00censu\u015fi Domnul ne invata pe noi, zicand: \"Cel care caut\u0103, afl\u0103, si, celui ce bate i se va deschide\" (Matei 7,8). \r\n\r\nA Domnului este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, Cuv\u00e2nt al Preacuviosului P\u0103rintelui nostru Efrem Sirul, ca s\u0103 nu ne minun\u0103m de cele vremelnice, nici s\u0103 ne am\u0103gim cu cele veselitoare ale vie\u0163ii. Cuv\u00e2nt la Psalmul 72","content":"Fiindc\u0103 mintea noastr\u0103 este lesne alunec\u0103toare \u015fi lesne se pogoar\u0103 c\u0103tre cele veselitoare ale vie\u0163ii, uit\u00e2nd bun\u0103t\u0103\u0163ile cele ce vor s\u0103 fie, pentru aceea ni se cuvine nou\u0103, a nu fi cu neb\u0103gare de seam\u0103 pentru p\u0103zirea de ispitirea sim\u0163urilor. C\u0103 ur\u00e2torul de bine, diavolul, ispitindu-ne, amestec\u0103 lucrurile, ca s\u0103 nu poat\u0103 mintea - c\u00e2rmaciul - a face deosebire \u00eentre cel bun \u015fi cel~r\u0103u. Deci, c\u00e2nd s-au adunat asupra noastr\u0103 g\u00e2nduri de\u015farte, mai \u00eenainte de a ajunge noi \u00een \u00eentunecarea lor, degrab\u0103 c\u0103tre \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura cea duhovniceasc\u0103 s\u0103 alerg\u0103m, c\u00e2nt\u00e2nd \u00eempreun\u0103 cu Proorocul Psalmul 72, a c\u0103rui \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 se potrive\u015fte nou\u0103. C\u0103, poveste\u015fte Proorocul, \u00een acest Psalm, nepotrivirea vie\u0163ii, ispitele \u015fi pe cei ce sunt v\u00e2na\u0163i prin ispite \u015fi pe cei ce biruiesc ispitele, prin r\u0103bdare. Dar \u015fi r\u0103spl\u0103tirile fiec\u0103ruia sunt descoperite acolo. Pentru aceasta, este el \u015fi surp\u0103tor al trufiei \u015fi al slavei de\u015farte, pov\u0103\u0163uind c\u0103tre slava cea adev\u0103rat\u0103 pe cei ce voiesc s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103. Deci, nu numai zicerile lui s\u0103 le cunoa\u015ftem,~ci \u015fi mintea noastr\u0103 s\u0103 o suim cu dinadinsul la graiurile cele dintru el, ca s\u0103 ne \u00eenvrednicim a ne face \u015fi \u00eemplinitori, cu fapta, \u015fi puterii \u015fi \u00een\u0163elegerii celor ar\u0103tate.\r\nC\u0103 zice Proorocul: \"C\u00e2t este de bun Dumnezeu cu Israel, cu cei drep\u0163i la inim\u0103. Iar mie, pu\u0163in a fost de nu mi-au alunecat picioarele, pu\u0163in a fost de nu s-au poticnit pa\u015fii mei. C\u0103 am pismuit pe cei f\u0103r\u0103 de lege, c\u00e2nd vedeam pacea p\u0103c\u0103to\u015filor. C\u0103 nu au necazuri p\u00e2n\u0103 la moartea lor \u015fi tari sunt, c\u00e2nd lovesc ei. De osteneli omene\u015fti nu au parte \u015fi cu oamenii nu sunt biciui\u0163i. Pentru aceea \u00eei st\u0103p\u00e2ne\u015fte pe ei m\u00e2ndria \u015fi se \u00eembrac\u0103 cu nedreptatea \u015fi cugetele inimii lor ies la iveal\u0103.~G\u00e2ndesc \u015fi vorbesc cu vicle\u015fug, nedreptate gr\u0103iesc de sus. P\u00e2n\u0103 la cer ridic\u0103 gura lor \u015fi cu limba lor str\u0103bat p\u0103m\u00e2ntul.\" (Psalmi 72, 1-9).\r\nDar ce \u00eensemneaz\u0103: \"nedreptatea gr\u0103iesc de sus\" \u015fi \"p\u00e2n\u0103 la cer ridic\u0103 gura lor?\". Ceea ce vrea s\u0103 spun\u0103 psalmistul \u00een acest fel, este c\u0103 p\u0103c\u0103to\u015fii, s\u0103v\u00e2r\u015find cele rele \u015fi nelu\u00e2nd pedeapsa cea cuvenit\u0103 pentru r\u0103ut\u0103\u0163ile lor, ajung de socotesc c\u0103 nu este Dumnezeu, f\u0103r\u0103 de minte f\u0103c\u00e2ndu-se ei. C\u0103 se arat\u0103: \"Zis-a cel nebun \u00een inima sa: Nu este Dumnezeu\" (Psalmi 13, 1), nedreptatea de sus gr\u0103ind, gura lor p\u00e2n\u0103 la cer ridic\u00e2nd \u015fi cu limba lor v\u00e2ntur\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul.\r\n~\"Pentru aceasta, poporul meu se ia dup\u0103 ei \u015fi g\u0103se\u015fte c\u0103 ei sunt plini de zile bune \u015fi zice: Cum? \u015etie aceasta Dumnezeu? Are cuno\u015ftin\u0163\u0103 Cel Prea\u00eenalt? Iat\u0103, ace\u015ftia sunt p\u0103c\u0103to\u015fi \u015fi sunt \u00eendestula\u0163i. Ve\u015fnic sunt boga\u0163i. Iar eu am zis: Deci, \u00een de\u015fert am fost drept la inim\u0103 \u015fi mi-am sp\u0103lat, \u00eentru cele nevinovate, m\u00e2inile mele, c\u0103 am fost lovit toat\u0103 ziua \u015fi mustrat \u00een fiecare diminea\u0163\u0103. Dac\u0103 a\u015f fi gr\u0103it a\u015fa, iat\u0103 a\u015f fi c\u0103lcat leg\u0103m\u00e2ntul neamului fiilor t\u0103i. \u015ei m\u0103 fr\u0103m\u00e2ntam s\u0103 pricep aceasta, dar anevoios lucru este \u00eenaintea mea. P\u00e2n\u0103 ce am intrat \u00een loca\u015ful cel sf\u00e2nt al lui Dumnezeu \u015fi am \u00een\u0163eles sf\u00e2r\u015fitul celor r\u0103i!\". \r\n\u015ei, iat\u0103 acum sf\u00e2r\u015fitul celor ce uit\u0103~pe Dumnezeu. C\u0103 zice: \"\u00centr-adev\u0103r, pe drumuri viclene i-ai pus pe ei \u015fi i-ai dobor\u00e2t c\u00e2nd se \u00een\u0103l\u0163au. C\u00e2t de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor. Ca visul celui ce se de\u015fteapt\u0103, Doamne, \u00een cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai f\u0103cut\". Dar care este cetatea aceasta? E \"Ierusalimul cel de sus\" (Galateni 4, 26). Iar mai departe zice: \"De aceea s-a bucurat inima mea \u015fi r\u0103runchii mei s-au potolit. C\u0103 eram f\u0103r\u0103 de minte \u015fi nu \u015ftiam; ca un dobitoc eram \u00eenaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine. Apuca-tu-m-ai de m\u00e2na mea cea dreapt\u0103. Cu sfatul T\u0103u m-ai pov\u0103\u0163uit \u015fi cu slav\u0103 m-ai primit\". Dar ce vrea s\u0103 spun\u0103~c\u00e2nd zice: \"\u015ei cu sfatul T\u0103u m-ai pov\u0103\u0163uit\"? Ceea ce zice, socotesc c\u0103 este a\u015fa: Dup\u0103 ce m-am dezb\u0103rat de voia trupului meu \u015fi m-am r\u00e2nduit pe mine \u00eensumi c\u0103tre primirea \u015fi p\u0103zirea poruncilor Tale, atunci cu sfatul T\u0103u m-ai pov\u0103\u0163uit.\r\nC\u0103 nu am stat, nici nu m-am \u00eent\u0103rit dup\u0103 voia mea. Pentru aceea, ca un P\u0103rinte bun ce are un fiu iubit, m-ai apucat de m\u00e2na dreptei mele \u015fi cu sfatul T\u0103u m-ai pov\u0103\u0163uit, pentru care \u015fi cu slav\u0103 m-ai primit.\r\n\"C\u0103 pe cine mai am eu \u00een cer, afar\u0103 de Tine? \u015ei, afar\u0103 de Tine, ce am dorit pe p\u0103m\u00e2nt? Stinsu-s-a inima mea \u015fi trupul meu, Dumnezeul inimii mele \u015fi partea mea, Dumnezeule, \u00een veac\". Dar~c\u0103ut\u00e2nd, ce? Petrecerile cele de sus. C\u0103, \"in ce chip dore\u015fte cerbul izvoarele apelor, a\u015fa te dore\u015fte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. \u00censetat-a sufletul meu de Dumnezeul Cel Viu; c\u00e2nd voi veni \u015fi m\u0103 voi ar\u0103ta fe\u0163ei lui Dumnezeu\". (Psalmi 41, 1-2). Partea mea Tu e\u015fti, Dumnezeule, \u00een veac. \r\nAd\u00e2nce\u015fte-\u0163i mult mintea ta \u00een primirea celor zise, c\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u00eenfrico\u015fat\u0103 roste\u015fte, acum, la urm\u0103, zic\u00e2nd: \"C\u0103, iat\u0103, cei ce se dep\u0103rteaza de Tine, vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leap\u0103d\u0103 de Tine. Iar\u0103 mie a m\u0103 lipi de Dumnezeu bine este, a pune \u00een Domnul n\u0103dejdea mea, ca s\u0103 vestesc toate laudele Tale \u00een por\u0163ile~fiicei Silonului\". Av\u00e2nd, deci, iubi\u0163ilor, \u00eent\u0103riri din dumnezeie\u015ftile Scripturi \u015fi cale b\u0103t\u0103torit\u0103 \u015fi dreapt\u0103, care ne duce c\u0103tre por\u0163ile cele cere\u015fti, s\u0103 nu sl\u0103bim \u00een n\u0103dejdea cea adunat\u0103 nou\u0103 \u00een ceruri, c\u0103 vine Domnul, precum este scris, Care \"are lopata \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi va cur\u0103\u0163i aria Sa \u015fi va aduna gr\u00e2ul \u00een jitni\u0163\u0103, iar pleava o va arde cu foc nestins\" (Matei 3, 12). Lui I se cuvine cu adev\u0103rat slava \u00een veci! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre poc\u0103in\u0163\u0103","content":"\u00centoarce-te, din toat\u0103 inima, cu suspinuri \u015fi cu lacrimi. Cu r\u0103bdare smere\u015fte-te \u015fi miluie\u015fte pe s\u0103raci \u015fi pe s\u0103rmani \u015fi iart\u0103 gre\u015felile aproapelui t\u0103u. Pentru c\u0103 acum, zice Domnul nostru, \u00eentoarce\u0163i-v\u0103 c\u0103tre Mine dintru toat\u0103 inima voastr\u0103, cu post \u015fi cu t\u00e2nguire \u015fi cu pl\u00e2ngere. Rupe\u0163i-v\u0103 inimile voastre, iar\u0103 nu hainele, \u00eentoarce\u0163i-v\u0103 la Domnul Dumnezeul vostru, c\u0103 milostiv \u015fi \u00eendurat este, \u00eendelungr\u0103bd\u0103tor \u015fi mult milostiv. Pentru c\u0103 cel ce miluie\u015fte, zice, miluit va fi. \u015ei, apoi, ierta\u0163i \u015fi se va~ierta vou\u0103. Milostenia b\u0103rbatului, ca o pecete este pe d\u00e2nsul \u015fi dar bun este celor ce o fac pe ea \u00eenaintea Celui Prea\u00eenalt. \u015ei a\u015fa p\u0103catele se \u015fterg.\r\nDac\u0103 vei avea poc\u0103in\u0163a ninivitenilor, ai pe David, care, prin poc\u0103in\u0163\u0103 \u015fi-a cur\u0103\u0163it p\u0103catele \u015fi, at\u00e2t a ar\u0103tat puterea poc\u0103in\u0163ei, \u00eenc\u00e2t, prin ea, \u015fi de darul proorociei iar\u0103\u015fi s-a \u00eenvrednicit, \u015fi lui Dumnezeu Tat\u0103l s-a f\u0103cut cunoscut. Ai pe Petru, pe care o slujnic\u0103 l-a \u00eentrebat despre \u00cenv\u0103\u0163\u0103torul \u015fi s-a lep\u0103dat de El cu blestem, f\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 nu-L \u015ftie pe D\u00e2nsul, \u015fi cu mincinos jur\u0103m\u00e2nt s-a jurat. \u00cens\u0103, at\u00e2t \u015fi-a cur\u0103\u0163it spurc\u0103ciunea lep\u0103d\u0103rii, \u00eenc\u00e2t \u015fi \u00eent\u00e2ist\u0103t\u0103tor s-a~f\u0103cut el, \u015fi din starea cetei Apostolilor n-a c\u0103zut, \u015fi a fost numit, Bisericii temelie \u015fi Cere\u015ftii \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ii chelar, de \u00censu\u015fi Dumnezeul Adev\u0103rului.\r\nAi pe vame\u015ful \u015fi pe fiul cel pierdut, \u015fi pe desfr\u00e2nata \u015fi pe t\u00e2lharul, care, \u00eentr-un ceas, prin glasul cel cu bun\u0103 \u00een\u0163elegere, au fost ierta\u0163i de p\u0103cate, \u015fi \u00een patria Raiului cet\u0103\u0163eni s-au f\u0103cut. \u00cendr\u0103zne\u015fte prin poc\u0103in\u0163\u0103, dezbrac\u0103-\u0163i spurc\u0103ciunea, nu te teme, c\u0103ci, dup\u0103 aceea, Domnul, \u00eendr\u0103zne\u0163 te va face pe tine. \u015ei c\u00e2nd te vei poc\u0103i \u015fi vei suspina, atunci te vei m\u00e2ntui. C\u0103 mare este mila lui Hristos Dumnezeu \u015fi cur\u0103\u0163ire este celor ce se \u00eentorc la D\u00e2nsul cu poc\u0103in\u0163\u0103, pentru c\u0103 numai atunci~mila Domnului, ca ploaia pe c\u00e2mp, \u00een sufletele noastre se va pogor\u00e2, \u015fi r\u0103zboiul vr\u0103jma\u015fului \u00eempotriva noastr\u0103 se va strica, \u00eentru Hristos Iisus Domnul nostru."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre un c\u0103lug\u0103r, de la care diavolul, ispitindu-l, a plecat ru\u015finat","content":"Era, \u00eentr-un pustiu, un oarecare c\u0103lug\u0103r cu numele lui, care n-a gustat bucate p\u0103m\u00e2nte\u015fti zece ani, ci \u00cengerul Domnului \u00eei aducea lui, la trei zile, hran\u0103 cereasc\u0103, \u015fi aceasta \u00eei era lui \u00een loc de m\u00e2ncare \u015fi de b\u0103utur\u0103.\r\nIar\u0103 odinioar\u0103, au venit la d\u00e2nsul demoni care ar\u0103tau ca o oaste \u00eengereasc\u0103. \u015ei, iat\u0103, o c\u0103ru\u0163\u0103 de foc \u015fi foarte mul\u0163i purt\u0103tori de arme \u015fi un \u00eemp\u0103rat mare, care veneau \u015fi, ajung\u00e2nd la d\u00e2nsul, i-a zis: \"Iat\u0103 acum ai ispr\u0103vit toate, deci,~scul\u00e2ndu-te, te \u00eenchin\u0103 \u015fi, ca pe Ilie, te vom \u00een\u0103l\u0163a pe tine\".\r\nIar\u0103 c\u0103lugarul a cugetat \u00een mintea sa, zic\u00e2nd: \"Eu \u00een toate zilele m\u0103 \u00eenchin \u00cemp\u0103ratului meu, M\u00e2ntuitorul Hristos, deci de-ar fi fost acesta Hristos, n-ar fi cerut \u00eenchin\u0103ciunea aceasta.\r\n\u015ei a\u015fa cuget\u00e2nd, i-a zis lui: \"Eu am pe \u00cemp\u0103ratul meu Hristos, C\u0103ruia totdeauna m\u0103 \u00eenchin, iar\u0103 tu nu e\u015fti \u00eemp\u0103ratul meu\". \r\n\u015ei \u00eendat\u0103 \u00een\u015fel\u0103torul s-a f\u0103cut nev\u0103zut. Iar\u0103 c\u0103lug\u0103rul, biruind puterea diavolului, a r\u0103mas ne\u00een\u015felat de me\u015fte\u015fugirile lui."},{"title":" Alt\u00e3 minune a Sf\u00e2ntului Vasile cel Mare – despre femeia cea p\u00e3c\u0103toas\u00e3","content":"\u00cen zilele Cuviosului p\u0103rintelui nostru Vasilie, era \u00een Cezareea o v\u0103duv\u0103 de neam bun \u0219i foarte bogat\u0103, care petrec\u00e2nd \u00een desf\u0103t\u0103ri \u0219i \u00eentru pl\u0103cerea trupului, se robise p\u0103catului \u0219i se t\u0103v\u0103lea \u00een necur\u0103\u021bia desfr\u00e2ului mul\u021bi ani. Iar Dumnezeu, care caut\u0103 \u00eendreptarea tuturor, s-a atins de inima ei cu darul s\u0103u \u0219i \u0219i-a venit femeia \u00eentru sine. \u0218i fiind ea \u00een singur\u0103tate, cugeta la mul\u021bimea cea nem\u0103surat\u0103 a p\u0103catelor sale \u0219i a \u00eenceput a se t\u00e2ngui, zic\u00e2nd: \"Vai mie, p\u0103c\u0103toasa \u0219i desfr\u00e2nata, cum voi r\u0103spunde~Dreptului Judec\u0103tor pentru at\u00e2tea p\u0103cate ce s-au f\u0103cut de mine. Casa trupului mi-am stricat-o, sufletul mi-am spurcat; vai mie, celei mai p\u0103c\u0103toase dec\u00e2t to\u021bi, c\u0103ci cui m-am asem\u0103nat cu p\u0103catele? Desfr\u00e2natei, sau vame\u0219ului? C\u0103 nimeni nu a gre\u0219it a\u0219a ca mine. Mai ales c\u0103, dup\u0103 Botez, at\u00e2tea r\u0103ut\u0103\u021bi am f\u0103cut, de unde voi lua \u00eendr\u0103zneal\u0103 s\u0103 cred c\u0103 m\u0103 va primi Dumnezeu, poc\u0103indu-m\u0103?\".\r\nA\u0219a t\u00e2nguindu-se, \u0219i-a adus aminte de toate cele ce de la tinere\u021be p\u00e2n\u0103 la b\u0103tr\u00e2ne\u021be le-a f\u0103cut \u0219i, \u0219ez\u00e2nd, le-a scris pe h\u00e2rtie. \u0218i, mai pe urm\u0103 dec\u00e2t toate, a scris alt oarecare p\u0103cat mai greu, \u0219i cu plumb a pecetluit h\u00e2rtia. Apoi,~\u00een\u0219tiin\u021b\u00e2ndu-se de vremea c\u00e2nd Sf\u00e2ntul Vasilie mergea la biseric\u0103, a alergat la d\u00e2nsul \u0219i, arunc\u00e2ndu-se \u00eenaintea picioarelor lui cu h\u00e2rtia, strig\u0103 zic\u00e2nd: \"Miluie\u0219te-m\u0103 Sfinte al lui Dumnezeu, pe mine ceea ce am gre\u0219it mai mult dec\u00e2t to\u021bi\". Iar Sf\u00e2ntul, st\u00e2nd, a \u00eentrebat-o pe ea, ce voie\u0219te de la d\u00e2nsul? Iar ea, d\u00e2ndu-i h\u00e2rtia cea pecetluit\u0103 \u00een m\u00e2inile sale, i-a zis: \"Iat\u0103 St\u0103p\u00e2ne, toate p\u0103catele \u0219i f\u0103r\u0103delegile mele le-am scris \u00een h\u00e2rtia aceasta \u0219i le-am pecetluit. Iar tu, pl\u0103cutule al lui Dumnezeu, s\u0103 nu le cite\u0219ti pe ele, nici s\u0103 dezlegi pecetea. Ci, numai cu rug\u0103ciunea ta s\u0103 le dezlegi pe ele, c\u0103 eu cred c\u0103 Cel Ce mi-a dat mie g\u00e2ndul acesta, te va auzi c\u00e2nd te vei~ruga pentru mine\". Iar Vasilie, lu\u00e2nd h\u00e2rtia, a c\u0103utat la cer \u0219i a zis: \"Doamne, al T\u0103u unuia este lucrul acesta, c\u0103 de vreme ce p\u0103catele a toat\u0103 lumea Tu le-ai ridicat, cu c\u00e2t mai v\u00e2rtos po\u021bi s\u0103 cur\u0103\u021be\u0219ti p\u0103catele unui singur suflet, pentru c\u0103 toate p\u0103catele noastre nenum\u0103rate sunt la Tine, iar milostivirea Ta este nem\u0103surat\u0103 \u0219i neurmat\u0103\".\r\nAceasta zic\u00e2nd a intrat \u00een biseric\u0103 \u021bin\u00e2nd h\u00e2rtia, \u0219i arunc\u00e2ndu-se pe sine \u00eenaintea Jertfelnicului, a petrecut toat\u0103 noaptea rug\u00e2ndu-se pentru femeia aceea. Iar a doua zi, s\u0103v\u00e2r\u0219ind dumnezeiasca slujb\u0103, a chemat femeia \u0219i i-a dat ei h\u00e2rtia pecetluit\u0103, precum a \u0219i fost, zic\u00e2nd c\u0103tre d\u00e2nsa: \"Ai auzit, femeie, c\u0103~nimeni nu poate s\u0103 ierte p\u0103catele, f\u0103r\u0103 numai unul Dumnezeu\". Iar ea a zis: \"Am auzit, cinstite p\u0103rinte \u0219i, pentru aceasta \u021bi-am f\u0103cut rug\u0103ciune, ca s\u0103 aflu \u00eendur\u0103rile Lui\". Aceasta zic\u00e2nd femeia, \u0219i-a dezlegat h\u00e2rtia \u0219i \u0219i-a aflat toate p\u0103catele sale \u0219terse, afar\u0103 numai de acel greu p\u0103cat scris pe urm\u0103, care era ne\u0219ters, \u0219i v\u0103z\u00e2nd aceasta, femeia s-a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat, \u0219i b\u0103t\u00e2ndu-\u0219i pieptul s\u0103u, a c\u0103zut la picioarele Sf\u00e2ntului, strig\u00e2nd: \"Miluie\u0219te-m\u0103 robule al lui Dumnezeu Celui de sus \u0219i, precum pentru toate f\u0103r\u0103delegile mele te-ai \u00eendurat \u0219i ai rugat pe Dumnezeu, a\u0219a \u0219i pentru aceasta te roag\u0103, ca s\u0103 fiu cu totul curat\u0103\". Iar~Arhiepiscopul, mil\u0103 fiindu-i de ea, a l\u0103crimat \u0219i a zis: \"Scoal\u0103-te, femeie, c\u0103 \u0219i eu om p\u0103c\u0103tos sunt, \u0219i-mi trebuie \u0219i mie milostivire \u0219i iertare. Iar Cel Ce a cur\u0103\u021bit p\u0103catele tale, pe care le-a voit, puternic este, ca \u0219i p\u0103catul t\u0103u cel ne\u0219ters s\u0103-l cur\u0103\u021beasc\u0103, de te vei feri de acum pe tine de p\u0103cat \u0219i de vei \u00eencepe a umbla pe calea Domnului; apoi, nu numai iertat\u0103 vei fi, ci \u0219i slavei cere\u0219ti te vei \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i. \u00cens\u0103, te sf\u0103tuiesc s\u0103 mergi \u00een pustie \u0219i vei afla un b\u0103rbat sf\u00e2nt, anume Efrem; aceluia s\u0103-i dai h\u00e2rtia aceea, \u0219i-l roag\u0103 pe el s\u0103 mijloceasc\u0103 spre tine milostivirea Iubitorului de oameni Dumnezeu\".\r\nIar femeia, dup\u0103 cuv\u00e2ntul~Sf\u00e2ntului, s-a dus \u00een pustie \u0219i mult\u0103 cale umbl\u00e2nd, a aflat chilia fericitului Efrem \u0219i, b\u0103t\u00e2nd, a zis: \"Miluie\u0219te-m\u0103 pe mine, p\u0103c\u0103toasa, Cuvioase P\u0103rinte\". Iar Efrem, \u0219tiind cu Duhul pricina venirii ei, i-a r\u0103spuns: \"Du-te de la mine femeie, c\u0103 om p\u0103c\u0103tos sunt, trebuindu-mi \u0219i mie ajutor de la al\u021bii\". Iar ea i-a dat h\u00e2rtia, zic\u00e2ndu-i: \"Arhiepiscopul Vasilie m-a trimis la tine ca, rug\u00e2ndu-te lui Dumnezeu, s\u0103-mi cur\u0103\u021be\u0219ti p\u0103catul meu cel scris \u00een h\u00e2rtia aceasta, pentru c\u0103 pe celelalte p\u0103cate el le-a cur\u0103\u021bit, iar tu, pentru un p\u0103cat, s\u0103 nu te leneve\u0219ti a te ruga, c\u0103 la tine sunt trimis\u0103\". Iar Cuviosul Efrem i-a zis: \"Nu, fiic\u0103, ci cel ce a putut~milostivi pe Dumnezeu pentru p\u0103catele tale cele multe, cu c\u00e2t mai v\u00e2rtos pentru unul va putea a-L ruga. Deci, du-te dar, du-te \u0219i nu sta, ca s\u0103-l afli pe el \u00eentre cei vii, mai \u00eenainte de a nu se duce c\u0103tre Domnul\".\r\nIar ea \u00eenchin\u00e2ndu-se lui, s-a \u00eentors la Cezareea. \u0218i, intr\u00e2nd \u00een cetate, a sosit la \u00eengroparea Sf\u00e2ntului Vasilie, pentru c\u0103 murise, \u0219i acum duceau sf\u00e2ntul lui trup la morm\u00e2nt. \u0218i, \u00eent\u00e2mpin\u00e2ndu-l, femeia a \u00eenceput a striga cu mult\u0103 t\u00e2nguire c\u0103tre Sf\u00e2ntul, ca \u0219i c\u0103tre cineva viu, zic\u00e2nd: \"Vai mie, Sfinte al lui Dumnezeu, vai mie, tic\u0103loasa, pentru aceasta m-ai trimis \u00een pustie, ca s\u0103 ie\u0219i \u00een lini\u0219te din trup.~Dar iat\u0103 m-am \u00eentors f\u0103r\u0103 folos, at\u00e2ta osteneal\u0103, \u00een pustie, \u00een zadar suferind. S\u0103 vad\u0103 Dumnezeu \u0219i s\u0103 judece, c\u0103 de\u0219i puteai tu \u00eensu\u021bi s\u0103-mi dai ajutor, la altul m-ai trimis\". Acestea strig\u00e2nd, a aruncat h\u00e2rtia deasupra n\u0103s\u0103liei Sf\u00e2ntului, spun\u00e2nd la tot poporul de osteneala sa. Iar unul din clerici, vr\u00e2nd s\u0103 vad\u0103 ce-i scris \u00een h\u00e2rtie, a luat-o \u0219i, desf\u0103c\u00e2nd-o, n-a aflat \u00eentr-\u00eensa nicio scrisoare, ci toat\u0103 h\u00e2rtia era curat\u0103, \u0219i a zis femeii: \"Nimic nu este aici scris. Nu te mai osteni, dar, fiindc\u0103 nu \u0219tii ce a f\u0103cut iubirea de oameni a lui Dumnezeu pentru tine\".\r\n\u0218i tot poporul, v\u0103z\u00e2nd minunea aceasta, a prosl\u0103vit pe Dumnezeu, Cel Ce a dat o putere ca aceasta~robilor s\u0103i, \u0219i dup\u0103 mutarea lor."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, minunea Sf\u00e2ntului Vasile cel Mare, pe care a f\u00e3cut-o \u00een Niceea","content":"Odinioar\u0103, pe vremea nelegiuitului \u00eemp\u0103rat Valens(364-378), \u00een cetatea Niceea s-au apropiat c\u0103peteniile ereziei ariene, cer\u00e2nd ca, din soborniceasca biseric\u0103 cea din cetatea aceea, s\u0103 goneasc\u0103 poporul dreptcredincios, iar sf\u00e2ntul l\u0103ca\u0219 s\u0103-l dea adun\u0103rii lor celei ariene\u015fti. \u0218i a f\u0103cut a\u0219a \u00eemp\u0103ratul cel r\u0103u, el \u00eensu\u0219i fiind eretic: a luat, adic\u0103, biserica de la cei dreptcredincio\u0219i, cu sila, \u0219i a dat-o arienilor, apoi s-a dus la Constantinopol.\r\nDrept aceea, \u00een mare m\u00e2hnire fiind~toat\u0103 mul\u021bimea dreptcredincio\u0219ilor, a sosit acolo marele Vasilie, ap\u0103r\u0103torul cel de ob\u0219te al Bisericilor, la care toat\u0103 mul\u021bimea celor dreptcredincio\u0219i venind cu strigare \u0219i cu t\u00e2nguire, i-a spus str\u00e2mb\u0103tatea ce li s-a f\u0103cut lor de c\u0103tre \u00eemp\u0103rat. Iar Sf\u00e2ntul, m\u00e2ng\u00e2indu-i pe ei cu cuvintele sale, \u00eendat\u0103 s-a dus la \u00eemp\u0103rat, la Constantinopol \u0219i, st\u00e2nd \u00eenaintea lui, i-a zis: \"Cinstea \u00eemp\u0103ratului st\u0103 \u00een judecata sa\". Iar \u00een\u021belepciunea zice: \"Dreptatea \u00eemp\u0103ratului, la judecat\u0103 se vede\". Deci pentru ce, \u00eemp\u0103rate, ai f\u0103cut judecat\u0103 nedreapt\u0103, izgonind pe dreptcredincio\u0219i din Sf\u00e2nta Biseric\u0103, \u0219i d\u00e2nd-o~r\u0103ucredincio\u015filor?\". Zis-a, lui, \u00cemp\u0103ratul: \"Tot la \u00eenvinuiri te \u00eentorci, Vasilie? Nu \u021bi se cuvine, \u021bie, s\u0103 fii a\u0219a\", R\u0103spuns-a, Vasilie: \"Se cuvine, mie, pentru dreptate a muri\", \u0218i \u00eenfrunt\u00e2ndu-se ei \u0219i \u00eempotrivindu-se, st\u0103tea acolo de fa\u021b\u0103 mai marele buc\u0103tarilor \u00eemp\u0103r\u0103te\u0219ti, numit Demostene. Acela, vr\u00e2nd s\u0103 ajute arienilor, a spus ceva cu glas \u00eencet, oc\u0103r\u00e2nd pe Sf\u00e2ntul. Iar Sf\u00e2ntul a zis: \"Vedem aici \u0219i pe nec\u0103rturarul Demostene\". Iar stolnicul, ru\u0219in\u00e2ndu-se, iar\u0103\u0219i a gr\u0103it ceva \u00eempotriv\u0103. Sf\u00e2ntul i-a zis: \"Lucrul t\u0103u este s\u0103 ai grij\u0103 de m\u00e2nc\u0103ri, nu s\u0103 fierbi dogmele Bisericii\". \u0218i a t\u0103cut Demostene, ru\u0219inat. Iar \u00eemp\u0103ratul, pe de o~parte m\u00e2niindu-se \u0219i pe de alt\u0103 parte ru\u0219in\u00e2ndu-se, a zis lui Vasilie: \"S\u0103 mergi, tu, \u00eentre d\u00e2n\u0219ii, s\u0103 faci dreptate, dar a\u0219a s\u0103 judeci: ca s\u0103 nu judeci cu p\u0103rtinire poporului de-o credin\u021b\u0103 cu tine\". Iar Sf\u00e2ntul a r\u0103spuns: \"De voi judeca cu nedreptate, apoi \u0219i pe mine la surghiun s\u0103 m\u0103 trimi\u021bi, \u0219i pe cei de o credin\u021b\u0103 cu mine s\u0103-i izgone\u0219ti, \u0219i biserica s\u0103 o dai arienilor\".\r\n\u0218i, lu\u00e2nd Sf\u00e2ntul scrisoarea de la \u00eemp\u0103rat, s-a \u00eentors la Niceea. \u0218i, chem\u00e2nd pe arieni, le-a zis lor: \"Iat\u0103, \u00eemp\u0103ratul mi-a dat mie putere, ca s\u0103 fac judecat\u0103 \u00eentre voi \u0219i \u00eentre dreptcredincio\u0219i, pentru biserica pe care a\u021bi luat-o cu sila\". Iar ei au r\u0103spuns, lui: \"Deci judec\u0103,~dar dup\u0103 judecata \u00eemp\u0103ratului\". Iar Sf\u00e2ntul a zis: \"S\u0103 merge\u021bi, \u0219i voi arienii \u0219i voi dreptcredincio\u0219ilor, \u0219i s\u0103 \u00eenchide\u021bi biserica \u0219i, \u00eencuindu-o, s\u0103 o pecetlui\u021bi cu pece\u021bile, voi cu ale voastre \u0219i ace\u0219tia cu ale lor, \u0219i s\u0103 pune\u021bi de am\u00e2ndou\u0103 p\u0103r\u021bile p\u0103zitori. \u0218i merg\u00e2nd mai \u00eent\u00e2i voi, arienii, s\u0103 v\u0103 ruga\u021bi trei zile \u0219i trei nop\u021bi \u0219i, dup\u0103 aceasta, s\u0103 v\u0103 apropia\u021bi de biseric\u0103. \u0218i de se vor deschide singure, cu rug\u0103ciunile voastre, u\u0219ile bisericii, apoi s\u0103 fie a voastr\u0103 biserica \u00een veci. Iar de nu, atunci ne vom ruga, noi, o noapte, \u0219i vom merge cu litie, c\u00e2nt\u00e2nd, la biseric\u0103, \u0219i de se vor deschide, nou\u0103, s\u0103 o avem pe ea \u00een veci. Iar de nu se vor deschide nici nou\u0103, apoi, iar\u0103\u0219i,~a voastr\u0103 s\u0103 fie biserica\".\r\n\u0218i pl\u0103cut a fost cuv\u00e2ntul acesta \u00eenaintea arienilor. Iar dreptcredincio\u015fii se m\u00e2hneau asupra Sf\u00e2ntului, zic\u00e2nd c\u0103 nu dup\u0103 dreptate, ci dup\u0103 frica \u00eemp\u0103ratului a f\u0103cut judecata. \u0218i, lu\u00e2ndu-se multe m\u0103suri de paz\u0103 de c\u0103tre am\u00e2ndou\u0103 p\u0103r\u021bile, Sf\u00e2nta biseric\u0103 str\u0103juit\u0103 a fost cu tot dinadinsul, pecetluit\u0103 \u0219i \u00eent\u0103rit\u0103. \u0218i rug\u00e2ndu-se arienii trei zile \u0219i trei nop\u021bi \u0219i de Biseric\u0103 apropiindu-se, nu s-a f\u0103cut niciun semn. \u0218i se rugau de diminea\u021b\u0103 p\u00e2n\u0103 la al \u0219aselea ceas, strig\u00e2nd: \"Doamne miluie\u0219te\", \u0219i nu s-au deschis u\u0219ile Bisericii, \u0219i s-au dus f\u0103r\u0103 dar \u0219i ru\u0219ina\u021bi. Atunci, marele Vasilie,~adun\u00e2nd pe to\u021bi dreptcredincio\u0219ii, cu femeile, cu copiii lor, au ie\u0219it din cetate la Biserica Sf\u00e2ntului Mucenic Diomid, f\u0103c\u00e2nd acolo priveghere de toat\u0103 noaptea, apoi au mers diminea\u021b\u0103 cu to\u021bii la cea soborniceasc\u0103 biseric\u0103 pecetluit\u0103, c\u00e2nt\u00e2nd: \"Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte f\u0103r\u0103 de moarte, miluie\u0219te-ne pe noi\". Apoi, st\u00e2nd \u00eenaintea u\u0219ii bisericii, a zis c\u0103tre popor: \"Ridica\u021bi m\u00e2inile voastre \u0219i striga\u021bi cu dinadinsul \"Doamne miluie\u0219te\". \u0218i aceasta f\u0103c\u00e2ndu-se, a poruncit Sf\u00e2ntul, s\u0103 fac\u0103 t\u0103cere \u0219i, apropiindu-se de u\u0219\u0103, a \u00eensemnat-o cu semnul crucii de trei ori \u0219i a zis: \"Bine este cuv\u00e2ntat Dumnezeul cre\u0219tinilor, totdeauna, acum \u0219i~pururea \u0219i \u00een vecii vecilor\". \u0218i, gl\u0103suind tot poporul \"Amin!\", \u00eendat\u0103 s-a f\u0103cut cutremur \u0219i au \u00eenceput a se sf\u0103r\u00e2ma z\u0103voarele, au c\u0103zut \u00eent\u0103riturile s-au dezlegat pece\u021bile \u0219i s-a deschis u\u0219a, ca de un v\u00e2nt \u0219i furtun\u0103 mare, \u0219i s-a lovit u\u0219a de zid. Iar dumnezeiescul Vasilie a \u00eenceput a c\u00e2nta: \"Ridica\u021bi por\u021bile voastre, ridica\u021bi-v\u0103 por\u021bile cele ve\u0219nice \u0219i va intra \u00cemp\u0103ratul Slavei\". \u0218i, intr\u00e2nd Vasilie \u00een biseric\u0103, cu toat\u0103 mul\u021bimea drepcredincio\u015filor \u0219i, s\u0103v\u00e2r\u0219ind dumnezeiasca slujb\u0103, a slobozit pe popor cu veselie. Iar mul\u021bimea f\u0103r\u0103 de num\u0103r de arieni, v\u0103z\u00e2nd acea minune, s-a lep\u0103dat de credin\u021ba lor cea rea, \u0219i la cei dreptcredincio\u0219i~s-au ad\u0103ugat. \u0218i, afl\u00e2nd \u0219i \u00eemp\u0103ratul de o judecat\u0103 dreapt\u0103 ca aceasta a lui Vasilie, \u0219i de minunea aceea preasl\u0103vit\u0103, s-a mirat foarte \u0219i a def\u0103imat ur\u00e2ciunea relei credin\u021be ariene, \u00eens\u0103, orbindu-se de r\u0103utate, nu s-a \u00eentors la credin\u021ba cea dreapt\u0103, \u0219i a pierit r\u0103u dup\u0103 aceea. C\u0103, biruit \u0219i r\u0103nit fiind el la r\u0103zboi, \u00een p\u0103r\u021bile Traciei, a fugit \u0219i s-a ascuns \u00eentr-o \u015fur\u0103 de paie. Iar urm\u0103ritorii lui, \u00eenconjur\u00e2nd \u0219ura cu foc, au aprins-o \u0219i, acolo, \u00eemp\u0103ratul arz\u00e2nd, \u0219i-a dat sf\u00e2r\u0219itul. \u0218i a fost moartea aceasta a \u00eemp\u0103ratului, dup\u0103 moartea Sf\u00e2ntului Vasilie, dar \u00een acela\u0219i an, \u00eentru care Sf\u00e2ntul s-a mutat c\u0103tre Domnul."},{"title":" Minunea botez\u0103rii p\u00e3g\u00e2nului, de c\u0103tre Sf\u00e2ntul Vasile cel Mare","content":"Un p\u0103g\u00e2n, anume Iosif, locuia \u00een Cezareea \u0219i era at\u00e2t de iscusit doctor, \u00eenc\u00e2t pe omul ce avea s\u0103 moar\u0103 \u00eel cuno\u0219tea dup\u0103 fa\u0163\u0103, mai \u00eenainte cu trei sau patru zile, \u0219i-i spunea lui ceasul sf\u00e2r\u0219itului s\u0103u. Iar de Dumnezeu-purt\u0103torul P\u0103rintele nostru Vasilie, v\u0103z\u00e2nd cu Duhul \u00eentoarcerea lui Iosif la Hristos, ce avea s\u0103 fie, \u00eel iubea pe el foarte \u0219i, adeseori, la sf\u0103tuirea sa chem\u00e2ndu-l, \u00eel \u00eenv\u0103\u021ba s\u0103 se lase de p\u0103g\u00e2neasc\u0103 lege \u0219i s\u0103 primeasc\u0103 Sf\u00e2ntul Botez. Iar Iosif se lep\u0103da, zic\u00e2nd: \"\u00centru care credin\u021b\u0103 m-am~n\u0103scut, \u00eentru aceea vreau s\u0103 mor\". Iar Sf\u00e2ntul i-a zis, lui: \"S\u0103 m\u0103 crezi pe mine, c\u0103 nici eu nici tu nu vom muri, p\u00e2n\u0103 ce tu nu te vei na\u0219te din ap\u0103 \u0219i din Duh, c\u0103 f\u0103r\u0103 acest dar, nu-\u021bi este cu putin\u021b\u0103 s\u0103 intri \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u021bia lui Dumnezeu. Au doar \u0219i p\u0103rin\u021bii t\u0103i nu s-au botezat \u00een nor \u0219i \u00een mare? \u0218i n-au b\u0103ut ei din piatra care era o \u00eenainte-\u00eenchipuire a lui Hristos, piatra cea duhovniceasc\u0103, ce din Fecioar\u0103, pentru m\u00e2ntuirea noastr\u0103, S-a n\u0103scut, pe Care p\u0103rin\u021bii t\u0103i L-au r\u0103stignit \u0219i, la ceruri suindu-Se, \u0219ade de-a dreapta Tat\u0103lui \u0219i de acolo va veni iar\u0103\u0219i s\u0103 judece viii \u0219i mor\u021bii?\".\r\n\u00cenc\u0103 multe \u0219i alte folositoare~cuvinte \u00eei spunea, lui, Sf\u00e2ntul, dar p\u0103g\u00e2nul r\u0103m\u00e2nea \u00een necredin\u021ba sa. Iar, c\u00e2nd a sosit vremea ducerii Sf\u00e2ntului la Dumnezeu, s-a \u00eemboln\u0103vit Sf\u00e2ntul \u0219i a chemat pe doctorul cel p\u0103g\u00e2n, ca \u0219i cum ajutor doctoricesc trebuindu-i de la d\u00e2nsul, \u0219i i-a zis lui: \"Ce p\u0103rere ai, Iosif, despre cursul vie\u021bii mele?\". Iar el, privindu-l cu luare aminte, a zis c\u0103tre cei de aproape \u0219i Sf\u00e2ntului: \"G\u0103ti\u0163i toate cele de \u00eengropare, c\u0103 va muri \u00eendat\u0103\". Iar Vasilie i-a zis: \"Nu \u0219tii ce gr\u0103ie\u0219ti\". Zis-a doctorul: \"S\u0103 m\u0103 crezi st\u0103p\u00e2ne, c\u0103 \u00eenc\u0103 soarele ast\u0103zi nu va apune, iar tu vei muri\". Iar Vasilie i-a zis lui: \"De voi tr\u0103i p\u00e2n\u0103 diminea\u021b\u0103, la ceasul al \u0219aselea,~atunci ce vei face?\". R\u0103spuns-a Iosif: \"S\u0103 mor!\". Iar Sf\u00e2ntul i-a zis: \"Cu adev\u0103rat s\u0103 mori p\u0103catului, ca s\u0103 viezi \u00eentru Dumnezeu\". Zis-a lui doctorul: \"\u0218tiu ce gr\u0103ie\u0219ti, st\u0103p\u00e2ne, iat\u0103 m\u0103 jur \u021bie c\u0103, de vei fi viu p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine, voi face voia ta\".\r\n\u0218i s-a rugat dumnezeiescul p\u0103rinte Vasilie lui Dumnezeu, ca s\u0103-i prelungeasc\u0103 via\u021ba p\u00e2n\u0103 a doua zi, pentru m\u00e2ntuirea p\u0103g\u00e2nului, \u0219i i s-a \u00eendeplinit rug\u0103ciunea. Iar a doua zi, a trimis s\u0103-l cheme, \u0219i doctorul nu credea pe sluga care-l chem\u0103, c\u0103 Vasilie este \u00eenc\u0103 viu, \u0219i s-a mirat mult de aceasta. \u0218i c\u0103z\u00e2nd la picioarele Sf\u00e2ntului, cu inima curat\u0103, a zis: \"Mare este Dumnezeul cre\u0219tinilor \u0219i nu este alt~Dumnezeu afar\u0103 de El\"; deci m\u0103 lep\u0103d de legea cea lep\u0103dat\u0103 de Dumnezeu \u0219i m\u0103rturisesc Legea cre\u0219tineasc\u0103 cea adev\u0103rat\u0103; deci porunce\u0219te, Sfinte P\u0103rinte, f\u0103r\u0103 z\u0103bav\u0103, s\u0103 primesc Sf\u00e2ntul Botez, eu \u0219i toat\u0103 casa mea\". Iar Sf\u00e2ntul Vasilie i-a gr\u0103it lui: \"Eu \u00eensumi te voi boteza cu m\u00e2inile mele\". \u0218i apropiindu-se doctorul, a v\u0103zut m\u00e2na Sf\u00e2ntului cea dreapt\u0103 \u0219i a zis: \"Prea sl\u0103bite sunt puterile tale st\u0103p\u00e2ne \u0219i, drept aceea, nu vei putea s\u0103 m\u0103 botezi singur\". R\u0103spuns-a Vasilie: \"Avem pe Ziditorul, Cel Ce ne \u00eent\u0103re\u0219te pe noi\". \u0218i, scul\u00e2ndu-se, a intrat \u00een biseric\u0103 \u0219i, \u00eenaintea tuturor, a botezat pe p\u0103g\u00e2n \u0219i pe to\u021bi ai casei lui \u0219i l-a numit pe el~\"Ioan\", \u0219i l-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it cu dumnezeie\u0219tile Taine, singur slujind \u00eentru acea zi \u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u00e2nd pe cel nou botezat pentru ve\u0219nica via\u0163\u0103 \u0219i, rostind c\u0103tre cuv\u00e2nt\u0103toarele sale oi cuvinte de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103.\r\n\u0218i, a\u0219a, a tr\u0103it p\u00e2n\u0103 la ceasul al noulea. Apoi, d\u00e2nd cea mai de pe urm\u0103 s\u0103rutare \u0219i iert\u0103ciune tuturor, mul\u021bumire a \u00een\u0103l\u021bat lui Dumnezeu, pentru toate cele negr\u0103ite ale Lui daruri \u0219i, \u00eenc\u0103 mul\u021bumirea fiind \u00een gura lui, \u0219i-a dat sufletul s\u0103u \u00een m\u00e2inile lui Dumnezeu \u0219i s-a adaos Arhiereul c\u0103tre Arhierei \u0219i marele tunet al Cuv\u00e2ntului c\u0103tre propov\u0103duitori, \u00een ziua dint\u00e2i a lui ianuarie, \u00eentru al cincisprezecelea \u0219i cel mai de pe urm\u0103 an al \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei~lui Valens, \u0219i \u00eentru al patrulea an al \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei lui Gratian, care a \u00eemp\u0103r\u0103\u021bit dup\u0103 Valentinian, tat\u0103l s\u0103u. Sf\u00e2ntul, marele Vasilie, a p\u0103storit Biserica lui Dumnezeu opt ani \u0219ase luni \u0219i \u0219aptesprezece zile. \u0218i a vie\u021buit, de la na\u0219terea sa, cincizeci de ani. Iar p\u0103g\u00e2nul cel nou botezat, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 Sf\u00e2ntul a murit, a c\u0103zut la picioarele lui \u0219i, cu lacrimi, a zis: \"Cu adev\u0103rat, robule al lui Dumnezeu Vasilie, \u0219i acum n-ai fi murit, dac\u0103 tu \u00eensu\u0163i n-ai fi voit\".\r\n\u0218i adun\u00e2ndu-se mul\u021bime de arhierei, au c\u00e2ntat psalmii cei de deasupra gropii \u0219i au \u00eengropat cinstitele moa\u0219te ale Sf\u00e2ntului pl\u0103cut al lui Dumnezeu Vasilie, \u00een Biserica Sf\u00e2ntului Mucenic~Evpsihie.\r\nIar Sf\u00e2ntul Grigorie, Cuv\u00e2nt\u0103torul de Dumnezeu, atunci Episcop al cet\u0103\u021bii Sozima, fiind \u00een\u0219tiin\u021bat de aceasta, a scris cunoscutul cuv\u00e2nt de \u00eengropare. \u0218i, venind, l-a citit pe el deasupra morm\u00e2ntului, cu multe lacrimi, l\u0103ud\u00e2nd pe unul Dumnezeu \u00een Treime, C\u0103ruia Se cuvine slava \u00een veci! Amin."},{"title":" Cuv\u00e2nt c\u0103tre boga\u0163ii care nu fac milostenii (Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur)","content":"Pentru ce te mahnesti, omule, de milostenia cu cele trecatoare, nevrand sa dai saracului, c\u0103, fara milostenie, nici tu nu vei lua de la Dumnezeu Imparatia Cerului. Pentru ce lepezi dumnezeiasca invatatura, cea pentru milostenie? C\u0103, daca nu crezi, apoi, si de botez ti se cade sa te lepezi. Sau, de te socotesti a fi credincios, apoi, ce vei raspunde Judecatorului, c\u0103 peretii tai ii imbraci cu podoabe, iar, pe oameni, nu-i imbraci, caii ii impodobesti, iar pe saraci, goi fiind,~ii treci cu vederea?\r\n\r\nN-ai miluit, si, deci, nici tu nu vei fi miluit. N-ai deschis saracului casa ta, ti se va inchide si tie Raiul. N-ai dat paine celui flamand, nu vei lua, nici tu, viata vesnica.\r\n\r\nArata-ti, omule, faptele, zice Domnul, si-ti vei lua plata. C\u0103 nimeni, dupa spargerea targului, nu face negutatorie, nici, dupa razboi, nu se arata vitejia, nici, dupa serbare, nu se incununeaza cineva.\r\n\r\nAsa si cu bogatia, ce nu s-a cheltuit in milostenii. Cum vor lua bogatii Imparatia Cerurilor si se vor izbavi~din chinuri, daca saracii miluiti de ei nu se vor ruga pentru sufletele lor? C\u0103ci, cei care au luat mancari si imbracaminte si arginti pentru viata lor, si cu bun\u0103 credin\u0163\u0103 s-au ostenit, aceia pot a-i scapa din osand\u0103 pe bogatii cei milostivi. Drept aceea, sarguiti-va, voi, cei bogati, a face milostenie, ca sa luati mila de la Domnul nostru Iisus Hristos, a Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" Despre m\u00e2ndria din lume \u015fi smerenia m\u00e2n\u0103stirii (Cuv\u00e2nt din Pateric)","content":"Un frate oarecare a mers la muntele Feremului, la un batran mare cu viata si foarte iscusit in fapte bune. Si, inchinandu-se, dupa obicei, l-a intrebat pe el, zicand: \"Ce voi face, parinte, ca imi piere sufletul meu?\" Zis-a lui batranul: \"Pentru ce iti piere sufletul?\". Raspuns-a lui fratele: \"Eu, parinte, cand eram in lume, in viata mireneasca, foarte mult posteam si rugaciuni si privegheri faceam si multa ravna sufleteasca si umilinta si lacrimi aveam. Iar, daca m-am~lepadat de lume si m-am facut calugar, nici unele din aceste bunatati nu le mai vad la mine\".\r\n\r\nZis-a lui, batranul: \"Sa ma crezi, fiule, c\u0103 acele bunatati, ce-mi spui c\u0103 le faceai cand erai mirean, toate, pentru mandrie \u015fi lauda oamenilor le faceai, c\u0103 aveai si indemnator spre aceasta, pe cel ce, in tain\u0103, se lupta cu tine. \u015ei acele fapte ale tale, nu erau primite de Dumnezeu. Pentru aceea, nici diavolul atunci nu te lua in seama, nici nu iti sta tie impotriv\u0103 cu razboi, ca s\u0103-\u0163i ia sporirea ta. Iar, acum, te vede pe tine, c\u0103 ai iesit la lupt\u0103 cu el, pentru aceea si el se intrarmeaza impotriva ta. \u00cens\u0103, mai primit si mai placut~este lui Dumnezeu un psalm, pe care-l vei citi acum, cu smerenie, decat o mie de psalmi pe care ii citeai in viata mireneasca, cu mandrie\".\r\n\r\nZis-a, iarasi, fratele: \"Eu, parinte, acum nici sa postesc nu pot, ca toate faptele cele bune s-au luat de la mine\". Zis-a lui, batranul: \"Frate, sa-ti ajunga tie, ceea ce ai, dar rabda cu multumire si te vei folosi\". Iar, el se impotrivea, zicand: \"Cu adevarat, parinte, pierit este sufletul meu\". Atunci, batranul a inceput a-i zice lui asa: \"Crede-ma, frate, ca nu voiam sa-ti spun tie cele ce am sa-ti zic, ca sa nu-ti slabeasca gandul tau, c\u0103 te~vad foarte inselat de vrajmasul diavol si esti aruncat in trandavie si in deznadejde. Dar, asculta fiule, sfatul meu, si lasa parerea aceea c\u0103 vietuiai si faceai bine cand erai in viata mireneasca - de vreme ce toate acele fapte ale tale, din viata mireneasca, erau din mandrie, precum au fost si faptele fariseului aceluia, care, pentru bunatatile lui cele cu multa mandrie, ii parea lui, ca este mai placut lui Dumnezeu decat toti oamenii, si cu parerea lui din mandrie si-a pierdut toate ostenelile.\r\n\r\nIar tu, acum, smerindu-te inaintea lui Dumnezeu si parandu-ti-se ca nu faci nici o fapta buna inaintea~lui Dumnezeu, aceasta smerenie, fiule, iti ajunge tie spre mantuirea sufletului tau. C\u0103 \u015fi vame\u015ful, care nicio bunatate nu facuse, cu o smerenie ca aceasta s-a indreptat. C\u0103, mai placut este lui Dumnezeu omul care se gaseste pacatos si lenes si cu inima lui infranta si smerita, decat cel ce face multe bunatati si se inalta in gandul sau, socotindu-se pe sine c\u0103 este mare si placut inaintea lui Dumnezeu\".\r\n\r\nAcestea auzind, fratele a luat mare folos si multa mangaiere in sufletul sau si s-a inchinat batranului pana la pamant, zicand: \"S\u0103 \u015ftii, p\u0103rinte, c\u0103 ast\u0103zi mi-ai m\u00e2ntuit sufletul meu\". \u015ei a\u015fa s-a dus, mul\u0163umind lui~Dumnezeu\"."},{"title":" \u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a Sf\u00e2ntului Nil","content":"Vezi, fiule, c\u0103 scurt\u0103 este via\u0163a oamenilor si, pentru aceasta, dator este omul sa nu uite niciodata moartea. Ci, ori de st\u0103, ori de umbl\u0103, ori daca lucreaza, ori mananca, ori bea, sa aiba frica de Dumnezeu si gandul la moarte, iar, in gur\u0103, psalmi s\u0103 aib\u0103, rugaciuni \u015fi laud\u0103 lui Dumnezeu \r\n\r\nSufletul omenesc se afla intre ingeri si draci. Si ingerul il indeamna, si-i arata, si-l invata, cele spre fapte bune, iar dracul, il indeamna la pacate. Iar sufletul are putere sa urmeze oricui va voi, ori ingerului,~ori dracului.\r\n\r\nPentru aceasta, ia aminte, sa nu superi pe inger. S\u0103 stii c\u0103 postul si infrangerea si privegherea domolesc poftele si nu le lasa pe ele sa creasca, iar linistea si rugaciunea si dragostea de Dumnezeu, cu totul patimile ru\u015fineaz\u0103. \u015ei, de este cre\u015ftinul \u00eendelung-r\u0103bd\u0103tor \u015fi milostiv, acestea m\u00e2nia o fac, cu totul, nelucr\u0103toare."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Preacuviosului P\u0103rintelui nostru Efrem Sirul, despre cum va fi la judecat\u0103","content":"Ati auzit c\u0103 doi de vor fi \u00een \u0163arin\u0103, unul se va lua \u015fi altul se va l\u0103sa, dou\u0103 de vor m\u0103cina la moar\u0103, una se va lua \u015fi alta se va l\u0103sa, iar doi \u00een cas\u0103 \u015fi celelalte. Cei din cas\u0103 sunt judec\u0103torii \u015fi pov\u0103\u0163uitorii cei ce sunt \u00een \u00eenalta st\u0103p\u00e2nire \u015fi \u00eemp\u0103ra\u0163ii \u015fi asupritorii. C\u0103 este judec\u0103tor drept \u015fi este judec\u0103tor nedrept. Cel drept se ia \u015fi se scoate din foc, iar cel nedrept se las\u0103. Iar cei din \u0163arin\u0103, adic\u0103 din lumea aceasta, sunt \u0163\u0103ranii, cei de r\u00e2nd \u015fi cei prea~mici cu neamul \u015fi cu bog\u0103\u0163ia, sl\u0103vi\u0163ii \u015fi nesl\u0103vi\u0163ii, drep\u0163ii \u015fi cei nedrep\u0163i.\r\n\u015ei drep\u0163ii se iau, iar nedrep\u0163ii se las\u0103 \u00een foc. Iar cele ce macin\u0103 sunt mul\u0163imea femeilor, iar \u00een parte \u015fi sufletele celor ce au luat jugul robiei \u015fi \u015fi-au s\u0103v\u00e2r\u015fit \u00een boal\u0103 via\u0163a lor. C\u0103 sunt femei drepte \u015fi sunt \u015fi nedrepte, sunt robi drep\u0163i \u015fi sunt \u015fi nedrep\u0163i. Sunt bolnavi drep\u0163i, precum Iov \u015fi Laz\u0103r, \u015fi sunt nedrep\u0163i, precum Cain \u015fi Gheezi; pentru aceea zice: \"Doi de vor fi \u00een pat - ar\u0103t\u00e2nd astfel boala lor - drep\u0163ii se vor lua, iar nedrep\u0163ii se vor l\u0103sa\".\r\nIar cum se vor lua drep\u0163ii, s\u0103 spun\u0103 Pavel: \"Cei vii \u00een Domnul se vor~r\u0103pi \u00een nori, \u00een v\u0103zduh, \u015fi totdeauna cu Domnul vor fi\". \u015ei cum se las\u0103 nedrep\u0163ii? Vor aduna \u00eengerii pe cei ale\u015fi din cele patru v\u00e2nturi, iar pe necredincio\u015fi \u00eei vor arde cu focul cel nestins.\r\nDeci, s\u0103 nu socote\u015fti c\u0103 focul nestins al os\u00e2ndi\u0163ilor va fi cu lemne, nici c\u0103 sunt oarecare slujitori care \u00eel aprind pe dedesupt, precum socotesc mul\u0163i b\u00e2rfitori. Ci caut\u0103 la Sodoma \u015fi vezi cuptor f\u0103r\u0103 de lemne. Cuget\u0103 la \u00eempietrirea femeii \u015fi minuneaz\u0103-te de \u00eengrozirea focului. C\u0103 \u015fi Lot era \u00eempreun\u0103 cu femeia \u015fi cu cele dou\u0103 fiice ale lui. Dar nici Lot nu s-a ars de foc, \u00eempreun\u0103 cu fiicele, \u015fi nici femeia lui n-a sc\u0103pat de groaza focului. Ci~fiecare a luat plata dup\u0103 starea sa. A\u015fa va fi \u015fi la judecat\u0103.\r\nDrep\u0163ii, adic\u0103, se vor lua ca Lot, iar cei nedrep\u0163i se vor l\u0103sa ca femeia lui Lot. Dumnezeului nostru, slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre o femeie pustnic\u0103","content":"Un oarecare c\u0103lug\u0103r s-a dus \u00een pustia cea mai \u00eendep\u0103rtat\u0103 \u015fi a v\u0103zut o femeie \u015fez\u00e2nd pe o piatr\u0103. \u015ei, socotind c\u0103 este o fiar\u0103, a \u00eenceput a striga \u015fi a-i porunci, zic\u00e2nd: \"De e\u015fti om, pogoar\u0103-te aici s\u0103 vorbim\". Iar ea a zis: \"Ce voie\u015fti, omule? Du-te de aici, c\u0103 sunt femeie goal\u0103\". \u015ei i-a zis stare\u0163ul: \"Prime\u015fte o hain\u0103, scufia \u015fi br\u00e2ul\". Iar ea primindu-le, s-a \u00eencins \u015fi a pogor\u00e2t spre stare\u0163. \u015ei i-a zis b\u0103tr\u00e2nul: \"Pentru Domnul, spune-mi mie, cine e\u015fti tu?\". Iar ea a zis: \"Eu sunt fiica unei c\u0103petenii~de osta\u015fi. \u015ei voiau p\u0103rin\u0163ii mei s\u0103 m\u0103 dea pe mine dup\u0103 b\u0103rbat \u015fi s\u0103 m\u0103 fac\u0103 st\u0103p\u00e2na casei. Iar eu m-am g\u00e2ndit c\u0103 toate lucrurile lumii acesteia sunt trec\u0103toare. \u015ei am fugit noaptea \u00een pustie \u015fi am ajuns la piatra aceasta; \u015fi sunt de atunci \u015faizeci de ani p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de ast\u0103zi, iar om n-am v\u0103zut, f\u0103r\u0103 numai pe tine. \u015ei am un vas de ap\u0103, iar altul de bob muiat \u015fi Dumnezeu \u00een toate zilele le umple pe ele\".\r\nDeci, a m\u00e2ncat dintr-\u00eensul stare\u0163ul \u015fi a b\u0103ut din apa ei \u015fi, s\u0103tur\u00e2ndu-se, a l\u0103udat pe Dumnezeu. \u015ei voind ea s\u0103 se duc\u0103 la chiliu\u0163a sa, dezbr\u0103c\u00e2ndu-se, i-a zis lui: \"Prime\u015fte-\u0163i ale tale, p\u0103rinte\". Iar el i-a zis: \"Nu face a\u015fa, maic\u0103~sf\u00e2nt\u0103, ci s\u0103 le ai cu tine acestea\". \u00cens\u0103 ea nu voia, ci i-a zis lui: \"Mergi de-mi adu mie alt\u0103 hain\u0103, scufie \u015fi br\u00e2u \u015fi degrab\u0103 s\u0103 vii la mine\". Iar el, merg\u00e2nd \u015fi lu\u00e2nd cele trebuincioase, iar\u0103\u015fi a venit la piatra ei \u015fi a \u00eenceput a striga \u015fi a gr\u0103i \u015fi nu era glas nici auzire \u015fi o piatr\u0103 lat\u0103 era pr\u0103v\u0103lit\u0103 pe dinaintea pe\u015fterii. Iar fiarele cele s\u0103lbatice, scr\u00e2\u015fneau cu din\u0163ii \u00eempotriva stare\u0163ului. \u015ei f\u0103c\u00e2nd el rug\u0103ciune, s-au risipit fiarele \u015fi piatra s-a r\u0103sturnat. \u015ei, intr\u00e2nd \u00een pe\u015fter\u0103, a aflat-o pe ea moart\u0103. Apoi a \u00eembr\u0103cat-o cu haina, cu scufia \u015fi cu col\u0163uni \u015fi a pus-o pe ea \u00een pe\u015fter\u0103.\r\n\u015ei era stare\u0163ul beteag de un ochi,~din tinere\u0163ile sale \u015fi, \u00eendat\u0103 a v\u0103zut, tot umbl\u00e2nd cu cinstitele ei moa\u015fte, \u015fi a prosl\u0103vit pe Dumnezeu, Cel Ce i-a dat ei un dar ca acesta \u015fi r\u0103bdare.\r\nDup\u0103 aceea, f\u0103c\u00e2nd rug\u0103ciune, a pr\u0103v\u0103lit piatra peste u\u015fa pe\u015fterii \u015fi s-a dus \u00eentru ale sale."},{"title":" Cuv\u00e2nt din Limonar, despre Mina, diaconul","content":"Ne-a spus nou\u0103 Gheorghe de la Rait, de un frate cu numele Mina, care a fost diacon acolo. C\u0103 acesta a iesit, de la o slujb\u0103, \u00een lume, \u015fi ce a patimit nu am aflat, ci numai stiu at\u00e2t c\u0103 a lasat chipul calugaresc si a ramas in lume. Iar dupa ce au trecut multe zile, acesta a mers in cetatea lui Dumnezeu, Antiohia, si, cand trecea prin Seleucia, a vazut de departe manastirea Preacuviosului Simeon Stalpnicul si a zis intru sine: \"Ma voi sui si voi vedea pe marele Simeon\", c\u0103 niciodata nu-l vazuse. Iar dupa ce a~ajuns el la stalp si s-a apropiat, daca l-a vazut pe el Sfantul Simeon, indata de la Dumnezeu s-a instiintat c\u0103 a fost calugar si a avut slujba diaconiei. Si a chemat pe cel ce-l slujea, zicand: \"Adu-mi foarfecele aici\". Iar acela le-a adus.\r\n\r\nZis-a Sfantul Simeon catre slujitorul sau: \"Bine este cuvantat Domnul, tunde-l pe acela\", si-l ar\u0103ta cu degetul s\u0103u, ca erau multi stand pe langa stalp. Iar acesta, minunandu-se de cuvantul Sfantului, si de fric\u0103 mare fiind cuprins, deloc nu s-a impotrivit, cunoscand c\u0103 Dumnezeu a descoperit staretului despre d\u00e2nsul. Iar dupa tunderea lui, i-a zis~marele Simeon: \"F\u0103 rugaciune, diacone\". Si facand el rugaciune, Sfantul i-a grait iarasi: \"Sa mergi la Rait, de unde ai iesit\". Iar el zicand: \"Nu pot suferi rusinea de la p\u0103rin\u0163i\", Simeon iarasi i-a grait lui: \"S\u0103 m\u0103 crezi, fiule, c\u0103 nu e nevoie sa te rusinezi de aceasta, c\u0103 te vor primi pe tine cu ochi blanzi si vor avea bucurie si veselie de a ta intoarcere. Si sa stii fiule, c\u0103 Dumnezeu va sa faca semn cu tine, ca sa cunosti c\u0103 ti-a iertat tie pacatul acesta, c\u0103 negraita este bunatatea Lui\".\r\n\r\nIar, dupa ce a venit la Rait, l-au primit parintii cu mainile intinse si l-au dus in Sfantul Altar. Iar intr-o~Duminica, ducand el Preasfintele Daruri ale Marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus, deodat\u0103 au inceput sa-i curg\u0103 ochii lui. Si, din acest semn, au cunoscut p\u0103rin\u0163ii, ca l-a iertat pe el Dumnezeu de gre\u015feal\u0103, dupa cuvantul Sfantului Simeon."},{"title":" Despre t\u00e2lharul ce s-a poc\u0103it l\u00e2ng\u0103 st\u00e2lpul Sf\u00e2ntului Simeon","content":"Un oarecare talhar din Antiohia, Ionatan cu numele, pe multi oameni ii ucidea pe drumuri si prin case, talhareste navalind naprasnic prin sate si prin cetati; si nimeni nu putea sa-l prinda pe el, macar ca multi ii pandeau calea, ca era puternic si viteaz foarte, incat nimeni nu putea sa-i stea impotriva. \r\n\r\nDeci, s-a pornit toata Antiohia si a trimis ostasi ca sa-l prinda pe d\u00e2nsul, iar el neputand sa se ascunda de dansii, ca un leu fugind de la fa\u0163a celor ce-l goneau pe el, a~alergat in ograda Cuviosului Simeon si, apucandu-se de stalp, ca pacatoasa de picioarele lui Hristos, plangea cu amar. Deci Sfantul a strigat catre d\u00e2nsul, de sus: \"Cine esti, de unde si de ce ai venit aici?\". Iar el a zis: \"Eu sunt Ionatan, talharul, cel ce am facut toate rautatile si am venit aici, ca sa ma caiesc de pacatele mele\". Acestea graindu-le el, iata au navalit de la Antiohia ostasii care-l goneau pe el, strigand catre Cuviosul: \"Da-ne noua, parinte, pe vrajmasul nostru, talharul, c\u0103, iata, si fiarele sunt gata in cetate sa-l manance pe el\". Raspuns-a lor, fericitul Simeon: \"Fiii mei, nu eu l-am adus pe el aici, ci Dumnezeu, Cel Ce voieste~pocainta lui, l-a povatuit aici. Deci, de veti putea intra inauntru, prindeti-l pe el, c\u0103 eu nu pot sa-l scot la voi, c\u0103 m\u0103 tem de Acela Care l-a trimis la mine\". \r\n\r\nAcestea auzindu-le ostasii si neindraznind nu numai sa intre in ograda, ci nici cuvant s\u0103 zic\u0103 \u00eempotriv\u0103, s-au intors cu teama si au spus toate, in Antiohia. Iar talharul a petrecut sapte zile langa stalp, c\u0103z\u00e2nd la rugaciune catre Dumnezeu, marturisindu-se si plangand cu plangere mare, cat si cei ce erau acolo, vazand pocainta si plangerea lui, se umileau. Iar dupa sapte zile, a strigat catre Sfantul: \"Parinte, imi poruncesti sa~ma duc?\". Iar parintele i-a zis: \"Au, iarasi, la lucrurile tale cele rele te vei intoarce?\". Iar el a raspuns: \"Ba nu, parinte, ci vremea mea a sosit\". Si asa, vorbind cu d\u00e2nsul, si-a dat duhul s\u0103u la Dumnezeu. \r\n\r\nIar ucenicii Sfantului Simeon, vrand sa ingroape pe talhar langa ograd\u0103, iat\u0103 mai marii ostilor venir\u0103 de la Antiohia dupa talhar si incepura a striga: \"Da-ne noua, parinte, pe vrajmasul nostru, de care toata cetatea s-a cutremurat\". Raspuns-a Cuviosul: \"Cel Ce l-a adus pe el la mine, Acela in multime de oaste cereasc\u0103 a venit si l-a luat pe el la Sine, cur\u0103\u0163it prin~poc\u0103in\u0163\u0103; deci nu m\u0103 tulbura\u0163i pe mine\". Acestea, auzindu-le acei dregatori si vazand pe talharul mort, s-au inspaimantat si au laudat pe Dumnezeu, Cel Ce nu voieste moartea pacatosului.\r\n\r\nSi, intorcandu-se, au spus in cetate cele ce de la Cuviosul au auzit \u015fi au v\u0103zut."},{"title":" Minunea Sf\u00e2ntului Simeon, cu un preot","content":"Un preot oarecare, sezand intr-o zi in fata bisericii, iat\u0103, un duh necurat a venit la d\u00e2nsul in chip de nor intunecat si innegrit si s-a pus ca un acoperamant pe capul lui si l-a lipsit de lumin\u0103, \u015fi mintea lui i s-a luat \u015fi i s-au slabit lui toate oasele, \u015fi nu putea sa gr\u0103iasc\u0103; si, intrand unii, l-au aflat pe el ca pe un mort. Si a petrecut in boala aceea noua ani, neputand a se intoarce pe sine pe alta parte, daca nu-l intorcea pe el cineva. Si auzind, rudele lui, cele despre Sfantul Simeon, au mers la Sf\u00e2ntul, duc\u00e2ndu-l si pe el \u00een pat si~ajungand ca la trei stadii de m\u00e2n\u0103stire, z\u0103cea acolo. Iar Sf\u00e2ntul Simeon, st\u00e2nd la rugaciune, i s-a descoperit lui despre preotul acela. \u015ei, la miezul noptii, a chemat Sfantul pe unul din ucenicii lui si i-a zis: \"Ia din apa aceasta si mergi degrab\u0103 si vei afla acolo pe un preot purtat pe pat; s\u0103-l stropesti cu apa aceasta \u015fi s\u0103-i spui: Iti zice tie pacatosul Simeon, intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoala-te si-ti lasa patul tau si vino la mine cu picioarele tale\".\r\n\r\nIar ucenicul, mergand, a facut dupa cuvantul Sfantului. Si s-a sculat inaintea Sfantului. Si i-a zis lui, Sfantul: \"Scoala-te, nu te teme,~macar de te-a si mahnit pe tine diavolul noua ani, ci iubirea de oameni a lui Dumnezeu nu te-a lasat pe tine pana in sfarsit sa pieri. C\u0103 nu cu temere de Dumnezeu, ci si prea cu nedreptate ai stat in Sfantul Altar si, mai inainte de a afla adevarul, ai ascultat pe clevetitorii cei ce judecau \u00een tain\u0103 pe aproapele lor si f\u0103r\u0103 de nicio vin\u0103 asupreai pe unii, \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-i de impartasirea Sfintelor Taine. Si aceasta facand, pe iubitorul de oameni Dumnezeu, nu putin L-ai m\u00e2hnit. Drept aceea, se \u015fi \u00eent\u0103rise asupra ta diavolul. Ci iubirea de oameni a lui Dumnezeu si indurarile Lui s-au inmultit spre tine. Insa pe cei care te-au~nedreptatit, mergand, ii vei afla pe ei rugandu-se tie, cu multa durere, sa-i ierti; precum a facut Dumnezeu mil\u0103 cu tine, asa si tu sa faci mil\u0103 cu d\u00e2nsii, inca si \u0163\u0103r\u00e2n\u0103 luand de aici, vei pres\u0103ra peste d\u00e2n\u015fii\". Si a iesit preotul, cu bucurie, cum i-a poruncit lui Sfantul, si indata s-au vindecat si aceia, sl\u0103vind pe Dumnezeu."},{"title":" Despre dragostea \u015fi \u00eendelung\u0103-r\u0103bdarea lui Dumnezeu (Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Ioan Milostivul)","content":"Gr\u0103ia Sfantul Ioan Milostivul: \"De am fi cugetat cu intelegere la indelunga-rabdare a lui Dumnezeu, cea spre noi, apoi, nici la cer nu ne-am fi ridicat ochii nostri, ci, de-apururea cu chip smerit am umbla.\r\n\r\nDar vreau sa va spun voua cum, dintru nefiinta, intru fiinta, ne-a facut pe noi Ziditorul, si cum ne-a aflat pe noi, rataciti fiind, prin greseala neascultarii, si, cu Sangele Sau, ne-a rascumparat din moarte. Si tot pamantul, si chiar cerul, spre~slujirea noastra le-a randuit. Si iarasi, gresind noi, nu ne pierde, ci \u00eendelung\u0103 rabdarea Lui este neclintit\u0103, iar milostivirea Lui, f\u0103r\u0103 de r\u0103utate.\r\n\r\nTrece cu vederea si pe cei ce Il hulesc, de multe ori, pe El si \u00eei mangaie, prin iubirea Sa de oameni, si slobozeste de sus ploaie, pentru viata noastra.\r\n\r\nDe cate ori, pe talharii ce merg s\u0103 ucid\u0103 si sa fure, ii acopera si ii ap\u0103r\u0103 si nu ii d\u0103 sa fie prinsi si sa fie os\u00e2ndi\u0163i. Si pe c\u00e2\u0163i oameni care merg cu corabiile s\u0103 fure, nu \u00eei \u00eeneac\u0103 in adancul marii, ci ii porunceste sa nu-i opreasca pe ei de~la rautati.\r\n\r\nC\u00e2\u0163i se jur\u0103 mincinos, pe Sfantul Lui Trup si Sange, iar El rabd\u0103 indelung, nerasplatindu-le lor, aici, cu niciun r\u0103u. C\u0103\u0163i ucid la drumul mare si nu-i d\u0103 pe ei fiarelor s\u0103-i rup\u0103. C\u0103\u0163i se duc s\u0103 sape, pe dedesupt, casele altora, si nu-i lasa sa fie prinsi de c\u00e2ini sau de oameni. \r\n\r\nIar altii, spurcati la cuvinte, dormind cu defranatele si inca petrecand in viata aceasta cu inselaciune, pe toate le rabda indelung, asteptand intoarcerea lor spre El. Cu adevarat, nu voieste moartea pacatosului, ci la porunca Lui, le daruieste toat\u0103 desfatarea si~dulceata.\r\n\r\nAlbinele, zburand prin v\u0103i si pe campii, cauta sa adune roadele, ca s\u0103 ne indulceasca. Se s\u00e2rguieste, prin c\u0103ldur\u0103, sa coaca tot felul de poame, ca sa ne sature gura noastra si sa ne veseleasca inima. \r\n\r\nDrept aceea, fratilor, sa ne rusinam de Bunul St\u0103p\u00e2n Dumnezeu, Care at\u00e2tea bunatati ne daruieste noua, si s\u0103 ne par\u0103 r\u0103u de pacatele noastre \u015fi s\u0103 ne intoarcem la Hristos, Dumnezeul nostru, prin fapte bune\".\r\n\r\nA C\u0103ruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre Mesit fermec\u0103torul","content":"\u00cen Constantinopol a fost un fermec\u0103tor viclean, pe care \u00eel chema Mesit. Acesta a luat pe un t\u00e2n\u0103r \u00een chip de famen, ne\u015ftiind t\u00e2n\u0103rul cum c\u0103 acel Mesit este fermec\u0103tor. Deci, vr\u00e2nd Mesit s\u0103-l \u00een\u015fele pe el \u015fi s\u0103-l duc\u0103 la diavolul, a socotit s\u0103 fac\u0103 a\u015fa: \"\u00centr-o sear\u0103, adic\u0103, a luat pe t\u00e2n\u0103rul acela \u015fi au ie\u015fit am\u00e2ndoi din cetate, la oarecare loc pustiu \u015fi nelocuit. \u015ei, iat\u0103, t\u00e2rziu, sear\u0103 fiind acum, au ajuns la un loc \u015fi au v\u0103zut o cetate ale c\u0103rei por\u0163i erau de fier. \u015ei, b\u0103t\u00e2nd Mesit \u00een poart\u0103, \u00eendat\u0103 i-au deschis lui~poarta \u015fi au intrat am\u00e2ndoi \u015fi au aflat o cas\u0103 prea mare \u015fi \u00eentr-\u00eensa era un sfe\u015fnic de aur \u015fi lumini arz\u00e2nd \u015fi mese \u015fi slugi multe. \r\n\u015ei oarecari duhuri cu chip omenesc \u015fedeau de-a dreapta \u015fi de-a st\u00e2nga, to\u0163i vine\u0163i \u015fi negri fiind, iar unul mai mare, a\u015fijderea negru \u015fi v\u00e2n\u0103t, care \u015fedea pe un scaun \u00eenalt, \u00een chip de \u00eemp\u0103rat, a primit \u015fi a s\u0103rutat cu bucurie pe Mesit. \u015ei a poruncit s\u0103-i pun\u0103 lui scaun \u015fi aproape de el s\u0103 stea, zic\u00e2ndu-i: \"Bine ai venit aici, Mesit, prietene al nostru adev\u0103rat \u015fi pl\u0103cut.\" Deci a stat el, iar t\u00e2n\u0103rul st\u0103tea \u00een dosul scaunului lui Mesit. Apoi, c\u0103ut\u00e2nd spre d\u00e2nsul \u00eemp\u0103ratul dr\u0103cesc, cel ce \u015fedea mai sus, a zis lui Mesit: ~\"Ce ai adus aici pe t\u00e2n\u0103rul acesta?\". \u015ei i-a r\u0103spuns lui Mesit, zic\u00e2ndu-i: \"Robi ai t\u0103i suntem st\u0103p\u00e2ne, \u015fi acesta \u00eempreun\u0103 cu mine\". \u015ei a zis cel ce \u015fedea c\u0103tre t\u00e2n\u0103r: \"Spune, t\u00e2n\u0103rule, oare mie \u00eemi e\u015fti rob?\". \u015ei a r\u0103spuns t\u00e2n\u0103rul, zic\u00e2nd: \"Rob sunt Tat\u0103lui \u015fi Fiului \u015fi Sf\u00e2ntului Duh\". \u015ei \u00eendat\u0103 a c\u0103zut cel ce \u015fedea pe scaun, de acest glas, \u00eenc\u0103 au c\u0103zut \u015fi to\u0163i cei ce \u015fedeau cu d\u00e2nsul; a\u015fijderea au pierit \u015fi lum\u00e2n\u0103rile \u015fi locul, a pierit \u015fi cetatea, s-au pierdut to\u0163i \u015fi Mesit \u00eempreun\u0103 cu d\u00e2n\u015fii. \r\n\u015ei s-a aflat t\u00e2n\u0103rul singur la locul acela \u015fi, iat\u0103, un cal \u015fedea l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsul; \u015fi, \u00eenc\u0103lec\u00e2nd a alergat degrab\u0103 \u00een cetate \u015fi l-au \u00eentrebat~unii: \"Unde este Mesit?\". Iar\u0103 el, r\u0103spunz\u00e2nd, le spunea: \"S-a pogor\u00e2t \u00een \u00eentunericul cel mai dinafar\u0103\". \u00cenc\u0103 a spus tuturor ceea ce se f\u0103cuse. \r\nIar\u0103, dup\u0103 c\u00e2t\u0103va vreme, petrecea t\u00e2n\u0103rul acela l\u00e2ng\u0103 un oarecare senator, anume Teodul, care era rob al lui Hristos, c\u0103 iubea pe s\u0103raci \u015fi bune fapte s\u0103v\u00e2r\u015fea. Iar \u00eentr-o sear\u0103, viind ceasul rug\u0103ciunii, au mers am\u00e2ndoi s\u0103 se roage lui Dumnezeu, la un loc ce se numea Fevron \u015fi, st\u00e2nd senatorul de-a st\u00e2nga t\u00e2n\u0103rului, se \u00eentoarse Chipul St\u0103p\u00e2nului, dinspre senator, \u015fi privea spre t\u00e2n\u0103r. Deci, v\u0103z\u00e2nd senatorul ceea ce se f\u0103cea, a pus pe t\u00e2n\u0103r de-a dreapta sa \u015fi iar\u0103\u015fi se~\u00eentorcea Chipul \u015fi c\u0103uta spre t\u00e2n\u0103r. Atunci, senatorul s-a aruncat cu fa\u0163a la p\u0103m\u00e2nt pl\u00e2ng\u00e2nd \u015fi, rug\u00e2ndu-se zicea: \"Doamne al meu, Iisuse Hristoase, pentru ce \u00ce\u0163i \u00eentorci fa\u0163a Ta de la robul t\u0103u, c\u0103 Tu \u00censu\u0163i \u015ftii cum c\u0103 niciodat\u0103 nu mi-am \u00eentors fa\u0163a mea de la omul ce a cerut milostenie de la mine. Pentru ce Te \u00eentorci de la mine, nevrednicul robul T\u0103u, St\u0103p\u00e2ne?\".\r\nIar\u0103 dup\u0103 ce mult\u0103 vreme s-a m\u0103rturisit el a\u015fa, a venit glas c\u0103tre d\u00e2nsul de la Chipul St\u0103p\u00e2nului, zic\u00e2ndu-i: \"Tu adic\u0103 M\u0103 mul\u0163ume\u015fti, c\u0103 din cele ce \u0163i-am dat \u0163ie \u00cemi aduci Mie. Iar acestuia \u00eenc\u0103 \u00eei sunt dator, c\u0103 \u00eentru mult\u0103 fric\u0103 s-a aflat \u015fi nu s-a lep\u0103dat de Mine, ci~a m\u0103rturisit pe Tat\u0103l \u015fi pe Fiul \u015fi pe Sf\u00e2ntul Duh\". Deci, acestea auzindu-le, Teodul senatorul \u015fi-a \u00eemp\u0103r\u0163it toat\u0103 averea sa la s\u0103raci \u015fi, l\u0103s\u00e2ndu-\u015fi casa sa, s-a dus la Muntele Sinai \u015fi s-a f\u0103cut c\u0103lug\u0103r. Dup\u0103 aceea, mult s-a ostenit, cu post, cu priveghere \u015fi cu rug\u0103ciuni, c\u00e2t \u015fi pe mul\u0163i i-a \u00eentrecut. \u015ei, ajung\u00e2nd la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u0163i, s-a mutat c\u0103tre Domnul."},{"title":" Cuv\u00e2nt din Pateric, c\u0103 nu se cuvine cuiva a dezn\u0103d\u0103jdui","content":"Un frate, locuind \u00eentr-o m\u00e2n\u0103stire, de multe ori, din lucrarea diavolului, c\u0103dea \u00een desfr\u00e2nare \u015fi petrecea silindu-se pe sine a nu p\u0103r\u0103si c\u0103lug\u0103ria. Ci, f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi mica lui pravil\u0103, ruga pe Dumnezeu cu suspin, zic\u00e2nd: \"Doamne ori de voiesc, ori de nu voiesc, m\u00e2ntuie\u015fte-m\u0103. C\u0103 eu, ca o tin\u0103, spurc\u0103ciunea p\u0103catului poftesc, dar Tu, ca un Dumnezeu \u015fi \u00eentru tot puternic, po\u0163i a m\u0103 opri. C\u0103ci, dac\u0103 pe cel drept vei milui nu este lucru mare \u015fi, dac\u0103 pe cel curat vei m\u00e2ntui nu-i nici o minune, c\u0103 ace\u015ftia vrednici~sunt a dob\u00e2ndi a Ta bun\u0103tate. Ci, spre mine, St\u0103p\u00e2ne, revars\u0103 milele Tale \u015fi \u00eentru aceasta arat\u0103-ne neasemuita Ta iubire de oameni, c\u0103 \u0162ie s-a \u00eencredin\u0163at s\u0103racul, cel lipsit de toate bun\u0103t\u0103\u0163ile\".\r\nDeci, acestea \u015fi altele asemenea acestora, \u00een toate zilele, fratele cu lacrimi le zicea, ori de i se \u00eent\u00e2mpla lui a c\u0103dea, ori de nu. Deci, odat\u0103, c\u0103z\u00e2nd \u00een obi\u015fnuitul p\u0103cat, noaptea, s-a sculat \u00eendat\u0103 \u015fi a \u00eenceput canonul. Iar\u0103 diavolul, uimindu-se de n\u0103dejdea \u015fi de neru\u015finarea lui cea c\u0103tre Dumnezeu, \u00een vederea ochilor ar\u0103t\u00e2ndu-se st\u0103tea l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsul \u015fi \u00eei zicea: \"Tic\u0103losule, cum nu te ru\u015finezi a sta \u00eenaintea lui~Dumnezeu, \u015fi a chema numele Lui, ci neru\u015fin\u00e2ndu-te, \u00eendr\u0103zne\u015fti p\u00e2n\u0103 \u015fi a c\u00e2nta?\". R\u0103spuns-a fratele: \"Limba aceasta, fier\u0103rie este: un ciocan dai, \u015fi altul iei. Deci voi r\u0103bda p\u00e2n\u0103 la moarte, cu tine lupt\u00e2ndu-m\u0103, \u015fi a\u015fa voi ajunge \u00een ziua cea de pe urm\u0103. Deci iat\u0103, cu jur\u0103m\u00e2nt te pecetluiesc \u015fi, \u00eendr\u0103znind \u00eentru nem\u0103rginita bun\u0103tate a lui Dumnezeu, zic: \"M\u0103 jur pe Cel Ce a venit a chema pe p\u0103c\u0103to\u015fi la poc\u0103in\u0163\u0103 \u015fi a-i m\u00e2ntui, c\u0103 nu voi \u00eenceta lupt\u00e2ndu-m\u0103, rug\u00e2ndu-m\u0103 lui Dumnezeu, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u015fi tu nu vei \u00eenceta a te r\u0103zboi cu mine. \u015ei s\u0103 vedem cine va birui, tu ori Dumnezeu?\".\r\nAcestea auzindu-le, diavolul a zis~c\u0103tre d\u00e2nsul: \"Cu adev\u0103rat de aici \u00eenainte nu m\u0103 voi mai lupta cu tine, ca nu, prin r\u0103bdarea ta, s\u0103-\u0163i agonisesc \u0163ie, cunun\u0103\". Deci, de atunci, s-a dus de la d\u00e2nsul lupt\u0103torul. Iar\u0103 fratele, \u00eentru umilin\u0163\u0103 \u015fedea pl\u00e2ng\u00e2ndu-\u015fi de-a pururea ale sale p\u0103cate. \r\nDeci, \u00eei zicea lui g\u00e2ndul: \"Bine pl\u00e2ngi\". Iar\u0103 el zicea \u00eempotriva g\u00e2ndului: \"Anatema binelui acestuia! C\u0103 nu voie\u015fte Dumnezeu s\u0103-\u015fi piard\u0103 cineva sufletul \u00eentru faptele necinstirii, ca apoi s\u0103 \u015fad\u0103 a-l pl\u00e2nge pe d\u00e2nsul. Ci ori \u00eel m\u00e2ntuie\u015fte, ori nu\".\r\nDumnezeului nostru, slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin. "},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, minunea Sf\u00e2ntului Silvestru, la \u00eentreb\u0103rile despre evrei \u015fi p\u0103g\u00e2ni","content":"Dup\u0103 ce s-a cre\u015ftinat marele Constantin \u00eemp\u0103ratul, s-au f\u0103cut printre evrei \u015fi p\u0103g\u00e2ni veste \u015fi zvon, c\u0103 se vor \u00eenchide capi\u015ftele lor \u015fi \u00een tot locul se vor zidi biserici cre\u015ftine\u015fti \u00eentru slava Sfintei Treimi. Deci, au venit evreii la Sf\u00e2ntul Silvestru, ca s\u0103-l \u00eentrebe pe d\u00e2nsul despre poruncile \u00eemp\u0103ratului. \u015ei era \u00eentre d\u00e2n\u015fii unul mai \u00een\u0163elept, un rabin, anume Zambri, iscusit nu numai \u00een elineasca \u00een\u0163elepciune \u015fi \u00een evreiasca scriptur\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fit, ci \u015fi~\u00een me\u015fte\u015fugul magiei, prea mare era, \u00een care toat\u0103 n\u0103dejdea p\u0103g\u00e2neasc\u0103 se punea, ca, dac\u0103 nu va birui pe cre\u015ftini cu cuvintele, atunci cu semnele cele vr\u0103jitore\u015fti s\u0103-i dovedeasc\u0103. Iar, sosind ziua \u00eenfrunt\u0103rii p\u0103g\u00e2nilor cu cre\u015ftinii, a stat \u00eemp\u0103ratul pe scaunul s\u0103u, cu toat\u0103 curtea, \u015fi au intrat \u00eenaintea \u00eemp\u0103ratului \u015fi Sf\u00e2ntul Silvestru cu pu\u0163ini \u00eenso\u0163itori, av\u00e2nd c\u00e2\u0163iva episcopi ce se \u00eent\u00e2mplaser\u0103 atunci acolo, \u015fi au intrat \u015fi cei o sut\u0103 dou\u0103zeci de p\u0103g\u00e2ni.\r\n\u015ei s-a \u00eenceput vorbirea, pe care \u015fi \u00eemp\u0103r\u0103teasa Elena, dorind s\u0103 o asculte, a stat dup\u0103 perdea, iar \u00eemp\u0103ratul \u015fi curtenii luau seama la cele ce se gr\u0103iau de am\u00e2ndou\u0103~p\u0103r\u0163ile.\r\nDeci, \u00eentru \u00eenceput, p\u0103g\u00e2nii pe \u00eemp\u0103rat l-au judecat, c\u0103 ar fi fost \u00een\u015felat de Silvestru, dup\u0103 aceea s-au pornit asupra lui Silvestru \u015fi, \u00een sf\u00e2r\u015fit \u015fi \u00eempotriva Domnului Hristos gr\u0103iau cuvinte de def\u0103imare. Iar Arhiereul, ca un osta\u015f ales, cu proorociile b\u0103rba\u0163ilor celor de Dumnezeu-purt\u0103tori \u015fi ale sfin\u0163ilor Prooroci dovedea cele ce s-au spus despre venirea lui Mesia, \u015fi-i dovedea pe ei, pe elini, ca pe ni\u015fte robi ai idolilor, iar pe evrei, ca pe cei ce au c\u0103zut din slava lui Dumnezeu. \u015ei to\u0163i n-au putut s\u0103-i stea lui \u00eempotriv\u0103. Iar \u00eemp\u0103ratul \u015fi toat\u0103 curtea au l\u0103udat pe Silvestru, \u015fi pe el l-au socotit biruitor la~\u00eentreb\u0103rile acelea, c\u0103ci acum p\u0103g\u00e2nii nu aveau ce s\u0103 zic\u0103 \u00eempotriva lui Silvestru.\r\nAtunci Zambri, rabinul, a zis c\u0103tre \u00eemp\u0103rat: \"M\u0103car c\u0103 ne dovede\u015fte pe noi Silvestru cu cuvintele sale, foarte me\u015fter fiind la vorbire, \u00eens\u0103 noi nu ne vom dep\u0103rta de legea noastr\u0103 cea p\u0103rinteasc\u0103, nici nu vom urma Omului pe care p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri cu sfat de ob\u015fte la moarte L-au dat. Iar c\u0103 Unul este Dumnezeu, Acela pe Care noi \u00cel cinstim \u015fi nu este altul, eu nu cu cuv\u00e2ntul, ca Silvestru, ci cu fapta sunt gata a ar\u0103ta, dac\u0103 vei porunci, \u00eemp\u0103rate, s\u0103 se aduc\u0103 aici un bou mare \u015fi ne\u00eembl\u00e2nzit, \u015fi \u00eendat\u0103 va \u015fti st\u0103p\u00e2nirea ta \u015fi to\u0163i cei ce stau de~fa\u0163\u0103, c\u0103 nu este Dumnezeu, afar\u0103 de Dumnezeul nostru\". Iar un oarecare, din cei ce st\u0103teau \u00eenaintea \u00eemp\u0103ratului, a zis: \"Am un bou ca acela \u00een cireada mea, nu departe de zidurile cet\u0103\u0163ii, pe care nimeni nu poate s\u0103 pun\u0103 jugul, nici cu m\u00e2na s\u0103-l ating\u0103\". \u015ei, \u00eendat\u0103, a trimis \u00eemp\u0103ratul s\u0103 aduc\u0103 boul acela. \u00centru acea vreme, vorbind Sf\u00e2ntul Silvestru, a \u00eentrebat pe Zambri: \"Pentru ce-\u0163i trebuie boul? \u015ei c\u00e2nd \u00eel vor aduce, ce po\u0163i s\u0103-i faci lui?\". Iar Zambri a zis: \"Vreau s\u0103 ar\u0103t puterea numelui Dumnezeului nostru, de Care, de-i voi \u015fopti boului \u00een ureche, \u00eendat\u0103 va muri. C\u0103 nu poate firea cea muritoare s\u0103 sufere numele lui Dumnezeu, nici~nu poate s\u0103 fie viu acela care va auzi acest nume. Iar p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri, c\u00e2nd se aduceau boii la jertf\u0103, numele acela \u00een urechile boilor \u00eel gr\u0103iau \u015fi, \u00eendat\u0103, cu mare r\u0103get, c\u0103deau \u015fi, murind, se f\u0103ceau gata pentru jertf\u0103\". Iar Silvestru i-a zis: \"Dac\u0103 numele acela, precum zici, ucide pe to\u0163i cei ce-l aud pe el, apoi cum tu l-ai \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi n-ai murit?\". Zambri a r\u0103spuns: \"Nu se cade \u0163ie s\u0103 \u015ftii taina aceasta, de vreme ce vr\u0103jma\u015f al nostru e\u015fti\".\r\nAcestea zic\u00e2ndu-le Zambri, a gr\u0103it \u00eemp\u0103ratul: \"Dac\u0103 episcopului nu vrei s\u0103-i descoperi taina aceea, apoi s\u0103 o spui nou\u0103, c\u0103 \u00eentr-adev\u0103r, lucru de \u00eendoire este, f\u0103r\u0103 numai de va zice cineva c\u0103, citindu-se scris~numele acela, poate s\u0103-l \u00eenve\u0163e\". R\u0103spuns-a Zambri: \"Nici pe piele, nici pe h\u00e2rtie, nici pe lemn, nici pe piatr\u0103, nici pe orice fel de materie nu poate s\u0103 fie scris numele acela, c\u0103, \u00eendat\u0103 \u015fi scriitorii \u015fi acea materie pe care s-ar scrie, pier\". \"Atunci, spune-ne cum tu \u00eensu\u0163i l-ai \u00eenv\u0103\u0163at? C\u0103ci, cu neputin\u0163\u0103 este a-l \u00eenv\u0103\u0163a, dac\u0103 nici nu se gr\u0103ie\u015fte, nici nu se scrie\". Iar Zambri, a r\u0103spuns: \"Eu, \u00eemp\u0103rate, \u015fapte zile am postit, apoi \u00eentr-o sp\u0103l\u0103toare nou\u0103 de argint am turnat ap\u0103 curat\u0103 din izvor \u015fi m-am rugat \u015fi s-au scris cuvintele pe ap\u0103, cu un deget nev\u0103zut care m-a \u00eenv\u0103\u0163at numele Dumnezeu\". Iar \u00een\u0163eleptul Silvestru i-a zis: \"Dac\u0103 a\u015fa ai~\u00eenv\u0103\u0163at numele acela, precum spui, atunci de ce, c\u00e2nd \u00eel gr\u0103ie\u015fti pe el cuiva \u00een ureche \u015fi tu \u00eensu\u0163i auzi numele acela, precum \u00eel aude \u015fi cel c\u0103ruia \u00eel gr\u0103ie\u015fti, se face c\u0103 tu \u00eensu\u0163i, auzindu-l pe el, nu mori?\". R\u0103spuns-a vr\u0103jitorul: \"\u0162i-am spus \u0163ie c\u0103 nu se cade s\u0103 \u015ftii taina aceea, vr\u0103jma\u015f al nostru fiind. Deci, ce nevoie este de cuvinte, c\u00e2nd numai cu fapta se cade s\u0103 ar\u0103t\u0103m ceea ce se gr\u0103ie\u015fte, \u015fi din dou\u0103 s\u0103-\u0163i alegi una: sau tu, chem\u00e2nd Numele Nazarineanului t\u0103u, s\u0103 omori boul, ca \u015fi noi s\u0103 credem \u00eentr-\u00eensul, sau eu voi zice \u00een urechea lui numele dumnezeului nostru \u015fi va muri boul acela \u015fi dator vei fi tu s\u0103 crezi \u00een dumnezeul nostru\".\r\n~Aceasta auzind-o, to\u0163i cei ce st\u0103teau de fa\u0163\u0103 au l\u0103udat judecata lui Zambri, iar cre\u015ftinii se \u00eendoiau, \u00eens\u0103 Sf\u00e2ntul episcop \u00eei \u00eent\u0103rea pe ei. Iar \u00eemp\u0103ratul a zis lui Zambri: \"Se cade ca tu, mai \u00eent\u00e2i, s\u0103-\u0163i \u00eempline\u015fti f\u0103g\u0103duin\u0163a, c\u0103 tu ai f\u0103g\u0103duit ca, numai cu un cuv\u00e2nt, s\u0103 omori boul\". Iar vr\u0103jitorul a r\u0103spuns: \"De-mi porunce\u015fti mie s\u0103 fac aceasta, \u00eemp\u0103rate, apoi vei vedea puterea dumnezeului meu\". \u015ei, acestea zic\u00e2nd, s-a apropiat de bou, pe care ni\u015fte oameni puternici, cu funii tari, de coarne leg\u00e2ndu-l, cu anevoie \u015fi cu osteneal\u0103 mare \u00eel duceau. Deci, apropiindu-se Zambri de el, i-a \u015foptit ceva \u00een urechea lui \u015fi \u00eendat\u0103 boul, r\u0103cnind~foarte tare \u015fi scutur\u00e2ndu-se, a c\u0103zut mort. \u015ei to\u0163i, v\u0103z\u00e2nd aceasta, s-au mirat foarte mult, iar p\u0103g\u00e2nii au strigat, b\u0103t\u00e2nd din m\u00e2ini \u015fi zic\u00e2nd: \"Am biruit, am biruit!\". Iar Sf\u00e2ntul Silvestru a rugat pe \u00eemp\u0103rat s\u0103 porunceasc\u0103 s\u0103 se fac\u0103 t\u0103cere. \u015ei, f\u0103c\u00e2ndu-se t\u0103cere, a zis episcopul c\u0103tre p\u0103g\u00e2ni: \"Au doar\u0103 nu este scris \u00een c\u0103r\u0163ile voastre aceasta, pe care Atotputernicul Dumnezeu a gr\u0103it: \"Eu voi omor\u00ee \u015fi voi face viu, ucide-voi \u015fi Eu voi t\u0103m\u0103dui?\". Iar ei au r\u0103spuns: \"A\u015fa este scris\". Iar Silvestru a gr\u0103it: \"Dac\u0103 Zambri numai cu numele lui Dumnezeu a omor\u00e2t boul, apoi, cu acela\u015fi nume s\u0103-l \u015fi \u00eenvieze, pentru c\u0103 Dumnezeu este binef\u0103c\u0103tor, iar nu r\u0103uf\u0103c\u0103tor,~\u015fi aceasta este firea Lui, adic\u0103 a face bine, iar a face r\u0103u este potrivnic firii Lui, c\u0103 voia Lui este totdeauna bun\u0103. \u015ei, de se \u00eent\u00e2mpl\u0103 vreodat\u0103, c\u0103 \u015fi cu ceva r\u0103u pedepse\u015fte pe cineva pentru folosul altora, \u00eens\u0103 aceasta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de nevoie \u015fi nu cu voie face unele ca acestea, ci silit fiind de ale noastre fapte rele. Deci, dac\u0103 Zambri a f\u0103cut cu \u00eenlesnire ceea ce nu este cu bun\u0103voirea firii lui Dumnezeu, cu at\u00e2t mai v\u00e2rtos poate s\u0103 fac\u0103 ce este potrivit cu firea lui Dumnezeu, adic\u0103 s\u0103 \u00eenvie boul, cu acela\u015fi nume dumnezeiesc, nume prin care l-a omor\u00e2t, \u015fi eu voi sta l\u00e2ng\u0103 credin\u0163a lui\". Iar Zambri a zis c\u0103tre \u00eemp\u0103rat: \"Iat\u0103, \u00eemp\u0103rate, voie\u015fte Silvestru ceea ce~nu mai este de trebuin\u0163\u0103, acum, dup\u0103 ce s-a s\u0103v\u00e2r\u015fit lucrul cel minunat\". Iar c\u0103tre Silvestru a zis: \"De ai \u015fi tu vreo putere, f\u0103 vreo minune, cu numele lui Iisus al t\u0103u\". Iar episcopul a r\u0103spuns: \"Dac\u0103 asta voie\u015fti, \u00ee\u0163i voi ar\u0103ta \u0163ie puterea Hristosului meu, c\u00e2nd, prin chemarea Sf\u00e2ntului S\u0103u Nume, voi \u00eenvia boul acesta, pe care tu l-ai omor\u00e2t\". Zis-a Zambri: \"\u00cen de\u015fert te lauzi, Silvestru, pentru c\u0103 nu se poate s\u0103 fie aceasta, ca, adic\u0103, boul s\u0103 fie din nou viu\". Iar \u00eemp\u0103ratul a zis, lui Zambri: \"Deci, dac\u0103 ceea ce zici tu c\u0103 este cu neputin\u0163\u0103, va putea episcopul s\u0103 fac\u0103, atunci vei crede \u00een Dumnezeul lui?\". R\u0103spuns-a Zambri: \"Cu adev\u0103rat,~\u00eemp\u0103rate, m\u0103 jur \u0163ie, c\u0103 de voi vedea boul \u00eenviat, voi m\u0103rturisi pe Hristos c\u0103 este Dumnezeu \u015fi voi primi credin\u0163a lui Silvestru; a\u015fi\u015fderea \u015fi to\u0163i ceilal\u0163i, \u00eempreun\u0103 cu mine, acela\u015fi lucru vor face\".\r\nAtunci, episcopul, plec\u00e2ndu-\u015fi genunchii, cu st\u0103ruin\u0163\u0103 s-a rugat lui Dumnezeu, cu lacrimi, apoi, scul\u00e2ndu-se \u015fi m\u00e2inile ridic\u00e2ndu-\u015fi, a gr\u0103it \u00een auzul tuturor: \"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, \u015fi Dumnezeule, C\u0103ruia u\u015for \u00eei este a lua via\u0163a \u015fi a \u00eenvia, a r\u0103ni \u015fi a t\u0103m\u0103dui, binevoie\u015fte ca, prin chemarea Preasf\u00e2ntului \u015fi de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103torului Nume al T\u0103u, s\u0103 \u00eenvieze boul acesta, pe care Zambri, prin chemarea vr\u0103jitoreasc\u0103 l-a~f\u0103cut mort, c\u0103 vremea este s\u0103 se arate minunile Tale, pentru m\u00e2ntuirea multora. Auzi-m\u0103 pe mine, robul T\u0103u, \u00een ceasul acesta, ca s\u0103 se prosl\u0103veasc\u0103 Preasf\u00e2nt Numele T\u0103u\".\r\nIar dup\u0103 rug\u0103ciune, s-a apropiat de bou \u015fi a gr\u0103it cu mare glas: \"De este adev\u0103rat Dumnezeul Cel propov\u0103duit de mine, Iisus Hristos Cel n\u0103scut din Fecioara Maria, scoal\u0103-te \u015fi stai pe picioarele tale \u015fi, lep\u0103d\u00e2ndu-\u0163i toat\u0103 s\u0103lb\u0103ticia, bl\u00e2nd s\u0103 fii!\". Aceasta zic\u00e2nd-o Sf\u00e2ntul, \u00eendat\u0103 boul a \u00eenviat \u015fi s-a sculat \u015fi st\u0103tea bl\u00e2nd. Iar Sf\u00e2ntul a poruncit s\u0103 dezlege funiile din coarnele lui \u015fi i-a zis: \"Du-te de unde ai venit \u015fi pe nimeni s\u0103 nu mai vat\u0103mi, ci bl\u00e2nd~s\u0103 fii, a\u015fa \u00ee\u0163i porunce\u015fte \u0163ie Iisus Hristos, Dumnezeul nostru!\". \u015ei s-a dus boul, cu toat\u0103 lini\u015ftea, el care, mai \u00eent\u00e2i, ne\u00eembl\u00e2nzit \u015fi s\u0103lbatic era. Aceasta v\u0103z\u00e2nd-o to\u0163i, au strigat, ca o singur\u0103 gur\u0103 zic\u00e2nd: \"Mare este Dumnezeul Cel propov\u0103duit de Silvestru!\". Iar p\u0103g\u00e2nii, cu Zambri, alerg\u00e2nd la Sf\u00e2ntul \u015fi cuprinz\u00e2ndu-i picioarele, cereau s\u0103 se roage lui Dumnezeu pentru d\u00e2n\u015fii \u015fi s\u0103-i primeasc\u0103 pe ei la credin\u0163a cre\u015ftineasc\u0103. De asemenea \u015fi fericita Elena, deschiz\u00e2nd perdeaua dup\u0103 care st\u0103tea s\u0103 asculte \u00eentreb\u0103rile \u015fi s\u0103 priveasc\u0103 la cele ce se f\u0103ceau, a ie\u015fit \u015fi a c\u0103zut la picioarele Sf\u00e2ntului \u015fi, m\u0103rturisind pe Hristos c\u0103 este~Dumnezeu adev\u0103rat, a cerut Sf\u00e2ntul Botez. \u015ei a fost botezat\u0103, atunci, Sf\u00e2nta Elena, la fel \u015fi p\u0103g\u00e2nii, cu Zambri, \u015fi nenum\u0103rat\u0103 mul\u0163ime de popor s-a apropiat de Dumnezeu \u015fi s-a unit cu Biserica lui Hristos.\r\nDup\u0103 aceasta, Sf\u00e2ntul Silvestru s-a dus cu Sf\u00e2nta \u00cemp\u0103r\u0103teas\u0103 Elena la Ierusalim, ca s\u0103 caute Crucea Domnului, care aflat\u0103 fiind, mul\u0163i p\u0103g\u00e2ni au crezut \u00een Hristos Iisus, \u015fi i-a botezat, pe ei, Sf\u00e2ntul Silvestru. Apoi, la Roma \u00eentorc\u00e2ndu-se, a vie\u0163uit cealalt\u0103 vreme a vie\u0163ii sale \u00eentru obi\u015fnuitele sale osteneli \u015fi \u00een grija cea pentru Biserica lui Hristos. \u015ei a\u015fa bine p\u0103storindu-\u015fi turma cea cuv\u00e2nt\u0103toare, a trecut~c\u0103tre Domnul, plin de zile.\r\n\u00centru episcopie a petrecut dou\u0103zeci \u015fi trei de ani \u015fi zece luni. Iar acum, \u00een via\u0163a cea nesf\u00e2r\u015fit\u0103, cu \u00eengerii prosl\u0103ve\u015fte pe Tat\u0103l \u015fi pe Fiul \u015fi pe Sf\u00e2ntul Duh, pe Unul \u00een Treime Dumnezeu, pe Care \u015fi noi s\u0103-L sl\u0103vim \u00een veci! Amin."},{"title":" Cuv\u00e2nt despre milostenie \u015fi fapte bune","content":"Se cuvine, dar, celui ce vrea sa faca milostenie sa nu caute a deosebi pe cel bun, de cel rau, pe cel drept sau pe cel nedrept, dupa trebuintele lor trupesti, ci, tuturor, la fel, sa le imparta cele de trebuinta. Si, daca tu te-ai saturat de multe bucate, hraneste, macar cu paine, si pe cel flamand. \r\n\r\nSau de ai baut prea mult, d\u0103, si celui insetat, un pahar. Sau, daca te-ai incalzit prea mult, in haine scumpe si moi, apoi, imbraca si pe cel gol, ce tremur\u0103 de frig,~macar cu o haina mai proasta. Daca locuiesti in case frumoase si inalte, cheama-l si pe strainul care se zbucium\u0103 pe ulita, in casa ta. Ori, de te-ai veselit cu cineva, veseleste, cu a ta veselie, si pe cel necajit. Sau, de te-ai bucurat de ceva, bucura si pe cel intristat.\r\n\r\nSau, de ai fost cinstit, ca un bogat, cinsteste si tu, pe cel sarac. Sa fie casa ta odihn\u0103 slujitorilor Domnului, adic\u0103 preotilor, si la toata tagma bisericeasca. \r\n\r\nS\u0103 fii odihn\u0103, ca Iov, ochi al orbilor, picior schiopilor, celor goi, hain\u0103, acoperar\u0103m\u00e2nt celor f\u0103r\u0103 acoperammt. Picioarele tale s\u0103~umble, adeseori, la temnite, la bolnavi, la m\u00e2n\u0103stiri, la casele de batrani, de orfani, ca sa auzi pe Domnul zic\u00e2ndu-\u0163i: \"Veni\u0163i, binecuv\u00e2nta\u0163ii P\u0103rintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea gatita vou\u0103, de la inceputul lumii\". A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin."},{"title":" \u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, ca nimeni s\u0103 nu n\u0103d\u0103jduiasc\u0103 \u00een oameni, ci \u00een Dumnezeu","content":"Fericit este, fratilor, omul acela care nadajduieste, intru toate, in Dumnezeu, mai mult decat in oameni. \r\n\r\nCautati la neamurile cele de la inceput, si vedeti cum au crezut in Domnul si n-au fost rusinati. \r\n\r\nC\u0103 cine, petrecand intru frica Lui, a fost parasit de El? Sau cine, chemandu-l pe El, a fost trecut cu vederea?\r\n\r\n~Milosliv si indurat este Domnul, c\u0103 iart\u0103 pacatele si mantuieste \u00een vreme de necaz. Drept aceea, sa nu ne luam dupa gandul inimii noastre, nici sa zicem, cine ne va izbavi pe noi de rautati, c\u0103 Domnul Dumnezeu va da izbanda celui asuprit.\r\n\r\nDeci, bine este a nadajdui in Domnul Dumnezeu, mai mult decat in om."},{"title":" Nu v\u0103 \u00eentrista\u0163i pentru cei ce au adormit \u00eentru Domnul. Despre Iov \u015fi Avraam (cuv\u00e2nt de la Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur)","content":"La timpul potrivit ni s-a citit nou\u0103, ast\u0103zi, cuv\u00e2ntul acela al Apostolului \u015fi a\u0163i auzit pe Pavel gr\u0103ind cu t\u0103rie: \"Fra\u0163ilor, despre cei ce au adormit, nu voim s\u0103 fi\u0163i \u00een ne\u015ftiin\u0163\u0103, ca s\u0103 nu v\u0103 \u00eentrista\u0163i, ca ceilal\u0163i, care nu au n\u015fdejde, pentru c\u0103, de credem c\u0103 Iisus a murit \u015fi a \u00eenviat, tot a\u015fa (credem) c\u0103 Dumnezeu, pe cei adormi\u0163i \u00eentru Iisus, \u00eei va aduce \u00eempreun\u0103 cu El\" (I Tesaloniceni 4, 13-14).\r\n\r\n~Aceasta se cuvine, mai \u00eent\u00e2i, s\u0103 lu\u0103m aminte \u015fi s\u0103 l\u0103murim: pentru care pricin\u0103, c\u00e2nd vorbe\u015fte de Hristos, sf\u00e2r\u015fitul Lui \u00eel nume\u015fte moarte, iar c\u00e2nd vorbe\u015fte de sf\u00e2r\u015fitul nostru, adormire \u015fi nu moarte \u00eel nume\u015fte pe el, c\u0103 n-a zis, despre cei ce au murit, ci, \"despre cei ce au adormit\". \u015ei iar\u0103\u015fi: \"tot a\u015fa credem c\u0103 Dumnezeu, pe cei adormi\u0163i \u00eentru Iisus, \u00eei va aduce, \u00eempreun\u0103 cu El\". \u015ei n-a zis: pe cei mor\u0163i. \u015ei iar\u0103\u015fi: \"Noi cei vii, care vom fi r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la venirea Domnului, nu vom lua \u00eenainte celor adormi\u0163i\" (I Tesaloniceni 4, 15). \u015ei nici aici nu a zis, pe cei mor\u0163i, ci, de trei ori pomenind, de trei ori adormire \u015fi nu moarte a numit-o.\r\n\r\n~Iar despre Hristos nu zice a\u015fa, ci: \"de credem c\u0103 Iisus a murit\"; \u015fi nu a zis: a adormit, ci: \"a murit\". Pentru care pricin\u0103, dar, sf\u00e2r\u015fitul lui Hristos, moarte l-a numit, iar, pe al nostru, adormire? C\u0103 nu \u00een treac\u0103t \u00eentrebuin\u0163eaza aceast\u0103 a\u015fezare a cuvintelor, ci, cu \u00een\u0163elepciune, s\u0103v\u00e2r\u015find ceva mare \u015fi de seam\u0103. C\u0103 la Hristos a numit sf\u00e2r\u015fitul moarte, ca s\u0103 adevereasc\u0103 Patima, iar la noi, l-a numit adormire, ca s\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie durerea. C\u0103, acolo unde s-a petrecut \u00cenvierea, zice moarte cu \u00eendrazneal\u0103, iar, unde lucrul este \u00eentru n\u0103dejde, adormire \u00eel nume\u015fte, ca, prin \u00eens\u0103\u015fi aceast\u0103 numire, s\u0103 ne m\u00e2ng\u00e2ie pe noi \u015fi s\u0103 ne dea bune~n\u0103dejdi, c\u0103 cel ce doarme se va scula negre\u015fit. C\u0103 nimic alta nu este moartea, f\u0103r\u0103 numai un somn \u00eendelungat.\r\n\r\nS\u0103 nu-mi spui mie aceasta, c\u0103 cel ce a murit nici nu aude, nici nu gr\u0103ie\u015fte, nici nu vede, nici nu simte, c\u0103 \u015fi cel ce doarme asemenea face. Ci, sufletul celui ce a murit este de\u015ftept. Dar, cel ce a murit putreze\u015fte, zici, \u015fi se stric\u0103 \u015fi se face praf \u015fi cenu\u015f\u0103. \u015ei ce este asta, iubitule? Tocmai pentru aceasta, mai mult, trebuie s\u0103 ne bucur\u0103m. C\u0103, \u015fi c\u00e2nd vrea cineva s\u0103 zideasc\u0103 o cas\u0103, care a putrezit \u015fi s-a \u00eenvechit, \u00eent\u00e2i scoate pe cei ce locuiesc \u00een ea, \u015fi a\u015fa risipe\u015fte casa \u015fi~o zide\u015fte mai str\u0103lucit\u0103, iar pe cei sco\u015fi nu \u00eei m\u00e2hne\u015fte ceea ce se face, ci, \u015fi mai mult, \u00eei vesele\u015fte. C\u0103 ei nu iau aminte la surparea casei ce se vede, ci, \u00ee\u015fi \u00eenchipuie casa ce va s\u0103 se zideasc\u0103 \u015fi care nu se vede.\r\n\r\nA\u015fa \u015fi Dumnezeu, vr\u00e2nd s\u0103 \u00eennoiasc\u0103, risipe\u015fte trupul nostru, dar scoate \u00eent\u00e2i sufletul, care locuie\u015fte \u00een el ca \u00eentr-o cas\u0103, ca, mai str\u0103lucit zidind-o pe ea, cu \u015fi mai mult\u0103 slav\u0103 s\u0103 a\u015feze sufletul iar\u0103\u015fi, \u00eentr-\u00e2nsa. Deci, s\u0103 nu lu\u0103m aminte la surpare, ci la str\u0103lucirea ce va s\u0103 fie.\r\n\r\nIar\u0103\u015fi, de va avea cineva un vas de pre\u0163, stricat de rugin\u0103 \u015fi de vreme \u015fi~rupt \u00een multe p\u0103r\u0163i, \u015fi, zdrobindu-l pe acesta, \u00eel bag\u0103 \u00een topitorie, topindu-l de tot, apoi, acel vas iese \u015fi mai str\u0103lucit. \u015ei, dac\u0103 zdrobirea cea \u00een topitorie nu este stingere, ci \u00eennoirea vasului aceluia, a\u015fa \u015fi moartea trupurilor noastre, nu este o pierzare, ci o \u00eennoire.\r\n\r\nDeci, c\u00e2nd vei vedea, ca \u00een topitorie, trupul nostru topindu-se \u015fi putrezind, nu te opri la vederea aceasta, ci a\u015fteapt\u0103 p\u00e2n\u0103 ce iar\u0103\u015fi se va turna. \u015ei, nici cu m\u0103sura pildei acesteia, sa nu te \u00eendestulezi, ci mergi mai departe cu socotirea. C\u0103 f\u0103c\u0103torul de vase, pun\u00e2nd \u00een topitorie vas de aram\u0103, nu \u0163i-l d\u0103 \u0163ie vas de aur \u015fi nemuritor ci, tot de~aram\u0103 \u00eel face. Iar Dumnezeu nu face a\u015fa, ci, pun\u00e2nd trup de \u0163\u0103r\u00e2n\u0103 \u015fi muritor, \u0163i-l d\u0103, pe acesta, vas de aur \u015fi nemuritor. C\u0103 p\u0103m\u00e2ntul, primind trup stric\u0103cios \u015fi muritor, \u0163i-l d\u0103 pe acela\u015fi trup nestric\u0103cios \u015fi nemuritor.\r\n\r\nDeci, nu c\u0103uta la acela care \u00eenchide ochii, care zace f\u0103r\u0103 de glas, ci la cel ce \u00eenviaz\u0103, la cel ce ia slava negr\u0103it\u0103, \u00eenfrico\u015f\u0103toare \u015fi minunat\u0103: \u015fi, de la vederea aceasta de fa\u0163\u0103, mut\u0103 g\u00e2ndurile la n\u0103dejdea ce va s\u0103 vie...\r\n\r\nCand vei vedea, a\u015fadar, pe vreunul din rudenii c\u0103 se duce de aici, nu te nec\u0103ji, ci umile\u015fte-te, \u00eentoarce-te la~tine \u00eensu\u0163i, cearc\u0103-\u0163i \u015ftiin\u0163a, socote\u015fte c\u0103 \u015fi pe tine, pu\u0163in mai t\u00e2rziu, te a\u015fteapt\u0103 acest sf\u00e2r\u015fit. F\u0103-te mai \u00een\u0163elept \u015fi prime\u015fte un fior de fric\u0103 din moartea altuia \u015fi toat\u0103 tr\u00e2nd\u0103via o taie. Socote\u015fte cele lucrate, \u00eendreapteaz\u0103 cele gre\u015fite, f\u0103 prefacere bun\u0103. C\u0103 prin aceasta ne deosebim de cei necredincio\u015fi, c\u0103 avem, adic\u0103, alte judec\u0103\u0163i \u015fi socotiri despre lucruri. Vede cel p\u0103g\u00e2n lucrurile; cu aceia\u015fi ochi vedem \u015fi noi cele ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, dar nu cu aceea\u015fi minte \u015fi socotin\u0163\u0103.\r\n\r\nPune \u00een minte la Cine s-a dus cel plecat \u015fi ia m\u00e2ng\u0103iere: Unde este Pavel, unde este Petru, unde este ceata tuturor sfin\u0163ilor? Pune \u00een~minte cum va \u00eenvia, cu c\u00e2t\u0103 slav\u0103 \u015fi str\u0103lucire. Pune \u00een minte c\u0103, pl\u00e2ng\u00e2nd \u015fi t\u00e2nguindu-te, nu vei putea s\u0103 \u00eendreptezi ceea ce s-a f\u0103cut, ci, \u015fi pe tine te vei v\u0103t\u0103ma cu totul. Cui urmezi \u015fi te asemeni? Acelora care au n\u0103dejde, precum a zis Pavel. C\u0103 cela ce nu are n\u0103dejdea Judec\u0103\u0163ii celei de acolo, acela nicio m\u00e2ng\u00e2iere nu are, nici nu \u015ftie c\u0103 este Dumnezeu, nici c\u0103 El poart\u0103 de grij\u0103 de lucrurile acestea de fa\u0163\u0103, nici c\u0103 Dumnezeiasca Judecat\u0103 prive\u015fte \u015fi cuprinde toate.\r\n\r\nC\u0103 cel ce nu a\u015fteapt\u0103 s\u0103 dea seama pentru cele ce a lucrat, acela de toat\u0103 fapta bun\u0103 se va dep\u0103rta \u015fi de toat\u0103 r\u0103utatea se va \u0163ine. C\u0103 pentru~aceasta \u015fi Pavel a pomenit de d\u00e2n\u015fii, socotind necinstea \u00een care cazi, s\u0103 te fere\u015fti de unirea cu ei \u015fi s\u0103 te \u00eentorci la cei buni. A\u015fa, scriind c\u0103tre tesaloniceni, zice: \"Fiecare dintre voi s\u0103-\u015fi st\u0103p\u00e2neasc\u0103 vasul s\u0103u \u00een sfin\u0163enie \u015fi \u00een cinste, nu \u00een patim\u0103 \u015fi poft\u0103, cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu\". (I Tesaloniceni 4,5). \u015ei iar\u0103\u015fi: \"S\u0103 nu mai umbla\u0163i, de acum, cum umbl\u0103 neamurile, \u00een de\u015fertaciunea min\u0163ii lor\" (Efeseni 4, 17). A\u015fa \u015fi aici: \"Despre cei ce au adormit, nu voim s\u0103 fi\u0163i \u00een ne\u015ftiin\u0163\u0103, ca s\u0103 nu v\u0103 \u00eentrista\u0163i, ca \u015fi ceilal\u0163i, care nu au n\u0103dejde\". C\u0103 nu firea lucrurilor, care se \u00eent\u00e2mpl\u0103, ne m\u00e2hne\u015fte pe noi, ci a\u015fezarea min\u0163ii noastre. Nu~moartea celui ce s-a dus din via\u0163a aceasta, ci neputin\u0163a celor ce pl\u00e2ng. C\u0103, pe cel credincios, nimic din cele de aici nu poate s\u0103-l m\u00e2hneasc\u0103, fiindc\u0103 nu mici bun\u0103t\u0103\u0163i dob\u00e2nde\u015fte din filosofia cre\u015ftin\u0103, \u015fi prea mare veselie \u015fi ne\u00eencetat\u0103 bucurie c\u00e2\u015ftig\u0103 din aceasta.\r\n\r\nPentru aceea \u015fi Pavel zice: Bucura\u0163i-v\u0103 \u00eentru Domnul pururea, \u015fi iar\u0103\u015fi zic bucura\u0163i-v\u0103\". Deci, nu numai pentru \u00eenviere suntem datori s\u0103 mul\u0163umim lui Dumnezeu, ci \u015fi pentru n\u0103dejdea \u00eenvierii, care, pe sufletul cel \u00eentristat, poate s\u0103-l m\u00e2ng\u00e2ie \u015fi s\u0103-l plece s\u0103 aib\u0103 n\u0103dejde, pentru cei ce s-au dus, ca pentru unii ce vor s\u0103 \u00eenvieze iar\u0103\u015fi~\u015fi sa fie \u00eempreun\u0103 cu noi.\r\n\r\nDar cum este cu putin\u0163\u0103, zici, om fiind, s\u0103 nu te \u00eentristezi, la moarte? \u015ei cine n-a fost biruit de patima aceasta? Iar eu, dimpotriv\u0103, zic: Mul\u0163i au fost \u015fi \u00een multe locuri \u015fi \u00een vremea noastr\u0103 \u015fi \u00een vremea str\u0103mo\u015filor no\u015ftri. C\u0103, iat\u0103, Iov, \u00eentreaga ceat\u0103 a copiilor s\u0103i duc\u00e2ndu-se din via\u0163a aceasta, ascult\u0103 ce zice: \"Domnul a dat, Domnul a luat: fie numele Domnului binecuv\u00e2ntat\" (Iov 1, 21).\r\n\r\nMinunate cu adev\u0103rat sunt acestea, numai auzindu-le. Iar dac\u0103 le vei cerca \u015fi cu am\u0103nuntul pe ele, atunci~\u015fi mai mult te vei minuna. C\u0103, bag de seam\u0103, diavolul nu i-a luat pe jum\u0103tate \u015fi pe cealalt\u0103 jum\u0103tate i-a l\u0103sat, nici nu i-a luat pe cei mai mul\u0163i \u015fi pe cei mai pu\u0163ini i-a l\u0103sat, ci a cules toat\u0103 roada, dar pomul nu l-a surpat. Toat\u0103 marea \u015fi valurile le-a adus asupra lui, dar corabia n-a \u00eenecat-o. Toat\u0103 puterea a de\u015fertat-o, dar turnul nu l-a cl\u0103tit, ci, st\u0103 b\u00e2ntuit din toate p\u0103r\u0163ile, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd necl\u0103tinat. Ca ploaia veneau s\u0103ge\u0163ile, dar el nu era r\u0103nit, \u015fi, mai mult, ele se aruncau asupra lui, dar nu-l v\u0103t\u0103mau. Socote\u015fte ce este a vedea at\u00e2\u0163ia copii mor\u0163i? Caci, cum putea s\u0103 nu-l m\u00e2hneasc\u0103, oare, faptul c\u0103 i-au fost r\u0103pi\u0163i toti? Oare, c\u0103 i-au fost r\u0103pi\u0163i to\u0163i deodat\u0103~\u015fi \u00eentr-o zi? Oare, ca i-au fost r\u0103pi\u0163i la floarea vie\u0163ii? Oare, c\u0103 i-au fost r\u0103pi\u0163i dup\u0103 ce au ar\u0103tat multe fapte bune? Oare: c\u0103 \u015fi-au sf\u00e2r\u015fit via\u0163a \u00een chip dup\u0103 ce au ar\u0103tat multe fapte bune? Oare, de pedeaps\u0103? Oare, c\u0103, fiind p\u0103rinte de fii, ace\u015ftia s-au dus din mai de pe urm\u0103? Oare, c\u0103, fiind p\u0103rinte de fii, ace\u015ftia s-au dus din via\u0163\u0103 fiind iubi\u0163i? C\u0103 de-i vor muri cuiva copiii s\u0103i, \u00ee\u015fi r\u0103ne\u015fte cu adev\u0103rat inima, dar nu cu mult\u0103 putere. C\u0103 faptele rele ale celor ce s-au dus din via\u0163\u0103, nu las\u0103 s\u0103 se fac\u0103 mare durere. Iar de vor fi \u015fi cu fapte bune, apoi statornic\u0103 se face rana, neuitat\u0103 pomenirea, nem\u00e2ng\u00e2iat r\u0103ul, \u00eendoit acul, unul de la fire \u015fi altul de la faptele lor~bune. \u015ei mult\u0103 purtare de grij\u0103 avea tat\u0103l lor pentru d\u00e2n\u015fii, c\u0103 aducea jertfe pentru ei, fiindc\u0103 se temea \u015fi de p\u0103catele lor, cele near\u0103tate, \u015fi nimic nu era la el mai cinstit dec\u00e2t aceasta. \u015ei aceasta arat\u0103 nu numai fapta cea buna a copiilor, ci \u015fi iubirea de fii a tat\u0103lui. Deci, c\u00e2nd cineva este tat\u0103 \u015fi este a\u015fa de iubitor de fii, ar\u0103t\u00e2nd nu numai dragostea cea de la fire, ci \u015fi cea de la evlavie, \u015fi c\u00e2nd cei ce s-au dus din via\u0163\u0103 sunt a\u015fa de \u00eembun\u0103t\u0103\u0163i\u0163i, \u00eentreit\u0103 se face flac\u0103ra durerii \u015fi \u00eentrist\u0103rii.\r\n\r\nSocoti\u0163i, dar, cum se afla Iov: care vedea toate acestea. C\u0103 daca noi, dup\u0103 at\u00e2ta vreme, nu putem s\u0103~suferim f\u0103r\u0103 de lacrimi, numai auzirea acestei jalnice \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, oare, cum se afla acela, tare ca diamantul, v\u0103z\u00e2nd, cu ochii, acestea, nu la str\u0103ini, ci la el acas\u0103, filosof\u00e2nd \u015fi r\u0103bd\u00e2nd? C\u0103 nu s-a nec\u0103jit, nici a zis ceva de acest fel: \"Ce \u00eenseamna aceasta? Aceasta este r\u0103splata voirii mele de bine? Pentru aceasta am deschis eu casa str\u0103inilor, ca s\u0103 o vad pe ea f\u0103c\u00e2ndu-se morm\u00e2nt copiilor mei? Pentru aceasta am ar\u0103tat eu toat\u0103 fapta bun\u0103 \u00eenaintea lor, ca s\u0103 sufere acest fel de moarte?\". Nimic din acestea n-a zis, nici a pus \u00een minte, ci a suferit toate viteje\u015fte, m\u0103car c\u0103 era lipsit de ei, dup\u0103 toat\u0103 purtarea lui de grij\u0103 \u015fi nimic de hul\u0103 n-a~gr\u0103it, ci, mai mult, a\u00a0 \u015fi mul\u0163umit, cumplit\u0103 ran\u0103 d\u00e2nd diavolului.\r\n\r\nIar de zici, Iov avea mul\u0163i copii, iat\u0103, este \u015fi altul, care avea un singur fiu \u015fi l-a pierdut: \u015fi nu este acela\u015fi pl\u00e2nsul. Bine zici \u015fi eu \u00ee\u0163i zic la fel, c\u0103 nu este \u00eentocmai pl\u00e2nsul, ci, este mult mai mare al lui Iov. C\u0103 mul\u0163imea copiilor i-a m\u0103rit durerea, ca unuia care a primit rana \u00een mai multe trupuri. Iar de voie\u015fti s\u0103 vezi un alt sf\u00e2nt, care avea un singur fiu \u015fi care a ar\u0103tat aceea\u015fi vitejie, ba chiar \u015fi mai mult\u0103, adu-\u0163i aminte de patriarhul Avraam. Acesta nu a v\u0103zut pe Isaac murind, ci, ceea ce era mult mai amar \u015fi cu durere, lui \u00eensu\u015fi i s-a poruncit s\u0103-l~\u00eenjunghie. \u015ei n-a gr\u0103it \u00eempotriva poruncii, nici s-a \u00eentristat, nici nu a rostit ceva, ca acestea: \"Pentru aceasta m-ai f\u0103cut tat\u0103, ca s\u0103 m\u0103 faci uciga\u015f de fiu? Mai bine era s\u0103 nu-l fi dat mie nicidecum, decat s\u0103 mi-l dai \u015fi, \u00een acest fel s\u0103 \u00eel iei. Voie\u015fti s\u0103-l iei? Pentru care pricin\u0103, chiar mie \u00eemi porunce\u015fti s\u0103-l \u00eenjunghii \u015fi dreapta mea s\u0103-mi p\u00e2ng\u0103resc? Au nu mi-ai f\u0103g\u0103duit c\u0103 din copilul acesta s\u0103-mi umpli lumea de str\u0103nepo\u0163i? Cum dai roadele, adic\u0103 tai r\u0103d\u0103cina? Cum \u00eemi f\u0103g\u0103duie\u015fti str\u0103nepo\u0163i, dac\u0103 \u00eemi porunce\u015fti, s\u0103-mi \u00eenjunghii fiul? Cine a auzit aceasta? M-am am\u0103git, m-am \u00een\u015felat\". Nimic din acest fel nu a zis, nu a pus \u00een minte, nu a~gr\u0103it \u00eempotriva Celui Ce poruncea, nu a cerut cuv\u00e2nt. Ci auzind: \"Ia pe fiul t\u0103u cel iubit, pe Isaac, pe care l-ai iubit \u015fi s\u0103-l aduci pe el \u00eentr-unul din mun\u0163i, pe care \u0163i-l voi ar\u0103ta\": cu at\u00e2ta osardie a \u00eemplinit porunca, \u00eenc\u00e2t, \u015fi mai mult, dec\u00e2t cele ce i s-au poruncit, a f\u0103cut; c\u0103 \u015fi de femeia lui s-a ascuns \u015fi de slugi s-a t\u0103inuit, l\u0103s\u00e2ndu-le s\u0103 a\u015ftepte jos: \u015fi s-a suit, lu\u00e2ndu-l numai pe cela ce avea s\u0103 fie adus jertf\u0103. A\u015fa, nu f\u0103r\u0103 voie, ci cu mult\u0103 r\u00e2vn\u0103, f\u0103cea ceea ce i se poruncise.\r\n\r\nSocote\u015fte, dar, \u00een ce fel vorbea cu fiul s\u0103u, nimeni nefiind de fa\u0163\u0103, ci numai ei doi, c\u00e2nd cele dinlauntru se aprind \u015fi dragostea mai tare se~face. \u015ei aceasta nu o zi sau dou\u0103, ci \u00een mult mai multe zile. C\u0103 a face degrab\u0103 cea ce s-a poruncit, minunat \u015fi mare lucru este, dar nu at\u00e2t de minunat, precum aceea c\u0103 a pus Dumnezeu \u015fi c\u00e2mpul nevoin\u0163ei mai lung, ca mai bine s\u0103 vezi pe lupt\u0103tor. C\u0103 era lupt\u0103tor cu adev\u0103rat, nu cu om lupt\u00e2ndu-se, ci cu \u00eens\u0103\u015fi puterea firii. Deci, care cuv\u00e2nt poate s\u0103 arate vitejia lui? A suit pe copil, l-a legat, l-a pus pe lemne, a luat cu\u0163itul \u015fi voia s\u0103 aduc\u0103 ran\u0103. Cum s\u0103 spun? Nu pot. Numai cel ce a lucrat aceasta, \u015ftie c\u0103 niciun cuv\u00e2nt nu va putea s\u0103 le arate. Cum nu a amor\u0163it m\u00e2na? Cum nu a sl\u0103bit puterea vinelor? Cum nu l-a tulburat pe el vederea~cea iubit\u0103 a copilului? Vrednic lucru este a se minuna cineva de Isaac. C\u0103 precum Avraam se pleca lui Dumnezeu, a\u015fa \u015fi Isaac se pleca tat\u0103lui s\u0103u. \u015ei precum acela, poruncind Dumnezeu s\u0103-l jertfeasc\u0103, nu i-a cerut cuv\u00e2nt, a\u015fa \u015fi acesta, fiind legat de tat\u0103l \u015fi suindu-l pe jertfelnic, nu a zis: \"Pentru care pricin\u0103 faci aceasta?\". Ci se pleca m\u00e2inilor p\u0103rinte\u015fti. \u015ei era acela\u015fi om: \u015fi tat\u0103 \u015fi preot; \u015fi jertf\u0103 f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge aduc\u00e2ndu-se, ardere de tot f\u0103ra de foc, chip al mor\u0163ii \u015fi al \u00eenvierii f\u0103c\u00e2ndu-se pe jertfelnic. C\u0103 a \u00eenjunghiat pe fiul \u015fi nu l-a \u00eenjunghiat, c\u0103 nu l-a \u00eenjunghiat cu m\u00e2n\u0103, ci cu r\u00e2vna. C\u0103 \u015fi Dumnezeu,~pentru aceasta i-a poruncit, nu vr\u00e2nd s\u0103 vad\u0103 v\u0103rsare de s\u00e2nge, ci voind s\u0103-\u0163i arate \u0163ie voin\u0163a Lui \u015fi pe viteazul acesta s\u0103-l fac\u0103 cunoscut \u00een mijlocul a toat\u0103 lumea, \u015fi s\u0103 \u00eenve\u0163e pe cei ce vor veni, pe to\u0163i, c\u0103 trebuie a cinsti pe Dumnezeu \u015fi poruncile Lui, mai mult decat pe copii, mai mult dec\u00e2t firea, mai mult dec\u00e2t averile, mai mult dec\u00e2t \u00eensu\u015fi sufletul s\u0103u. Deci, s-a \u00eentors, av\u00e2nd mucenic viu pe Isaac.\r\n\r\nCe \u00eendreptare vom avea noi, spune-mi? Ce cuv\u00e2nt de iertare, c\u00e2nd vedem pe viteazul acesta supun\u00e2ndu-se cu at\u00e2ta os\u00e2rdie lui Dumnezeu, iar noi ne r\u0103zvr\u00e2tim? Socote\u015fte c\u0103 mai mult dec\u00e2t jalea,~care este at\u00e2t de grea, toate le l\u0103sase la voia lui Dumnezeu. \u015ei era de ajuns c\u0103 ceea ce i se poruncise s\u0103-i tulbure \u015fi mintea, s\u0103-l arunce \u00een nedumerire \u015fi s\u0103-i clatine credin\u0163a. C\u0103ci, cine din cei mul\u0163i \u015fi de r\u00e2nd, n-ar fi socotit c\u0103 sunt \u00een\u015felare cele ce s-au gr\u0103it despre mul\u0163imea nepo\u0163ilor, care i se f\u0103g\u0103duise lui? Dar cu Avraam n-a fost a\u015fa. \u015ei \u00eenc\u0103 \u015fi de Iov se cade a ne minuna, pentru filosofia \u015fi r\u0103bdarea lui \u00een ispite.\r\n\r\nDar pentru aceste am\u00e2ndou\u0103 vitejii nu numai a ne minuna se cuvine, ci, \u015fi a le urma fapta lor cea bun\u0103. \u015ei s\u0103 nu zic\u0103 cineva, c\u0103 aceia au fost ni\u015fte oameni f\u0103r\u0103 seam\u0103n.~Minuna\u0163i \u015fi mari au fost cu adev\u0103rat, dar nou\u0103, acum, ni se cere mai mult\u0103 filosofie \u015fi credin\u0163\u0103 dec\u00e2t acelora: \"C\u0103 de nu va prisosi, zice, dreptatea voastr\u0103 mai mult dec\u00e2t a c\u0103rturarilor \u015fi a fariseilor, nu ve\u0163i intra \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerurilor\" (Matei 5,20). Toate acestea ne\u00eencetat s\u0103 le cuget\u0103m \u00een sufletele noastre, nu numai \u00een vremea pl\u00e2nsului, ci \u015fi c\u00e2nd suntem cu inima bun\u0103. C\u0103, pentru aceasta, \u015fi eu, acum, m\u0103car c\u0103 nimeni nu-i \u00een \u00eentristare, am pornit cuvintele acestea, ca, \u00een vremea c\u00e2nd vom c\u0103dea \u00een vreo \u00eentristare, s\u0103 ne aducem aminte de cele ce s-au gr\u0103it \u015fi s\u0103 dob\u00e2ndim m\u00e2ng\u00e2iere. C\u0103 \u015fi osta\u015fii se deprind la cele ale~r\u0103zboiului \u00een vreme de pace, ca, dac\u0103 va veni nenorocirea \u015fi vremea va cere ale iscusin\u0163ei, s\u0103-\u015fi arate \u00een bun\u0103 vreme me\u015fte\u015fugul, pe care l-au deprins \u00een timp de pace. C\u0103, bine fiind \u00eenarma\u0163i \u015fi \u00eent\u0103ri\u0163i \u00een toate partile, s\u0103 respingem \u00eenapoi b\u00e2ntuielile vicleanului, \u00een tot chipul \u00eengr\u0103dindu-ne pe noi. \u015ei a\u015fa vom putea \u015fi via\u0163a aceasta, de acum, cu bucurie s\u0103 o petrecem \u015fi \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerurilor s\u0103 o dob\u00e2ndim, prin Iisus Hristos, C\u0103ruia se cuvin slava \u015fi st\u0103p\u00e2nirea, \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l \u015fi cu Sf\u00e2ntul Duh, \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al lui Evagrie Monahul, despre mincino\u015fi","content":"Voiesc s\u0103 v\u0103 aduc aminte, vou\u0103, fra\u0163ilor, pu\u0163in, \u015fi despre mincino\u015fi. C\u0103 v\u0103 v\u0103d pe voi c\u0103 nu v\u0103 prea s\u00e2rgui\u0163i a v\u0103 p\u0103zi limbile voastre \u015fi cu lesnire mult suntem t\u00e2r\u00e2\u0163i de ele. Trebuin\u0163\u0103 este, dar, de mult\u0103 trezvie, ca s\u0103 nu fim fura\u0163i de minciun\u0103. C\u0103, min\u0163ind, nimeni nu se face p\u0103rta\u015f lui Dumnezeu \u015fi str\u0103in de El este mincinosul. C\u0103 scris este: \"Toat\u0103 minciuna de la diavolul este\". \u015ei, iar\u0103\u015fi: \"Mincinos este \u015fi tat\u0103 al minciunii\". Pe diavolul, a\u015fadar, \u00eel nume\u015fte mincinos. Iar adev\u0103rul este~Dumnezeu, c\u0103 \u00censu\u015fi zice: \"Eu sunt Calea, Adev\u0103rul \u015fi Via\u0163a\". Deci, vede\u0163i de cine ne desp\u0103r\u0163im. \u015ei vede\u0163i de cine ne lipim cu minciunile: ar\u0103tat este c\u0103, de cel viclean, de voim, dar, s\u0103 ne m\u00e2ntuim cu adev\u0103rat, suntem datori s\u0103 iubim adev\u0103rul, cu toat\u0103 puterea \u015fi cu toat\u0103 s\u00e2rguin\u0163a \u015fi s\u0103 ne p\u0103zim de toat\u0103 minciuna, ca nimic s\u0103 nu ne despart\u0103 pe noi de adev\u0103r \u015fi de via\u0163\u0103.\r\nSunt \u00eens\u0103 trei osebiri \u015fi feluri de minciun\u0103. Este minciuna de g\u00e2nd, este cel ce minte cu cuv\u00e2ntul, este \u00eenc\u0103 \u015fi cela ce \u015fi cu via\u0163a lui minte. Cela ce minte din g\u00e2ndul s\u0103u este cel ce prime\u015fte p\u0103reri. De vede pe cineva gr\u0103ind cu fratele s\u0103u,~g\u00e2nde\u015fte \u015fi zice: \"De mine gr\u0103iesc\". Iar de vor l\u0103sa vorba, iar\u0103\u015fi g\u00e2nde\u015fte: \"Pentru mine au l\u0103sat vorba\". \u015ei toate le minte cu g\u00e2ndul. \u00cenc\u0103 \u015fi la clevetiri g\u00e2nde\u015fte, de b\u0103taie, de os\u00e2ndire, de a face r\u0103zboi. C\u0103 nu poate pomul r\u0103u s\u0103 fac\u0103 roade bune. Iar dac\u0103 voie\u015fti cu adev\u0103rat a te \u00eendrepta pe tine, pune \u00eencep\u0103tur\u0103 de poc\u0103in\u0163\u0103 \u015fi nu te tulbura. Dumnezeului nostru slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre Ava Serapion, cum a m\u00e2ntuit o desfr\u00e2nat\u0103","content":"Un oarecare c\u0103lug\u0103r, anume Serapion, locuia \u00een pustie. Iar odat\u0103, a venit \u00een cetate pentru o trebuin\u0163\u0103 \u015fi, v\u0103z\u00e2nd o desfr\u00e2nat\u0103, i-a zis: \"S\u0103 nu prime\u015fti pe nimeni, c\u0103 eu voi veni la tine desear\u0103\". Iar ea i-a \u00eeng\u0103duit lui c\u0103-l a\u015fteapt\u0103.\r\nApoi, dup\u0103 ce a venit, i-a zis: \"A\u015fteapt\u0103-m\u0103 pe mine pu\u0163in, c\u0103 am o lege pe care trebuie s-o \u00eemplinesc\". Iar ea i-a zis: \"S\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte-o, p\u0103rinte\".\r\nDeci, st\u00e2nd ei \u00een camer\u0103, a inceput a citi Psaltirea, de la Psalmul cel~dint\u00e2i \u015fi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul Psalmilor celor o sut\u0103 cincizeci \u015fi, la fiecare Psalm, f\u0103cea c\u00e2te trei \u00eenchin\u0103ciuni. Iar ea st\u0103tea, tremur\u00e2nd, \u00een spatele lui. Dar el cu dinadinsul se ruga pentru d\u00e2nsa, ca s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103 \u015fi, l-a ascultat pe el Dumnezeu. Iar, spre ziu\u0103, a c\u0103zut desfr\u00e2nata la picioarele lui, rug\u00e2ndu-se \u015fi zic\u00e2nd: \"Ai mil\u0103 p\u0103rinte, s\u0103 m\u0103 duci pe mine unde \u015ftii, ca s\u0103 m\u0103 m\u00e2ntuiesc. C\u0103 pentru aceasta te-a trimis pe tine Domnul la mine\".\r\nDeci, a luat-o pe ea \u015fi a dat-o la o m\u00e2n\u0103stire de maici \u015fi a zis el c\u0103tre egumen\u0103: \"Prime\u015fte pe sora aceasta \u015fi s\u0103 nu pui asupra ei canon, ci pe c\u00e2t va voi ea \u015fi s\u0103 nu o superi pe d\u00e2nsa\". Iar ea petrec\u00e2nd~acolo, dup\u0103 pu\u0163ine zile, a zis: \"Sunt p\u0103c\u0103toas\u0103, \u015fi voi s\u0103 m\u0103n\u00e2nc o dat\u0103 pe zi\". Mai apoi, iar\u0103\u015fi a zis: \"O dat\u0103 la dou\u0103 zile voi s\u0103 m\u0103n\u00e2nc, de vreme ce mult am p\u0103c\u0103tuit, \u015fi printr-o fereastr\u0103 da\u0163i-mi mie s\u0103 m\u0103n\u00e2nc. \u015ei lucru de m\u00e2n\u0103 da\u0163i-mi s\u0103 lucrez\". \u015ei asa, poc\u0103indu-se, a pl\u0103cut Domnului \u015fi m\u00e2ntuindu-se, a adormit \u00een Domnul."},{"title":" Cuv\u00e2nt despre Sf\u00e2ntul Andrei \u015fi nebunia lui pentru Hristos","content":"\u00cen vremea marelui \u00cemp\u0103rat Leon cel \u00cen\u0163elept (886-912), fiul \u00cemp\u0103ratului Vasile Macedoneanul, era \u00een Constantinopol un b\u0103rbat anume Teognost. Acesta a cump\u0103rat robi mul\u0163i, printre care se afla \u015fi unul cu numele Andrei, foarte t\u00e2n\u0103r. \u015ei era acest Andrei foarte frumos \u015fi cu obiceiuri bune, \u00eenc\u00e2t st\u0103p\u00e2nul s\u0103u l-a luat s\u0103-i slujeasc\u0103 lui \u00eensu\u015fi, \u015fi-l iubea mai mult dec\u00e2t pe to\u0163i \u015fi l-a dat \u015fi la \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura Sfintelor C\u0103r\u0163i. Iar el, degrab\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd Scriptura \u015fi adeseori umbl\u00e2nd pe la biserici,~citea Sfintele C\u0103r\u0163i \u015fi se ruga lui Dumnezeu. Deci, \u00eentr-o noapte sta el la rug\u0103ciune, iar vr\u0103jma\u015ful diavol, v\u0103z\u00e2nd acest lucru \u015fi pizmuind \u00eenceputul cel bun, a venit \u015fi a \u00eenceput a bate tare \u00een u\u015fa casei unde petrecea t\u00e2n\u0103rul. \u015ei s-a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat Andrei de fric\u0103 \u015fi, l\u0103s\u00e2nd rug\u0103ciunea, s-a culcat degrab\u0103 \u00een pat \u015fi a \u00eenceput s\u0103 se acopere cu o piele de capr\u0103. \u015ei s-a bucurat satana de aceasta \u015fi a zis c\u0103tre altul: \"Vezi, oare, pe acesta? C\u0103 p\u00e2n\u0103 acum spurc\u0103ciuni a lucrat, iar acum \u015fi el se \u00eentrarmeaz\u0103 \u00eempotriva noastr\u0103\". \u015ei aceasta zic\u00e2ndu-le, diavolul s-a stins. Iar din frica aceea, adormind tare, fericitul a avut un vis. Se f\u0103cea c\u0103~era undeva, la o priveli\u015fte, \u015fi sta deoparte mul\u0163ime mult\u0103 de arapi, iar de alt\u0103 parte, mul\u0163ime de b\u0103rba\u0163i sfin\u0163i, \u00een haine albe. \u015ei \u00eentre am\u00e2ndou\u0103 p\u0103r\u0163ile era ca o alergare de cai \u015fi lupt\u0103. C\u0103 arapii, av\u00e2nd pe un oarecare negru foarte mare, ziceau cu m\u00e2ndrie c\u0103tre cei cu haine albe, s\u0103 dea de la d\u00e2n\u015fii un lupt\u0103tor ca acela, care ar putea s\u0103 se ia la lupt\u0103 cu dracul lor cel negru. \u015ei era arapul acela c\u0103petenie de ceat\u0103, iar c\u00e2nd cei cu chipul negru se l\u0103udau pentru puterea lor, cei cu haine albe nu le r\u0103spundeau nimic. Iar fericitul Andrei, st\u00e2nd, privea, vr\u00e2nd s\u0103 vad\u0103 cine se va lupta cu acel \u00eenfrico\u015fat potrivnic. \u015ei, iat\u0103, a v\u0103zut pe un t\u00e2n\u0103r foarte~frumos, pogor\u00e2ndu-se de sus, \u0163in\u00e2nd \u00een m\u00e2ini trei cununi: una era \u00eempodobit\u0103 cu aur curat \u015fi cu pietre scumpe, a doua, str\u0103lucind, ca un margaritar mare, iar a treia era mai mare decat am\u00e2ndou\u0103, \u00eempletit\u0103 toat\u0103 din flori ro\u015fii \u015fi albe, din ramurile dumnezeiescului Rai \u015fi neve\u015ftejit\u0103 niciodat\u0103. \u015ei acest fel de frumuse\u0163e aveau cununile acelea, \u00eenc\u00e2t nu poate mintea omeneasc\u0103 a le ajunge \u015fi limba a le spune.\r\n\u015ei acestea v\u0103z\u00e2ndu-le, Andrei se g\u00e2ndea \u00een ce chip ar putea s\u0103-\u015fi ia m\u0103car una din cununile acelea. \u015ei, apropiindu-se de t\u00e2n\u0103rul ce se ar\u0103tase cu ele, i-a zis: \"Te jur pe Hristos s\u0103-mi spui mie, oare vinzi cununile acestea? C\u0103 macar c\u0103 nu~pot s\u0103 le cumpar, s\u0103 m\u0103 a\u015ftep\u0163i putin, \u015fi eu, merg\u00e2nd, voi spune st\u0103p\u00e2nului meu \u015fi-\u0163i va da \u0163ie aur, pentru cununile acestea, c\u00e2t vei voi\". Iar t\u00e2n\u0103rul, cu fa\u0163a vesel\u0103, i-a zis lui: \"S\u0103 m\u0103 crezi, iubitule, c\u0103 macar de mi-ai aduce aurul din toat\u0103 lumea, nu-\u0163i voi da \u0163ie, din acestea, nicio floare, nici altcuiva, nici celui ce zici c\u0103-\u0163i este st\u0103p\u00e2n. C\u0103ci ele nu sunt din aceast\u0103 lume de\u015fart\u0103, ci din vistieriile cele cere\u015fti, cununi de la Hristos, cu care se \u00eencununeaz\u0103 aceia care biruiesc pe diavolii cei negri. Iar de voie\u015fti, nu una, ci \u015fi pe toate acestea trei s\u0103 le iei, merg\u00e2nd, lupt\u0103-te cu arapul \u015fi, dac\u0103 \u00eel vei \u00eenfr\u00e2nge pe el, apoi, pe toate cununile ce vezi le vei~lua de la mine\".\r\nAcestea auzindu-le, Andrei a luat \u00eendr\u0103zneal\u0103 din cuv\u00e2ntul acestuia \u015fi a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: \"S\u0103 m\u0103 crezi pe mine, c\u0103 pe c\u00e2te ai zis le voi face, numai s\u0103 m\u0103 \u00eenve\u0163i me\u015ftesugul lui\". Zis-a c\u0103tre d\u00e2nsul, t\u00e2n\u0103rul: \"Dar tu, oare, nu \u015ftii me\u015fte\u015fugul lui? Nu sunt, dracii, \u00eenfrico\u015f\u0103tori \u015fi groaznici, ci neputincio\u015fi. Deci, nu te teme de \u00eenfrico\u015fata m\u0103rimea lui \u015fi de chip, c\u0103ci precum o iarb\u0103 putred\u0103, a\u015fa \u015fi acela este putred \u015fi neputincios\".\r\nCu aceste cuvinte, acel frumos t\u00e2n\u0103r, \u00eent\u0103rind pe Andrei, \u00eel \u00eenv\u0103\u0163a pe el cum s\u0103 se lupte cu arapul. \"C\u00e2nd\", zicea, \"te va lua \u015fi va \u00eencepe a se \u00eentoarce cu tine, tu s\u0103 nu~te sp\u0103im\u00e2ntezi, ci s\u0103-i \u00eempiedici piciorul lui \u015fi vei vedea ajutorul lui Dumnezeu.\r\nDeci, a ie\u015fit \u00eendat\u0103 fericitul la lupt\u0103 \u015fi a zis cu mare glas c\u0103tre arap: \"Vino aici, s\u0103 ne lupt\u0103m\". \u015ei a venit arapul, \u00eenfrico\u015f\u00e2nd \u015fi \u00eengrozind \u015fi, apuc\u00e2nd pe Andrei, a \u00eenceput a-l \u00eentoarce pe el, \u00eencoace \u015fi \u00eencolo, mult\u0103 vreme. \u015ei \u00eencepuser\u0103 arapii a bate din palme, iar cei cu hainele albe s\u0103 se \u00eeng\u0103lbeneasc\u0103, tem\u00e2ndu-se s\u0103 nu-l tr\u00e2nteasc\u0103, pe el, negrul acela, la p\u0103m\u00e2nt.\r\nApoi, lupt\u00e2ndu-se Andrei cu dracul acela \u015fi \u00eendrept\u00e2ndu-se, a \u00eempiedicat piciorul vr\u0103jma\u015fului \u015fi, c\u0103z\u00e2nd el ca un copac mare, a nimerit cu fruntea de o piatr\u0103 \u015fi~striga: \"Amar, amar\". Iar cei cu haine albe se bucurau foarte \u015fi, arunc\u00e2nd pe Andrei \u00een sus cu m\u00e2inile lor, au \u00eenceput a-l s\u0103ruta \u015fi pr\u0103znuiau biruin\u0163a lui asupra \u00eendr\u0103citului. \u015ei s-au risipit atunci negrii cei potrivnici, cu mare ru\u015fine, iar t\u00e2n\u0103rul cel frumos i-a dat lui cununile acelea \u015fi, s\u0103rut\u00e2ndu-l, i-a zis: \"Mergi cu pace \u015fi, de acum, s\u0103 fii prieten \u015fi frate al nostru. Deci, alearg\u0103 spre nevoin\u0163a cea bun\u0103, gol s\u0103 fii \u015fi 'nebun' pentru Mine \u015fi la multe bun\u0103t\u0103\u0163i p\u0103rta\u015f vei fi \u00een ziua \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei Mele\".\r\nAcestea auzindu-le fericitul, de la acel t\u00e2n\u0103r frumos, s-a de\u015fteptat din somn \u015fi se mira de acea mare vedenie, \u015fi, din ceasul acela, s-a~f\u0103cut \"nebun\" pentru Hristos. \u015ei a\u015fa s-a f\u0103cut \u00eenainte-v\u0103z\u0103tor, din darul lui Dumnezeu, cel dat lui. C\u0103ruia este slava, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor."},{"title":" Despre fratele ce singur \u00ee\u015fi cerea judecat\u0103 (Povestire din Everghnostii)","content":"Doi frati trupesti s-au lepadat de lume. Dintre ei, unul ce sedea in muntele Eleonului, infocandu-se la inima, intr-o zi de mare umilinta, s-a pogorat in Sfanta Cetate. Si mergand la dregator i-a marturisit lui pacatele sale, zicandu-i: \"Pedepseste-ma dupa lege\". Iar dregatorul, minunandu-se, a zis fratelui: \"Cu adevarat, omule, pentru c\u0103 tu singur ai marturisit, eu nu indraznesc a te judeca pe tine mai inainte de judecata lui Dumnezeu, c\u0103 poate te-a si iertat\".\r\n~Deci, ducandu-se fratele, si-a pus fiare la picioare si la grumaji si s-a incuiat pe sine in chilie. Iar cand venea vreodata cineva, si-l intreba, zicand: \"Cine ti-a pus tie, parinte, acest fel de fiare grele?\", el raspundea: \"Dregatorul\".\r\nDeci, mai inainte de sfarsitul s\u0103u cu o zi, un inger st\u00e2nd inaintea lui, i-au cazut indata fiarele de la d\u00e2nsul.\r\nSi a doua zi, venind cel ce slujea lui si intrebandu-l cine a dezlegat fiarele de pe dansul, a raspuns: \"Fratele, cel ce a dezlegat pacatele mele. C\u0103 s-a aratat mie ieri, zicand: Iata, pentru rabdarea ta, s-au dezlegat toate pacatele tale. Si s-a atins cu degetul lui de fiare si indata au cazut de la mine\". Si aceasta~zicand, fratele a adormit numaidecat. \r\nDumnezeului nostru slava!"},{"title":" Despre un t\u00e2n\u0103r ce pr\u0103da mormintele, care s-a poc\u0103it","content":"Sfantul Parintele nostru Ioan monahul, cel din Tebaida, ne-a spus aceasta: \"A fost un tanar in cetate, care foarte mult rau facea si cumplit gresea, pradand mormintele. Iar dupa ce si-a adus aminte de judecata lui Dumnezeu, si primind frica in inima sa, s-a smerit pe sine foarte si s-a pocait de pacatele sale cele multe. Si venind la un mormant, cazand plangea cu fata la pamant pentru viata sa cea dinainte, neindraznind sa scoata glas; nici nu chema pe Dumnezeu, ca se vedea nevrednic, pentru viata~lui trecuta. Si s-a inchis intr-un mormant mai inainte de moarte, deznadajduit de viata sa. \r\nIar trecand o saptamana, deodata au navalit dracii asupra lui, chiuind si zicand asa: Unde este nebunul si spurcatul acela necurat care, de desfranari saturandu-se, acum intreg la minte se face si lui Dumnezeu se arata prieten si evlavios, el care nici crestin macar nu este, c\u0103 ce bunatati poti nadajdui umplandu-te de atatea rautati? Si de ce nu te scoli degraba de aici si la cele obisnuite, cu noi, sa mergi? Iata, te asteapta pe tine desfranatii si precupetii. De ce nu te duci degraba, ca sa te saturi de poftele tale? Iar de nu, apoi indata~va veni asupra ta judecata. Ce te omori singur? Si ce te grabesti singur spre chinuri, ticalosule? Oare nu esti al nostru si au nu noua te-ai fagaduit? Si toata faradelegea ai facut-o si noua tuturor esti indatorat? Oare, indraznesti sa ne raspunzi noua? \r\nSi aceasta rautate si pacoste pricinuindu-i, petreceau dracii langa dansul. Iar tanarul se intarea cu ajutorul si cu puterea lui Dumnezeu si biruia neputincioasa lor putere, neraspunzandu-le lor. Iar dupa multa vreme, neplecand dracii de langa d\u00e2nsul, si nimic sporind, multe rele graindu-i, prinzandu-l cu sila si batandu-l cumplit, au iesit de la d\u00e2nsul,~lasandu-l abia viu. Iar el, putin putand sa se miste, suspina ca si cand isi tragea sufletul intru sine. Iar cei de aproape ai sai, care-l cautau pe el, aflandu-l, il intrebau din care pricin\u0103 a ajuns la locul acesta, nestiind cele din inima lui. Si-l sileau sa-l duc\u0103 la casa lui, si foarte il indemnau sa mearga cu d\u00e2nsii, iar el nu i-a ascultat pe ei.\r\nApoi zicea: Mai de folos imi este mie sa mor in mormintele acestea, decat intru niste pacate ca acestea sa vietuiesc in lume. Si s-au dus de la d\u00e2nsul, ai sai, neinduplecandu-l.\r\nSi s-au dus de la dansul si dracii, strigand \u015fi zicand asa: Ne-a biruit pe noi, cu darul lui Dumnezeu si cu a sa rabdare. Si n-a mai vazut rele~de la draci, si fara primejdie a vietuit in morminte, pana la sfarsitul vietii sale\"."},{"title":" Despre fapta bun\u0103 (Sf\u00e2ntul Efrem Sirul)","content":"Smerite monah, cuget\u0103 la chipul cu care te-ai imbracat si vezi cata deosebire este intre acesta si cel mirenesc si intreaba-te, in inima ta: \"Oare ce inseamna aceasta?\". C\u0103, adica, aceasta deosebire arata o lepadare si de obiceiurile lumesti si de toate lucrurile, si mai aduce aminte si de lucrarea cea duhovniceasca.\r\n\r\nDeci, nu te lenevi de fapta buna ci, cu toata puterea, ingrijeste-te de sfintenie, fiindca pentru aceasta ai iesit din lume. Deci, castiga-ti~curatia, ca sa locuiasca in tine Duhul cel Sfant. Asculta sfatul bun intru Domnul, iubite, si nu-l defaima pe acesta, ca sa afli odihn\u0103 in tine. Sa nu iei aminte la pofte ur\u00e2te si la momeli desarte. Sa nu te amageasca pe tine prin cuvinte zadarnice, si sa nu ravnesti la cele rele, nici sa nu iei aminte la pacatele altora. Pazeste-te curat pe tine. Si, daca a inceput a se aprinde in tine vapaia pacatului, stinge-o cu lacrimi. C\u0103 mantuieste Domnul pe cei ce se roaga catre El. Acestea, dar, sa le ceri, pentru tine, de la Domnul. C\u0103 iubeste Domnul pe cei ce Ii slujesc Lui in sfintenie.\r\n\r\nAvutie scumpa este curatia,~cugetand drept. De o vei iubi pe aceasta, vei fi slavit de catre Domnul si, intru toate, bine vei spori.\r\n\r\nAcestea auzindu-le, vezi sa nu umbreasca cumva diavolul ochii mintii tale, cu lucruri desarte. C\u0103 acela nu-ti va ajuta tie cand vei fi tras de ingerii cei rai, c\u0103 nici macar lui nu poate sa-si fie de ajutor. C\u0103 aceluia si ingerilor lui, li s-a pregatit gheena.\r\n\r\nIar tie, bucuria Raiului ti s-a pregatit, daca te vei departa de lucrurile lui. Diavolul se bucur\u0103 cand petreci in rautati, si se intristeaza cand tu sporesti in fapte~bune. Deci, nu defaima fapta buna, cea mai sus-zisa.\r\n\r\nC\u0103, la savarsirea ei, putin te vei osteni. Ci cuteaz\u0103, c\u0103 degrab\u0103 vei gusta roadele ei. Iar, de vei socoti mincinoase sfaturile cele folositoare, mai pe urma te vei c\u0103i, cand iti vei zdrobi carnea trupului tau si vei zice: \"Cum am ur\u00e2t certarea si cum s-a abatut inima mea de la mustrari? Si nu ascultam glasul celui ce ma certa si ma invata pe mine, nici nu mi-am apropiat de el urechea mea. Cat de curand am ajuns la tot raul, in mijlocul multimii si al adunarii\". \r\n\r\nDeci, s\u0103 nu ne lenevim de~mantuirea noastra, iubite, nici sa nu ravnim la cei ce traiesc in inversunare, in mandrie si fara de frica. C\u0103 rusinea si ocara vor acoperi pe cei ce urasc pe Domnul. Zilele noastre fug si sfarsitul se apropie. S\u0103 plangem inaintea Domnului Dumnezeului nostru, mai inainte de a fi lepadati in intunericul cel mai dinafara. Cum vom cauta noi, cu multe lacrimi, macar o parte din zilele acestea. Iata, acum, este vreme bine primita, iata, acum este zi de mantuire. Fericiti cei ce se trezesc, c\u0103 aceia se vor incununa cu bucurie.\r\n\r\nFericiti cei ce plang acum, c\u0103 aceia~se vor mangaia, impreuna cu cei alesi ai lui Dumnezeu. Fericiti cei ce ostenesc intru Domnul, c\u0103 desfatarea Raiului ii asteapta pe ei, pe care, fie, ca noi toti sa o aflam, cu solirile tuturor celor ce au bineplacut Domnului nostru Iisus Hristos, C\u0103ruia I se cuvine slava in veci! Amin."},{"title":" Despre milostenie","content":"Fiilor, zicea Isus Sirah, ascultati invatatura mea si sa fiti milostivi, c\u0103 pe focul cel aprins il stinge apa, iar milostenia curateste pacatele. Nu v\u0103 intoarceti ochiul de la cel lipsit si sarac, si sufletele celor flamanzi sa nu le necajiti. \r\n\r\nS\u0103 nu treceti fara sa dati celui ce cere, pentru c\u0103 scris este: \"Izbavirea sufletului omului, este bogatia lui\". Si iarasi: \"Cel ce miluieste, miluit va fi\". Pentru c\u0103, pe omul cel milostiv il iubeste Domnul. \r\n\r\n~Drept aceea, c\u0103utati spre cel s\u0103rac, faceti bine celui neputincios si veti afla rasplatire, nu de la acela, ci de la Cel Preainalt. Pentru c\u0103 milostenia omului este ca o pecete a sa, c\u0103 cel ce face milostenie, imprumut d\u0103 lui Dumnezeu si Acela \u00cel va izbavi pe el din tot r\u0103ul si va sta impotriva vrajmasilor, celor ce lupt\u0103 impotriva lui. \r\n\r\nPentru c\u0103 stie Domnul sa izbaveasca din ispite pe cei credinciosi, iar pe cei drepti, stie sa-i pazeasca, ca sa nu fie osanditi in ziua Judecatii. Zdrobi-va Domnul coapsele celor necurati si nu va fi bine pentru cel ce nu da paine, celui ce o cere. Pentru c\u0103 zice~Stapanul Hristos: \"Fericiti cei milostivi, c\u0103 aceia se vor milui\". C\u0103 judecata este fara de mila, celor ce n-au facut mil\u0103."},{"title":" Despre un c\u0103lugar \u015fi o femeie desfr\u00e2nat\u0103 care s-a poc\u0103it","content":"Intr-o cetate oarecare, un calugar mergea la o slujb\u0103. Iar, cand trecea el pe la un anumit loc, l-a strigat o femeie desfranata, zicand: \"Mantuieste-ma pe mine, P\u0103rinte, precum Hristos pe desfr\u00e2nata\". Iar el, de rusinea omeneasca neingrijindu-se nicidecum, i-a zis ei: \"Vino in urma mea\". Si, luand-o de m\u00e2n\u0103, a iesit prin poporul din cetate, in vederea tuturor. \r\n\r\nDeci, s-a facut vorb\u0103 in cetate, c\u0103 un calugart a luat ca femeie pe Porfiria, ca asa era numele ei. Si,~ducandu-se ei, ca sa o lase pe aceasta la o manastire, a aflat femeia un prunc aruncat langa biseric\u0103 si l-a luat, ca s\u0103-l hraneasca.\r\n\r\nIar, dupa un an, a mers cineva in acel loc, unde era desfranata si, vazand-o pe ea c\u0103 avea pruncul, i-a zis ei: \"Bun\u0103 c\u0103lug\u0103ri\u0163\u0103, ai n\u0103scut c\u0103lug\u0103ra\u015f\". Apoi, ducandu-se la Tir, c\u0103 de acolo o luase pe ea calugarul, oamenii care o cunosteau au spus ca femeia Porfiria a nascut, de la batranul acela, c\u0103 au vazut pruncul cu ochii lor, \u015fi-i sem\u0103na lui.\r\n\r\nIar, cand a cunoscut calugarul, de la Dumnezeu, despre moartea sa, a~zis calugaritei Pelaghia, c\u0103 asa o numise pe ea cand se calugarise: \"Sa mergem la Tir, ca eu acolo am o trebuinta si as vrea sa mergi cu mine\". Si ea, neputand s\u0103-l lase singur, a mers pe urma lui, luand si pe prunc cu d\u00e2n\u015fii, fiindca acum era de sapte ani.\r\n\r\nIar, cand s-a imbolnavit calugarul de moarte, a ie\u015fit, la cercetarea lui, din cetate, o sut\u0103 de oameni. Iar el le-a zis: \"Aduce\u0163i-mi foc\". Si, dupa ce i-au adus c\u0103delni\u0163a, luand carbuni aprinsi, staretul i-a turnat in haina sa \u015fi a zis: \"\u00cen stiin\u0163\u0103 s\u0103 v\u0103 fie vou\u0103, fratilor, c\u0103, precum Dumnezeu a pazit rugul cel nears de foc si precum si de haina mea nu~s-au atins carbunii acestia, asa si eu n-am cunoscut pacat cu vreo femeie, de cand m-am n\u0103scut\".\r\n\r\nSi toti, minunandu-se ca nu s-a ars haina sa de foc, au proslavit pe Dumnezeu, Cel Ce are robi ascunsi, ca acest c\u0103lug\u0103r. \r\n\r\nC\u00e2t despre maica Pelaghia, care a fost oarecand desfr\u00e2nat\u0103, multi, pentru d\u00e2nsa lepadandu-se de lume si ducandu-se la manastiri, s-au calugarit.\r\n\r\nIar aceast\u0103 istorisire s-a spus vou\u0103, o fiilor, ca sa nu fiti gata spre osandire si hulire a pacatelor altora.\r\n\r\n~C\u0103, de multe ori, am vazut pe desfranati gresind, dar pocaindu-se nu i-am mai vazut. Sau, am vazut pe cineva furand, iar suspinele si lacrimile, pe care le aduce Domnului, noi nu le stim si nu stim nici daca au fost primite de Dumnezeu, in tain\u0103, pocain\u0163a \u015fi m\u0103rturisirea acestuia. \r\n\r\nSi toti se minunau de invatatura cea lucratoare a p\u0103storului \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103torului acestuia. Dumnezeului nostru, slav\u0103!"},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Cuviosului P\u0103rintelui nostru Arsenie, despre lucrurile omene\u015fti","content":"A zis ava Daniil, ucenicul Sf\u00e2ntului Arsenie, c\u0103 le spunea lor P\u0103rintele Arsenie, ca despre un oarecare, gr\u0103ind (\u00eens\u0103 el \u00eensu\u015fi era acela) c\u0103, singur \u015fez\u00e2nd el \u00een chilie, a auzit un glas, zic\u00e2ndu-i: \"Vino s\u0103-\u0163i ar\u0103t \u0163ie lucrurile cele omene\u015fti! Deci, scul\u00e2ndu-se, a ie\u015fit la un loc oarecare \u015fi i-a ar\u0103tat lui, \u00cengerul Domnului, acolo, pe un arap care t\u0103ia lemne \u015fi care, f\u0103c\u00e2nd o sarcin\u0103 grea, \u00eencerca s\u0103 o duc\u0103 \u015fi nu putea. Deci, \u00een loc s\u0103 mai ia din sarcin\u0103 \u015fi s\u0103 lepede, ca s\u0103 o poat\u0103 ridica \u015fi s\u0103~o duc\u0103, el, dimpotriv\u0103, duc\u00e2ndu-se, mai t\u0103ia alte lemne \u015fi mai ad\u0103uga, pun\u00e2ndu-le peste sarcin\u0103, \u015fi aceasta \u00eenc\u0103 de mai multe ori o f\u0103cea.\r\nApoi, i-a ar\u0103tat lui pe un om care sta la un pu\u0163 \u015fi scotea ap\u0103 dintr-\u00eensul \u015fi o turna \u00eentr-o van\u0103 cr\u0103pat\u0103, \u00eenc\u00e2t dintr-\u00eensa apa iar\u0103\u015fi curgea \u00eenapoi \u00een pu\u0163. \u015ei i-a zis, lui, \u00eengerul: \"A\u015fteapt\u0103 pu\u0163in \u015fi-\u0163i voi ar\u0103ta \u0163ie alt lucru\". \u015ei a v\u0103zut doi oameni c\u0103l\u0103ri pe cai, care voiau s\u0103 treac\u0103 prin u\u015fa unei biserici, duc\u00e2nd o b\u00e2rn\u0103 \u00een curme\u015fis, dar nu puteau s\u0103 intre.\r\nCel ce t\u0103ia lemne, este acela ce petrece \u00eentru multe p\u0103cate \u015fi, \u00een loc de poc\u0103in\u0163\u0103, alte f\u0103r\u0103delegi adaug\u0103 peste cele dint\u00e2i. Iar cel ce scotea~apa aceea, este omul care face fapte bune, iar de p\u0103cate nu se p\u0103r\u0103se\u015fte, nici se las\u0103, \u015fi pentru aceasta \u00ee\u015fi pierde plata sa, cea de la Dumnezeu. Cei cu b\u00e2rna sunt cei ce fac faptele cele bune cu m\u00e2ndrie \u015fi nu voiesc s\u0103 umble pe calea duhovniceasc\u0103 cea smerit\u0103; \u015fi, de aceea, r\u0103m\u00e2n afar\u0103 de \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu. Deci, se cuvine fiec\u0103ruia ca, \u00een cur\u0103\u0163ie s\u0103-\u015fi c\u00e2\u015ftige faptele bune, ca nu \u00een zadar s\u0103 se osteneasc\u0103.\r\nDumnezeului nostru, slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, cuv\u00e2nt din Scar\u00e3, despre fericita ascultare","content":"Un oarecare b\u0103rbat, cu numele Isidor, din tagma dreg\u0103toriei cet\u0103\u0163ii lui Alexandru, lep\u0103d\u00e2ndu-se, cu mul\u0163i ani mai \u00eenainte, de lume, a venit la m\u00e2n\u0103stire, unde \u015fi eu l-am apucat. Privindu-l, cuviosul p\u0103stor al m\u00e2n\u0103stirii, prea\u00een\u0163eleptul stare\u0163, \u015fi v\u0103z\u00e2ndu-l foarte pornit la r\u0103u \u015fi crud, cumplit \u015fi obraznic, a p\u0103c\u0103lit viclenia diavolului, prin iscusin\u0163a omeneasc\u0103, \u015fi a zis lui Isidor: \"Deci, dac\u0103 te-ai pornit s\u0103 por\u0163i pe grumaji jugul lui Hristos, vreau mai \u00eenainte de toate s\u0103 te deprinzi cu ascultarea\". Iar el a r\u0103spuns:~\"Precum ascult\u0103 fierul de fierar, a\u015fa \u015fi eu m\u0103 dau la ascultare\". Iar stare\u0163ul, mul\u0163umit de acest cuv\u00e2nt, a pus \u00eendat\u0103 pe Isidor la \u015fcoala de fier, gr\u0103indu-i: \"O, frate, voiesc ca tu s\u0103 stai la poarta m\u00e2n\u0103stirii \u015fi, fiec\u0103rui om care va intra \u015fi va ie\u015fi, s\u0103-i faci metanie, cu genunchii la p\u0103m\u00e2nt, zic\u00e2nd: \"Roag\u0103-te pentru mine, p\u0103rinte, c\u0103 sunt lunatic\".\r\n\u015ei el a ascultat cum ascult\u0103 un \u00eenger de Domnul. \u015ei, dup\u0103 ce a petrecut el a\u015fa \u015fapte ani \u015fi a ajuns la mult\u0103 smerenie \u015fi la poc\u0103in\u0163\u0103, a vrut vrednicul de laud\u0103 stare\u0163, dup\u0103 ce au trecut legiui\u0163ii \u015fapte ani \u015fi dup\u0103 neasem\u0103nata r\u0103bdare a acelui b\u0103rbat, s\u0103-l numere, ca pe un vrednic, cu fra\u0163ii, \u015fi s\u0103-l~\u00eenvredniceasc\u0103 de hirotonie, dar el a f\u0103cut foarte multe rug\u0103ciuni, \u015fi prin al\u0163ii \u015fi prin mine, neputinciosul, pe l\u00e2ng\u0103 stare\u0163, s\u0103-i \u00eeng\u0103duie s\u0103-\u015fi termine c\u0103l\u0103toria vie\u0163ii \u00een acela\u015fi chip, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 prin cuv\u00e2nt, oarecum acoperit, c\u0103 s-a apropiat sf\u00e2r\u015fitul \u015fi chemarea lui, precum s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat.\r\n\u015ei \u00eeng\u0103duindu-i Stare\u0163ul s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een aceea\u015fi stare, dup\u0103 zece zile, s-a dus la Domnul \u00een chip minunat, prin via\u0163a f\u0103r\u0103 de slav\u0103, lu\u00e2nd cu sine la Domnul, \u00eentru a \u015faptea zi de la adormirea sa, \u015fi pe portarul m\u00e2n\u0103stirii, c\u0103 \u00eei spusese fericitul: \"Dac\u0103 voi afla \u00eendr\u0103zneal\u0103 la Domnul, vei fi \u015fi tu acolo, c\u00e2t de~cur\u00e2nd, nedesp\u0103r\u0163it de mine, precum ai fost, pentru deplina \u00eencredin\u0163are a ascult\u0103rii cea f\u0103r\u0103 de ru\u015finare, \u015fi a smereniei cea asemenea cu Dumnezeu\".\r\n\u015ei am \u00eentrebat pe acest Isidor, pe c\u00e2nd era \u00eenc\u0103 \u00een via\u0163\u0103, ce lucrare f\u0103cea mintea lui c\u00e2nd st\u0103tea la poarta m\u00e2n\u0103stirii? \u015ei, vr\u00e2nd de-a pururea-pomenitul s\u0103-mi foloseasc\u0103, nu mi-a ascuns nimic: \"\u00centru \u00eenceput, zicea el, g\u00e2ndeam c\u0103, pentru p\u0103catele mele, am fost v\u00e2ndut rob, de unde \u015fi metania o puneam cu toat\u0103 am\u0103r\u0103ciunea, \u00een sil\u0103 \u015fi cu s\u00e2nge; dar, dup\u0103 ce s-a \u00eemplinit anul, inima nu-mi mai era \u00eentristat\u0103, n\u0103d\u0103jduind a primi plat\u0103 de la Domnul, pentru r\u0103bdare. \u00cen~sf\u00e2r\u015fit, dup\u0103 ce a mai trecut \u015fi alt an, m-am socotit \u00eensumi, dup\u0103 sim\u0163irea inimii, nevrednic de a petrece \u00een m\u00e2n\u0103stire la vederea p\u0103rin\u0163ilor, de \u00eent\u00e2lnirea cu ei, de \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea cu Sfintele Taine \u015fi de privirea cuiva \u00een fa\u0163\u0103. \u015ei, plec\u00e2nd ochii \u00een jos \u015fi cugetul \u00eenc\u0103 \u015fi mai jos, rugam f\u0103r\u0103 \u015fov\u0103ial\u0103 pe cei ce intrau \u015fi ie\u015feau din m\u00e2n\u0103stire, s\u0103 se roage pentru mine\". Dumnezeului nostru slav\u0103!"},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, cuv\u00e2nt \u00eempotriva lenevirii, despre Sf\u00e2ntul Vasilie cel Mare \u015fi despre Sf\u00e2ntul Efrem Sirul","content":"Precum am auzit din Scriptur\u0103, care zice: \"S\u0103 de\u015ftepta\u0163i pe cei ce dorm, s\u0103 ridica\u0163i pe cei somnoro\u015fi \u015fi s\u0103 \u00eendemna\u0163i pe cei lene\u015fi\", drept aceea, to\u0163i cu fric\u0103 s\u0103 asculta\u0163i \u015fi cu \u00een\u0163elegere s\u0103 lua\u0163i aminte la cele ce se spun mai departe: Au fost doi fra\u0163i, care aveau copii mul\u0163i \u015fi pe to\u0163i la fel \u00eei \u00eenv\u0103\u0163au, \u015fi le porunceau s\u0103 se osteneasc\u0103 f\u0103r\u0103 de lenevire, \u015fi \u00een toate zilele \u00eei \u00eendemnau pe ei s\u0103 se nevoiasc\u0103, \u015fi \u00een nicio zi nu-i l\u0103sau s\u0103 umble \u00een zadar, ci de noapte \u00eei de\u015fteptau pe ei la lucru \u015fi, iar\u0103\u015fi,~t\u00e2rziu se culcau \u015fi numai pu\u0163in somn primeau \u015fi, iar\u0103\u015fi, de osteneal\u0103 se \u00eengrijeau. \u015ei a\u015fa s-a umplut casa lor de gr\u00e2u \u015fi de vin.\r\n\u00cens\u0103 un frate din cei doi, chem\u00e2nd pe copiii am\u00e2ndoura, le-a zis lor: \"Fratele meu este r\u0103u \u015fi nu v\u0103 spune vou\u0103 o anume zi, ca numai \u00een aceasta, ostenindu-v\u0103, s\u0103 v\u0103 \u00eembog\u0103\u0163i\u0163i \u015fi niciodat\u0103 s\u0103 nu v\u0103 mai nevoi\u0163i. C\u0103 noi, nevoindu-ne toate zilele, nimic n-am sporit, iar, dup\u0103 ce ne-am \u00een\u015ftiin\u0163at de ziua aceea, ne-am nevoit numai \u00eentru d\u00e2nsa \u015fi de multe bun\u0103t\u0103\u0163i ne-am umplut. \u015ei acum s\u0103 \u00eentreba\u0163i pe al vostru tat\u0103 \u015fi al meu frate, s\u0103 v\u0103 spun vou\u0103, c\u0103 eu am uitat-o\". Iar ei, de bucurie, au alergat degrab\u0103 s\u0103 \u00eentrebe pe~tat\u0103l lor, ca s\u0103 nu se mai nevoiasc\u0103 niciodat\u0103. Deci, merg\u00e2nd la tat\u0103l lor au zis: \"P\u0103rinte, de ce ne-ai ostenit a\u015fa pe noi, nespun\u00e2ndu-ne ziua \u00een care, de ne-am fi ostenit, de multe bun\u0103t\u0103\u0163i ne-am fi umplut \u015fi cu nesc\u0103dere ne-am fi \u00eendestulat din casa ta?\". Iar tat\u0103l lor le-a zis: \"Nici eu, fiilor, nu-mi aduc aminte de ziua aceea. Dar s\u0103 m\u0103 asculta\u0163i pe mine, \u015fi bun\u0103t\u0103\u0163ile p\u0103m\u00e2ntului ve\u0163i m\u00e2nca. Merge\u0163i \u015fi s\u0103 p\u0103zi\u0163i cu grij\u0103 anul p\u00e2n\u0103 se va \u00eemplini. Iar dup\u0103 ce ve\u0163i afla ziua aceea, s\u0103 veni\u0163i la mine \u00eendat\u0103\".\r\nIar ei s-au nevoit cu bucurie tot anul \u015fi au venit, precum le-a poruncit tat\u0103l lor. Apoi tat\u0103l lor le-a zis: \"Oare, a\u0163i aflat ziua aceea?\".~Iar ei au r\u0103spund: \"N-am aflat-o\". \u015ei le-a dat lor plat\u0103 dup\u0103 osteneala lor \u015fi i-a slobozit, zic\u00e2ndu-le: \"S\u0103 deosebi\u0163i anul \u00een patru vremi, adic\u0103: \u00een prim\u0103var\u0103, \u00een var\u0103, \u00een toamn\u0103 \u015fi \u00een iarn\u0103, \u015fi la care vreme v\u0103 ve\u0163i apuca de osteneli \u015fi ve\u0163i avea prisos, \u00eentru aceea este ziua c\u0103utat\u0103. Iar ei, ostenindu-se \u015fi nevoindu-se, au venit la vreme \u015fi i-au zis: \"P\u0103rinte, mult ne-am ostenit, dar ziua n-am aflat-o\". Iar tat\u0103l le-a zis lor: \"Apoi, dar, s\u0103 lua\u0163i plata dup\u0103 osteneal\u0103. Ci \u00eenc\u0103 s\u0103 m\u0103 mai asculta\u0163i pe mine: Sunt, \u00eentr-un an, dou\u0103sprezece luni, \u015fi fiecare lun\u0103 s\u0103 p\u0103zi\u0163i, \u00eensemn\u00e2nd-o, \u015fi \u00eentru care lun\u0103 ve\u0163i avea prisos, \u00eentru aceea se afl\u0103 ziua\". Iar ei au f\u0103cut~precum le-a poruncit lor, \u015fi cu dinadinsul s-au ostenit, \u00eens\u0103 n-au aflat ziua, cum nimeni nu \u015ftie ziua mor\u0163ii.\r\n\u015ei au venit la tat\u0103l lor \u015fi i-au zis: \"Pentru ce, p\u0103rinte, at\u00e2ta ne-ai ostenit pe noi? De acum nu ne vom mai nevoi, c\u0103 s-a \u00eenmul\u0163it averea noastr\u0103: adic\u0103 ariile, tocitorile, dobitoacele, caii, destule sunt \u015fi celor ce vor veni dup\u0103 noi\". Deci, le-a zis tat\u0103l lor: \"Fiilor, au vi se pare c\u0103 at\u00e2ta nevoindu-v\u0103, a\u0163i adunat mult? Ci, odat\u0103 un foc le ia, sau apa, sau t\u00e2lharii. Tot a\u015fa \u015fi vr\u0103jma\u015ful, diavolul, pe cei ce petrec \u00een lene \u00eei pierde. Ci, c\u0103uta\u0163i ziua \u015fi ceasul acela, \u00eentru care zi nici t\u00e2lharul nu le sap\u0103, nici focul nu le~arde, nici apa nu le \u00eeneac\u0103, ceasul care ne va afla pe noi gata \u00eentru Hristos.\r\nDar \u00eenc\u0103 una am s\u0103 v\u0103 zic vou\u0103. Sunt \u00eentr-un an trei sute \u015fase zeci \u015fi cinci de zile, iar ceasuri dou\u0103sprezece \u00een zi, tot a\u015fa \u015fi \u00een noapte. Deci, merge\u0163i \u015fi nevoi\u0163i-v\u0103 \u00een fiecare zi \u015fi ceas. C\u0103 precum ochiul clipe\u015fte, a\u015fa \u015fi sufletul sare din trup afar\u0103\". Dar lua\u0163i aminte \u015fi m\u0103 asculta\u0163i pe mine, s\u0103 v\u0103 spun \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura pildei acesteia: Cei doi fra\u0163i sunt: Vasilie cel Mare \u015fi Efrem Cuviosul, care au avut copii mul\u0163i. Vasilie, \u00een lume, a sem\u0103nat cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 tot p\u0103m\u00e2ntul, iar Efrem, \u00een pustie, a hr\u0103nit fii mul\u0163i, cu lacrimi \u015fi cu post. Au \u00eenv\u0103\u0163at, adic\u0103,~copii mul\u0163i, unul \u00een lume, iar altul \u00een pustie. \u015ei i-au \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 fac\u0103 lucruri bune: rug\u0103ciune, post, \u00eenfr\u00e2nare, bl\u00e2nde\u0163e, smerenie, milostenie, pentru c\u0103 acestea, f\u0103r\u0103 de alt\u0103 osteneal\u0103, ne duc la \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerurilor. \u015ei i-au mai \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 nu umble \u00een zadar, ci s\u0103 lucreze totdeauna, fiecare \u00een me\u015fte\u015fugul s\u0103u, c\u0103 \u00eempotriva celor lene\u015fi se \u00eentrarmeaz\u0103 diavolul. Tot a\u015fa, s\u0103 petreac\u0103 \u00eentru cur\u0103\u0163ie, iar \u00een zilele Sfintei \u00cenvieri s\u0103 primeasc\u0103 Sf\u00e2nta \u00cemp\u0103rt\u0103\u015fanie, c\u0103 aceasta este bog\u0103\u0163ie necheltuit\u0103, este plata ostenelilor lor. Trupul \u015fi S\u00e2ngele Fiului lui Dumnezeu sunt Darurile cele nestric\u0103cioase \u015fi mai cinstite dec\u00e2t toat\u0103 lumea, pe care cei ce le~primesc cu credin\u0163\u0103 se m\u00e2ntuiesc. Anul este Biserica, \u00eentru care apostolice\u015ftile porunci, p\u0103rinte\u015ftile \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi, prooroce\u015ftile vorbe \u015fi muceniciile purt\u0103torilor de chinuri sunt mai dulci dec\u00e2t mierea \u015fi fagurele. \u00centru care, cei ce vin, \u00een toate ceasurile \u015fi vremile, \u00ee\u015fi aduc aminte de moarte, pl\u00e2ng\u00e2ndu-\u015fi p\u0103catele. Iar lunile \u015fi zilele \u015fi ceasurile sunt diferite feluri de mor\u0163i, care de la Dumnezeu se trimit oamenilor: ori \u00een ap\u0103 se afund\u0103 \u015fi acolo le este moartea, ori cad de pe cal, ori merg\u00e2nd, se pr\u0103v\u0103lesc \u015fi mor, sau din b\u0103utur\u0103 mult\u0103; toate acestea sunt ceasuri. Pentru aceea \u015fi de anul \u015fi de lunile \u015fi de s\u0103pt\u0103m\u00e2nile \u015fi de zilele \u015fi de~ceasurile zilei mor\u0163ii \u015fi de ceasul \u00eentru care se va desp\u0103r\u0163i sufletul de trup, se cade a ne \u00eengriji, precum se zice: \"\u00centru ce te voi afla, \u00eentru aceea te voi \u015fi judeca\". C\u0103 dac\u0103 ne va apuca moartea \u00een lucruri bune, adic\u0103 \u00een poc\u0103in\u0163\u0103 \u015fi \u00een lacrimi, este ca \u015fi cum nici n-am muri, ci ca \u015fi cum ne-am muta dintru aceast\u0103 rea via\u0163\u0103, \u00eentru cea bun\u0103. Drept aceea, auzind pilda aceasta \u015fi \u00eentru toate ceasurile aduc\u00e2ndu-ne aminte de moarte, s\u0103 petrecem cu iubire \u015fi cu osteneal\u0103, ca aici, \u00eentru pu\u0163in\u0103 vreme, s\u0103 ne ostenim, iar \u00een veci, s\u0103 ne bucur\u0103m."},{"title":" Despre milostenie (Cuv\u00e2nt din Everghitinos)","content":"Am mers, candva, la ava Iosif, in Enat. Si era, acolo, inteleptul Sofronie.\r\nSi, vorbind noi cu batranul, iata, cineva, venind din Aila, vrea sa-i dea batranului trei arginti, zicand: \"Primeste acestia, cinstite parinte, ca sa te rogi pentru corabia mea, ca am incarcat-o si am trimis-o in Etiopia.\" Iar batranul, nicidecum, n-a luat aminte la el. Deci, a zis Sofronie batranului: \"Primeste-i parinte, si da-i altui frate, caruia ii trebuie\". Raspuns-a batranul: \"Indoita rusine este fiule, ca sa iau~ceea ce nu-mi trebuie si cu mainile mele sa secer spini straini. O, de-as putea spinii sufletului meu sa-i secer, c\u0103 scris este, daca semeni seamana dintr-ale tale. C\u0103 cele straine mai amare sunt decat neghina. Si, mai mult, fiule, nici nu este un lucru de suflet folositor\".\r\n\r\nZis-a catre dansul Sofronie: \"Dar, cate face omul cand d\u0103 milostenie, nu le socoteste Dumnezeu pe acestea?\" Raspuns-a batranul: \"Fiule, multe sunt deosebirile si scopul milosteniei. C\u0103, este cineva care face milostenie ca s\u0103 se binecuvanteze casa lui; si Dumnezeu binecuvanteaza casa lui. Iar altul, face milostenie pentru~corabia lui; si Dumnezeu sporeste corabia lui. Altul, pentru fiii lui, si Dumnezeu pazeste pe fiii lui. Altul, ca s\u0103 fie slavit; si Dumnezeu il slaveste pe el. Si Dumnezeu nu leapada pe nimeni, ci, orice voieste fiecare, \u00eei d\u0103 lui, cand nu se vatama sufletul din acestea. Dar, acestia toti, departe sunt de plata lor. C\u0103, dupa scopul pentru care a facut milostenie, le-a platit lor Dumnezeu si, cu nimic nu le este lor dator in veacul cel viitor.\r\n\r\nDeci, tu, de vei face milostenie, f\u0103 intai pentru sufletul tau si orice voiesti iti va da tie Dumnezeu, pe deasupra. C\u0103 scris este, sa-ti dea tie Domnul dupa inima ta. Si iarasi,~c\u0103utati, mai intai Imparatia lui Dumnezeu, adica cele sufletesti, si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua. Si sunt unii care, p\u0103r\u00e2ndu-li-se c\u0103 fac milostenie, m\u00e2nie pe Dumnezeu\". Si Sofronie a zis: \"Lamureste-ne noua, parinte, cuvantul\". Iar el a zis: \"Dumnezeu a poruncit ca p\u00e2rga sem\u0103n\u0103turilor si a tuturor roadelor si a animalelor celor curate, s\u0103 I se aduc\u0103 Lui, pentru binecuvantarea celorlalte si pentru iertarea pacatelor. Si s\u0103 I se aduc\u0103 Lui, inca, si din oameni, pe cei intai nascuti. Iar bogatii fac impotriv\u0103. Pe cele bune, le tin ei, iar, pe cele netrebuincioase, le impart saracilor si fratilor lor. Adic\u0103, vinul cel bun ei il beau, iar~pe cel otetit, sau stricat, il dau vaduvelor si saracilor. Si poama cea bun\u0103, ei o mananca, iar pe cea putred\u0103, o dau de poman\u0103. Si hainele, pe cele scumpe si bune ei le poarta, iar, pe cele carpite si vechi le arunca saracilor. Inca si din copii, pe cei sanatosi si frumosi ii gatesc pentru nunt\u0103 si casatorie, si-si fac multe griji fata de acestia, iar, pe cei bolnavi, sau cu un singur ochi, sau lipsiti de madulare, sau ur\u00e2\u0163i, ii daruiesc lui Dumnezeu si ii dau la manastiri. Pentru aceasta, cele aduse de dansii nu sunt bine primite.\r\n\r\nC\u0103 a\u015fa \u015fi Cain, aduc\u00e2nd jertf\u0103, nu numai ca n-a veselit pe Dumnezeu,~ci L-a \u015fi m\u00e2niat. C\u0103, dac\u0103, atunci c\u00e2nd pe oamenii muritori, ca noi, vrand a-i cinsti, ne sarguim a le aduce, din toate, cate ni se par a fi mai cinstite de dansii, cu cat mai mult, se cade a aduce acestea lui Dumnezeu. Ziditorul nostru de la Care avem, \u00een dar, acelea pe care le aducem? Daca vrem s\u0103-L imblanzim prin milostenie, datori suntem a-I aduce Lui pe cele mai cinstite din cele ce avem, ca aducerea noastr\u0103 sa nu se intoarc\u0103 la noi cu rusine, iar jertfa noastra sa se faca ocara si dar neprimit. C\u0103, precum jertfa lui Noe, funie de fum fiind, pentru punerea cea bun\u0103 a celui ce a adus-o, s-a socotit miros de bun\u0103 mireasm\u0103 la Dumnezeu,~precum este scris c\u0103 a mirosit Domnul miros de bun\u0103 mireasm\u0103, tot a\u015fa si jertfa adus\u0103 din socoteala cea rea, m\u0103car c\u0103 pare bun\u0103 dup\u0103 partea ei v\u0103zut\u0103, se socoteste uraciune la Domnul. Tot asa si jertfa si tamaia evreilor, c\u0103 asa a zis Dumnezeu catre ei, prin Proorocul: tamaia voastra, este Mie uraciune\". \r\n\r\nAcestea ne-a zis nou\u0103 stare\u0163ul. Si noi, folosindu-ne, am iesit si, petrecandu-ne pe noi, ne-a zis: \"Fiilor, sambata viitoare veniti la mine, ca am nevoie de voi\". Deci, venind samb\u0103ta, in ceasul al treilea, precum le-a zis lor, l-au aflat pe dansul savarsit.\r\n\r\n~Si, ingropandu-l, s-au dus, multumind lui Dumnezeu, Celui Ce i-a invrednicit pe dansii a ingriji pe un sfant ca acesta. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" Despre ner\u0103utate (Cuv\u00e2nt al lui Isaia monahul)","content":"Aduceti-va aminte, fratilor, de Domnul, Care zice: \"De nu v\u0103 veti intoarce si de nu veti fi ca pruncii, nu veti putea intra intru Imparatia Cerurilor\". \u015ei Apostolul a zis: \"Ca niste prunci, de curand nascuti, sa iubiti laptele cel duhovnicesc si, fara de inselaciune, ca, printr-insul, sa cresteti, spre mantuire\". \r\n\r\nDeci, \u00een ce fel este fapta pruncului? Pruncul, dac\u0103 este b\u0103tut, plange. Si, iarasi, trecandu-i supararea, cu cei ce se bucura, impreuna se bucur\u0103. Sau, daca cineva ar cinsti pe altul,~nu-l invidiaz\u0103. Sau, de i-ar l\u0103sa lui parintii vreo mostenire, nu merge la judecat\u0103, nu se sfadeste, nici nu uraste pe cineva. Sau, de s-ar imbogati, nu se trufeste sau, de ar vedea vreo femeie frumoasa la fa\u0163\u0103, nu o pofteste pe ea si nu-si face griji. Pe nimeni nu int\u0103r\u00e2t\u0103, pe nimeni nu \u00een\u015feal\u0103 si nici pe unul nu os\u00e2nde\u015fte.\r\n\r\nNu g\u00e2nde\u015fte s\u0103 adune bog\u0103\u0163ie, nici nu iubeste s\u0103 aiba st\u0103p\u00e2nire.\r\nDrept aceea, fratilor, sa cunoastem, si cu credinta si intemeiere, sa petrecem in frica lui Dumnezeu, despartindu-ne, ca si pruncii, de toata rautatea. Sa ne ingrijim, fiecare, de a sa mantuire, si unul pe~altul, socotindu-l a fi mai mare. De ne-ar supara cineva pe noi, sau ne-ar oc\u0103r\u00e2, sau ne-ar vorbi de r\u0103u, nu pe acela s\u0103-l uram, ci pe diavolul, care nu inceteaza, niciodata, vrand sa ne desparta pe noi de Dumnezeu. Cel ce petrece in dragoste, \u00een Dumnezeu petrece, si Dumnezeu intr-insul. Deci, cine nu se va teme, auzind acestea: \"Si, cine adica, fiind intelept si voind sa-si mantuiasca sufletul sau, fara de osteneala, nu va cauta ca nicio du\u015fmanie asupra aproapelui s\u0103 nu aib\u0103 in inima sa, ca, pentru aceasta, s\u0103 nu se lepede singur, de Imparatia lui Dumnezeu\"?\r\n\r\nS\u0103 fi\u0163i, dar, facatorii cuvantului lui~Dumnezeu si nu numai auzitorii lui. A\u015fa, a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 primi\u0163i Darul Sfantului Duh - c\u0103, doar, va veni sa ne invete pe noi - s\u0103 petrecem slujind cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, nadajduind s\u0103 ne dea nou\u0103, in loc de vrajba, dragoste si pace; in loc de uraciune si de iutime, indelung\u0103-r\u0103bdare; in loc de cele pamantesti, cele ceresti; nou\u0103 \u015fi tuturor celor ce-L iubesc pe El."},{"title":" Cuv\u00e2nt de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 c\u0103tre femei, ca s\u0103 fie t\u0103cute","content":"Ascultati, femeilor, poruncile lui Dumnezeu si va invatati a facea, ca sa va mantuiti sufletele voastre. Ca din inceput a zis Domnul catre Eva: \"Din barbat esti luata, acesta te va stapani pe tine, caruia tu te vei supune in tacere\". Ca femeia, cinstind pe barbatul ei, se arata inteleapta si laudata inaintea tuturor si, cinstita si binecuvantata, de Dumnezeu va fi. Femeile sa nu se impotriveasca barbatilor lor. Ca, precum Hristos este cap Bisericii, asa si barbatul este cap femeii. Si, precum Biserica se supune lui~Hristos, asemenea si voi, femeile, intru toate sa va supuneti barbatilor vostri. Si femeile in biserica sa taca. Ca urat lucru este, ca sa graiasca in biserica femeile.\r\n\r\nIar de voiesc sa intrebe ceva, acasa sa intrebe, pe barbatii lor. Femeia buna si tacuta este cununa barbatului ei. Cel ce a aflat femeie buna, scoate din casa sa multe bunatati. Femeile cele inlelepte zidesc si intaresc casele, iar cele fara minte le risipesc cu faptele si cu vorbele lor. Barbatul femeii bune este fericit; se veseleste barbatul de femeia cea buna si anii lui trec fara necazuri. Cinste buna, de la Dumnezeu, este femeia tacuta.\r\n\r\n~Iar femeia limbuta este o incercare, de la Dumnezeu, pentru pacatele barbatului.\r\n\r\nSi vai de acel barbat, care cauta la fata femeii rele si asculta cuvintele ei si nu cauta la faptele ei, ca numai, din acelea, sa o cunoasca pe ea.\r\n\r\nEste mai bine sa boleasca de friguri, decat sa fie stapanit de rautatea femeiasca. Ca frigurile, dupa ce il scutura, il lasa, iar rautatea femeiasca, pana si la moarte, pe barbatul ei il usuca. Deci, sa ascultati pe Pavel, care zice: \"Nu ingaduiesc femeii, nici sa invete pe altul, nici sa stapaneasca~pe barbat, ci sa stea linistita\" (I Tim. 2, 12)."},{"title":" Despre un pustnic, care a gre\u0219it \u0219i s-a poc\u0103it – Cuv\u00e2nt din Pateric","content":"Spunea ava Pafnutie: \"Am gandit odata sa ma duc in pustie, doar voi afla vreun om slujind lui Hristos. Si, ducandu-ma treizeci de zile, am aflat o pestera si urma de om spre ea si m-am bucurat. Si, apropiindu-ma de pestera, am intrat inlauntru si, neafland pe nimeni, am zis: Un rob al lui Dumnezeu, poate sa fie aici. Deci, cand se apropia ziua de sfarsit, am vazut niste camile apropiindu-se si, impreuna cu ele, pe un rob al lui Dumnezeu. Iar, dupa ce s-a apropiat de mine, socotindu-ma ca sunt duh, a stat~la rugaciune, pentru ca multe ispite suferise de la draci, precum, mai pe urma, mi-a spus. Deci, eu cunoscand de ce se ruga, i-am zis: \"Om sunt, robule al lui Dumnezeu, vezi urmele mele si ma pipaie, ca sunt carne si sange\". Apoi, dupa ce a zis, \"Amin\", vazandu-ma, s-a mangaiat. Si, luandu-ma, m-a dus in pestera si m-a intrebat: Cum ai venit aici ? Iar eu am zis: Sa caut pe vreun rob al lui Dumnezeu, in pustia aceasta si, iata, nu m-a lipsit pe mine Domnul de dorirea mea. Si l-am intrebat si eu pe el, zicand: Cum ai venit aici? Si cati ani ai? Si cu ce te hranesti? Si cum, n-ai trebuinta de haina? Iar el a zis: Eu, parinte, am fost in manastire, sub~povatuirea unui egumen, si aveam lucru tesatoriei. Deci, mi-a venit mie un gand, zicandu-mi sa ies si sa petrec singur si voi putea sa iau mai multa plata, din ostenelile muncii mele. Apoi, dupa ce am iesit de la manastire, mi-am facut o chilie si multa avere adunasem, pe care ma nevoiam de o imparteam la saraci si la straini. Insa, vrajmasul diavol ma pizmuia pe mine, precum asupra tuturor de-a pururea se lupta, si se sarguia sa-mi rastoarne ostenelile mele. Deci, a venit o femeie, rugandu-mi-se mie, ca sa-i lucrez o panza; si eu, ispravind-o pe aceea, i-am dat-o ei. Inca, s-a silit sa-i mai lucrez si pe a doua.\r\n\r\n~Apoi, dupa ce m-am obisnuit cu dansa, am luat indrazneala mai multa, si, pana la urma, am pacatuit cu ea. Si am petrecut cu dansa trei luni. Cazand in pacate, m-am gandit, ca astazi, sau maine, ma va ajunge moartea si voi mosteni osanda cea vesnica. Ca, daca cineva pacatuieste cu orice fel de femeie, este vinovat de osanda cea vesnica. Si asa, parasind-o in taina, am fugit in pustia aceasta, lasandu-mi toata averea femeii. Iar, dupa ce am venit aici, in pestera aceasta, am aflat un izvor si finicul care are douasprezece ramuri, si, in fiecare luna, rodeste cate o ramura, care imi ajunge treizeci de zile, apoi, se coace si alta. Iar, dupa~multi ani, mi-a crescut mie parul care mi s-a facut acoperamant trupului.\r\nDeci, iarasi, l-am intrebat: Cand ai venit aici intai, oare greu iti era tie? Si mi-a zis: La inceput slabeam mult, incat cadeam jos la pamant, de durerea pantecelui si nu puteam sa fac rugaciune stand, ci zaceam in pestera pe pamant, in multa intristare si multa chinuire, ca nu puteam nici sa ies afara din pestera. Iar, dupa aceasta, am vazut un barbat intrand si zicandu-mi mie: Ce te doare ? Iar eu, abia i-am putut raspunde, si i-am spus lui: Pantecele ma doare. Mi-a zis el: Unde te doare? Si i-am aratat. Iar el, indreptandu-si degetele mainii~sale, a taiat locul acela cu un cutit ascutit si scotindu-mi rarunchii, mi-a aratat nisie carne putreda si stergandu-i cu mana, iarasi i-a pus inlauntru. Si, ungand cu mana locul, mi-a zis mie: Iata, te-ai facut sanatos, slujeste de acum Stapanului Hristos, precum se cade. Si, de atunci, m-am vindecat si asa vietuiesc aici, fara osteneala.\r\n\r\nDeci, eu l-am rugat mult pe el, de nu cumva as putea petrece aproape de acea pestera. Iar el, mi-a zis mie: Nu vei putea suferi ispitele dracilor. Apoi, l-am rugat ca sa-mi faca rugaciune.\r\n\r\nSi, dupa aceasta, departandu-se de~mine, nu l-am mai vazut.\" Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Vasilie, despre ascultare","content":"Iubitule, de vei \u015fedea \u00eentru supunere la un p\u0103rinte duhovnicesc, s\u0103 nu-\u0163i pui singur \u0163ie r\u00e2nduial\u0103, zic\u00e2nd: \"Nu pot face aceasta sau aceasta\". C\u0103 dac\u0103 nu vei face ascultare, nu vei sc\u0103pa de judecat\u0103. Ori, dac\u0103 s-ar \u00eent\u00e2mpla vreo porunc\u0103 de la egumen peste puterea voastr\u0103, apoi s\u0103 spune\u0163i \u015fi s\u0103 m\u0103rturisi\u0163i la cel mai mare al vostru. \u00cens\u0103, celor ce sunt spre p\u0103cat, s\u0103 le stai \u00eempotriv\u0103 p\u00e2n\u0103 la s\u00e2nge. \r\nDumnezeului nostru, slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre un episcop, care a petrecut \u00een pustie 39 de ani","content":"Ne spunea episcopul cet\u0103\u0163ii Suhia despre acest episcop, pe care l-a aflat \u00een pustie, zic\u00e2nd: C\u00e2nd am fost \u00een pustie, fiind monah, atunci a voit a m\u0103 duce \u00een cea mai dep\u0103rtat\u0103 pustie, s\u0103 v\u0103d de se afla acolo cineva, slujind St\u0103p\u00e2nului Hristos. \u015ei, lu\u00e2ndu-mi p\u00e2ine \u015fi ap\u0103 pentru patru zile, nu mi-a ajuns mie hrana \u015fi am \u00eendr\u0103znit a merge mai departe, alte patru zile. \u015ei sl\u0103bisem de sete \u015fi de osteneal\u0103 \u015fi, iat\u0103, c\u0103z\u00e2nd spre moarte, z\u0103ceam pe p\u0103m\u00e2nt.\r\n~Iar cineva venind, s-a atins de buzele mele cu degetul, apoi m-a \u015fi pip\u0103it \u015fi \u00eendat\u0103 m-am \u00eent\u0103rit, c\u00e2t mi se p\u0103rea c\u0103 nici nu fac c\u0103l\u0103torie, nici nu eram fl\u0103m\u00e2nd, nici \u00eensetat \u015fi, scul\u00e2ndu-m\u0103, am umblat prin pustie. Iar dup\u0103 ce au mai trecut alte patru zile, iar\u0103\u015fi am ostenit \u015fi mi-am ridicat m\u00e2inile la cer. \u015ei, iat\u0103, acela\u015fi b\u0103rbat, ce pe mine m\u0103 \u00eent\u0103rise \u00eent\u00e2i, iar\u0103\u015fi m-a uns cu degetul pe buzele mele \u015fi m-a \u00eent\u0103rit \u015fi am mai mers \u015faptesprezece zile. Iar, dup\u0103 aceea, am aflat o chilie mic\u0103, un finic \u015fi ap\u0103 \u015fi un b\u0103rbat st\u00e2nd, c\u0103ruia perii capului \u00eei erau \u00eembr\u0103c\u0103minte \u015fi erau c\u0103run\u0163i, iar el \u00eensu\u015fi era \u00eenfrico\u015f\u0103tor la \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare. \u015ei dup\u0103 ce~m-a v\u0103zut pe mine, a stat la rug\u0103ciune, iar dup\u0103 aceea a zis: \"Amin\" \u015fi a cunoscut c\u0103 om sunt, m-a luat de m\u00e2n\u0103 \u015fi m-a \u00eentrebat, zic\u00e2nd: \"Cum ai venit aici? \u015ei cum st\u0103 pacea \u00een lume? \u015ei \u00eenc\u0103 mai gonesc prigonitorii pe cre\u015ftini?\". Iar eu am zis: \"Cu rug\u0103ciunile tale, am trecut prin pustiul acesta, iar prigoanele, cu puterea lui Hristos, au \u00eencetat. Dar rugu-te eu, spune-mi mie, de unde e\u015fti tu? \u015ei cum ai venit aici?\". Iar el, suspin\u00e2nd, cu pl\u00e2ngere a \u00eenceput a gr\u0103i: \"Eu am fost episcop \u015fi, fiind prigoan\u0103 atuncea, multe chinuri am luat. \u015ei, neput\u00e2nd suferi chinurile, mai pe urm\u0103 am jerfit idolilor.\r\nDar dup\u0103 aceasta mi-am~recunoscut f\u0103r\u0103delegea mea \u015fi m-am pedepsit pe mine s\u0103 mor \u00een pustia aceasta. \u015ei, iat\u0103, s-au \u00eemplinit mie aici treizeci \u015fi nou\u0103 de ani, de c\u00e2nd m\u0103 m\u0103rturisesc \u015fi m\u0103 rog lui Dumnezeu s\u0103-mi ierte mie p\u0103catul meu. \u015ei mi-a dat mie hran\u0103 din finicul acesta, iar m\u00e2ng\u00e2ieri de la al\u0163ii n-am luat\".\r\n\u015ei acestea zic\u00e2nd, s-a sculat \u015fi a ie\u015fit afar\u0103 \u015fi a stat la rug\u0103ciune mult\u0103 vreme. Iar dac\u0103 a sf\u00e2r\u015fit rug\u0103ciunea, a venit la mine \u015fi, v\u0103z\u00e2ndu-i fa\u0163a lui, m-am \u00eensp\u0103im\u00e2ntat. \u015ei mi-a zis, mie: \"Nu te teme, c\u0103 Domnul te-a trimis pe tine, ca s\u0103-mi \u00eengopi trupul meu, c\u0103 \u015fi p\u0103catul acum mi l-a iertat\".\r\n\u015ei acestea zic\u00e2nd, \u015fi-a \u00eentins~picioarele \u015fi \u015fi-a sf\u00e2r\u015fit via\u0163a. Dup\u0103 aceea, rup\u00e2ndu-mi haina, jum\u0103tate mi-am l\u0103sat-o mie, iar cu jum\u0103tate am acoperit trupul Sf\u00e2ntului \u015fi l-am \u00eengropat pe el. \u015ei \u00eendat\u0103 s-a uscat finicul \u015fi chilia a c\u0103zut. Iar eu m-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi c\u0103 doar mi-a l\u0103sa mie finicul, ca s\u0103 petrec acolo. \u015ei dup\u0103 ce nu m-a ascultat pe mine Dumnezeu, m-am \u00eentors cu pace \u015fi, iat\u0103, barbatul cel ce se ar\u0103tase mai \u00eenainte m\u0103 \u00eent\u0103rea pe cale \u015fi asa, trec\u00e2nd pustiul \u015fi venind la fra\u0163i, le-am spus toate. Deci, m\u0103 rog ca nici unul s\u0103 nu se dea pe sine la dezn\u0103d\u0103jduire pentru p\u0103catele sale, ci prin r\u0103bdare s\u0103 afle de la Domnul mil\u0103."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, povestirea vrednic\u0103 de cuv\u00e2ntare despre minunea Sf\u00e2ntului Gheorghe \u015fi despre vedenia saracinului","content":"Amira al Siriei a trimis, \u00eentr-o vreme, pe nepotul s\u0103u \u00een Diopoli, cetate pe care saracinii o numesc Rempli, ca s\u0103 vad\u0103 oarecare pricini ce avea acolo. Iar \u00een cetatea aceea este o minunat\u0103 biseric\u0103 a Sf\u00e2ntului Gheorghe, pe care v\u0103z\u00e2nd-o de departe, saracinul acela a poruncit slugilor lui s\u0103-i aduc\u0103 lucrurile deasupra, \u00een camera de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a bisericii, c\u0103 acolo vrea s\u0103 poposeasc\u0103 \u015fi el.\r\n\u015ei a poruncit s\u0103 bage \u00een biseric\u0103 \u015fi~cele dou\u0103sprezece c\u0103mile ale lui.\r\nIar preo\u0163ii bisericii \u00eel rugau pe d\u00e2nsul s\u0103 nu fac\u0103 acest lucru necuvincios \u015fi lui Dumnezeu nepl\u0103cut, iar el, \u00eenfrico\u015f\u00e2ndu-i, a poruncit s\u0103 le bage.\r\n\u015ei, cum au intrat c\u0103milele \u00een biseric\u0103, s-a \u00eent\u00e2mplat o minune, au c\u0103zut jos \u015fi au murit. \u015ei, v\u0103z\u00e2nd semnul acesta, nepotul lui Amira s-a mirat de puterea cea mare a Sf\u00e2ntului Gheorghe \u015fi a poruncit s\u0103 scoat\u0103 c\u0103milele afar\u0103 din biseric\u0103.\r\nIar a doua zi, a mers preotul s\u0103 slujeasc\u0103 Liturghia \u015fi saracinul \u00eel privea din camera sa, s\u0103 vad\u0103 ce vrea s\u0103 fac\u0103. Iar Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, i-a deschis ochii min\u0163ii lui \u015fi i-a ar\u0103tat~o \u00eenfrico\u015f\u0103toare minune.\r\nC\u0103, \u00een vreme c\u00e2nd preotul s\u0103v\u00e2r\u015fea Dumnezeie\u015ftile Taine, saracinul a v\u0103zut c\u0103 preotul a junghiat un copil mic \u015fi foarte frumos \u015fi s\u00e2ngele lui l-a turnat \u00eentr-un pahar sfin\u0163it, iar trupul lui l-a t\u0103iat \u015fi l-a pus pe un disc sfin\u0163it, \u015fi c\u00e2nd se c\u00e2nta chinonicul (priceasna), c\u00e2ntarea pentru \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire, a v\u0103zut saracinul acela pe preot c\u0103 a t\u0103iat trupul pruncului \u00een buc\u0103\u0163ele \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea poporul cu carnea \u015fi cu s\u00e2ngele pruncului, \u015fi se minuna foarte. \u015ei, dup\u0103 ce a s\u0103v\u00e2r\u015fit dumnezeiasca Liturghie, preotul a luat prescurile cele mai bune \u015fi le-a dus \u00een dar saracinului, care a \u00eentrebat: \"Ce sunt acestea?\". Iar~preotul a r\u0103spuns: \"Acestea, domnul meu, sunt prescurile pe care le slujim noi \u00een biserica noastr\u0103\". Atunci saracinul acela a zis lui, cu m\u00e2nie: \"Din acestea ai slujit tu Liturghie ast\u0103zi? Au nu te-am v\u0103zut eu cum ai junghiat f\u0103r\u0103 mil\u0103 un prunc mic \u015fi preafrumos \u015fi s\u00e2ngele lui l-ai turnat \u00een pahar, iar trupul lui l-ai t\u0103iat buc\u0103\u0163ele \u015fi le-ai pus pe disc \u015fi le-ai \u00eemp\u0103r\u0163it norodului? Toate acestea care le-ai f\u0103cut tu, spurcatule \u015fi uciga\u015fule, au nu le-am v\u0103zut eu?\". Acestea auzindu-le, preotul s-a cutremurat \u015fi, c\u0103z\u00e2nd la picioarele saracinului, a zis: \"Sl\u0103vit s\u0103 fie Domnul nostru, Care te-a \u00eenvrednicit pe tine, st\u0103p\u00e2nul meu, a vedea o \u00eenfrico\u015fat\u0103~minune ca aceasta. De unde eu cred, \u00eentru Domnul meu, c\u0103 tu e\u015fti mare om \u00eenaintea Lui \u015fi c\u0103 Dumnezeu vrea s\u0103 te aib\u0103 num\u0103rat printre cei m\u00e2ntui\u0163i de El\". Iar saracinul, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd uimit de cuvintele preotului, a zis: \"\u015ei nu sunt acestea, oare, \u00eentru acest chip precum eu le-am v\u0103zut?\". Preotul a r\u0103spuns: \"A\u015fa sunt, domnul meu, \u015fi a\u015fa le credem, c\u0103 p\u00e2inea \u015fi vinul pe care le aducem la Liturghia noastr\u0103 sunt Trupul \u015fi S\u00e2ngele Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dar vederea acestora, eu p\u00e2n\u0103 acum nu m-am \u00eenvrednicit niciodat\u0103 s\u0103 o v\u0103d, c\u0103 sunt p\u0103c\u0103tos \u015fi v\u0103d \u00eenaintea mea numai p\u00e2ine \u015fi vin. Dar de vreme ce Domnul \u015fi~Dumnezeul meu te-a \u00eenvredincit pe tine, st\u0103p\u00e2nul meu, s\u0103 vezi o tain\u0103 ca aceasta, cred c\u0103 e\u015fti mare om, c\u0103ci numai P\u0103rin\u0163ii cei mari ai Bisericii noastre, ca ni\u015fte preavrednici, v\u0103d aceast\u0103 minunat\u0103 tain\u0103\".\r\nAcestea auzindu-le \u015fi minun\u00e2ndu-se foarte, saracinul s-a plecat jos \u015fi s-a socotit mult\u0103 vreme. Dup\u0103 aceea, ca \u015fi cum s-ar fi de\u015fteptat dintr-un somn, \u015fi-a venit \u00een sine \u015fi, poruncind slugilor lui s\u0103 ias\u0103 afar\u0103, a zis preotului: \"Precum v\u0103d \u015fi precum deplin m\u0103 \u00eencredin\u0163ez, credin\u0163a cre\u015ftinilor este cea adev\u0103rat\u0103 \u015fi, vai mie, c\u0103 mi-am trecut via\u0163a mea cu minciuni \u015fi cu de\u015fert\u0103ciuni, \u00een credin\u0163a saracinilor~cea cu adev\u0103rat necurat\u0103. Ci, de vreme ce este voia lui Dumnezeu s\u0103 m\u0103 m\u00e2ntuiesc, boteaz\u0103-m\u0103, ca s\u0103 slujesc, m\u0103car de acum \u00eenainte, lui Dumnezeu, cu \u015ftiin\u0163a curat\u0103\". Iar preotul i-a zis: \"Nu \u00eendr\u0103znesc, domnul meu, s\u0103 te botez eu, c\u0103 unchiul t\u0103u este \u00eemp\u0103rat \u015fi, \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se de aceasta, \u015fi pe mine m\u0103 va ucide \u015fi bisericile noastre le va strica. Dar, dac\u0103 voie\u015fti, du-te \u00een tain\u0103 de aici \u015fi mergi la Patriarhul Ierusalimului, ca un necunoscut, \u015fi el te va boteza\".\r\nIar saracinul, auzind acestea, a aflat o hain\u0103 de p\u0103r \u015fi, \u00eentr-o noapte \u00eembr\u0103c\u00e2ndu-se cu ea, a fugit pe ascuns \u015fi, merg\u00e2nd ca un~necunoscut la Patriarhul Ierusalimului, a c\u0103zut la picioarele lui \u015fi l-a rugat pe d\u00e2nsul s\u0103-l boteze. \u015ei dac\u0103 l-a botezat, dupa a opta zi, a zis c\u0103tre Patriarh: \"Iat\u0103, cu darul lui Dumnezeu m-am f\u0103cut cre\u015ftin, deci ce se cade s\u0103 fac ca s\u0103 m\u0103 m\u00e2ntuiesc?\". Iar Patriarhul i-a zis: \"Dac\u0103 voie\u015fti s\u0103 te m\u00e2ntuie\u015fti, du-te la Muntele Sinaiului, unde se afl\u0103 monahi cucernici \u015fi \u00eembun\u0103t\u0103\u0163i\u0163i, \u015fi f\u0103-te monah \u015fi p\u0103ze\u015fte poruncile Domnului\".\r\n\u015ei el s-a dus la Muntele Sinaiului \u015fi, f\u0103c\u00e2ndu-se monah, a petrecut acolo trei ani, \u015fi deprinz\u00e2ndu-se \u00eentru toate faptele cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii, de la monahii aceia, a ajuns la m\u0103surile cele mari ale faptei bune. Dup\u0103~aceea, a rugat pe egumenul s\u0103-i dea voie s\u0103 se duc\u0103 la Rempli. \u015ei, lu\u00e2nd blagoslovenie, s-a dus \u015fi, intr\u00e2nd \u00een Biserica Sf\u00e2ntului Gheorghe, a \u00eent\u00e2mpinat pe preotul cel de Dumnezeu cinstitor, acela de care s-a zis mai \u00eenainte \u015fi, ar\u0103t\u00e2ndu-se lui cine este, i-a gr\u0103it: \"Iat\u0103 c\u0103, ajut\u00e2nd dumnezeiescul Dar, cu rug\u0103ciunile tale cele bine primite, m-am f\u0103cut cre\u015ftin \u015fi monah, \u00eens\u0103 am mare dorire s\u0103 v\u0103d pe Domnul Iisus Hristos. Pentru aceea, fierbinte te rog s\u0103-mi \u00eemplinesc dorul meu\".\r\nAtunci preotul, sl\u0103vind pe Dumnezeu, a zis: \"Du-te la Amira, unchiul t\u0103u, \u015fi \u00eenaintea lui \u015fi \u00eenaintea tuturor saracinilor,~m\u0103rturise\u015fte pe Domnul nostru Iisus Hristos, c\u0103 este Fiul lui Dumnezeu, F\u0103c\u0103tor a toat\u0103 zidirea, c\u0103 S-a f\u0103cut Om, c\u0103 a f\u0103cut sl\u0103vite minuni \u00een lume, c\u0103 S-a r\u0103stignit \u015fi S-a \u00eengropat, iar a treia zi a \u00eenviat \u015fi cu slav\u0103 la Ceruri S-a \u00een\u0103l\u0163at.\r\n\u015ei, f\u0103c\u00e2nd a\u015fa, cu \u00eendr\u0103zneal\u0103, vei vedea pe Domnul\".\r\nDeci, de-a pururea pomenitul monahul acela, plec\u00e2ndu-se dumnezeie\u015ftilor cuvinte ale cucernicului preot, \u00eendat\u0103 s-a pornit \u015fi s-a dus la locul unde era unchiul s\u0103u, \u015fi suindu-se noaptea \u00een minaretul geamiei, a \u00eenceput a striga: \"Alerga\u0163i aici, o, saracinilor, c\u0103 am s\u0103 v\u0103 spun vou\u0103 un cuv\u00e2nt\".\r\nIar aceia, auzind aceasta, au alergat~cu f\u0103clii \u015fi, afl\u00e2nd pe monahul acela, l-au \u00eentrebat ce are s\u0103 le spun\u0103. Iar monahul a zis: \"Ce-mi ve\u0163i da mie, c\u0103 v\u0103 spun unde este nepotul lui Amira, care a fugit pe ascuns?\". Iar aceia au zis: \"Dac\u0103 ne vei spune nou\u0103 aceasta, \u00ee\u0163i vom da bani c\u00e2\u0163i vei voi\".\r\nIar monahul a zis: \"Duce\u0163i-m\u0103 la Amira, ca s\u0103-i spun\". Atunci, lu\u00e2ndu-l pe el, l-au dus la Amira, cu bucurie, zic\u00e2nd: \"Monahul acesta \u015ftie unde este nepotul t\u0103u\". Iar Amira l-a \u00eentrebat pe d\u00e2nsul, de-l \u015ftie cu adev\u0103rat.\r\nIar monahul a r\u0103spuns: \"A\u015fa, cu adev\u0103rat \u00eel \u015ftiu pe d\u00e2nsul, \u015fi eu \u00eensumi sunt, \u00eens\u0103 acum sunt cre\u015ftin \u015fi cred \u00een Tat\u0103l, \u00een Fiul \u015fi \u00een Sf\u00e2ntul~Duh, \u00eentru o Dumnezeire. \u015ei m\u0103rturisesc c\u0103 Fiul lui Dumnezeu S-a \u00eentrupat din pururea Fecioara Maria \u015fi a f\u0103cut mari minuni \u00een lume \u015fi S-a r\u0103stignit \u015fi S-a \u00eengropat, \u015fi a treia zi a \u00eenviat \u015fi la Ceruri S-a \u00een\u0103l\u0163at \u015fi a \u015fezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tat\u0103l \u015fi va s\u0103 vie, iar\u0103\u015fi, s\u0103 judece viii \u015fi mor\u0163ii\". Acestea auzindu-le, Amira, unchiul s\u0103u, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u00e2ndu-se, a zis: \"Ce ai p\u0103timit, tic\u0103losule, de \u0163i-ai l\u0103sat calea ta, bog\u0103\u0163iile tale, \u015fi slava ta \u015fi umbli a\u015fa def\u0103imat, ca un cer\u015fetor? Nu te \u00eentorci la credin\u0163a ta \u015fi s\u0103 m\u0103rturisesti pe proorocul Mahomed \u015fi s\u0103 vii iar\u0103\u015fi la starea cea dint\u00e2i?\". Iar monahul a r\u0103spuns: \"Eu, c\u00e2te bun\u0103t\u0103\u0163i aveam~atunci c\u00e2nd eram saracin, toate erau partea diavolului. Iar aceste haine de p\u0103r, pe care le port acum, sunt lauda mea, bog\u0103\u0163ia mea \u015fi arvuna slavei, care am s-o dob\u00e2ndesc pentru credin\u0163a cea adev\u0103rat\u0103, a Hristosului meu, iar de Mahomed, care v-a am\u0103git pe voi, m\u0103 lep\u0103d \u015fi credin\u0163a lui o ur\u0103sc, m\u0103 despart de ea \u015fi o dau anatemei\". Cu toate acestea, lui Amira i s-a f\u0103cut mil\u0103 de el, \u015fi a zis saracinilor ce se aflau acolo: \"El \u015fi-a pierdut mintea \u015fi nu \u015ftie ce zice; scoate\u0163i-l afar\u0103 \u015fi goni\u0163i-l pe d\u00e2nsul\". Iar aceia i-au zis lui: \"Pe acela care a dat anatemii pe proorocul nostru \u015fi credin\u0163a noastr\u0103, pe unul ca acesta, vrednic de nenum\u0103rate mor\u0163i, \u00eel~sloboze\u015fti? Atunci s\u0103 lep\u0103d\u0103m \u015fi noi credin\u0163a noastr\u0103 \u015fi s\u0103 ne facem cre\u015ftini\".\r\nAtunci, Amira, tem\u00e2ndu-se de d\u00e2n\u015fii, s\u0103 nu fac\u0103 vreo r\u0103scoal\u0103, le-a dat lor slobozenie s\u0103 fac\u0103 cu d\u00e2nsul ce vor voi. Iar ei, scr\u00e2\u015fnind din din\u0163i, au r\u0103pit pe acel fericit monah \u015fi, sco\u0163\u00e2ndu-l afar\u0103 din cetate, l-au \u00eempro\u015fcat cu pietre, pe el, care chema numele Domnului nostru Iisus Hristos. \u015ei a\u015fa, s-a s\u0103v\u00e2r\u015fit de-a pururea pomenitul, cu m\u0103rturisirea cea bun\u0103. \u015ei, merg\u00e2nd cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 c\u0103tre Domnul, pe Care L-a dorit, a luat cununa mucenicilor.\r\nDrept aceea, \u00een fiecare noapte se ar\u0103ta mult\u0103 vreme o stea str\u0103lucit\u0103,~deasupra gr\u0103mezii aceleia de pietre, \u015fi lumina toat\u0103 partea aceea, care lucru, v\u0103z\u00e2ndu-l saracinii se minunau. \u015ei trecand vreme destul\u0103, Amira a dat voie \u015fi slobozenie cre\u015ftinilor, s\u0103 scoat\u0103 sfintele moa\u015fte ale M\u0103rturisitorului, din gr\u0103mada pietrelor, \u015fi le-au aflat \u00eentregi \u015fi nestricate, av\u00e2nd mult\u0103 bun\u0103 mireasm\u0103.\r\n\u015ei, s\u0103rut\u00e2ndu-le cu evlavie, le-au \u00eengropat cu laude \u015fi cu c\u00e2nt\u0103ri de Psalmi, sl\u0103vind pe Domnul Hristos, C\u0103ruia se cuvin slava \u015fi st\u0103p\u00e2nirea \u00een veci! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre Sf\u00e2ntul Andrei, cel nebun pentru Hristos","content":"\u00centr-o noapte, fericitul Andrei, scul\u00e2ndu-se la rug\u0103ciune, dup\u0103 ce a sf\u00e2r\u015fit-o, lu\u00e2ndu-\u015fi cu\u0163itul, a mers la pu\u0163 \u015fi, dezbr\u0103c\u00e2ndu-se pe sine de hain\u0103, a t\u0103iat-o pe ea \u00een buc\u0103\u0163i, ca un nebun f\u0103c\u00e2ndu-se. Iar a doua zi diminea\u0163\u0103, buc\u0103tarul a mers s\u0103 scoat\u0103 ap\u0103. \u015ei, v\u0103z\u00e2nd pe Andrei nebunindu-se, s-a dus de a spus st\u0103p\u00e2nului s\u0103u. \u015ei s-a m\u00e2hnit st\u0103p\u00e2nul lor pentru Andrei \u015fi, merg\u00e2nd la d\u00e2nsul, l-a v\u0103zut pe el ca pe un nepriceput \u015fi negr\u0103ind bine. \u015ei, socotind c\u0103 este \u00eendr\u0103cit,~l-a legat pe el cu lan\u0163uri de fier \u015fi a poruncit s\u0103-l duc\u0103 la Biserica Sfintei Anastasia. Iar el toat\u0103 ziua se f\u0103cea ca un nebun, iar noaptea se ruga ne\u00eencetat lui Dumnezeu \u015fi Sfintei Anastasia. G\u00e2ndea \u00eens\u0103 \u00een inima sa, oare primit este lui Dumnezeu lucrul acela pe care l-a \u00eenceput, sau nu? \u015ei voia s\u0103 se \u00eencredin\u0163eze de aceasta. \r\n\u015ei, g\u00e2ndind el a\u015fa, iat\u0103 cinci femei venir\u0103 acolo \u015fi un b\u0103tr\u00e2n luminos cu d\u00e2nsele \u015fi umblau cercet\u00e2nd pe cei neputincio\u015fi. \u015ei au mers \u015fi la Andrei, \u015fi a zis b\u0103tr\u00e2nul acela c\u0103tre cea mai b\u0103tr\u00e2n\u0103: \"St\u0103p\u00e2n\u0103 Anastasie, dar aici nu t\u0103m\u0103duie\u015fti nimic?\". \u015ei i-a zis Lui, aceea: \"Doamne, \u00cenv\u0103\u0163\u0103torule, pe el l-a~t\u0103m\u0103duit Acela Care i-a zis lui: S\u0103 fii nebun pentru Mine \u015fi p\u0103rta\u015f vei fi a multe bun\u0103t\u0103\u0163i \u00een ziua \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei Mele. \u015ei nu are trebuin\u0163\u0103, el, de t\u0103m\u0103duire\".\r\n\u015ei aceasta gr\u0103ind, au mers \u00een biseric\u0103, de unde nu i-a mai v\u0103zut pe ei ie\u015find, p\u00e2n\u0103 ce au \u00eenceput a toca de Urenie. \u015ei, cunosc\u00e2nd fericitul Andrei c\u0103 primit este, lui Dumnezeu, lucrul lui, se bucura cu duhul \u015fi mai mult se nevoia la rug\u0103ciune noaptea, iar ziua se f\u0103cea nebun.\r\nDeci, trec\u00e2nd ziua \u015fi iar\u0103\u015fi sosind noaptea, fericitul aducea dup\u0103 obicei rug\u0103ciuni \u015fi cereri \u00een biserica cea ascuns\u0103 a inimii sale, lui Dumnezeu \u015fi Sfintei Muceni\u0163e~Anastasia. \u015ei au venit la d\u00e2nsul, \u00een vederea ochilor, diavolul, \u0163in\u00e2nd o secure, \u015fi mul\u0163i draci, unii av\u00e2nd cu\u0163ite, al\u0163ii lemne \u015fi pari \u015fi suli\u0163e, ca s\u0103 ucid\u0103 pe fericitul. \u015ei a \u00eenceput a r\u0103cni de departe diavolul, c\u0103 \u00een acela\u015fi chip i s-a ar\u0103tat, precum atunci c\u00e2nd s-a luptat cu d\u00e2nsul. \u015ei s-a repezit asupra Sf\u00e2ntului, vr\u00e2nd s\u0103-l taie cu securea pe care o avea \u00een m\u00e2n\u0103, \u015fi toti demonii care erau cu el au n\u0103v\u0103lit \u015fi ei.\r\nIar el, cu lacrimi ridic\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2inile, a strigat c\u0103tre Domnul, zic\u00e2nd: \"S\u0103 nu dai fiarelor sufletul cel ce se m\u0103rturise\u015fte \u0162ie\". \u015ei \u00eenc\u0103 a mai strigat: \"Sfinte Ioane Teologule, ajut\u0103-mi mie!\". \u015ei \u00eendat\u0103 s-a f\u0103cut tunet \u015fi un mare sobor de~oameni s-a ar\u0103tat \u015fi, iat\u0103, un b\u0103tr\u00e2n frumos la chip a venit, av\u00e2nd fa\u0163a mai luminoas\u0103 dec\u00e2t soarele \u015fi o mul\u0163ime de slujitori av\u00e2nd cu d\u00e2nsul, \u015fi a zis cu m\u00e2nie c\u00e2tre cei ce erau cu sine: \"\u00cencuia\u0163i u\u015file, ca s\u0103 nu scape nici unul din ace\u015ftia\". \u015ei degrab\u0103 au \u00eenchis u\u015file \u015fi pe to\u0163i diavolii i-au prins.\r\nIar Andrei a auzit pe un drac zic\u00e2nd \u00een tain\u0103, c\u0103tre altul: \"Vai de ceasul acesta \u00een care noi ne-am \u00een\u015felat, c\u0103 Ioan este cumplit \u015fi r\u0103u ne va munci pe noi\". Deci, a poruncit Sf\u00e2ntul Ioan celor cu haine albe, ce venisera cu d\u00e2nsul, \u015fi scoaser\u0103 lan\u0163ul cel de fier de la grumajii lui Andrei. \u015ei a stat \u00een afara u\u015fii \u015fi a zis: \"Aduce\u0163i-mi pe~c\u00e2te unul\". \u015ei aduser\u0103 pe cel dint\u00e2i drac \u015fi-l \u00eentinser\u0103 la p\u0103m\u00e2nt \u015fi Apostolul, lu\u00e2nd lan\u0163ul, l-a \u00eendoit, pe el, \u00een trei \u015fi i-a dat lui o sut\u0103 de lovituri. \u015ei striga dracul, ca omul: \"M\u00e2ntuie\u015fte-m\u0103!\". Dup\u0103 aceasta, traser\u0103 pe alt demon \u015fi l-a b\u0103tut \u015fi pe acela asemenea. Traser\u0103 apoi \u015fi pe al treilea \u015fi acela iar\u0103\u015fi ar\u0103tate r\u0103ni a primit. C\u0103 Dumnezeu \u00eei b\u0103tea pe ei, cu nemincinoase b\u0103t\u0103i, pe care dr\u0103cescul neam nu le sufer\u0103. \u015ei pe r\u00e2nd b\u0103t\u00e2ndu-i pe to\u0163i, le-a zis lor: \"Merg\u00e2nd, ar\u0103ta\u0163i-v\u0103 tat\u0103lui vostru, satana. \u00cei va pl\u0103cea lui oare?\". Iar, dup\u0103 ce s-au dus cei cu haine albe \u015fi demonii s-au stins, cinstitul acela b\u0103tr\u00e2n a venit la robul lui Dumnezeu Andrei \u015fi,~pun\u00e2ndu-i lan\u0163ul pe grumajii lui, a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: \"Vezi c\u0103 am gr\u0103bit spre ajutorul t\u0103u, c\u0103 foarte m\u0103 \u00eengrijesc de tine, fiindc\u0103 Dumnezeu mi-a poruncit mie s\u0103 port grij\u0103 de tine. Deci, rabd\u0103, \u015fi degrab\u0103 vei fi slobod \u015fi vei \u00eencepe a umbla \u00een voia ta, unde va fi pl\u0103cut ochilor t\u0103i\". \r\n\u015ei a zis, Andrei: \"Domnul meu, tu cine e\u015fti?\". Iar el a zis: \"Eu sunt cel ce m-am rezemat pe pieptul Domnului\".\r\n\u015ei acestea zic\u00e2nd, s-a f\u0103cut ca un fulger \u015fi s-a dus de la ochii lui. Iar fericitul Andrei foarte sl\u0103vea mila lui Dumnezeu, c\u0103 \u00eentru toate i s-a f\u0103cut lui ajutor.\r\nC\u0103ruia I se cuvine slava \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Ioan Sc\u0103rarul, despre fericitul Isihie Horevitul, sihastrul","content":"Nu voi t\u0103cea a-\u0163i spune \u0163ie \u015fi povestirea cea despre Isihie Hozevitul. Acesta, totdeauna, \u00eentru lenevire petrecea, neav\u00e2nd nicio purtare de grij\u0103 de sufletul s\u0103u.\r\nBoln\u0103vindu-se, deci, de boala cea mai de pe urm\u0103 a trupului, s-a dus, adic\u0103 a murit vreme ca de un ceas. \u015ei, iar\u0103\u015fi, \u00eentorcandu-se \u00een sine, ne-a rugat, adic\u0103, pe noi to\u0163i, ca \u00eendat\u0103 s\u0103 ie\u015fim. Iar el, zidind u\u015fa chiliei, a petrecut \u00eenl\u0103untrul chiliei doisprezece ani, nevorbind cu nimeni nicidecum, nici vreun~cuv\u00e2nt mic, nici unul mare, nici altceva f\u0103r\u0103 numai p\u00e2ine \u015fi ap\u0103 gust\u00e2nd, \u015fi sta, amintindu-\u015fi cu spaim\u0103, treaz fiind, numai de cele ce v\u0103zuse; \u015fi cu at\u00e2t\u0103 grij\u0103 era, \u00eenc\u00e2t niciodat\u0103 obiceiul lui fa\u0163\u0103 de Domnul nu \u015fi l-a schimbat, ci era uimit de-a pururea \u015fi lacrimi fierbin\u0163i, \u00een lini\u015fte cu totul, v\u0103rsa.\r\nIar c\u00e2nd a fost s\u0103 se s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103, noi deschiz\u00e2nd u\u015fa am intrat \u015fi, mult rug\u00e2ndu-l, numai aceasta am auzit de la d\u00e2nsul: \"Ierta\u0163i-m\u0103, nimeni cunosc\u00e2nd moartea, nu va putea vreodat\u0103 s\u0103 p\u0103c\u0103tuiasc\u0103\". \r\nIar noi ne-am \u00eensp\u0103im\u00e2ntat, v\u0103z\u00e2nd at\u00e2t de repede schimbat, cu fericit\u0103 prefacere, pe cel care, alt\u0103dat\u0103, era at\u00e2t de lene\u015f. \u015ei, \u00eengrop\u00e2ndu-l pe el~cu evlavie, \u00een cimitirul cel aproape de cetate, dupa c\u00e2teva zile, c\u0103ut\u00e2nd sfintele lui moa\u015fte, nu le-am aflat. Prin aceast\u0103 poc\u0103in\u0163\u0103, cu dinadinsul \u015fi vrednic\u0103 de laud\u0103, Domnul a adeverit c\u0103, \u015fi dup\u0103 mult\u0103 lenevire, El poate \u00eendrepta pe to\u0163i cei ce voiesc."},{"title":" Despre m\u00e2nie, c\u0103 cel ce \u0163ine m\u00e2nie asupra aproapelui (ori pomene\u015fte r\u0103ul), se d\u0103 \u00een st\u0103p\u00e2nirea diavolului","content":"Ne spunea noua Isaac monahul: \"Mi s-a intamplat, oarecand, galceav\u0103 cu un frate, si aveam asupra lui m\u00e2nie. Deci, lucrandu-mi lucrul meu, imi aduceam aminte si ma scarbeam, ca un smintit, si am petrecut toata ziua aceea in zadar, nestiind ce voi face. Si iat\u0103, un t\u00e2n\u0103r a intrat la mine prin u\u015f\u0103 \u015fi, nefacand rugaciune, mi-a zis mie: \"Te-ai smintit, d\u0103-te mie, ca sa te indreptez eu\". Iar eu i-am zis lui: \"Du-te de aicea si niciodata sa nu mai vii, c\u0103 tu nu esti de la~Dumnezeu\". Si mi-a zis mie: \"Mi-e jale de tine c\u0103 iti pierzi lucrul tau, insa, iat\u0103, al meu esti\". Iar eu i-am raspuns lui, iarasi: \"Al lui Dumnezeu sunt, si nu al tau, diavole\". Si mi-a zis mie: \"Cu adevarat, Dumnezeu ne-a dat nou\u0103 pe cei ce \u0163in m\u00e2nie si au pomenire de r\u0103u, iar tu ai trei saptamani de c\u00e2nd te-ai m\u00e2niat si vrajmas esti aproapelui tau\".\r\nIar eu i-am zis lui: \"Minti\". Mi-a zis mie: \"Sa stii ca gheena cea arzatoare ii are pe cei ce tin pomenirea de r\u0103u. Tu ai r\u0103utate c\u0103tre d\u00e2nsul, iar eu sunt pus peste cei ce au pomenire de r\u0103u, si, iat\u0103, al meu e\u015fti\". Si a pierit. \r\nDeci, dupa ce am auzit acestea,~m-am dus la fratele acela si m-am inchinat lui si ne-am impacat. Si, intorcandu-ma, am aflat cele lucrate de mine cu m\u00e2na \u015fi rogojina pe care m\u0103 inchinam, arse de diavolul."},{"title":" Despre pustnicul ce batjocorea pe diavol (Povestire din Everghitinos)","content":"Era un pustnic in partile Iordanului, nevoindu-se de multi ani, care, fiind acoperit de Dumnezeu, nu primea asuprelile vrajmasului, ci, in scurt, nu era ispitit. Si, pentru aceasta, defaima pe satana si-l ocara catre toti cei ce veneau la el pentru folos, zicand ca nimic este si nimic nu poate fa\u0163\u0103 de cei nevoitori, de nu va afla spurcati asemenea cu el, robiti de-a pururea pacatului, pe care ii slabanogeste. Iar acestea le zicea, nesimtind darul cel de sus, care nu ingaduia lui satana a-l asupri.\r\n~Deci, apropiindu-se sfarsitul lui, prin slobozirea lui Dumnezeu, i s-a aratat lui diavolul la vederea ochilor si a zis catre d\u00e2nsul: \"Ce am cu tine, ava? Ce ma ocarasti? Au te-am suparat cu ceva?\". Iar el, scuipandu-l, cu aceleasi graiuri l-a ocarat: \"Mergi inapoia mea satano, ca nu poti nimic fa\u0163\u0103 de robii lui Hristos\". Iar el a zis: \"Asa, asa... Patruzeci de ani ai sa traiesti si in atatia ani, nu vei afla un ceas in care sa nu-ti pun piedici\". Si acestea zicand, nevazut s-a facut.\r\nIar calugarul a inceput indata a bate razboi cu gandurile. Si zicea intru sine: \"Am, iata, atatia ani trudindu-ma aici si inca alti patruzeci de ani, daca mai voieste~Dumnezeu sa traiesc.\r\nDeci, ma voi duce in lume si voi vedea pe cei de-aproape ai mei si voi fi impreuna cu d\u00e2n\u015fii c\u00e2\u0163iva ani. Si iarasi ma voi intoarce si ma voi tine de nevointa mea\". Si asa cum i se parea lui in minte, implinea cu fapta.\r\n\r\nSi, iesind din chilie, se tinea de cale. Iar nu departe ducandu-se, Iubitorul de oameni Dumnezeu l-a miluit pe d\u00e2nsul, si ne voind a se pierde ostenelile lui, a trimis un inger spre ajutor. Si, intampinandu-l, ingerul i-a zis lui: \"Unde mergi, ava?\". Iar el a zis: \"In cetate\". Zis-a lui, ingerul: \"Intoarce-te in chilia ta. Si sa nu fie nimic intre tine si~satana. C\u0103, iat\u0103, te-a batjocorit satana\". Iar el, venindu-si intru sine, s-a intors la chilia sa si, trecand trei zile, s-a savarsit. Dumnezeului nostru slava!"},{"title":" Despre silin\u0163\u0103 (\u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a Sf\u00e2ntului Vasile)","content":"\"S\u0103 fii de-aproape ravnitor celor ce vietuiesc drept, si faptele acestora s\u0103 le scrii in inima ta. Sa te socotesti a fi din cei putini, c\u0103 anevoie, zicea, va intra bogatul intru Imparatia Cerului; drept aceea, si cei ce intr\u0103 intru d\u00e2nsa, pu\u0163ini sunt. \r\nSa nu socotesti pe toti din manastire c\u0103 se mantuiesc. C\u0103 multi vin la via\u0163a cea cu fapta bun\u0103, dar putini dintr-insii primesc jugul ei, c\u0103 a acelora ce se silesc este Imparatia Cerului, si cei silitori o apuc\u0103 pe ea. \r\nSilin\u0163\u0103, nume\u015fte cuv\u00e2ntul~Evangheliei, supunerea trupeasc\u0103, adic\u0103 ascultarea de invatatura lui Hristos, cu lepadarea voilor si a odihnei, spre paza poruncilor Domnului!\"."},{"title":" Despre c\u0103lug\u0103rii ce m\u00e2ncau la mas\u0103 (cuv\u00e2nt din Pateric)","content":"Spunea unul din stare\u0163i, c\u0103 trei lucruri calugaresti sunt cinstite, de care ni se cuvine nou\u0103 sa ne apropiem cu fric\u0103, cutremur si bucurie duhovniceasca.\r\nAdica, \u00cemp\u0103rt\u0103\u015firea Sfintelor Taine, masa fra\u0163ilor si sp\u0103larea picioarelor.\r\n\r\n\u00cenc\u0103, a adaugat \u015fi o pild\u0103, zic\u00e2nd: \"A fost un batran mare si v\u0103z\u0103tor cu mintea si i s-a intamplat, odat\u0103, sa stea cu mai multi frati la mas\u0103. Si, pe cand mancau ei, batranul lua aminte, cu duhul, si vedea c\u0103 unii~mananca miere, altii paine, iar altii lucruri necurate, \u015fi se minuna intru sine \u015fi se ruga lui Dumnezeu, zicand: Doamne, descoper\u0103-mi taina aceasta, c\u0103, aceleasi bucate fiind puse pe mas\u0103, inaintea tuturor, a\u015fa schimbate se v\u0103d c\u00e2nd le m\u0103n\u00e2nc\u0103.\r\n\r\n\u015ei i-a venit lui glas de sus, zicand: \"Cei ce mancau miere, acestia sunt cei ce, cu frica, cutremur si bucurie duhovniceasca, stau la mas\u0103 si neincetat se roag\u0103, si rugaciunea lor se suie, ca t\u0103m\u00e2ia, la Dumnezeu. Iar cei ce mancau paine, acestia sunt cei ce multumesc pentru infruptarea din cele daruite de la Dumnezeu. Iar cei ce mancau~lucruri necurate, acestia sunt cei ce c\u00e2rtesc si zic: Asta e bun\u0103, asta e putred\u0103.\r\n\r\nDeci, nu trebuie, zicea batranul, sa socotim acestea, in acest fel, ci, mai mult, sa proslavim pe Dumnezeu si laude sa-I inaltam Lui, ca sa se implineasca cuvantul, cel zis de Apostol: Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate, spre slava lui Dumnezeu, sa le faceti!\"."},{"title":" Despre osteneli \u00een ascultare \u015fi roade (Sf\u00e2ntul Vasile cel Mare)","content":"\"Iata, acum, vreme potrivita, a zis Apostolul, iata, acum ziua mantuirii\" (II Cor. 6,2). Acesta este veacul pocaintei, acela al rasplatirii. Acesta al lucrarii, acela al darii de plata. Acesta, al rabdarii, acela al mangaierii.\r\n\r\nAcum, Dumnezeu este ajutator celor ce se intorc din calea cea rea, iar atunci va fi infricosator si neschimbat, intrebator, nu numai despre fapte si cuvinte, ci si despre ganduri. \r\n\r\n~Acum indelunga-rabdare sa-L primim, iar, atunci, cand vom invia, Ii vom cunoaste dreapta judecata. Unii, in osanda vesnica, iar altii in viata cea vesnica; si fiecare va lua plata, dup\u0103 faptele sale. \r\n\r\nOare, pentru ce intarziem a asculta pe Hristos, Care ne-a chemat pe noi la Cereasca Lui Imparatie? Oare, nu suntem treji? Oare, nu suntem chemati la pazirea Evangheliei, in viata noastra cea obisnuita? Oare, nu vedem cu ochii ziua Domnului cea infricosatoare, intru care, cei ce vor sta de-a dreapta Domnului, pentru faptele lor, vor lua Imparatia Cerului, iar cei ce vor sta de-a stanga, pentru lipsa faptelor~bune, vor fi aruncati in gheena focului si in focul cel vesnic? Acolo, va fi plans si scrasnirea dintilor. Insa, noi zicem ca dorim Imparatia Cereasca, dar, cu ce s-ar putea sa o castigam pe ea, nu ne ingrijim. \r\n\r\nCi, inca, nici o durere nu vrem sa primim si nici o osteneala nu ne dam, pentru poruncile lui Dumnezeu, iar rasplata cereasca, pentru nevointe, o socotim ca o inchipuire a mintii noastre. Pentru c\u0103 cine, dormind sau stand in vremea semanatului, isi va umple sanul s\u0103u de spice, in vremea secerisului? Cine culege via cea nesadita si nelucrata de el? Roadele sunt, adica, ale cui sunt ostenelile.\r\n\r\n~Cinstirile si cununile sunt ale acelora care au biruit. Cine, oare, va incununa pe cel ce nu s-a luptat cu potrivnicul? Si, inca, nu numai a birui, se cade, ci si a se lupta, dupa lege, precum a zis Pavel, adica sa nu lasam ceva din cele poruncite noua, ci sa le implinim, precum ni s-a poruncit.\r\n\r\nC\u0103 fericita este sluga aceea, zice Domnul, pe care, venind stapanul sau, o va gasi facand, nu precum s-ar intampla, ci, asa, precum i s-a poruncit.\r\n\r\nDumnezeului nostru, slava!"},{"title":" Din via\u0163a Sf\u00e2ntului Ioan Damaschinul, ca monah. Despre rug\u0103ciunea care se coboar\u0103 \u00een minte \u015fi ascultarea f\u0103r\u0103 c\u00e2rtire","content":"\u015ei lu\u00e2nd b\u0103tr\u0103nul pe Ioan la chilia sa, \u015fi temelia vie\u0163ii celei cu fapte bune \u00eencep\u00e2nd a pune \u00eentru d\u00e2nsul, mai \u00eent\u00e2i acest fel de r\u00e2nduial\u0103 i-a dat lui: nimic s\u0103 nu fac\u0103 dup\u0103 voia sa; ostenelile sale \u015fi rug\u0103ciunile cele cu s\u00e2rguin\u0163\u0103, ca pe oarecare jertf\u0103 s\u0103 le aduc\u0103 lui Dumnezeu; s\u0103 verse lacrimi din ochii s\u0103i, dac\u0103 voie\u015fte a-\u015fi cur\u0103\u0163i p\u0103catele vie\u0163ii celei trecute - pentru c\u0103 acelea se socotesc \u00eenaintea lui Dumnezeu, ca jertf\u0103 mai scump\u0103 dec\u00e2t toat\u0103 t\u0103m\u00e2ia. \u015ei~aceste r\u00e2nduieli erau \u00eencep\u0103tur\u0103 a faptelor acelora care se s\u0103v\u00e2r\u015fesc prin osteneal\u0103 trupeasc\u0103.\r\nIar cele ce se cuvin sufletului, le-a legiuit stare\u0163ul pe acestea: S\u0103 nu scrie \u00een mintea sa vreo n\u0103lucire lumeasc\u0103, nici s\u0103-\u015fi \u00eenchipuiasc\u0103 \u00een minte fe\u0163e necuvioase, ci s\u0103-\u015fi p\u0103zeasc\u0103 mintea sa \u00eentreag\u0103 \u015fi curat\u0103 de toat\u0103 \u00eemp\u0103timirea cea de\u015fart\u0103 \u015fi de toat\u0103 \u00eeng\u00e2mfarea; s\u0103 nu se laude cu mul\u0163imea \u00een\u0163elepciunii sale, \u015fi \u00een cele ce a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 nu i se par\u0103 c\u0103 a ajuns \u00een toate la cap\u0103tul des\u0103v\u00e2r\u015firii, s\u0103 nu pofteasc\u0103 oarecare descoperiri \u015fi \u00een\u015ftiin\u0163are de taine ascunse; s\u0103 nu-\u015fi pun\u0103 n\u0103dejdea \u00een \u00een\u0163elegerea sa, cum c\u0103 este necl\u0103tit\u0103 \u015fi nu poate~c\u0103dea \u015fi a se r\u0103t\u0103ci din calea adev\u0103rului, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii sale.\r\nCi s\u0103 \u015ftie c\u0103 g\u00e2ndurile sale sunt neputincioase, \u015fi s\u0103 \u015ftie c\u0103 \u00een\u0163elegerile sale pot fi gre\u015fite. \u015ei pentru aceea s\u0103 se s\u00e2rguiasc\u0103 a nu-\u015fi l\u0103sa g\u00e2ndul s\u0103u a se \u00eempr\u0103\u015ftia pretutindenea, ci s\u0103 se \u00eengrijeasc\u0103 a-l aduna pe el, pentru ca a\u015fa mintea lui s\u0103 se lumineze de Dumnezeu \u015fi sufletul s\u0103u s\u0103 i se sfin\u0163easc\u0103, \u015fi trupul s\u0103 i se cur\u0103\u0163easc\u0103 de toat\u0103 spurc\u0103ciunea. \u015ei am\u00e2ndou\u0103 acestea - trupul \u015fi sufletul - s\u0103 se \u00eempreuneze cu mintea \u015fi a\u015fa se va face \u00een chipul Sfintei Treimi \u015fi se va s\u0103v\u00e2r\u015fi pe sine om nu trupesc, nici sufletesc, ci~cu totul duhovnicesc, schimb\u00e2ndu-se prin voirea a celor dou\u0103 omene\u015fti p\u0103r\u0163i - ale trupului \u015fi ale sufletului - intru cea a treia \u015fi mai \u00eenalt\u0103: \u00een minte.\r\nNi\u015fte r\u00e2nduieli ca acestea scriind tat\u0103l, fiului, \u015fi dasc\u0103lul, ucenicului, a ad\u0103ugat \u015fi aceste cuvinte c\u0103tre d\u00e2nsul: \"Nim\u0103nui s\u0103 nu trimi\u0163i vreo scrisoare, nici s\u0103 gr\u0103ie\u015fti c\u0103tre cineva ceva din \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile cele din afar\u0103. T\u0103cere s\u0103 ai cu \u00een\u0163elegere, pentru c\u0103 \u015ftii c\u0103 nu numai iubitorii de \u00een\u0163elepciune ai no\u015ftri \u00eenva\u0163\u0103 t\u0103cerea, ci \u015fi Pitagora porunce\u015fte ucenicilor s\u0103i, de mult\u0103 vreme, s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 t\u0103cerea.\r\n\u015ei s\u0103 nu \u0163i se par\u0103 cum c\u0103 chiar \u015fi cele bune este bine a le gr\u0103i~oric\u00e2nd, ascult\u0103 pe David care zice: \"Amu\u0163it-am \u015fi m-am smerit \u015fi nici de bine n-am gr\u0103it. (Psalmi 38,3). Apoi ce folos i-a venit lui dintru acestea, ascult\u0103: \"\u00cenfierb\u00e2ntatu-s-a inima mea \u00eenl\u0103untrul meu\" (Psalmi 38, 4), adic\u0103, negr\u0103it e focul dragostei de Dumnezeu, care s-a aprins \u00eentru d\u00e2nsul din cugetarea la Dumnezeu\". Deci, toate \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile acestea ale b\u0103tr\u00e2nului au c\u0103zut \u00een inima lui Ioan, ca o s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 \u00eentr-un p\u0103m\u00e2nt bun \u015fi, odr\u0103slind, s-au \u00eenr\u0103d\u0103cinat. Pentru c\u0103, destul\u0103 vreme vie\u0163uind l\u00e2ng\u0103 acel b\u0103tr\u00e2n de Dumnezeu insuflat, Ioan p\u0103zea cu dinadinsul toate cuvintele lui \u015fi asculta poruncile lui, supun\u00e2ndu-se lui f\u0103r\u0103 de f\u0103\u0163\u0103rie, f\u0103r\u0103 de gr\u0103ire~\u00eempotriv\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 de orice c\u00e2rtire. Pentru c\u0103, ce folos este ascult\u0103torului celui ce are \u00een m\u00e2ini fapte \u015fi \u00een gur\u0103 c\u00e2rtirea, c\u00e2nd \u00eempline\u015fte porunca, iar cu limba sau cu mintea cele \u00eempotriv\u0103 gr\u0103ie\u015fte? \u015ei c\u00e2nd se va \u00eendrepta unul ca acesta? Niciodat\u0103. \u015ei unii ca ace\u015ftia \u00een de\u015fert de ostenesc \u015fi li se pare cum c\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fesc o fapt\u0103 bun\u0103, care \u00eempreun\u0103 cu ascultarea poart\u0103 \u00een s\u00e2nurile sale pe \u015farpele c\u00e2rtirii. \u00cens\u0103 fericitul Ioan, ca un adev\u0103rat ascult\u0103tor, se afla f\u0103r\u0103 de c\u00e2rtire \u00eentru toate slujbele cele ce i se porunceau lui.\r\nIar odinioar\u0103, b\u0103tr\u00e2nul, vr\u00e2nd s\u0103 ispiteasc\u0103 ascultarea \u015fi smerenia lui Ioan, a adunat mul\u0163ime de co\u015fni\u0163e,~c\u0103 acelea erau lucrul m\u00e2inilor lui, \u015fi a zis c\u0103tre Ioan: \"Am auzit, fiule, cum c\u0103, \u00een Damasc, co\u015fnitele cu mai mult pre\u0163 se v\u00e2nd, dec\u00e2t \u00een Palestina, \u015fi nou\u0103 mult\u0103 ne este ne\u00eendestularea la cele de trebuin\u0163\u0103 ale chiliei, precum singur vezi; deci, ia co\u015fni\u0163ele acestea \u015fi te du degrab\u0103 la Damasc \u015fi le vinde pe ele acolo. \u015ei caut\u0103 s\u0103 nu le vinzi pe ele mai cu pu\u0163in pret dec\u00e2t cel r\u00e2nduit\". \u015ei a r\u00e2nduit b\u0103tr\u00e2nul pre\u0163 mare co\u015fni\u0163elor, \u00eendoit mai mult dec\u00e2t se cuvenea. Iar ascult\u0103torul cel adev\u0103rat nu s-a \u00eempotrivit nici cu cuv\u00e2ntul, nici cu mintea, nici n-a zis c\u0103 aceste co\u015fni\u0163e nu sunt vrednice de un a\u015fa pret \u015fi nici c\u0103 Damascul este departe, nici n-a gr\u0103it \u00een~cugetul s\u0103u: \"M\u0103 ru\u015finez a m\u0103 duce \u00een cetatea aceea, \u00eentru care odinioar\u0103 am fost cunoscut tuturor \u015fi dreg\u0103tor sl\u0103vit\". Nimic din acestea n-a zis, nici a cugetat, urm\u0103tor fiind st\u0103p\u00e2nului Hristos, Celui Ce S-a f\u0103cut ascult\u0103tor p\u00e2n\u0103 la moarte. Ci, \u00eendat\u0103 zic\u00e2nd: \"Blagoslove\u015fte p\u0103rinte\", a luat co\u015fnitele \u00een spate \u015fi s-a dus degrab\u0103 la Damasc. \u015ei umbla prin cetate \u00een haine proaste \u015fi rupte, v\u00e2nz\u00e2nd \u00een t\u00e2rg co\u015fni\u0163ele sale. \u015ei, de voia vreun om s\u0103 cumpere vreo co\u015fni\u0163\u0103, \u00eentreba pre\u0163ul cum se v\u00e2nd. \u015ei, auzind un pre\u0163 ca acela, a\u015fa de mare, \u00eel batjocorea \u015fi r\u00e2dea de el, iar al\u0163ii \u015fi cu mustr\u0103ri \u00eel certau \u015fi-l oc\u0103rau. Pentru c\u0103 nu era cunoscut~fericitul Ioan de to\u0163i locuitorii cet\u0103\u0163ii, de vreme ce era acoperit de straie s\u0103r\u0103c\u0103cioase - el\r\ncare, odinioar\u0103, purta haine \u0163esute cu aur - \u015fi fa\u0163a \u00eei era schimbat\u0103 de post, obrazul uscat \u015fi frumuse\u0163ea ve\u015ftejit\u0103.\r\nIar un oarecare cet\u0103\u0163ean, care odinioar\u0103 \u00eei fusese lui slug\u0103 pe vremea dreg\u0103toriei sale, st\u00e2nd acolo \u00een dreptul lui \u015fi lu\u00e2nd seama cu mult\u0103 st\u0103ruin\u0163\u0103 la fa\u0163a lui, l-a cunoscut cine este \u015fi s-a mirat de chipul lui cel s\u0103r\u0103c\u0103cios \u015fi s-a umilit \u015fi, oft\u00e2nd din inim\u0103, s-a apropiat de d\u00e2nsul ca de un necunoscut \u015fi i-a dat lui pre\u0163ul cel or\u00e2nduit de stare\u0163ul s\u0103u, pe toate co\u015fni\u0163ele. Nu c\u0103-i trebuiau lui co\u015fni\u0163ele, ci~milostivindu-se spre un om ca acela, care dintru at\u00e2ta slav\u0103 \u015fi bog\u0103\u0163ie a venit, pentru Dumnezeu, \u00eentru at\u00e2ta smerenie \u015fi s\u0103r\u0103cie. Iar el, lu\u00e2nd pre\u0163ul pe co\u015fni\u0163e, s-a \u00eentors c\u0103tre cel ce l-a trimis pe el, ca un biruitor de la r\u0103zboi, surp\u00e2nd la p\u0103m\u00e2nt pe potrivnicul diavol \u015fi \u00eempreuna cu el \u015fi m\u00e2ndria cu m\u0103rirea de\u015fart\u0103, prin ascultare \u015fi prin smerenie.\r\nIar, \u00eentr-una din zile, un frate al m\u00e2n\u0103stirii a rugat pe Ioan s\u0103-i alc\u0103tuiasc\u0103 un tropar de m\u00e2ng\u00e2iere, c\u0103 adormise fratele lui cel dup\u0103 trup. Deci, Ioan se temea s\u0103 nu supere pe b\u0103tr\u00e2nul stare\u0163. \u00cens\u0103 s-a biruit de multa rug\u0103ciune a fratelui \u015fi, scriind ni\u015fte tropare~preafrumoase \u015fi jalnice, adic\u0103 acestea: \"Care este desf\u0103tarea cea lumeasc\u0103? Oamenilor, pentru ce \u00een de\u015fert ne tulbur\u0103m, c\u0103 toate sunt de\u015fert\u0103ciune, cele omene\u015fti\". \u015ei venind b\u0103tr\u00e2nul, de afar\u0103, \u015fi auzind glasul acela de c\u00e2ntare preaumilitoare, s-a sup\u0103rat \u015fi a gonit pe Sf\u00e2ntul, ca pe un neascult\u0103tor. Iar el, c\u0103z\u00e2nd la picioarele b\u0103tr\u00e2nului stare\u0163, cerea iert\u0103ciune; dar acela nici \u00eentr-un chip nu s-a plecat. \u00cens\u0103, pentru multa st\u0103ruin\u0163\u0103 a b\u0103tr\u00e2nilor m\u00e2n\u0103stirii, s-a \u00eenvoit totu\u015fi s\u0103-l reprimeasc\u0103, numai dac\u0103 se \u00eenvoie\u015fte Ioan s\u0103 cure\u0163e ie\u015fitorile, odihnind pe al\u0163i monahi.\r\nIar el a primit, cunoscand folosul~ascult\u0103rii. \u00cens\u0103 b\u0103tr\u00e2nul, v\u0103z\u00e2ndu-l c\u0103 ascult\u0103, l-a primit iar\u0103\u015fi, poruncindu-i s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 t\u0103cerea ca \u015fi mai \u00eenainte.\r\nDeci, dup\u0103 pu\u0163ine zile, se ar\u0103ta Preasf\u00e2nta, b\u0103tr\u00e2nului, \u00een somn, zic\u00e2ndu-i: \"Pentru ce ai astupat un minunat izvor ca acesta, ce v\u0103rsa afar\u0103 at\u00e2tea p\u00e2raie de ap\u0103 a odihnei sufletelor? Las\u0103 izvorul s\u0103 adape toat\u0103 lumea \u015fi s\u0103 acopere m\u0103rile eresurilor \u015fi s\u0103 le mute spre dulcea\u0163a minunat\u0103. Acesta are s\u0103 cov\u00e2r\u015feasc\u0103 al\u0103uta cea prooroceasc\u0103 a lui David \u015fi Psaltirea, c\u00e2nt\u00e2nd c\u00e2nt\u0103ri noi Domnului, c\u00e2nt\u0103ri pline de minunat\u0103 dulcea\u0163\u0103, mai presus dec\u00e2t C\u00e2ntarea lui Moise \u015fi dec\u00e2t~d\u0103n\u0163uirea Mariamnei. Fa\u0163\u0103 de al\u0103uta lui cea dulce c\u00e2nt\u0103toare \u015fi minunat\u0103, c\u00e2nt\u0103rile cele f\u0103r\u0103 de folos ale lui Orfeu vor fi socotite ca un blestem netrebnic.\r\nAcesta va c\u00e2nta c\u00e2ntarea cea duhovniceasc\u0103 \u015fi cereasc\u0103. Acesta va urma c\u00e2nt\u0103rilor heruvimilor. Acesta va c\u00e2nta, drept, dogmele credin\u0163ei \u015fi va da pe fa\u0163\u0103 r\u0103zvr\u0103tirea \u015fi str\u00e2mb\u0103tatea a tot eresul\".\r\nDeci, cand s-a de\u015fteptat b\u0103tr\u00e2nul, care a v\u0103zut vedenia aceasta \u015fi i s-au descoperit cele negr\u0103ite, a zis c\u0103tre Ioan: \"O, fiule al ascult\u0103rii lui Hristos, deschide gura ta, nu \u00een pilde, ci \u00eentru adev\u0103r, nu \u00eentru ghicituri, ci \u00een dogme. Gr\u0103ie\u015fte~cuvintele pe care le-a scris Duhul \u00een inima ta. Suie-te \u00een Muntele Sinaiului, cel al vedeniilor \u015fi al descoperirilor lui Dumnezeu; fiindc\u0103 te-ai smerit pe tine p\u00e2n\u0103 \u00een sf\u00e2r\u015fit, acum dar suie-te \u00een muntele Bisericii \u015fi propov\u0103duie\u015fte, binevestind Ierusalimului. \u00cenal\u0163\u0103 glasul t\u0103u \u00eentru t\u0103rie, c\u0103 bucurii prea sl\u0103vite mi s-au gr\u0103it mie, pentru tine, de la Maica lui Dumnezeu. \u015ei m\u0103 iart\u0103 pe mine, de c\u00e2te, \u0163ie, \u0163i-am gre\u015fit, c\u0103 din necuno\u015ftin\u0163a mea te-am \u00eempiedicat pe tine\".\r\nAtunci, dar, \u00eenceput f\u0103c\u00e2nd Ioan c\u00e2nt\u0103rilor celor dulci ca mierea, lumina Bisericile, \u00eenc\u00e2t, oricine auzea cuvintele \u015fi facerile lui putea~s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103. Deci, \u00eentru acest chip petrec\u00e2nd Sf\u00e2ntul, \u00eentru o ascultare \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it\u0103 \u015fi preaminunat\u0103 ca aceasta, \u015fi multe scrieri l\u0103s\u00e2nd asupra lupt\u0103torilor \u00eempotriva icoanelor \u015fi alc\u0103tuind canoane preafrumoase \u015fi stihiri preapotrivite \u015fi dulci la c\u00e2ntare \u015fi alte cuvinte de Praznic, spre lauda \u015fi marirea lui Hristos \u015fi a Preacuratei, s-a odihnit \u00eentru Domnul.\r\nC\u0103ruia se cuvin slava \u015fi st\u0103p\u00e2nirea, in veci! Amin."},{"title":" Din via\u0163a Sfintei Mari Muceni\u0163e Varvara, dup\u0103 Metafrast","content":"Iar Dioscor, cel cu inima de piatr\u0103, tat\u0103l Sfintei Varvara, nu numai c\u0103 nu l-a durut inima, v\u0103z\u00e2nd chinurile cele multe ale fiicei sale, fiind \u00eempietrit de diavol, ci \u015fi singur a-i fi ei c\u0103l\u0103u nu s-a ru\u015finat. C\u0103ci, cu o m\u00e2n\u0103 a luat pe fiica sa, iar \u00een cealalt\u0103 m\u00e2n\u0103 \u0163inea sabia goal\u0103, \u015fi a dus-o pe ea la locul cel de t\u0103iere, care era a\u015fezat pe un munte, afar\u0103 din cetate.\r\n\u015ei a fost dus\u0103, de alt osta\u015f, \u015fi Sf\u00e2nta Iuliana \u015fi, c\u00e2nd mergea pe cale, se ruga Sf\u00e2nta Varvara, c\u0103tre Dumnezeu, zic\u00e2nd: \"Dumnezeule~Cel f\u0103r\u0103 de \u00eenceput, Care ai \u00eentins cerul ca un acoper\u0103m\u00e2nt, \u015fi p\u0103m\u00e2ntul l-ai \u00eentemeiat pe ape, Cela Ce r\u0103sari soarele T\u0103u spre cei buni \u015fi spre cei r\u0103i \u015fi dai ploaie peste cei drep\u0163i \u015fi peste cei nedrep\u0163i. Tu \u015fi acum auzi-m\u0103 pe mine, roaba Ta, care m\u0103 rog c\u0103tre Tine. Ascult\u0103-m\u0103 \u00cemp\u0103rate, \u015fi d\u0103 darul T\u0103u la tot omul care m\u0103 va pomeni pe mine \u015fi p\u0103timirile mele. S\u0103 nu se apropie de unul ca acela boal\u0103 n\u0103praznic\u0103 \u015fi moarte nea\u015fteptat\u0103 s\u0103 nu-l r\u0103peasc\u0103 pe el. Pentru c\u0103 Tu stii, Doamne, c\u0103 trup \u015fi s\u00e2nge suntem \u015fi lucrul preacuratelor Tale m\u00e2ini\".\r\nA\u015fa rug\u00e2ndu-se Sf\u00e2nta, s-a auzit glas din Cer chem\u00e2nd-o pe ea,~\u00eempreun\u0103 cu Iuliana, \u00eentru cele de sus, \u015fi f\u0103g\u0103duindu-i a-i \u00eemplini ceea ce cerea. \u015ei mergeau am\u00e2ndou\u0103 Sfintele Muceni\u0163e, Varvara \u015fi Iuliana, spre moarte, cu mare bucurie, dorind a se dezlega mai degrab\u0103 de trup \u015fi a trece c\u0103tre Domnul. \u015ei ajung\u00e2nd la locul cel \u00eensemnat, mielu\u015feaua lui Hristos, Varvara, \u015fi-a plecat sub sabie sf\u00e2ntul s\u0103u cap \u015fi a fost t\u0103iat\u0103 de m\u00e2inile nemilostivului s\u0103u tat\u0103. \u015ei s-a \u00eemplinit Scriptura: \"Va da frate pe frate la moarte \u015fi tat\u0103 pe fiu\" (Matei 10, 21).\r\nIar pe Sf\u00e2nta Iuliana alt osta\u015f a t\u0103iat-o tot acolo; \u015fi a\u015fa s-a s\u0103v\u00e2r\u015fit alergarea nevoin\u0163ei sale. Iar sfintele lor suflete sunt \u00eentru glasuri de~bucurie, c\u0103tre Hristos, Mirele lor, \u00eent\u00e2mpin\u00e2ndu-le pe ele \u00eengerii \u015fi \u00censu\u015fi St\u0103p\u00e2nul, cu dragoste, primindu-le pe d\u00e2nsele.\r\nIar pe Dioscor \u015fi pe Marcian dreg\u0103torul, i-a ajuns n\u0103praznica pedeaps\u0103 a lui Dumnezeu, pentru c\u0103 pe Dioscor, pogor\u00e2ndu-se din munte, iar\u0103 pe dreg\u0103tor, \u015fez\u00e2nd \u00een casa sa, tunet \u015fi fulgere din cer lovindu-i, i-au ucis \u015fi i-au ars, at\u00e2ta c\u00e2t nici praful lor nu s-a aflat.\r\n\u015ei era, \u00een cetatea aceea, un oarecare b\u0103rbat credincios, cu numele Galenlian. Acesta, lu\u00e2nd cinstitele moa\u015fte ale Sfintelor Muceni\u0163e, le-a dus \u00een cetate \u015fi le-a \u00eengropat cu cinstea ce se cuvenea, \u015fi a zidit biseric\u0103 peste d\u00e2nsele, \u00eentru care~multe vindec\u0103ri se f\u0103ceau de la moa\u015ftele Sfintelor, cu rug\u0103ciunile lor \u015fi cu darul Tat\u0103lui \u015fi al Fiului \u015fi al Sf\u00e2ntului Duh, al Unuia Dumnezeu \u00een Treime, a C\u0103ruia este slava \u00een veci! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi cuv\u00e2nt din Pateric, despre slobozirea din pustie a b\u0103tr\u00e2nului ce gr\u0103ia cuvinte de r\u0103t\u0103cire","content":"A venit un b\u0103tr\u00e2n la ava Lot, \u00een pustia cea mic\u0103 a Arsenolaitului, \u015fi l-a rugat pe el s\u0103-i porunceasc\u0103 lui s\u0103 petreaca aproape de d\u00e2nsul. \u015ei l-a primit pe el ava Lot \u015fi tr\u0103ia \u00een reculegere.\r\nDeci, veneau unii la ava Lot, iar el \u00eei \u00eendemna pe d\u00e2n\u015fii s\u0103 mearg\u0103 la b\u0103tr\u00e2nul cel slab, \u00eens\u0103 acela le gr\u0103ia lor cuvintele r\u0103t\u0103cirii lui Origen. Iar ava Lot se sup\u0103ra, zic\u00e2nd: \"Nu cumva p\u0103rin\u0163ii vor zice c\u0103 \u015fi noi tot r\u0103t\u0103cirea lui Origen \u00eenv\u0103\u0163\u0103m?\".~Deci c\u0103uta cum l-ar \u00eendeparta din locul acela, dar se temea de porunca lui Dumnezeu despre dragostea aproapelui. \r\n\u00cens\u0103, scul\u00e2ndu-se, a mers la ava Arsenie \u015fi i-a spus lui de b\u0103tr\u00e2nul acela. Iar ava Arsenie i-a zis lui: \"S\u0103 nu-l gone\u015fti, ci s\u0103-i spui: \"Aceasta este de la Dumnezeu, s\u0103 m\u0103n\u00e2nci \u015fi sa bei precum voie\u015fti, numai cuvinte s\u0103 nu gr\u0103ie\u015fti. \u015ei, de va voi, apoi va putea s\u0103 se \u00eendrepteze, \u015fi, chiar de nu va voi s\u0103 se \u00eendrepteze, el singur va pleca din locul acela \u015fi astfel nu va fi din pricina ta\".\r\nDeci, duc\u00e2ndu-se ava Lot, a f\u0103cut a\u015fa. Iar b\u0103tr\u00e2nul acela, auzind acestea, n-a voit s\u0103 se \u00eendrepteze, ci~cu dinadinsul \u00eel ruga, zic\u00e2ndu-i: \"Pentru Domnul sloboze\u015fte-m\u0103 de aici, de vreme ce nu mai pot suferi s\u0103 stau \u00een pustie\". \u015ei, scul\u00e2ndu-se, a ie\u015fit, cu dragoste slobozit fiind."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre Sf\u00e2ntul Efrem, cum i s-a dat lui o carte scris\u0103 de la Dumnezeu","content":"Un stare\u0163 dintre Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i a v\u0103zut o ceat\u0103 \u00eengereasc\u0103 pogor\u00e2ndu-se din cer, dup\u0103 porunca lui Dumnezeu. \u015ei avea ea o carte scris\u0103 pe din\u0103untru \u015fi pe dinafar\u0103. \u015ei ziceau \u00eengerii \u00eentre ei: \"Cine este vrednic s\u0103 o primeasc\u0103 pe aceasta?\". Deci, unii ziceau una; al\u0163ii alta. Apoi au r\u0103spuns \u015fi au zis: \"Cu adev\u0103rat sfin\u0163i sunt \u015fi drep\u0163i to\u0163i care i-a\u0163i numit, dar nu pot s\u0103 o primeasc\u0103 pe aceasta\"; iar mai pe urm\u0103 au zis: \"Niciunuia nu se poate \u00eencredin\u0163a aceasta, f\u0103r\u0103~numai lui Efrem\". Deci, scul\u00e2ndu-se diminea\u0163\u0103 stare\u0163ul cel ce v\u0103zuse \u00een vedenie cum c\u0103 lui Efrem i s-a dat cartea, l-a auzit pe Efrem \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd norodul \u015fi ca un izvor curg\u00e2nd \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura din gura lui. \u015ei a cunoscut stare\u0163ul, cel ce a avut acea vedenie, cum c\u0103 de la Sf\u00e2ntul Duh sunt acelea ce ies din gura lui Efrem."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre un c\u0103lug\u0103r, pe care l-a scos, Fericitul Andrei cel nebun pentru Hristos, de la diavol","content":"Sf\u00e2ntul Andrei a venit \u00een Constantinopol la t\u00e2rgul unde este o cruce \u015fi a aflat pe un oarecare monah, a c\u0103rui via\u0163\u0103 o l\u0103udau to\u0163i, ca pe o via\u0163\u0103 \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it\u0103; c\u0103 \u00een adev\u0103r bine se nevoia, precum se cuvine monahilor, \u00eens\u0103 biruit era de iubirea de argint f\u0103r\u0103 de m\u0103sur\u0103. Pentru c\u0103 mul\u0163i din cet\u0103\u0163eni, m\u0103rturisindu-\u015fi \u00eenaintea lui p\u0103catele lor, \u00eei d\u0103deau lui mul\u0163ime de aur, ca s\u0103-l \u00eempart\u0103 la s\u0103raci, pentru m\u00e2ntuirea sufletelor lor, iar~el, cuprins fiind de nes\u0103\u0163ioasa patim\u0103 a iubirii de argin\u0163i, nim\u0103nui nu da, ci to\u0163i banii \u00een pung\u0103 \u00eei punea \u015fi, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 se \u00eenmul\u0163e\u015fte aurul, se bucura.\r\nIar Fericitul Andrei, merg\u00e2nd pe calea aceea unde acel tic\u0103los monah \u00ee\u015fi avea petrecerea sa, a v\u0103zut cu ochi prooroce\u015fti un \u015farpe \u00eenfrico\u015f\u0103tor \u00eencol\u0103cindu-se pe grumazul lui; \u015fi, apropiindu-se de c\u0103lug\u0103r, privea la \u015farpele acela. Iar c\u0103lug\u0103rul, socotind c\u0103 este vreunul din s\u0103raci \u015fi st\u0103ruie\u015fte s\u0103 se apropie ca s\u0103 ia milostenie, i-a zis lui: \"Dumnezeu s\u0103 te miluiasc\u0103, frate, c\u0103 nu am ce s\u0103-\u0163i dau \u0163ie\". Iar Fericitul, pu\u0163in dep\u0103rt\u00e2ndu-se, a v\u0103zut \u00eemprejurul c\u0103lug\u0103rului o~scriere scris\u0103 \u00een v\u0103zduh: \u015earpele iubirii de argint, r\u0103d\u0103cin\u0103 a toat\u0103 f\u0103r\u0103delegea este\". \u015ei, c\u0103ut\u00e2nd \u00eenapoi, a v\u0103zut pe doi tineri cert\u00e2ndu-se \u00eentre d\u00e2n\u015fii: unul era negru, av\u00e2nd ochi \u00eentuneca\u0163i, c\u0103 drac era, iar altul alb ca o lumin\u0103 cereasc\u0103, fiind \u00eenger al lui Dumnezeu.\r\n\u015ei zicea cel negru: \"Al meu este c\u0103lug\u0103rul acesta, c\u0103 voia mea face, c\u0103 nemilostiv \u015fi iubitor de argin\u0163i este \u015fi cu Dumnezeu parte nu are, ci, ca un adevarat slujitor de idoli, mie \u00eemi sluje\u015fte\". Iar \u00eengerul cel luminos zicea: \"Ba nu, ci al meu este, de vreme ce poste\u015fte \u015fi se roag\u0103 \u015fi smerit este \u015fi bl\u00e2nd\". \u015ei se \u00eempotriveau a\u015fa am\u00e2ndoi \u015fi nu era~pace \u00eentre d\u00e2n\u015fii.\r\n\u015ei s-a f\u0103cut un glas din cer, c\u0103tre \u00eengerul cel purt\u0103tor de lumin\u0103: \"Nu este partea ta c\u0103lugarul acela, las\u0103-l pe el, c\u0103 lui mamona sluje\u015fte, iar nu lui Dumnezeu. \u015ei \u00eendat\u0103 s-a dep\u0103rtat \u00eengerul Domnului de la d\u00e2nsul.\r\nAceasta v\u0103z\u00e2nd-o Fericitul Andrei s-a mirat, c\u0103 demonul cel potrivnic a biruit pe \u00eengerul cel luminat.\r\nIar odat\u0103 a \u00eent\u00e2mpinat, pe c\u0103lug\u0103rul acela, Fericitul Andrei, \u00een uli\u0163\u0103 \u015fi, lu\u00e2ndu-l de m\u00e2na dreapt\u0103, i-a zis lui: \"Robule al lui Dumnezeu, f\u0103r\u0103 de m\u00e2nie s\u0103 m\u0103 ascul\u0163i pe mine robul t\u0103u, \u015fi cu mil\u0103 prime\u015fte s\u0103racele mele cuvinte, c\u0103 mare necaz mi s-a \u00eent\u00e2mplat mie~din pricina ta, \u015fi nu pot de acum s\u0103 rabd mai mult, c\u0103 mai \u00eent\u00e2i prieten lui Dumnezeu ai fost, iar acum te-ai f\u0103cut prieten \u015fi sluga diavolului. Aripi ai avut, ca \u015fi serafimii; pentru ce te-ai dat satanei, ca s\u0103 le taie pe ele din r\u0103d\u0103cin\u0103? Chip ai avut ca de fulger; pentru ce te-ai f\u0103cut \u00eentunecat la chip? Vai mie, de vreme ce ai avut vedere ca heruvimii cu ochi mul\u0163i, iar acum te-a osebit pe tine \u015farpele. Soare ai fost \u015fi ai apus \u00een noaptea cea \u00eentunecat\u0103 \u015fi rea. Pentru ce, frate, sufletul t\u0103u \u0163i-ai v\u00e2ndut? Pentru ce te-ai \u00eenso\u0163it cu dracul iubirii de argint? Pentru ce i-ai dat lui odihn\u0103 \u00eentru tine? Pentru ce aduni argintul? Au, doar\u0103, te vei \u00eengropa~cu el? C\u0103 dup\u0103 moartea ta va r\u0103m\u00e2ne altora. Pentru ce \u0163ii p\u0103cate str\u0103ine \u015fi vrei s\u0103 te sugrumi cu nemilostivirea? \u00cen vreme ce al\u0163ii sunt fl\u0103m\u00e2nzi \u015fi \u00eenseta\u0163i \u015fi mor de frig, tu, privind la mul\u0163imea aurului te vesele\u015fti? Ace\u015ftia sunt pa\u015fii poc\u0103in\u0163ei? Asta e r\u00e2nduiala c\u0103lug\u0103reasc\u0103 \u015fi def\u0103imarea vie\u0163ii de\u015farte? A\u015fa te-ai lep\u0103dat de lume \u015fi de cele din lume? A\u015fa te-ai r\u0103stignit lumii \u015fi tuturor de\u015fert\u0103ciunilor? N-ai auzit de Domnul, ce zice: S\u0103 nu agonisi\u0163i aur, nici argint, nici aram\u0103, nici dou\u0103 haine? Pentru ce ai uitat porunca aceasta? Iat\u0103, ast\u0103zi sau m\u00e2ine se sf\u00e2r\u015fe\u015fte via\u0163a noastr\u0103 \u015fi cele ce le-ai g\u0103tit ale cui vor fi? Au~nu \u015ftii c\u0103 \u00cengerul Domnului, cel ce te p\u0103ze\u015fte pe tine, s-a dep\u0103rtat de la tine pl\u00e2ng\u00e2nd, iar diavolul sta aproape de tine \u015fi \u015farpele iubirii de argint s-a \u00eencol\u0103cit imprejurul grumazului t\u0103u \u015fi tu nu-l sim\u0163i pe el? Adev\u0103r zic \u0163ie, c\u0103, trec\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 tine, am auzit pe Dumnezeu lep\u0103d\u00e2ndu-se de tine. Deci, rogu-m\u0103 \u0163ie, ascult\u0103-m\u0103 pe mine \u015fi-\u0163i \u00eemparte averea la s\u0103raci, la v\u0103duve \u015fi la neputincio\u015fi, la sc\u0103p\u0103ta\u0163i \u015fi la str\u0103inii ce n-au unde s\u0103-\u015fi plece capul \u015fi te s\u00e2rguie\u015fte s\u0103 fii iar\u0103\u015fi prieten lui Dumnezeu. Iar, de nu m\u0103 vei asculta, apoi r\u0103u vei pieri. A\u015fa m\u0103 jur pe Iisus, \u00cemp\u0103ratul Hristos, c\u0103, iat\u0103, \u00eendat\u0103 vei vedea pe diavolul. \u015ei i-a mai zis lui: Oare \u00eel~vezi pe el?\".\r\n\u015ei s-au deschis c\u0103lug\u0103rului ochii cei dinl\u0103untru \u015fi l-a v\u0103zut pe diavolul ca pe un arap negru \u015fi buzat \u015fi \u00een chip de fiar\u0103, departe st\u00e2nd \u015fi ne\u00eendr\u015fznind a se apropia de d\u00e2nsul din pricina lui Andrei. Iar c\u0103lug\u0103rul a zis Sf\u00e2ntului: \"Il v\u0103d pe el, robule al lui Dumnezeu, \u015fi spaim\u0103 mare m-a cuprins; deci spune-mi mie cele ce-mi sunt trebuincioase spre m\u00e2ntuirea sufletului meu\". Iar robul lui Dumnezeu a zis c\u0103tre d\u00e2nsul, iar\u0103\u015fi: \"S\u0103 m\u0103 crezi pe mine, c\u0103, de nu m\u0103 vei asculta, \u00eel voi trimite pe el la tine, ca s\u0103 te fac\u0103 de ru\u015fine, nu numai \u00een fa\u0163a cet\u0103\u0163enilor acestora, ci fa\u0163\u0103 de toate cele patru margini~ale lumii. Deci, p\u0103ze\u015fte-te \u015fi, cele ce-\u0163i zic \u0163ie, f\u0103-le\".\r\nAcestea auzindu-le, c\u0103lug\u0103rul s-a temut foarte \u015fi a f\u0103g\u0103duit ca pe toate cele poruncite s\u0103 le fac\u0103. \u015ei \u00eendat\u0103 a v\u0103zut Sf\u00e2ntul c\u0103 a venit de la r\u0103s\u0103rit un Duh puternic, ca o v\u0103paie de fulger \u015fi s-a atins de \u015farpele acela, m\u00e2nc\u00e2ndu-i puterea lui. Iar \u015farpele, neput\u00e2nd suferi, s-a pref\u0103cut \u00een corb negru \u015fi s-a dus de acolo. La fel \u015fi arapul cel negru a pierit \u015fi iar\u0103\u015fi a luat putere \u00eengerul lui Dumnezeu spre paza c\u0103lug\u0103rului aceluia. De la care ie\u015find, Fericitul i-a poruncit zic\u00e2ndu-i: \"Fere\u015fte-te s\u0103 spui cuiva cele despre mine, iar eu voi \u00eencepe a te pomeni ziua \u015fi noaptea \u00eentru~rug\u0103ciunile mele, ca Domnul Iisus Hristos s\u0103-\u0163i \u00eendrepteze calea spre bine\".\r\nDeci, duc\u00e2ndu-se c\u0103lug\u0103rul, a \u00eemp\u0103r\u0163it tot aurul la s\u0103raci. \u015ei dup\u0103 aceasta \u015fi mai mult s-a prosl\u0103vit de la Dumnezeu \u015fi de la oameni, c\u0103-\u015fi aduceau \u015fi mai mul\u0163i aurul lor la d\u00e2nsul ca s\u0103-l \u00eempart\u0103 la s\u0103raci.\r\nIar el zicea celor ce-l aduceau, s\u0103-l \u00eempart\u0103 cu m\u00e2inile lor, \u015fi gr\u0103ia: \"Ce folos \u00eemi este mie s\u0103 m\u0103 \u00een\u0163ep cu spini str\u0103ini?\".\r\nA\u015fa vie\u0163uind el, precum se cade unui c\u0103lug\u0103r, i s-a ar\u0103tat lui robul lui Dumnezeu \u00een vis, cu fa\u0163a vesel\u0103, \u015fi i-a ar\u0103tat lui pe un c\u00e2mp un pom luminos \u00eembr\u0103cat \u00een floare de dulci roduri \u015fi i-a zis: \"S\u0103 mul\u0163ume\u015fti lui~Dumnezeu, st\u0103p\u00e2ne al meu, c\u0103 te-a scos pe tine din din\u0163ii \u015farpelui \u015fi a f\u0103cut sufletul t\u0103u ca un pom purt\u0103tor de floare; deci, s\u00e2rguie\u015fte-te ca pe acea floare s\u0103 o prefaci \u00een dulce rod.\r\nC\u0103ci, iat\u0103, acest pom frumos, pe care \u00eel vezi, este \u00eenchipuirea sufletului t\u0103u\". Apoi, de\u015ftept\u00e2ndu-se, c\u0103lug\u0103rul s-a \u00eent\u0103rit mai mult \u00een lucrul cel duhovnicesc \u015fi aducea mul\u0163umit\u0103 totdeauna lui Dumnezeu \u015fi lui Andrei, pl\u0103cutul S\u0103u. Slav\u0103 lui Dumnezeu Celui Ce face minuni prin ale\u015fii S\u0103i, cu darul \u015fi cu iubirea Lui de oameni. Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, povestire din minunile Maicii Domnului, despre Sf\u00e2ntul Damaschin \u015fi vindecarea m\u00e2inii lui celei t\u0103iate, de c\u0103tre Cea Nevinovat\u0103","content":"Se vede \u00een via\u0163a Sf\u00e2ntului Ioan Damaschin, pe care a scris-o prea\u00een\u0163eleptul Ioan, Patriarhul Antiohiei, cum c\u0103, \u00een vremea lui Leon Isaurul, erau mare gonire \u015fi lupt\u0103 \u00eempotriva icoanelor, \u00een Constantinopol, \u015fi pe mul\u0163i dreptcredincio\u015fi i-a os\u00e2ndit, \u00eemp\u0103ratul cel ur\u00e2tor de Hristos, la felurite munci. Deci, \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se de aceasta, Ioan de la Damasc, care era \u00eent\u00e2iul sfetnic al st\u0103p\u00e2nitorului~saracinilor, scria \u00een fiecare zi epistole \u015fi le trimitea la Constantinopol, ortodoc\u015filor, \u00eentru care ar\u0103ta, cu m\u0103rturii vrednice de crezare, c\u0103 cei care nu se \u00eenchin\u0103 sfin\u0163itelor icoane sunt eretici \u015fi f\u0103r\u0103 de Dumnezeu \u015fi str\u0103ini de \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Hristos.\r\nIar auzind \u00eemp\u0103ratul de aceasta, a cerut s\u0103-i dea una din scrisorile lui Ioan, pe care a ar\u0103tat-o scriitorilor s\u0103i, \u00eentreb\u00e2ndu-i pe d\u00e2n\u015fii dac\u0103 cineva dintre d\u00e2n\u015fii poate alc\u0103tui \u00eentocmai chipul scrisorii. Deci s-a aflat unul preaiscusit la frumoasa scriere, care a f\u0103g\u0103duit \u00eemp\u0103ratului c\u0103 va scrie alta asem\u0103n\u0103toare, \u00eenc\u00e2t, nici \u00eensu\u015fi Ioan s\u0103 nu cunoasc\u0103 scrisul c\u0103 este str\u0103in.~Deci, acestuia i-a poruncit \u00eemp\u0103ratul cel viclean, de a scris c\u0103tre d\u00e2nsul o epistol\u0103, ca din partea lui Ioan. \u00centru care acesta zicea: \"\u00cemp\u0103rate, \u00eentru mul\u0163i ani s\u0103 tr\u0103ie\u015fti, \u00eenchin\u0103ciunea cea cuviincioas\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei tale aduc eu, robul t\u0103u, Ioan din Damasc. \u015ei \u00ee\u0163i ar\u0103t, ca s\u0103 \u015ftii, c\u0103 cetatea noastr\u0103 este, \u00een vremea aceasta, sl\u0103b\u0103nogit\u0103, pentru c\u0103 lipsesc cei mai mul\u0163i osta\u015fi ai agarenilor, fiind pleca\u0163i la r\u0103zboi. \u015ei dac\u0103 vei trimite pu\u0163in\u0103 oaste, cu lesnire o iei \u015fi \u00ee\u0163i voi ajuta \u015fi eu la o lucrare ca aceasta, pe c\u00e2t pot, c\u0103 \u00een m\u00e2inile mele este toat\u0103 cetatea\". \r\nAceasta \u015fi altele mai mult scriind, vicleanul \u00eemp\u0103rat a f\u0103cut \u015fi alt\u0103~scrisoare, cu m\u00e2na sa, c\u0103tre st\u0103p\u00e2nitorul agarenilor, zic\u00e2nd acestea: \"Prea bun neam \u015fi preaiubite dreg\u0103torule al cet\u0103\u0163ii Damascului, s\u0103 te bucuri! \u015etii c\u0103 nu este niciun lucru mai fericit \u015fi mai l\u0103udat, \u015fi lui Dumnezeu pl\u0103cut, dec\u00e2t dragostea, ca s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 cineva tocmelile cele de pace. Pentru aceasta, nu voi s\u0103 stric prietenia pe care o am cu bunul t\u0103u neam, cu toate c\u0103 \u015fi un prieten al t\u0103u adev\u0103rat m\u0103 \u00eendeamn\u0103 \u015fi m\u0103 cheam\u0103 pe mine la aceasta, \u015fi \u00eemi trimite scrisori de multe ori, ca s\u0103 vin s\u0103 m\u0103 r\u0103zboiesc cu tine.\r\nIar, pentru \u00eencredin\u0163area ta, \u00ee\u0163i trimit una din scrisori, ca s\u0103 cuno\u015fti adev\u0103rata prietenie, pe care~o am c\u0103tre tine, \u015fi viclesugul \u015fi r\u0103ul n\u0103rav al aceluia care a scris\".\r\nAceste dou\u0103 scrisori le-a trimis printr-un rob al s\u0103u, \u00eemp\u0103ratul cu numele de leu \u015fi cu socoteala de \u015farpe, la cel viclean \u015fi barbar. Acesta, v\u0103z\u00e2ndu-le, s-a m\u00e2niat \u015fi, chem\u00e2nd pe Ioan, i le-a ar\u0103tat. Iar acesta, \u00een\u0163eleg\u00e2nd viclenia \u00eemp\u0103ratului, m\u0103rturisea adev\u0103rul, spun\u00e2nd, nu numai c\u0103 nu a scris el, ci nici m\u0103car \u00een mintea lui nu a avut vreodat\u0103 a\u015fa ceva. Dar barbarul, biruit fiind de m\u00e2nie, n-a crezut, nici soroc nu i-a dat s\u0103 arate adev\u0103rul, ci a poruncit s\u0103-i taie m\u00e2na lui.\r\nDeci, s-a t\u0103iat dreapta aceea care mustra pe cei ce ur\u0103sc pe Domnul,~\u015fi \u00een loc de cerneala cu care se vopsea mai \u00eenainte, s-a vopsit cu al s\u0103u s\u00e2nge. \u015ei m\u00e2na au sp\u00e2nzurat-o \u00een t\u00e2rg, ca s\u0103 o vad\u0103 to\u0163i. Deci, dup\u0103 ce a trecut ziua, a trimis Ioan mijlocitori, rug\u00e2ndu-se tiranului s\u0103-i dea m\u00e2na s\u0103 o ingroape, ca s\u0103-i u\u015fureze durerea lui. Iar acela a primit \u015fi i-a dat-o. Deci, Ioan, lu\u00e2nd-o \u015fi intr\u00e2nd \u00een casa lui, a c\u0103zut la p\u0103m\u00e2nt, cu fa\u0163a \u00een jos, \u00eenaintea sfintei icoane a Maicii lui Dumnezeu, zic\u00e2nd cu lacrimi \u015fi cu credin\u0163\u0103: \"St\u0103p\u00e2n\u0103, Preacurat\u0103, Maica Ceea Ce ai n\u0103scut pe Dumnezeul meu, pentru dumnezeie\u015ftile icoane dreapta mea s-a t\u0103iat. Cuno\u015fti pricina bine pentru care s-a \u00eenr\u0103it Leon.\r\n~Gr\u0103be\u015fte-Te dar \u015fi-mi vindec\u0103 m\u00e2na mea. Dreapta Celui Prea-\u00cenalt, Care S-a \u00centrupat din Tine, multe puteri face prin mijlocirea Ta. A\u015fa \u015fi acum, dreapta mea aceasta s\u0103 o vindece, pentru rug\u0103ciunile Tale, ca s\u0103 poat\u0103 scrie, cu dulci \u015fi \u00eentocmite c\u00e2nt\u0103ri, laudele care se cade a se da \u0162ie, N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, \u015fi Celui Ce S-a n\u0103scut din Tine \u015fi \u00eempreun\u0103-ajut\u0103toare s\u0103 se fac\u0103 dreptei credin\u0163e.\r\nAcestea zic\u00e2ndu-le, cu lacrimi, Ioan, a adormit \u015fi a v\u0103zut icoana Pururea Fecioarei, care \u00eei zicea lui, cu lini\u015ftit\u0103 privire: \"Vezi c\u0103 s\u0103n\u0103toas\u0103 s-a f\u0103cut m\u00e2na ta, de acum nu te mai sup\u0103ra pentru~aceasta, ci f\u0103-o pe ea trestie a scriitorului ce scrie degrab\u0103, dup\u0103 cum Mi-ai f\u0103g\u0103duit mie\". Deci, de\u015ftept\u00e2ndu-se \u015fi v\u0103z\u00e2nd vindecat\u0103 \u015fi lipit\u0103 m\u00e2na lui - o, prea mare puterea Ta, Preacurat\u0103 - s-a bucurat cu duhul, pentru Dumnezeu \u015fi pentru Maica Lui, c\u0103 a f\u0103cut cu d\u00e2nsul m\u0103rire, Cel Puternic.\r\nDeci, toat\u0103 noaptea veselindu-se, a c\u00e2ntat c\u00e2nt\u0103ri de mul\u0163umire lui Dumnezeu, zic\u00e2nd: \"M\u00e2na Ta cea dreapt\u0103, Doamne, s-a prosl\u0103vit \u00eentru t\u0103rie. Dreapta Ta a vindecat dreapta mea cea t\u0103iat\u0103. \u015ei cu aceasta va sf\u0103r\u00e2ma pe vr\u0103jma\u015fii care nu cinstesc preacinstit\u0103 icoana Ta \u015fi a Celeia Ce Te-a n\u0103scut pe~Tine. \u015ei, prin m\u00e2na mea, va zdrobi pe stric\u0103torii de icoane cei potrivnici slavei Tale\". Deci, a trecut toat\u0103 noaptea, veselindu-se \u015fi c\u00e2nt\u00e2nd laude Pururea Fecioarei Maria, Maicii lui Dumnezeu.\r\nIar c\u00e2nd s-a f\u0103cut ziu\u0103 \u015fi au v\u0103zut vecinii lucrul cel minunat, s-a f\u0103cut cunoscut la toat\u0103 cetatea. \u00cens\u0103 ni\u015fte ur\u00e2tori de Hristos au uneltit \u015fi, duc\u00e2ndu-se, au spus st\u0103p\u00e2nitorului cum c\u0103 n-a t\u0103iat m\u00e2na lui Ioan, ci altuia, unui oarecare rob al lui, care, ca s\u0103-i fac\u0103 daruri domnului s\u0103u, a primit s\u0103 i se taie m\u00e2na lui, pentru care fapt\u0103 i-a dat argin\u0163i nenum\u0103ra\u0163i. Iar st\u0103p\u00e2nitorul a poruncit s\u0103 vin\u0103 Ioan, s\u0103 vad\u0103 m\u00e2inile lui. \u015ei, venind i-a ar\u0103tat~m\u00e2na cea t\u0103iat\u0103, care avea un semn ro\u015fu \u00eemprejur, pe care l-a l\u0103sat \u00eenadins Preasf\u00e2nta, ca nemincinoas\u0103 marturie a t\u0103ierii. Deci, \u00eei zicea barbarul: \"Care doctor te-a vindecat \u015fi ce fel de doctorie a pus?\". Iar Ioan, cu str\u0103lucit \u015fi mare glas, s-a f\u0103cut propov\u0103duitor minunii, r\u0103spunz\u00e2nd: \"Domnul meu, doctorul Cel Atotputernic, Care are deopotriv\u0103 at\u00e2ta putere, c\u00e2t\u0103 voire are\". Iar st\u0103p\u00e2nitorul a zis: \"Iart\u0103-m\u0103 omule, c\u0103, dup\u0103 cum se vede, nevinovat e\u015fti, \u015fi nu ai gre\u015fit \u00een pricina aceasta, \u015fi cu nedreptate te-am os\u00e2ndit. Ai, dar\u0103, cinstea cea dint\u00e2i, ca s\u0103 fii \u00eent\u00e2iul sfetnic al meu, \u015fi m\u0103 f\u0103g\u0103duiesc \u0163ie, s\u0103 nu fac~c\u00e2ndva nimic f\u0103r\u0103 sfatul \u015fi voirea ta\".\r\nIar Ioan a c\u0103zut la picioarele lui, rug\u00e2ndu-se s\u0103-l ierte, c\u0103 dore\u015fte s\u0103 se duc\u0103 s\u0103 slujeasc\u0103 F\u0103c\u0103toarei de bine, dup\u0103 cum i-a f\u0103g\u0103duit. Deci, dup\u0103 ce s-a \u00eempotrivit mult\u0103 vreme, s-a \u00eenvoit st\u0103p\u00e2nitorul \u015fi i-a dat voie s\u0103 se duc\u0103 unde voie\u015fte.\r\nIar Ioan, mul\u0163umind, s-a dus. \u015ei, \u00eemp\u0103r\u0163ind s\u0103racilor averea sa \u015fi slobozind pe robii s\u0103i s-a dus la M\u00e2n\u0103stirea Sf\u00e2ntului Sava. \u015ei, f\u0103c\u00e2ndu-se monah, s-a suspus la ascultare la un b\u0103tr\u00e2n."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, chemarea Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u00e3 de Aur, pentru \u00eent\u00e2mpinarea Domnului la Iordan","content":"Ast\u0103zi, se \u00eempline\u015fte cuv\u00e2ntul cel ce s-a gr\u0103it prin Proorocul Isaia, adic\u0103: \"S\u0103 se veseleasc\u0103 pustiul \u015fi, ca \u015fi crinul, s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103\" \u015fi foarte s\u0103 tresalte pustiul Iordanului, v\u0103z\u00e2nd pe Hristos c\u0103 vine la Iordan, ca s\u0103 sfin\u0163easc\u0103 firea apelor. Iordanul acum se umple de ap\u0103 \u015fi mul\u0163imea poporului se adun\u0103 la d\u00e2nsul.\r\n\u015ei, iat\u0103, pe Ioan gr\u0103ind cu mare glas, mustr\u00e2nd fapta cea rea a f\u0103\u0163\u0103rniciilor \u015fi zic\u00e2nd: \"Fii de n\u0103p\u00e2rc\u0103, face\u0163i roade vrednice de~poc\u0103in\u0163\u0103, ca atunci c\u00e2nd va intra \u00een ape Cel Ce boteaz\u0103 cu foc \u015fi cu Duh Sf\u00e2nt \u015fi c\u00e2nd va fi m\u0103rturisit de Tat\u0103l din cer \u015fi c\u00e2nd Duhul Sf\u00e2nt \u00cel va ar\u0103ta descoperit ca Fiu al Lui Dumnezeu, atunci cu mine \u00eempreun\u0103 s\u0103 crede\u0163i \u00een Acela \u015fi \u00eempreun\u0103 cu mine s\u0103-L prosl\u0103vim \u015fi cu mine \u00eempreun\u0103, ca unui Dumnezeu, Lui s\u0103 v\u0103 \u00eenchina\u0163i, C\u0103ruia Se cuvine toat\u0103 slava, cinstea \u015fi \u00eenchin\u0103ciunea, \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l \u015fi cu Duhul Sf\u00e2nt, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor ! Amin\"."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, cuv\u00e2nt din Limonar, despre minunea ce s-a f\u00e3cut la copiii ce au slujit Sf\u00e2nta Liturghie","content":"De la cetatea ce se nume\u015fte Teracus, ca la zece stadii, era un sat, anume Gonab. Deci, copiii satului acestuia p\u0103\u015fteau oile \u015fi, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eentre copii, alergar\u0103 s\u0103 se joace, precum le este obiceiul. Iar, juc\u00e2ndu-se ei, au zis: \"Veni\u0163i, cu adev\u0103rat, s\u0103 facem \u015fi s\u0103 aducem jertf\u0103 \u015fi s\u0103 ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim, precum \u015fi preotul face \u00een sf\u00e2nta Biseric\u0103\". \u015ei aceasta le-a pl\u0103cut tuturor.\r\n\u015ei \u015fi-au pus lor, pe unul, \u00een r\u00e2nduial\u0103 preo\u0163easc\u0103 \u015fi, pe al\u0163i doi~copii, cu r\u00e2nduial\u0103 de diaconi. Deci, au venit la o piatr\u0103, c\u0103 l\u00e2ng\u0103 piatr\u0103 se jucau \u015fi pe piatr\u0103, ca pe un altar, au pus p\u00e2inile, iar \u00eentr-un pahar de piatr\u0103, vinul. \u00cenc\u0103 \u015fi \u00eenaintea adun\u0103rii st\u0103teau deoparte \u015fi de alta ca ni\u015fte diaconi. Unii gr\u0103iau proscomidia, iar unii, cu br\u00e2iele, ca \u015fi cu ni\u015fte orare \u00eencing\u00e2ndu-se, umbreau, ca \u015fi cu ni\u015fte ripide \u015fi ziceau ecteniile.\r\nIar cel ce se afla cu nume de preot \u015ftia sf\u00e2nta slujb\u0103, de vreme ce era obicei ca \u00een biseric\u0103 copiii s\u0103 stea \u00eenaintea preo\u0163ilor la sfintele adun\u0103ri \u015fi mai \u00eent\u00e2i, dup\u0103 cler, s\u0103 se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 cu Sfintele Taine ale lui Hristos, Dumnezeul nostru. Iar \u00een anumite locuri, \u00eenc\u0103, era obiceiul~de c\u00e2ntau copiii r\u0103spunsurile Sfintei Liturghii. Pentru aceea, erau copiii obi\u015fnui\u0163i cu slujba, ca cei ce auziser\u0103 cinstitele vosglasuri.\r\nDeci, dup\u0103 ce copiii au f\u0103cut toate dup\u0103 obiceiul bisericesc, mai \u00eenainte de a fr\u00e2nge p\u00e2inea \u015fi mai \u00eenainte de a gusta dintr-\u00eensele, s-a pogor\u00e2t foc din cer \u015fi a mistuit toate cele ce erau \u00eenainte \u015fi a ars piatra toat\u0103, \u00eenc\u00e2t n-a mai r\u0103mas nici locul pietrei aceleia pe care, adic\u0103, au jertfit. Iar copiii, v\u0103z\u00e2nd ceea ce se f\u0103cuse, de fric\u0103, au c\u0103zut la p\u0103m\u00e2nt \u015fi, cu pu\u0163in n-au murit, c\u0103 nu se puteau mi\u015fca de la p\u0103m\u00e2nt. \u015ei nemerg\u00e2nd ei acas\u0103 la vremea \u00een care aveau ei obiceiul s\u0103 mearg\u0103, \u00een spaim\u0103 z\u0103c\u00e2nd \u00eentin\u015fi la p\u0103m\u00e2nt,~au ie\u015fit p\u0103rin\u0163ii lor din sat, ca s\u0103 vad\u0103 pentru ce ei n-au venit la vremea r\u00e2nduit\u0103.\r\n\u015ei au aflat copiii z\u0103c\u00e2nd la p\u0103m\u00e2nt \u015fi nimeni dintre d\u00e2n\u015fii nu putea s\u0103 gr\u0103iasc\u0103. Deci, v\u0103z\u00e2ndu-i mai mult mor\u0163i \u015fi \u00een mare primejdie, fiecare p\u0103rinte \u015fi-a dus acas\u0103 copilul \u015fi se \u00eentrebau de pricina amor\u0163irii lor \u015fi nu puteau s\u0103 afle. \u015ei m\u0103car c\u0103 de multe ori \u00eei \u00eentrebau pe ei, p\u00e2n\u0103 la noaptea urm\u0103toare, n-au putut s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 r\u0103spuns. Dar, \u00eencet-\u00eencet, copiii aduc\u00e2ndu-\u015fi aminte, le-au spus lor toate c\u00e2te se petrecuser\u0103 \u015fi, lu\u00e2nd pe p\u0103rin\u0163ii lor, au ie\u015fit \u015fi le-au ar\u0103tat locul unde s-a f\u0103cut minunea aceea preasl\u0103vit\u0103 \u015fi semnul focului ce se pogor\u00e2se din~cer. \u015ei, \u00eencredin\u0163\u00e2ndu-se p\u0103rin\u0163ii de aceasta, au mers \u00een cetate \u015fi au spus toate episcopului.\r\nIar acela s-a minunat de lucrul care i s-a vestit \u015fi a ie\u015fit la locul acela, \u00eempreun\u0103 cu clerul s\u0103u \u015fi cercet\u00e2nd pe copii \u015fi auzind de la d\u00e2n\u015fii ceea ce se f\u0103cuse \u015fi semnul cerescului foc v\u0103z\u00e2ndu-l, a dat slav\u0103 lui Dumnezeu. \u015ei pe copiii aceia, pe to\u0163i, \u00eendat\u0103 i-a trimis pentru o vreme, la m\u00e2n\u0103stire. Apoi, \u00eempodobind locul acela, a \u00eentemeiat acolo o m\u00e2n\u0103stire, iar deasupra, unde s-a pogor\u00e2t focul pun\u00e2nd altarul, a f\u0103cut biseric\u0103."},{"title":" Cuv\u00e2nt pentru episcopii care se nu se \u00eengrijesc de oameni (Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur)","content":"Episcopul cel ce nu poart\u0103 de grij\u0103 p\u0103stori\u0163ilor s\u0103i, \u015fi de a lor m\u00e2ntuire, nu va avea raspuns inaintea lui Dumnezeu, nici izbavire din r\u0103ut\u0103\u0163i. Pentru c\u0103, cel ce a castigat de la Dumnezeu episcopia, cu cat se inal\u0163\u0103 la o mai \u00eenalt\u0103 treapt\u0103, cu atat mai mult decat toti, va fi intrebat nu numai despre \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, ci \u015fi de sprijinirea saracilor. C\u0103, precum un stapan d\u0103 argin\u0163i slugilor sale, ca s\u0103 fac\u0103 negu\u0163\u0103torie \u015fi, apoi, pentru toate \u00eei intreab\u0103 pe dansii, asa si~Dumnezeu, Cela Ce ne-a \u00eencredin\u0163at nou\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura, caut\u0103 la roadele \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii acesteia. \r\n\r\nC\u0103 episcopul, sau preotul - cei neiscusiti si fara invatatura - pierzare se fac celor c\u00e2rmui\u0163i de ei. Si cel ce nu caut\u0103, in toate zilele, cum s\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie pe cei \u00eentrista\u0163i \u015fi s\u0103 hr\u0103neasc\u0103 pe cei flamanzi si s\u0103 izbaveasca pe cei asupriti, incat Biserica lui Dumnezeu f\u0103r\u0103 de ocar\u0103 s\u0103 o fac\u0103, acela, nu este invatator, ci asupritor al ei.\r\n\r\nPentru c\u0103 unul ca acesta, nu spre cresterea Bisericii, ci spre m\u00e2ndria lui, a luat apostolescul scaun. Deci, sa nu socotiti, episcopilor si~preotilor, c\u0103, spre hran\u0103 \u015fi spre b\u0103utur\u0103 a\u0163i luat stapanirea, c\u0103 aceast\u0103 chemare este mai ostenitoare dec\u00e2t toate, ci, se cade, sa va \u00eent\u0103ri\u0163i, voi, cei ce pov\u0103\u0163ui\u0163i sufletele, si sa socotiti a merge, ca la o odihn\u0103, la implinirea ostenelii acesteia."},{"title":" Despre smerita cugetare (Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Efrem Sirul)","content":"In vederea ispitirii, se arat\u0103 iscusinta celui credincios. Si nu se cade a ne necaji in vreme ispitei, ci sa ne trezim la rugaciuni si la faceri de bine, asa cum cei ce plutesc pe mare se trezesc atunci cand incepe furtuna, si mai mult privegheaz\u0103, si pe Domnul Il cheam\u0103, dup\u0103 cum este scris la Proorocul Iona: \"Corabia era gata s\u0103 se sfarme. Cor\u0103bierii s-au infricosat si au strigat, fiecare c\u0103tre dumnezeul s\u0103u, \u015fi au aruncat in mare incarcatura corabiei\" (Iona, 1, 4-5). C\u0103 aceasta este o pild\u0103 pentru~lep\u0103darea grijilor celor p\u0103m\u00e2nte\u015fti.\r\n\r\nSe cade a def\u0103ima toate lucrurile lumesti si a ne gandi numai la viata cea vesnica. Iar, cand ni se intampla noua vreo ispita, sa nu deznadajduim. C\u0103 vedem pe Proorocul care, si in pantecele chitului fiind, nu s-a deznadajduit de a sa mantuire ci, rugandu-se, a zis: \"Strigat-am, catre Domnul, in stramtorarea mea, si El m-a auzit; din pantecele locuintei mortilor, catre El am strigat, si El a luat aminte la glasul meu! Tu m-ai aruncat in adanc, in sanul marii, si valurile m-au inconjurat\" (Iona, 2,3-4). C\u0103 nu intotdeauna este marea linistita si nu este cu putinta~a inota, in viata aceasta de acum, f\u0103r\u0103 de ispit\u0103. Iar, daca vom tine credinta Domnului, ca pe o c\u00e2rm\u0103, ea ne va duce pe noi la limanul vietii si, lepadand osteneala, ne vom imbraca cu viata nestricacioasa.\r\n\r\nFrate, daca te-ar supara pe tine duhul m\u00e2hnirii, sa nu te descurajezi, ci roaga-te Domnului, si-\u0163i va da tie indelung\u0103-r\u0103bdare, \u015fi, dupa rugaciune \u015fez\u00e2nd, adun\u0103-\u0163i gandurile tale si m\u00e2ng\u00e2ie sufletul t\u0103u, ca acela ce a zis: \"Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi? Nadajduieste in Dumnezeu, c\u0103-L voi l\u0103uda pe El: mantuirea fe\u0163ei mele este Dumnezeul meu\" (Psalmi 41, 67).~Si s\u0103 zici, de ce te descurajezi suflete al meu, oare totdeauna vom locui noi intru aceast\u0103 via\u0163\u0103? Auzi pe cel ce zice: \"Str\u0103in sunt eu la Tine, strain, ca si toti parintii mei\" (Psalmi 38, 17). G\u00e2nde\u015fte-te la cei ce, mai inainte, au locuit in m\u00e2n\u0103stire, unde traiesti tu acum, \u015fi cunoaste si vezi, c\u0103 dupa cum si aceia s-au dus din viata aceasta, asa si noi, cei ce traim acum, cand va voi Domnul, ne vom duce. C\u0103 viata dreptilor, dupa sfarsit incepe. De unde si Proorocul, dorind viata ce va sa fie, zice: \"In ce chip dore\u015fte cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu, pe Tine, Dumnezeule. C\u00e2nd voi veni si ma voi arata fe\u0163ei Tale, Dumnezeule?\"~(Psalmi 41, 1-2), de vreme ce, ca un rastimp de pregatire, trecator, socoteau Sfintii viata aceasta. Pentru care pricin\u0103, intr-alt loc, zice: \"Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, \u00een pace\" (Luca 2,29). A\u015fa \u015fi Apostolul poftea s\u0103 se dezlege \u015fi s\u0103 fie impreuna cu Hristos. Caruia este slava acum si pururea si in vecii vecilor. Amin."},{"title":" Nu se cade a r\u0103spl\u0103ti r\u0103u, pentru r\u0103u, nici a \u0163ine vrajb\u0103 (Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur)","content":"S\u0103 te \u00eenve\u0163i, frate, a te p\u0103zi pe tine insuti de rautatile altora, pentru ca, astfel, pe ale tale mai bine s\u0103 le socotesti. De c\u0103derea altuia, sa nu razi, ci, sa intinzi m\u00e2na celui ce cade jos. Iar, cand vei vedea pe vrajmasul tau in mainile tale, sa nu-l chinuiesti pe el, ci, mai mult, s\u0103-l miluie\u015fti. Pentru c\u0103 \u0163i se cade \u0163ie s\u0103 cru\u0163i pe vr\u0103jma\u015ful t\u0103u, atunci c\u00e2nd \u00eei vei fi lui st\u0103p\u00e2n, c\u0103, miluindu-l, vei afla tu insuti mil\u0103 de la Dumnezeu. Sau, daca si tu, candva, vei c\u0103dea in ispit\u0103, apoi cu~mare nadejde vei cere de la Dumnezeu izb\u0103vire, iar, mai mult, mil\u0103 vei dobandi de la D\u00e2nsul."},{"title":" Despre cinstirea preo\u021bilor – cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur","content":"Ascultati pe Pavel, care zice: Fratilor, ascultati pe mai marii vostri si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, avand sa dea de ele seama\" (Evr. 13.17). Pentru aceasta, si mai mult sa-i cinstiti pe dansii. Ca, tu te ingrijesti numai de ale tale, doar ti-ai indrepta viata ta bine, iar, de altii, nu ai nici o grija. Iar preotul, chiar de si-ar indrepta viata sa, dar daca de tine n-ar purta grija si de nu te-ar indrepta bine, atunci, impreuna cu cei rai, se va osandi. De va avea si invatatura si asezare~nedreapta, sa nu-l ascultati pe el. Iar, de va invata drept, apoi, la viata lui sa nu te uiti, ci cuvintele lui sa le ascultati.\r\n\r\nSi sa nu-i zici: \"Cum, mie imi zice, iar, el singur, nu le face?\" Fiindca, aceasta este slujba lui, ca, adica, sa nu se leneveasca, ci, sa graiasca catre toti; iar, de nu va grai, judecata va lua. Deci, de nu-l vei asculta pe el, te vei osandi. Precum zice Domnul: \"Cel ce va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi, se leapada de Mine\" (Luca, 10, 10). Si cel ce va huleste de voi, pe Mine Ma huleste. Nu, fratilor, nu se cade oilor sa huleasca pe pastor, pentru ca el, in toate~zilele, pentru tine si pentru toti fratii tai, aduce slujba, dimineata si seara, se roaga lui Dumnezeu, in biserica si afara de biserica, umbland cu crucea si pentru tine rugandu-se. Deci, socotind acestea toate, sa-l cinstim pe el in tot chipul, ca pe un parinte.\r\n\r\nIar, de vei zice: \"Este spurcat si rau,\" nu ti se cade tie, sa-l judeci. Ca, chiar si Pastorul cel bun, de s-ar ruga pentru tine lui Dumnezeu, ce ar folosi, daca tu vei fi un necredincios? Sau si spurcat de ar fi, ce te vatama pe tine spurcaciunea lui, daca tu vei fi credincios? Ca, toata lucrarea este a lui Dumnezeu. Ca preotul numai~isi deschise gura sa, iar toate le face Dumnezeu. A Caruia este slava, in veci! Amin."},{"title":" Nu se cade monahului a umbla din loc \u00een loc – \u00cenv\u0103\u021b\u0103tura Sf\u00e2ntului Efrem","content":"Pe urmele Stapanului Hristos sa umblam; in supunere fata de batrani, in Domnul sa voim a fi, iar nu a umbla din loc in loc. Si, mai intai, adica, sa-si cerceteze fiecare gandul, de ce vrea sa plece de la locul lui, in care s-a fagaduit a petrece, Oare, pentru osteneala, voieste sa fuga la alta manastire, socotind ca va afla acolo mai putina osteneala si mai buni insotitori?\r\n\r\nNu cumva, uratorul binelui, diavolul, sagetandu-l cu invidia si~cu vrajba, ca alt frate sporeste in cinste, iar el n-a mai dobandit nici un rang, si, pentru aceasta, voieste sa-si lase locul? Oare, nu cumva, se duce din manastire, fugind de razboi, si nevrand sa se nevoiasca spre fapte bune si spre supunerea cea in Hristos? Oare, nu cumva, vrea sa-si lase locul sau, cautand mostenire? Ca gandurile ne arata patimile acestea, adica cercam mai dinainte patima care este in noi.\r\n\r\nDar, sa nu urmam in patimi, ca sa nu cadem in mainile dracilor celor rai, ale caror lanturi, cele in multe feluri, sunt totdeauna intinse asupra noastra, de care sa ne sarguim a fugi, prin smerenie si~prin rabdare intru Hristos Iisus, Domnul nostru."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al lui Evagrie monahul, despre cur\u0103\u0163ia cea deplin\u0103 \u015fi despre \u00eenfr\u00e2narea de la vorbirea cu femei \u015fi de a c\u0103uta \u00een fa\u0163a lor, despre nesa\u0163iul p\u00e2ntecelui \u015fi despre desfr\u00e2nare","content":"Cur\u0103\u0163ia cea deplin\u0103 se zide\u015fte din \u00eenfr\u00e2nare, iar \u00eenfr\u00e2narea se face din frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumnezeu se s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte din durerea inimii. Iar cel ce nu se teme de Dumnezeu \u015fi nu are fric\u0103 de El \u00een inima sa \u015fi nu se \u00eenfr\u00e2neaz\u0103 de la toate relele care \u00eei \u00een\u015fal\u0103 sufletul \u015fi trupul, unul ca acela cade \u00een multe \u015fi grele p\u0103cate. \u00cens\u0103, ne\u00eenfr\u00e2narea este pov\u0103\u0163uitoarea a tot p\u0103catul.~Iar, mai \u00eenainte de toate, ea aduce pe om la l\u0103comia p\u00e2ntecelui \u015fi la sa\u0163iul cel peste m\u0103sur\u0103, din care se na\u015fte desfr\u00e2narea, care este mai grea \u015fi mai cumplit\u0103 dec\u00e2t toate p\u0103catele. C\u0103 pierde \u015fi \u00een\u015fal\u0103 pe tot omul \u015fi, ca \u015fi cu o undi\u0163\u0103, trage inima spre aceast\u0103 fapt\u0103 rea. Pentru aceast\u0103 r\u0103utate zice dumnezeiescul Apostol: \"Orice p\u0103cat pe care-l va s\u0103v\u00e2r\u015fi omul este \u00een afar\u0103 de trup. Cine se ded\u0103 \u00eens\u0103 desfr\u00e2n\u0103rii p\u0103c\u0103tuie\u015fte \u00een \u00eensu\u015fi trupul s\u0103u. (I Corinteni, 6, 18). Pentru aceea, l\u0103comia este un lucru r\u0103u \u015fi maic\u0103 a nesa\u0163iului \u015fi mijlocitoarea desfr\u00e2n\u0103rii. Undelemnul cre\u015fte para din felinar, iar hrana aprinde focul patimii \u00een~cel ce se apropie de femeie, ca s\u0103 aud\u0103 cuvinte stric\u0103toare de suflet, iar dup\u0103 aceea ca s\u0103 fac\u0103 \u015fi desfr\u00e2nare.\r\n\u00cens\u0103 vorba de femeie este ca o \u00eenv\u0103luire de ap\u0103 mare, care afund\u0103 corabia: de vreme ce din vorbirea cu femeia se z\u0103mi\u015fle\u015fte acel iute foc al poftei \u015fi se na\u015fte g\u00e2ndul desfr\u00e2n\u0103rii \u015fi \u00eentunec\u0103 ochiul cel sufletesc, adic\u0103 mintea. \u015ei din mintea cea ne\u00eenfr\u00e2nat\u0103 se face inima \u00eens\u0103getat\u0103 cu s\u0103geata vr\u0103jma\u015fului, spre fapta cea de desfr\u00e2u.\r\nIar, dup\u0103 ce face omul desfr\u00e2nare, atunci mintea lui se \u00eentunec\u0103 \u015fi r\u0103m\u00e2ne ca un ie\u015fit din minte \u015fi ca un rob, sau se poart\u0103 de g\u00e2ndul cel~de desfr\u00e2nare ca un vr\u0103jit, neav\u00e2nd nici o st\u0103p\u00e2nire de sine peste voia sa. Pentru aceea, cade \u00een acea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 pierzare. \u015ei, petrec\u00e2nd \u00een mul\u0163ime de r\u0103zboaie, adeseori prime\u015fte \u015fi r\u0103ni.\r\nAsemenea \u015fi cela ce vorbe\u015fte cu femeile: multe r\u0103ni aduce sufletului s\u0103u.\r\nDeci, cu dreptate zice cineva: \"Nu vorbi cu femeia, ca s\u0103 nu te arzi cu focul ei\". Pentru c\u0103 vederea \u015fi vorba cu femeile, ca o s\u0103geat\u0103, r\u0103nesc inima; ba \u015fi mai mult: s\u0103geata r\u0103neste numai trupul, iar frumuse\u0163ea fe\u0163ei pierde \u015fi sufletul \u015fi trupul, precum zice dumnezeiescul Gur\u0103 de Aur: \"C\u0103 otrav\u0103 cumplit\u0103 sloboze\u015fte, care se revars\u0103 \u00een tot~trupul\". \u015ei, cu c\u00e2t mai mult\u0103 vreme va z\u0103bovi, cu at\u00e2t mai mult\u0103 spurc\u0103ciune face. Iar cel ce se p\u0103ze\u015fte de unele s\u0103ge\u0163i ca acestea, nu iese la adun\u0103ri nicidecum, nici la pr\u0103znuirile cele cu ospe\u0163e v\u0103t\u0103m\u0103toare de suflete, nici nu merge s\u0103 vad\u0103 fe\u0163e frumoase. Pentru c\u0103 mai de folos este, precum scrie la Proverbe, a petrece \u00een casa de pl\u00e2ngere, dec\u00e2t \u00een casa de ospe\u0163e \u015fi a c\u0103uta cinste la praznicele cele mirene\u015fti \u015fi a privi fe\u0163ele cele frumoase, de vreme ce, de la aceasta, mare primejdie se face sufletului, \u015fi la moartea \u00eens\u0103\u015fi \u00eel duce, dac\u0103 va face omul fapta lui cea cumplit\u0103.\r\nPentru aceea, s\u0103 nu \u00eendr\u0103zne\u015fti a~umbla la ospe\u0163ele cele necuviincioase, s\u0103 fugi de vorba cu femeile \u015fi s\u0103 nu cau\u0163i la fe\u0163ele lor cu poft\u0103 \u015fi s\u0103 te opre\u015fti \u015fi s\u0103 te fere\u015fti de bucatele cele de multe feluri. \u015ei a\u015fa, te vei izb\u0103vi de fapta desfr\u00e2ului \u015fi-\u0163i vei m\u00e2ntui sufletul t\u0103u \u015fi te vei slobozi de ve\u015fnica os\u00e2nd\u0103. \u015ei, dac\u0103 voie\u015fti ca p\u00e2n\u0103 \u00een sf\u00e2r\u015fit s\u0103 fii deplin curat, s\u0103 nu dai femeilor \u00eendr\u0103znire s\u0103 caute la tine \u015fi nici s\u0103 nu vorbe\u015fti cu d\u00e2nsele. Pentru c\u0103, mai \u00eent\u00e2i, cinstite sunt \u015fi m\u0103gulitoare cu chipul \u015fi cu r\u0103spunsul, iar, mai pe urm\u0103, cu totul \u00eendr\u0103znesc \u015fi cuvinte am\u0103gitoare \u00ee\u0163i arunc\u0103, ca s\u0103 viseze mintea ta \u015fi sufletul. \u015ei, iar\u0103\u015fi, \u00eent\u00e2i vorbesc lin \u015fi dulce, precum zic~Proverbele: \"Miere, adic\u0103, din buze le pic\u0103, iar pe urm\u0103 se afl\u0103 mai amare dec\u00e2t pelinul\". Cu adev\u0103rat, a\u015fa este, f\u0103r\u0103 de minciun\u0103. C\u0103 cei ce se lipesc de femei str\u0103ine abia pot s\u0103 se izb\u0103veasc\u0103 \u015fi mul\u0163i au pierit din pricina aceasta. Pentru aceea, la acelea\u015fi Proverbe, zice: \"S\u0103 bei din f\u00e2nt\u00e2nile tale, iar nu din cele str\u0103ine\". \u015ei, iar\u0103\u015fi, dumnezeiescul Apostol zice: \"S\u0103 fi\u0163i \u00eendestula\u0163i cu leafa voastr\u0103, iar de partea str\u0103in\u0103 s\u0103 nu v\u0103 atinge\u0163i\".\r\nDar, s\u0103 gr\u0103im iar\u0103\u015fi, despre vorbele cele de mai sus. C\u00e2nd femeile stau la vorb\u0103, atunci au c\u0103ut\u0103tura \u00een jos \u015fi caut\u0103 cu cucernicie \u015fi \u00eentreab\u0103 de cur\u0103\u0163ie \u015fi ascult\u0103 cu dulcea\u0163\u0103. Iar dup\u0103 aceea, c\u0103ut\u00e2nd mai sus pu\u0163in~\u015fi ar\u0103t\u00e2ndu-se mai mult, iau aminte la cele ce se gr\u0103iesc \u015fi dup\u0103 aceasta \u00ee\u015fi pun un z\u00e2mbet pe fa\u0163\u0103 \u015fi \u00eendat\u0103, r\u00e2z\u00e2nd, se \u00eenfrumuse\u0163eaz\u0103 \u015fi mai mult \u015fi se arat\u0103 luminoase la vedere, ca \u015fi c\u00e2nd \u015fi-ar schimba fa\u0163a. \u015ei, spun\u00e2nd cuvinte frumoase, nasc patimi, adic\u0103 \u00eendeamn\u0103 spre poft\u0103. Spr\u00e2ncenele \u00ee\u015fi ridic\u0103 \u015fi ochii \u00ee\u015fi \u00eentorc \u00eencoace \u015fi \u00eencolo \u015fi \u00ee\u015fi slobozesc genele jos \u015fi apoi, \u00eencet, le ridic\u0103 iar\u0103\u015fi \u015fi, cu iscodire, caut\u0103 cumplit, cu mare poftire, ca s\u0103 fr\u00e2ng\u0103 inima celor tineri \u015fi altora care se \u00eenvoiesc cu aceasta, ca s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 cu d\u00e2n\u015fii pofta cea necurat\u0103. \u00cenc\u0103 \u00ee\u015fi mai \u00eentind grumajii \u015fi tot trupul \u015fi buzele \u015fi le tocmesc cu buna cuviin\u0163\u0103 \u015fi gr\u0103iesc~cuvinte \u00een\u0103l\u0163ate \u015fi alc\u0103tuiesc povestiri dulci la auz, ca pustiu cu totul s\u0103-\u0163i fac\u0103 sufletul t\u0103u. Iar acestea toate, f\u0103c\u00e2ndu-se de d\u00e2nsele, te trag pe tine \u00een lan\u0163ul cel mult \u00eempietrit, care te duce la des\u0103v\u00e2r\u015fita pierzare, adic\u0103 la moarte, iar dup\u0103 aceea, la ve\u015fnica os\u00e2nd\u0103. \u015ei a\u015fa, am\u0103gesc \u015fi-\u0163i robesc sufletul t\u0103u \u015fi mintea, \u00eentocmindu-se cu acele bl\u00e2nde \u015fi dulci cuvinte \u015fi schimb\u00e2ndu-se \u00een tot chipul, cu adev\u0103rat ele p\u0103zesc \u00eentr-\u00eensele totdeauna o otrav\u0103 cumplit\u0103 \u015fi ne r\u0103nesc sufletele noastre. De fiara ne\u00eembl\u00e2nzit\u0103 s\u0103 nu te apropii, asemenea \u015fi de femeia t\u00e2n\u0103r\u0103 s\u0103 nu te atingi. De foc apropiindu-te \u015fi arz\u00e2ndu-te de el, degrab\u0103 sari \u00een~l\u0103turi. Iar sl\u0103b\u0103nogindu-te de cuvintele femeie\u015fti, nu po\u0163i s\u0103 sari \u00een l\u0103turi degrab\u0103, p\u00e2na ce \u015fi fapta ei face. C\u0103, precum magnetul \u0163ine fierul, a\u015fa \u015fi vorba femeii nu te las\u0103 de la sine, p\u00e2n\u0103 ce nu pomene\u015fti, \u00eentru tine, frica lui Dumnezeu \u015fi p\u00e2n\u0103 nu sari \u00een l\u0103turi singur de la d\u00e2nsa. Drept aceea p\u0103ze\u015fte-te de o patim\u0103 \u015fi fapt\u0103 rea ca aceasta, ca s\u0103 te izb\u0103ve\u015fti \u015fi de nesuferitele chinuri ve\u015fnice.\r\n\u00cens\u0103 aceste \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi nu numai nou\u0103, monahilor, ne folosesc, ci tuturor oamenilor celor ce vor s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103, \u00eentru Hristos Iisus Domnul nostru, C\u0103ruia se cuvine slava, \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l \u015fi cu Sf\u00e2ntul Duh, totdeauna, acum \u015fi~pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt din Pateric, despre r\u0103bdare \u015fi despre ascultare","content":"Ne spunea nou\u0103 cineva din p\u0103rin\u0163i, c\u0103 un c\u0103rturar antiohian a venit la un p\u0103rinte z\u0103vor\u00e2t \u015fi-l ruga pe el s\u0103-l primeasc\u0103 \u015fi s\u0103-l fac\u0103 monah. \u015ei i-a zis lui stare\u0163ul: \"Dac\u0103 voie\u015fti s\u0103 te primesc, vinde-\u0163i toat\u0103 averea ta \u015fi o d\u0103 la s\u0103raci, dup\u0103 porunca Domnului, \u015fi te voi primi pe tine\". Deci, el, duc\u00e2ndu-se, \u00eendat\u0103 a f\u0103cut a\u015fa. Dup\u0103 aceasta, iar\u0103\u015fi i-a gr\u0103it lui, alt\u0103 porunc\u0103, zic\u00e2ndu-i: \"Oare, vei putea p\u0103zi s\u0103 nu vorbe\u015fti?\". Iar el a f\u0103g\u0103duit s\u0103 fac\u0103 a\u015fa, \u015fi a petrecut cinci ani, negr\u0103ind. Apoi, au \u00eenceput al\u0163ii a-l sl\u0103vi pe el.\r\n~Iar p\u0103rintele s\u0103u i-a zis lui: \"Nu-mi este mie de trebuin\u0163\u0103, dar te voi slobozi pe tine \u00een Egipt, la o via\u0163\u0103 de ob\u015fte\". \u015ei l-a slobozit pe el, ca sa vad\u0103, oare va \u00eencepe a vorbi, sau nu?\r\nIar acela s\u0103v\u00e2r\u015findu-\u015fi porunca, nimic n-a gr\u0103it. Deci, p\u0103rintele acela ce-l primise pe el, voind s\u0103-l ispiteasc\u0103, de este mut sau nu, l-a trimis pe el pentru r\u0103spuns, peste un r\u00e2u mare, \u00een vreme de puhoi, ca, de nevoie, s\u0103 zic\u0103: \"Nu pot trece\". \u015ei, trimi\u0163\u00e2nd alt frate, a mers dup\u0103 el, ca s\u0103 vad\u0103 ce va face. Iar el, cum a venit la r\u00e2u, neput\u00e2nd s\u0103-l treac\u0103, \u015fi-a plecat genunchii la rug\u0103ciune \u015fi, iat\u0103 venind un crocodil, l-a luat pe el \u015fi l-a dus de cealalt\u0103 parte. Iar~dup\u0103 ce \u015fi-a f\u0103cut porunca, a venit la r\u00e2u \u015fi iar\u0103\u015fi l-a luat pe d\u00e2nsul crocodilul \u015fi l-a adus \u00een aceast\u0103 parte.\r\nIar fratele cel trimis dup\u0103 d\u00e2nsul, venind, a spus acestea p\u0103rintelui \u015fi fra\u0163ilor \u015fi s-au minunat.\r\nIar dup\u0103 aceea, trec\u00e2nd c\u00e2ndva vreme, a r\u0103posat monahul. \u015ei p\u0103rintele acela, c\u0103tre care fusese trimis el dincolo de r\u00e2u, a trimis veste, zic\u00e2nd: \"M\u0103car c\u0103 ai trimis un mut, \u00eens\u0103 \u00eengerul lui Dumnezeu era\". Atunci, p\u0103rintele cel z\u0103vorat i-a spus lui adev\u0103rul, zic\u00e2ndu-i: \"Nu era mut, ci chiar prea vorb\u0103re\u0163, numai c\u0103, p\u0103zind porunca pe care i-o d\u0103dusem lui mai dinainte, a petrecut a\u015fa\". \u015ei auzind aceasta,~to\u0163i s-au minunat."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre Andrei, gr\u0103irea lui Hristos cu el \u00een vedenie, despre nebunie \u015fi via\u0163a ve\u015fnic\u0103","content":"Dupa ar\u0103tarea Sf\u00e2ntului Ioan Teologul \u015fi dup\u0103 gr\u0103irea lui cu d\u00e2nsul \u015fi muncirea dracilor acelora, fericitul Andrei, \u00een leg\u0103turi fiind, s-a culcat vr\u00e2nd s\u0103 se odihneasc\u0103 \u015fi a fost \u00eentru uimire, vis\u00e2ndu-se pe sine \u00een ni\u015fte palate \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti \u015fi \u00eemparatul \u015fedea pe scaun \u00een slav\u0103 mare \u015fi, chem\u00e2ndu-l pe el la sine, l-a \u00eentrebat: \"Voie\u015fti, oare, s\u0103-mi sluje\u015fti mie cu tot sufletul?\". Iar Andrei a zis: \"Voiesc, Doamne\". Iar \u00eemp\u0103ratul~i-a dat lui s\u0103 m\u0103n\u00e2nce ceva, pu\u0163in mai amar dec\u00e2t pelinul, \u015fi i-a zis lui: \"\u00cen acest fel este calea cea cu durere a celor ce-mi slujesc mie \u00een lumea aceasta\". \u015ei, dup\u0103 aceea, i-a dat lui ceva mai alb dec\u00e2t z\u0103pada \u015fi mai dulce dec\u00e2t mana \u015fi a m\u00e2ncat \u015fi s-a veselit \u015fi a uitat de am\u0103r\u0103ciunea cea dint\u00e2i. \u015ei i-a zis lui, \u00cemp\u0103ratul: \"\u00cen acest fel este, la Mine, hrana celor ce-Mi slujesc mie \u015fi b\u0103rb\u0103te\u015fte rabd\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Deci, ostene\u015fte \u015fi tu cu b\u0103rb\u0103\u0163ie, precum ai \u00eenceput, c\u0103 pu\u0163in vei p\u0103timi, \u015fi \u00een veci \u00een via\u0163a cea nesf\u00e2r\u015fit\u0103 te vei desf\u0103ta\". \u015ei, de\u015ftept\u00e2ndu-se din somn, Andrei g\u00e2ndea: cea dint\u00e2i ar\u0103tare amar\u0103 \u00eenchipuie\u015fte r\u0103bdarea din lumea aceasta, iar cea~mai de pe urm\u0103 dulcea\u0163\u0103 \u00eenchipuie\u015fte via\u0163a cea ve\u015fnic\u0103. Iar, dup\u0103 aceea, l-a \u0163inut st\u0103p\u00e2nul lui patru luni \u015fi l-a l\u0103sat slobod \u015fi a \u00eenceput a alerga pe uli\u0163e, nebun f\u0103c\u00e2ndu-se, \u015fi umbla prin cetate, lipsit, nec\u0103jit, chinuit, el, de care nu era vrednic\u0103 toat\u0103 lumea. Unii \u00eel batjocoreau pe el ca pe un nebun, al\u0163ii \u00eel goneau de la ei, fiindu-le sc\u00e2rb\u0103 de el ca de un c\u00e2ine, al\u0163ii \u00eel socoteau pe el c\u0103 este \u00eendr\u0103cit, al\u0163ii, dintre copiii cei tineri, \u00eel b\u0103teau pe fericitul, glumind \u00eentre ei, iar el toate le r\u0103bda \u015fi se ruga pentru cei ce-l sup\u0103rau pe el. Iar dac\u0103 cineva din cei milostivi, iubitori de s\u0103raci, \u00eei da lui milostenie, el, lu\u00e2nd-o, o da pe ea la al\u0163i s\u0103raci, \u00eens\u0103 nu o da a\u015fa,~ca adica s\u0103 fie cunoscut c\u0103 d\u0103 milostenie, ci ca un nebun, cert\u00e2ndu-se cu d\u00e2n\u015fii, ca \u015fi cum voia a-i bate pe ei, iar banii pe care \u00eei avea \u00een m\u00e2ini \u00eei arunca \u00een fa\u0163a lor \u015fi a\u015fa al\u0163ii \u00eei adunau. P\u00e2ine uneori nu gusta c\u00e2te trei zile, iar alteori \u015fi toat\u0103 s\u0103pt\u00e2m\u00e2na o petrecea fl\u0103m\u00e2nd \u015fi de nu era cineva s\u0103-i dea lui o bucat\u0103 de p\u00e2ine, apoi \u015fi cealalt\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 o petrecea f\u0103r\u0103 de hran\u0103. Iar haina lui era o ruptur\u0103 netrebnic\u0103, care abia putea s\u015f-i acopere goliciunea trupeasc\u0103. Drept aceea, ziua alerga pe uli\u0163e ca un nebun, asem\u0103n\u00e2ndu-se \u00eentru toate Sf\u00e2ntului Simeon, celui nebun pentru Hristos, iar noaptea la rug\u0103ciune petrecea.\r\n~\u015ei \u00eentru o cetate at\u00e2ta de mare, vie\u0163uind \u00een mijlocul unui popor numeros, nu avea unde s\u0103-\u015fi plece capul. C\u0103 s\u0103racii \u00eel goneau din colibele lor, bog\u0103\u0163ii \u00een cur\u0163ile lor nu-l l\u0103sau. \u015ei c\u00e2nd avea nevoie s\u0103 doarm\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi odihneasc\u0103 pu\u0163in trupul cel mai ostenit, se ducea unde zac c\u00e2inii \u00een gunoi \u015fi \u00eentre ei ei se culca, dar \u015fi aceia nu-l primeau \u00eentre ei pe robul lui Dumnezeu, c\u0103 unii, mu\u015fc\u00e2ndu-l, \u00eel goneau, iar al\u0163ii fugeau de d\u00e2nsul, l\u0103s\u00e2ndu-l singur, \u015fi niciodat\u0103 nu s-a odihnit sub vreun acoper\u0103m\u00e2nt, ci totdeauna \u00een frig \u015fi \u00een z\u0103duf, \u00een gunoi ca Laz\u0103r, \u015fi \u00een noroi se t\u0103v\u0103lea, c\u0103lcat de oameni \u015fi de dobitoace. A\u015fa p\u0103timea mucenicul cel de bun\u0103voie~\u015fi a\u015fa cel nebun \u00ee\u015fi b\u0103tea joc de toat\u0103 lumea. C\u0103 cel nebun al lui Dumnezeu, mai \u00een\u0163elept este dec\u00e2t oamenii. \u015ei s-a s\u0103l\u0103\u015fluit \u00eentru d\u00e2nsul Darul Duhului Sf\u00e2nt \u015fi avea darul mai-nainte-vederii, c\u0103 vedea g\u00e2ndurile oamenilor.\r\nDumnezeului nostru, slav\u0103!"},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt din Pateric despre ava Pavel cel Simplu","content":"Fericitul ava Pavel cel Simplu, ucenicul Sf\u00e2ntului Antonie, a povestit p\u0103rin\u0163ilor un lucru ca acesta. C\u0103 odat\u0103, merg\u00e2nd la o m\u00e2n\u0103stire, pentru cercetarea \u015fi folosul fra\u0163ilor, dup\u0103 vorbirea cea obi\u015fnuit\u0103 \u00eentre d\u00e2n\u015fii, au intrat \u00een sf\u00e2nta biseric\u0103 a lui Dumnezeu, ca s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 obi\u015fnuita slujb\u0103.\r\nIar fericitul Pavel lua aminte la fiecare din cei ce intrau \u00een biseric\u0103, cu ce fel de suflet intrau la alujb\u0103. C\u0103 avea \u015fi acest dar, dat lui de la Dumnezeu, s\u0103 vad\u0103 pe fiecare ce fel este la suflet, a\u015fa cum vedem noi~fa\u0163a, unii altora. \u015ei, intr\u00e2nd to\u0163i cu fa\u0163\u0103 luminat\u0103 \u015fi cu obraz vesel \u015fi v\u0103z\u00e2nd pe \u00eengerul fiec\u0103ruia bucur\u00e2ndu-se de d\u00e2nsul, a v\u0103zut pe unul negru \u015fi \u00eentunecat la tot trupul \u015fi dracii \u0163in\u00e2ndu-l de am\u00e2ndou\u0103 p\u0103r\u0163ile \u015fi tr\u0103g\u00e2ndu-l spre ei \u015fi pun\u00e2nd c\u0103p\u0103stru \u00een nasul lui, iar pe sf\u00e2ntul lui \u00eenger merg\u00e2nd departe de d\u00e2nsul, posomor\u00e2t \u015fi \u00eentristat. Iar Pavel, l\u0103crim\u00e2nd \u015fi mult b\u0103t\u00e2ndu-\u015fi pieptul cu m\u00e2na, \u015fedea \u00eenaintea bisericii, pl\u00e2ng\u00e2nd foarte pe cel ce i s-a ar\u0103tat lui a\u015fa.\r\nIar cei ce au v\u0103zut lucrul cel de mirare al fericitului \u015fi grabnica lui schimbare, care l-a pornit spre lacrimi \u015fi pl\u00e2ns, \u00eel intrebau, rug\u00e2ndu-se s\u0103 le spun\u0103 pentru ce~pl\u00e2nge, socotind de nu cumva to\u0163i sunt \u00een primejdie, dac\u0103 face el aceasta. \u00cel mai rugau, iar\u0103\u015fi, s\u0103 intre \u015fi la slujb\u0103 cu d\u00e2n\u015fii. Iar Pavel, lep\u0103d\u00e2ndu-se de aceasta, \u015fedea afar\u0103, t\u0103c\u00e2nd \u015fi pl\u00e2ng\u00e2nd foarte pe cel ce \u00eentunecat i s-a ar\u0103tat lui.\r\nIar dup\u0103 pu\u0163in, sf\u00e2r\u015findu-se slujba \u015fi to\u0163i ie\u015find afar\u0103, iar\u0103\u015fi lua aminte Pavel la fiecare, \u015ftiind ce fel a intrat \u015fi vr\u00e2nd s\u0103 cunoasc\u0103 ce fel se iese. Deci, vede pe b\u0103rbatul acela, care avea mai \u00eenainte tot trupul negru \u015fi intunecat, c\u0103 iese din biseric\u0103 luminat la fa\u0163\u0103, alb la trup \u015fi pe draci departe mult merg\u00e2nd dup\u0103 d\u00e2nsul, iar pe sf\u00e2ntul \u00eenger de-aproape urm\u00e2ndu-i \u015fi~bucur\u00e2ndu-se de d\u00e2nsul foarte. Iar Pavel, s\u0103rind de bucurie, striga, binecuvant\u00e2nd pe Dumnezeu \u015fi zic\u00e2nd: \"O, nespus\u0103 iubire de oameni a lui Dumnezeu, o, \u00eendur\u0103rile Lui cele dumnezeie\u015fti \u015fi bun\u0103tatea lui cea f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103!\". \r\nAlerg\u00e2nd, apoi, \u015fi suindu-se pe o treapt\u0103 \u00eenalt\u0103, cu mare glas zicea: \"Veni\u0163i \u015fi vede\u0163i lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe p\u0103m\u00e2nt (Psalmi 45, 8) \u015fi vrednice de toat\u0103 sp\u0103im\u00e2ntarea.\r\nVeni\u0163i de vede\u0163i pe Cela \"Care voie\u015fte ca to\u0163i oamenii s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103 \u015fi la cuno\u015ftin\u0163a adev\u0103rului s\u0103 vin\u0103\" (I Timotei 2, 4). Veni\u0163i s\u0103 ne \u00eenchin\u0103m \u015fi s\u0103 c\u0103dem la~El \u015fi s\u0103 zicem: Tu singur po\u0163i s\u0103 ridici p\u0103catele\".\r\nDeci, alergau to\u0163i cu s\u00e2rguin\u0163\u0103, vr\u00e2nd s\u0103 aud\u0103 cele ce se zic. \u015ei dup\u0103 ce s-au adunat to\u0163i, povestea Pavel cele ce v\u0103zuse d\u00e2nsul mai \u00eenainte de intrarea \u00een biseric\u0103, \u015fi, iarasi, \u015fi ce v\u0103zuse dup\u0103 aceea. \u015ei ruga pe barbatul acela s\u0103 spun\u0103 pricina pentru care i-a d\u0103ruit, lui, Dumnezeu, aceast\u0103 grabnic\u0103 schimbare. Iar omul, v\u0103dit fiind de Pavel \u00eenaintea tuturor, povestea f\u0103r\u0103 de sfial\u0103 cele despre d\u00e2nsul, zic\u00e2nd: \"Eu sunt om pacatos \u015fi de mult\u0103 vreme vie\u0163uiam, p\u00e2n\u0103 acum, \u00een desfr\u00e2nare. Iar acum, intr\u00e2nd \u00een sf\u00e2nta biseric\u0103 a lui Dumnezeu, am auzit citindu-se din Sf\u00e2ntul Prooroc~Isaia sau, mai bine s\u0103 zic, pe Dumnezeu gr\u0103ind prin el: \"Sp\u0103la\u0163i-v\u0103 \u015fi v\u0103 cur\u0103\u0163i\u0163i. Nu mai face\u0163i r\u0103u \u00eenaintea ochilor Mei. \u00cenv\u0103\u0163a\u0163i s\u0103 face\u0163i binele. De vor fi p\u0103catele voastre cum e c\u00e2rm\u00e2zul, ca z\u0103pada le voi albi. De ve\u0163i vrea \u015fi de M\u0103 ve\u0163i asculta, bun\u0103t\u0103\u0163ile p\u0103m\u00e2ntului ve\u0163i m\u00e2nca\" (Isaia 15-19).\r\nIar eu acestea auzindu-le, de cuv\u00e2ntul Proorocului umilindu-m\u0103 la suflet \u015fi suspin\u00e2nd \u00een cugetul meu, am zis c\u0103tre Dumnezeu: \"Tu, Dumnezeule, Care ai venit \u00een lume s\u0103 m\u00e2ntuie\u015fti pe cei p\u0103c\u0103to\u015fi (I Timotei 1, 15), cele de acum, prin proorocul t\u0103u ai f\u0103g\u0103duit, \u00eempline\u015fte-le acestea cu fapte \u015fi la mine, p\u0103c\u0103tosul \u015fi nevrednicul. C\u0103,~iat\u0103, de acum \u00ee\u0163i dau cuv\u00e2nt \u015fi m\u0103 f\u0103g\u0103duiesc \u015fi din inim\u0103 m\u0103rturisesc \u0162ie, c\u0103 nu voi mai face astfel de r\u0103u, ci m\u0103 leap\u0103d de toat\u0103 f\u0103r\u0103delegea \u015fi \u00ce\u0163i voi sluji de acum cu \u015ftiin\u0163\u0103 curat\u0103, \u00eencep\u00e2nd de ast\u0103zi, St\u0103p\u00e2ne. Deci, din ceasul acesta, prime\u015fte-m\u0103 pe mine, cel ce m\u0103 poc\u0103iesc \u015fi cad \u00eenaintea Ta \u015fi m\u0103 dep\u0103rtez de acum \u00eenainte de tot p\u0103catul. Cu aceste f\u0103g\u0103duin\u0163e, zicea, am ie\u015fit din biseric\u0103, hot\u0103r\u00e2nd \u00een sufletul meu s\u0103 nu mai fac niciun r\u0103u \u00eenaintea ochilor lui Dumnezeu\". \r\n\u015ei, auzind, to\u0163i strigau cu un glas c\u0103tre Dumnezeu: \"C\u00e2t s-au m\u0103rit lucrurile Tale, Doamne, toate cu \u00een\u0163elepciune le-ai f\u0103cut\" (Psalmi 103, 25).\r\n~Cunoscand, dar, o cre\u015ftinilor, din dumnezeie\u015ftile Scripturi \u015fi din sfintele descoperiri, c\u00e2t\u0103 bun\u0103tate are Dumnezeu c\u0103tre cei ce curat \u00cel caut\u0103 pe D\u00e2nsul \u015fi prin poc\u0103in\u0163\u0103 \u00ee\u015fi \u00eendrepteaz\u0103 gre\u015felile lor cele dinainte, \u015fi cum d\u0103 iar\u0103\u015fi bun\u0103t\u0103\u0163ile cele f\u0103g\u0103duite, nepedepsind dup\u0103 p\u0103catele f\u0103cute mai \u00eenainte, s\u0103 nu ne dezn\u0103d\u0103jduim de m\u00e2ntuirea noastr\u0103. C\u0103, precum a f\u0103g\u0103duit prin Isaia Proorocul s\u0103 spele de p\u0103cate pe cei c\u0103zu\u0163i \u00een noroi \u015fi ca l\u00e2na s\u0103-i albeasc\u0103 \u015fi ca z\u0103pada, a\u015fa \u015fi de bun\u0103t\u0103\u0163ile Ierusalimului celui ceresc vrea s\u0103-i \u00eenvredniceasc\u0103. A\u015fa \u015fi prin Sf\u00e2ntul Prooroc Iezechil, cu jur\u0103m\u00e2nt, iar\u0103\u015fi, ne \u00eencredin\u0163eaz\u0103, c\u0103 nu ne va pierde pe noi. C\u0103 zice:~\"Oare, voiesc Eu moartea p\u0103c\u0103tosului, zice Domnul Dumnezeu - \u015fi nu mai degrab\u0103 s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la c\u0103ile sale \u015fi s\u0103 fie viu?\" (Iez. 18. 23). A Lui este slava in veci! Amin."},{"title":" Despre un c\u0103lug\u0103r \u015fi un saracin (Cuv\u00e2nt din Limonar)","content":"Ne povestea nou\u0103 un oarecare saracin, zicand: \"M-am dus singur, in muntele parintelui Antonie, ca sa prind v\u00e2nat. Iar dupa ce am mers, am vazut pe un calugar sezand si tinand niste carti si citind. \r\nDeci, am iesit la d\u00e2nsul, vrand sa incerc s\u0103-l ucid. Iar daca am venit aproape de d\u00e2nsul, el si-a intins mana sa cea dreapta spre mine si mi-a zis: Stai! \r\nSi am stat doua zile si doua nopti, neputand sa ma duc nicaieri din locul unde eram. Atunci am grait lui: Jur\u0103-te pe tine, pe Dumnezeu~pe Care Il cinstesti, \u015fi m\u0103 slobozeste.\r\nIar el mi-a zis: Mergi in pace. Si asa am putut sa ma duc din locul in care stam\"."},{"title":" Povestire despre ava Sisoe \u015fi postire","content":"Gr\u0103iau, despre ava Sisoe, c\u0103 vie\u0163uia in M\u00e2n\u0103stirea Arselaitului, iar un alt stare\u0163 era bolnav intr-o alt\u0103 lavr\u0103. \u015ei dac\u0103 a auzit, s-a necajit, de vreme ce postea c\u00e2te dou\u0103 zile. \r\n\u015ei, ziua c\u00e2nd a auzit, \u00eei era ziua \u00eentru care nu m\u00e2nca. Si a zis intru sine: \"Ce voi face? De voi merge, m\u0103 vor sili, poate, fra\u0163ii s\u0103 m\u0103n\u00e2nc. Iar de voi r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 diminea\u0163a, dac\u0103, cumva, va muri? Deci, voi merge, \u015fi nu voi m\u00e2nca\". \r\nSi asa a mers, fl\u0103m\u00e2nd; \u015fi porunca lui Dumnezeu s\u0103v\u00e2r\u015find, \u015fi postul p\u0103zindu-\u015fi."},{"title":" Despre faptele bune ale trupului \u015fi despre patimi (Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Nil)","content":"Faptele bune trupesti, iar, mai ales lucrarile care se fac pentru Dumnezeu, fara fatarnicie si lauda omeneasca, si care duc pe oameni, la smerenie si la nepatimire sunt acestea: infranarea, postul, rugaciunea, setea, privegherea, metaniile cele adeseori facute, a purta aceeasi haina, a lua putina mancare uscata, si pe aceea, numai seara, bautura de apa, culcarea pe pamant, saracia, necastigarea, neimpodobirea, neiubirea de sine, neiesirea din chilie, tacerea,~lucrarea cu mainile si toata chinuirea cea rea, si toate cele ce obosesc trupul, c\u0103 acestea sunt foarte trebuincioase si folositoare celor ce se tulbur\u0103 de patimile trupesti. \r\n\r\nIar celui slab si neputincios cu trupul, nu-i sunt atat de trebuincioase si folositoare ostenelile trupesti, pe cat ii sunt sfanta smerenie si multumirea catre Dumnezeu, care toate le implineste.\r\n\r\nIar patimile sufletesti sunt acestea: uitarea, trandavia si necunostinta. Cu acestea trei intunecandu-se mintea, adica ochiul sufletului, se lasa stapanita de toate patimile:~inchinarea la idoli, credinta ratacita si, in scurt, toata erezia, hulirea, m\u00e2nia, iu\u0163imea, am\u0103r\u0103ciunea, ura de oameni, gandul rau, p\u00e2ra, os\u00e2ndirea, intristarea neindreptatita, frica, spaima, cearta, invidia, slava desarta, trecerea cu vederea, fatarnicia, minciuna, neincrederea, nebunia, nedreapta socotin\u0163\u0103, agonisirea nedreapt\u0103, lacomia, impatimirea, cugetarea pamanteasca, lenevirea, descurajarea, nemultumirea, iubirea de stapanire, lauda de la oameni si, mai ales, iubirea de placeri, iubirea de slav\u0103 si iubirea de arginti, din care se naste tot raul.\r\n\r\n~Dar, nu ar face omul nicio greseala, daca, mai intai, n-ar veni acesti trei uriasi - precum a zis cel intre pustnici prea-\u00een\u0163eleptul Marcu - si l-ar desparti pe el de Dumnezeu, ori prin uitare, ori prin lenevire, ori prin necuno\u015ftin\u0163\u0103. Pentru c\u0103 acestea nasc placerea si slavirea, ca sa iubim lauda omeneasca si m\u00e2nia. Iar pricina cea dintai a tuturor acestora si maica tuturor rautatilor, s-a spus mai inainte, c\u0103 este iubirea de sine, adica dobitoceasca iubire a trupului si impatimirea si abaterea mintii cu nebunesti cuvinte si cu spurcate vorbe. Iar mijlocitori, pentru multe rele, sunt indrazneala si r\u00e2sul.\r\n\r\n~Iar patimile trupesti sunt acestea: preasa\u0163iul p\u00e2ntecelui, \u00eendr\u0103cirea g\u00e2tului, m\u00e2ncarea \u00eentr-ascuns, iubirea de felurite pl\u0103ceri, desfr\u00e2narea, sc\u00e2rba, necur\u0103\u0163ia, sodomia, lep\u0103darea de prunci, fapta de ru\u015fine, toate relele pofte peste fire, spurcatele patimi, furtul, furtisagul de cele sfinte, t\u00e2lh\u0103ria, uciderea pentru ocar\u0103 sau din m\u00e2nie, \u015fi toat\u0103 trupeasca mole\u015fire \u015fi dezmierdarea voilor trupe\u015fti, care se adaug\u0103 peste trebuintele trupului, descantecele, vrajile, iubirea de lume, impodobirile, schilodirile de sine, sulemenirea fe\u0163elor, osandita desertaciune, preabuna parere de sine, iubirea trupului, viata care \u00eengroa\u015f\u0103~mintea, f\u0103c\u00e2nd-o pamanteasca si nelasand-o niciodata s\u0103 se ridice catre viata imbunatatita si catre Dumnezeu. C\u0103ruia I se cuvine slava in veci! Amin."},{"title":" Despre g\u00e2ndul r\u0103u \u015fi iertarea vr\u0103jma\u015fului (Cuv\u00e2nt din Pateric)","content":"Un frate din Libia a venit la ava Siluan, in muntele Panefo, si i-a zis lui: \"Ava, am un vrajmas, care mi-a facut multe rele; c\u0103 \u015fi \u0163arina mea, cand eram in lume, mi-a rapit-o si, de multe ori, s-a purtat ca un vrajmas. Iar, acum, a pornit si oameni otr\u0103vitori, ca sa ma omoare. Am, oare, voie sa-l dau la dregator?\".\r\n\r\nZis-a lui, b\u0103tr\u00e2nul: \"F\u0103, fiule, precum crezi\". A zis fratele: \"Cu adevarat, ava, de va fi pedepsit, se va folosi mult sufletul lui\".~Raspuns-a batranul: \"F\u0103, fiule, cum socotesti\". Si a zis fratele: \"Sa ne ridicam, P\u0103rinte, s\u0103 facem rugaciune si voi merge la dregator\".\r\n\r\nDeci, ridicandu-se si rugandu-se amandoi, cand au ajuns sa zica: \"Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri\", a zis batranul: \"Si nu ne ierta noua greselile noastre, precum nici noi nu iertam gresitilor nostri\". Si a zis, b\u0103tr\u00e2nului, fratele: \"Nu a\u015fa, P\u0103rinte\". Iar batranul a zis: \"Ba a\u015fa, fiule, de vreme ce, cu adevarat, vei voi sa mergi la dregator, ca s\u0103-\u0163i fac\u0103 tie razbunare, eu alta rugaciune nu-ti voi face tie\".\r\n\r\n~Si, punand metanie, fratele a iertat pe vrajmasul s\u0103u. Dumnezeului nostru slav\u0103, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre primirea de str\u0103ini, care mai mare este \u00eenaintea lui Dumnezeu, dec\u00e2t via\u0163a pustnicului din pustie","content":"A fost un oarecare stare\u0163 \u00een Siria, care petrecea aproape de cale, vie\u0163uind nu departe de pustie. \u015ei acesta \u00eei era lucrul lui: adic\u0103, \u00een ceasul \u00een care vedea vreun c\u0103lug\u0103r s\u0103rac venind din pustie, \u00eel primea pe el cu bucurie \u015fi-i f\u0103cea lui odihn\u0103, osp\u0103t\u00e2ndu-l \u015fi ad\u0103p\u00e2ndu-l. Deci, a venit la el, odat\u0103, un sihastru \u015fi i-a pus acestuia \u00eenainte bucate, iar acela nu vrea s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, zic\u00e2nd c\u0103 poste\u015fte. \r\nIar stare\u0163ul s-a m\u00e2hnit, \u00eens\u0103 i-a zis:~\"S\u0103 nu treci pe la mine nem\u00e2nc\u00e2nd bucate rogu-m\u0103 \u0163ie. Sau dac\u0103 nu voie\u015fti, apoi vino s\u0103 ne rug\u0103m \u015fi, iat\u0103 un copac este aici. Iat\u0103 dar, care din noi, \u00eenchin\u00e2ndu-se, de se va \u00eenchina cu d\u00e2nsul \u00eempreun\u0103 \u015fi copacul, apoi acestuia s\u0103-i urm\u0103m \u015fi s\u0103-l ascult\u0103m am\u00e2ndoi\".\r\nDeci, \u015fi-a plecat, adic\u0103, genunchii sihastrul, la rug\u0103ciune; \u015fi nu s-a f\u0103cut nimic; dup\u0103 aceea s-a plecat la rug\u0103ciune \u015fi primitorul de str\u0103ini; \u015fi \u00eendat\u0103 s-a \u00eenchinat copacul \u00eempreun\u0103 cu d\u00e2nsul. \u015ei, lu\u00e2nd adeverire \u015fi \u00eencredin\u0163\u00e2ndu-se, au l\u0103udat pe Dumnezeu, Cel Ce face unele minuni ca acestea, prin pl\u0103cu\u0163ii S\u0103i."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 din Limonar, pentru cei ce umbl\u0103 la bisericile latinilor \u015fi altor str\u0103ine credin\u0163e","content":"Ne spunea preotul Gheorghe, cum c\u0103 un stare\u0163 oarecare, monah simplu, care era \u00een M\u00e2n\u0103stirea Sf\u00e2ntului Teodosie, nelu\u0103tor aminte fiind pentru a sa credin\u0163\u0103, adeseori ie\u015fea din chilie \u015fi ori unde afla citindu-se \u00een vreo biseric\u0103 de egipteni, armeni ori de eretici de alt\u0103 credin\u0163\u0103, intra \u00een biserica aceea \u015fi sta p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul c\u00e2nt\u0103rii. Iar odat\u0103 i s-a ar\u0103tat lui \u00eengerul Domnului, zic\u00e2ndu-i: \"Spune-mi mie b\u0103tr\u00e2nule, dac\u0103 vei muri, cum~voie\u015fti s\u0103 te \u00eengroape pe tine: oare ca egiptenii, sau ca armenii, sau ca ereticii, ori ca ierusalimitenii? Iar stare\u0163ul a r\u0103spuns lui, zic\u00e2nd: \"Nu \u015ftiu\". Atunci i-a zis lui, \u00eengerul: \"Ia seama \u015fi te socote\u015fte, c\u0103 voi veni la tine dup\u0103 trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u015fi atunci s\u0103-mi spui mie\". \r\nDeci a mers stare\u0163ul la alt monah cu dreapt\u0103 socotin\u0163\u0103 \u015fi i-a spus lui cuvintele \u00eengerului. Iar dup\u0103 ce a auzit, monahul a c\u0103utat spre d\u00e2nsul mult \u015fi i-a zis lui: \"Au doar\u0103, umbli pe la bisericile celor de alt\u0103 credin\u0163\u0103?\". Iar el a r\u0103spuns: \"Adev\u0103rat, a\u015fa este, c\u0103 unde aflu c\u00e2ntare acolo merg \u015fi ascult, ori la armeni, ori la egipteni, ori la eretici\". Atunci, i-a zis lui monahul:~\"E amar \u015fi cumplit lucrul t\u0103u, frate, c\u0103ci cu toate c\u0103 dreapt\u0103 credin\u0163\u0103 ai, dar \u00een primejdie e\u015fti s\u0103 te faci str\u0103in de sf\u00e2nta \u015fi apostoleasca Biseric\u0103, fiindc\u0103 umbli pe la bisericile unde nu se numesc cele patru Sinoade ale Sfin\u0163ilor P\u0103rin\u0163i: cel din Niceea, cu trei sute \u015fi optsprezece p\u0103rin\u0163i, cel din Constantinopol, cu o suta \u015fi cincizeci, cel din Efes, cu dou\u0103 sute, \u015fi cel din Calcedon, cu \u015fase sute treizeci. Dar c\u00e2nd va veni la tine \u00eengerul, s\u0103 spui lui: \"Ierusalimitean voiesc s\u0103 fiu\".\r\nDeci, dup\u0103 trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, a venit la d\u00e2nsul \u00cengerul Domnului \u015fi i-a zis: \"B\u0103tr\u00e2nule, ce ai socotit pentru tine \u00eensu\u0163i?\". Iar el a zis: \"Eu~ierusalimitean voiesc s\u0103 fiu\". \u015ei i-a gr\u0103it lui, \u00eengerul: \"Bine c\u0103 \u0163i-ai slobozit sufletul t\u0103u din os\u00e2nd\u0103\". \u015ei \u00eendat\u0103 \u015fi-a dat stare\u0163ul sufletul. \u00cens\u0103 acestea toate s-au f\u0103cut nou\u0103 cu chip de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, ca, chiar dac\u0103 ascult\u0103m c\u00e2nt\u0103rile latinilor, ale armenilor sau ale unor eretici, \u00eens\u0103, \u00eentru credin\u0163a \u00een care suntem, \u00eentru aceea s\u0103 r\u0103m\u00e2nem, \u015fi la biserica noastr\u0103 s\u0103 mergem, \u015fi numai \u00eentru d\u00e2nsa \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire s\u0103 primim, ca s\u0103 nu ne pierdem osteneala cea cu fapte bune \u015fi s\u0103 fim ca cei f\u0103r\u0103 nicio credin\u0163\u0103, os\u00e2nditi de Domnul. A c\u0103ruia este slava, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, cuv\u00e2nt despre un preot nevrednic care a botezat un copil","content":"\u00cen zilele \u00eemp\u0103ra\u0163ilor Leon \u015fi Alexandru(886-912), un domn oarecare din Peloponez a cump\u0103rat un copil, t\u0103tar de neam, \u015fi l-a dat pe el preotului ce-i slujea \u00een biserica din casa lui, s\u0103-l creasc\u0103 \u015fi s\u0103-l \u00eenve\u0163e carte. Iar, dup\u0103 ce se deprinsese, copilul slujea preotului la trebuin\u0163a lui. \u015ei c\u00e2nd era el de doisprezece ani, l-a \u00eentrebat pe el st\u0103p\u00e2nul lui: \"Oare, t\u0103tarii, cre\u015ftini sunt?\". \u015ei i-a r\u0103spuns lui: \"Ba nu, st\u0103p\u00e2ne al meu, nu sunt cre\u015ftini; \u00eenc\u0103, dup\u0103 c\u00e2t mi se pare, nici eu nu~sunt botezat\". \u015ei i-a zis st\u0103p\u00e2nul lui: \"Apoi cum te \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fti, nefiind cre\u015ftin? Eu socoteam c\u0103 tu e\u015fti botezat \u015fi, pentru aceea, n-am oprit pe preot s\u0103-\u0163i dea f\u0103c\u0103torul de via\u0163\u0103 Trup \u015fi S\u00e2nge al Domnului nostru Iisus Hristos\".\r\n\u015ei i-a r\u0103spuns copilul: \"Eu st\u0103p\u00e2ne, n-am \u015ftiut. Ci, cum vedeam pe al\u0163i copii \u00eemp\u0103rt\u0103\u015findu-se, a\u015fa \u015fi eu m\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feam\". Atunci, a chemat domnul acela pe preot \u015fi i-a poruncit s\u0103 boteze pe copil. Deci, dup\u0103 ce l-a botezat, \u015fi dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul Dumnezeie\u015ftii Liturghii, a venit \u00eendat\u0103 copilul la st\u0103p\u00e2nul s\u0103u, \u0163in\u00e2ndu-\u015fi f\u0103clia aprins\u0103, \u015fi i-a zis lui domnul s\u0103u: \"Mergi de cheam\u0103 pe cel ce te-a botezat pe tine\".\r\n~Iar copilul, merg\u00e2nd, a aflat pe preot \u00eengrijind Sfintele Daruri \u015fi, \u00eentorc\u00e2ndu-se, a zis st\u0103p\u00e2nului s\u0103u: \"Nu este acum, st\u0103p\u00e2ne, cel ce m-a botezat pe mine\". \u015ei i-a zis st\u0103p\u00e2nul: \"Cum de a ie\u015fit at\u00e2t de repede?\". \u015ei iar\u0103\u015fi a zis copilului: \"Mergi de cheam\u0103 pe cel ce te-a botezat pe tine\". Iar copilul, iar\u0103\u015fi merg\u00e2nd, a aflat pe preot acoperind Sfintele Daruri. \u015ei, \u00eentorc\u00e2ndu-se a zis st\u0103p\u00e2nului s\u0103u: \"Nu este acum, st\u0103p\u00e2ne, cel ce m-a botezat pe mine\". \u015ei a zis st\u0103p\u00e2nul: \"Nu a putut ie\u015fi at\u00e2t de repede\". \u015ei iar\u0103\u015fi a zis copilului: \"Mergi de cheam\u0103 pe cel ce te-a botezat\". Iar copilul merg\u00e2nd, a v\u0103zut pe preot \u015fi i-a spus St\u0103p\u00e2nului: \"Nu este acolo cel~ce m-a botezat\". Deci, s-a mirat domnul \u015fi a zis c\u0103tre alt\u0103 slug\u0103: \"Mergi de cheam\u0103 pe preot\". Iar sluga, merg\u00e2nd, l-a aflat pe el ispr\u0103vind de \u00eengrijit Sfintele Daruri \u015fi l-a chemat pe el. Iar dup\u0103 ce a venit, a zis st\u0103p\u00e2nul c\u0103tre copilul cel botezat: \"Cum de ai zis tu c\u0103 nu este acolo cel ce te-a botezat? Cine dar este acesta?\". Iar copilul a zis: \"Cu adev\u0103rat, St\u0103p\u00e2ne, nu m-a botezat pe mine acesta, c\u0103 cel ce m-a botezat avea fa\u0163a ca un fulger \u015fi str\u0103lucea ca soarele \u015fi acela a f\u0103cut dumnezeiasca slujb\u0103. Iar c\u00e2nd slujea acel \u00eenfrico\u015fat preot, acest preot, st\u0103tea afar\u0103, \u00eenaintea bisericii, legat cu lan\u0163 de fier peste grumajii goi, de m\u00e2ini \u015fi de~picioare. \u015ei-l \u0163ineau pe el doi vine\u0163i buza\u0163i \u015fi groaznici, p\u00e2n\u0103 ce acela cu chipul luminos a sf\u00e2r\u015fit dumnezeiasca Liturghie. \u015ei \u00eenc\u0103 era el \u00een biseric\u0103 atunci, c\u00e2nd am venit eu la tine, st\u0103p\u00e2ne, \u015fi tu m-ai trimis s\u0103-l chem pe el\".\r\n\u015ei acestea auzindu-le domnul, s-a mirat \u015fi fric\u0103 l-a cuprins pe el pentru cele ce se ziceau de c\u0103tre copil. Deci, lu\u00e2nd de m\u00e2n\u0103 pe preot, l-a dus pe el \u00een c\u0103mara sa \u015fi i-a zis lui: \"Ce sunt acestea, pe care le spune copilul?\". Iar preotul, c\u0103z\u00e2nd la picioarele domnului aceluia, cu lacrimi, a zis: \"De vreme ce Domnul Dumnezeul meu n-a t\u0103inuit de st\u0103p\u00e2nul meu cele despre mine, \u00ee\u0163i voi spune adev\u0103rul:~\"Eu st\u0103p\u00e2ne al meu, c\u00e2nd eram la locul \u015fi patria mea, fiind ispitit de vr\u0103jma\u015ful sufletelor noastre, am c\u0103zut \u00een p\u0103cat. \u015ei \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se episcopul meu, mi-a dat mie canon ca s\u0103 nu m\u0103 mai ating de cele preo\u0163e\u015fti. \u00cens\u0103 eu, s\u0103rac fiind \u015fi f\u0103r\u0103 de popor neput\u00e2nd tr\u0103i, am venit aici \u015fi tu, st\u0103p\u00e2nul meu, milostivindu-te spre str\u0103in\u0103tatea \u015fi s\u0103r\u0103cia mea, m-ai primit pe mine \u00een casa ta. Iar eu, tic\u0103losul, c\u0103lc\u00e2nd con\u015ftiin\u0163a mea \u015fi canonul cel dumnezeiesc nep\u0103zind, \u015fi ve\u015fnicele \u015fi \u00eenfrico\u015fatele munci uit\u00e2ndu-le, am slujit p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. \u00cens\u0103, de vreme ce Dumnezeu a descoperit cele despre mine, nu mai sunt vrednic de acum nici s\u0103 privesc la~tine, st\u0103p\u00e2nul meu\".\r\nDeci, acestea auzind, domnul acela i-a zis lui: \"Omule, mai de folos \u00ee\u0163i era \u0163ie s\u0103-\u0163i ceri p\u00e2inea ta, dec\u00e2t, pentru via\u0163a aceasta vremelnic\u0103, s\u0103 calci porunca lui Dumnezeu, \u00eendr\u0103znind la cele de neatins \u015fi \u00eenfrico\u015fate, c\u0103 despre acestea zice dumnezeiescul Apostol, c\u0103 \u00eengerii doresc s\u0103 priveasc\u0103, dar tu cum ai \u00eendr\u0103znit, nevrednic fiind?! \u00cens\u0103 de vreme ce iubitor de oameni este Dumnezeu \u015fi prime\u015fte pe cel ce se poc\u0103ie\u015fte cu adev\u0103rat, mergi dar la o m\u00e2n\u0103stire, \u015fi mult s\u0103 te c\u0103ie\u015fti \u00een cealalt\u0103 vreme a vie\u0163ii tale, ca s\u0103-\u0163i fie \u0163ie milostiv Domnul Iisus Hristos, pentru o necur\u0103\u0163ie ca aceea a ta. C\u0103 nu este alt p\u0103cat mai r\u0103u,~afar\u0103 de acela c\u00e2nd preotul, nevrednic fiind, \u00eendr\u0103zne\u015fte a sluji tainele lui Dumnezeu\". \u015ei acestea zic\u00e2nd, l-a trimis pe d\u00e2nsul la m\u00e2n\u0103stire. Dumnezeului nostru slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00cenv\u00e3\u0163\u00e3tur\u00e3 la \u00cenaintepr\u0103znuirea Botezului Domnului","content":"S\u0103 ave\u0163i \u015ftire, fra\u0163ilor, c\u0103 ast\u0103zi este postul cel dinaintea Botezului Domnului, s\u0103 v\u0103 aduna\u0163i, drept aceea, \u00een Biseric\u0103, pentru slavoslovia ceasurilor \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti, ca o intrare \u00een lumina praznicului. Cunoscut v\u0103 este, fra\u0163ilor, c\u0103 la v\u00e2rsta de 30 de ani de via\u0163\u0103 t\u0103inuit\u0103, sfin\u0163it\u0103 prin munca m\u00e2inilor sale \u015fi prin ascultare, Domnul Iisus vine \u015fi Se descoper\u0103 lumii la Iordan, primind Botezul Sf\u00e2ntului Ioan Proorocul. \u015ei sunt dou\u0103 darurile pe care ni le face Domnul, oamenilor \u015fi lumii, la~Botezul S\u0103u: pe de o parte, un dar de cur\u0103\u0163ire, de sp\u0103lare, de isp\u0103\u015fire, de poc\u0103in\u0163\u0103 pentru toate p\u0103catele lumii; iar, pe de alt\u0103 parte, un dar de \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire din Lumina \u015fi din sfin\u0163enia Duhului Sf\u00e2nt. \u00cen scurt, un dar de smerenie \u015fi de isp\u0103\u015fire, pe de o parte, \u015fi un dar de pream\u0103rire \u015fi de ridicare a firii noastre la lumin\u0103 \u015fi la sfin\u0163enie, pe de alt\u0103 parte.\r\n\u015ei, \u00eentr-adev\u0103r, pe de o parte, Hristos Domnul Se smere\u015fte la Iordan, ca s\u0103 ia asupra Lui p\u0103catele lumii \u00eentregi \u015fi ale fiec\u0103ruia din noi \u00een parte, \u015fi le isp\u0103\u015fe\u015fte prin \u00eensu\u015fi faptul c\u0103 Se smere\u015fte \u015fi prime\u015fte botezul p\u0103c\u0103to\u015filor, El Care este f\u0103r\u0103 de p\u0103cate. Dar, pe de alt\u0103~parte, Hristos Domnul e preasl\u0103vit la Iordan, pentru c\u0103, atunci c\u00e2nd se deschid Cerurile, descoperim c\u0103 Domnul Hristos e Dumnezeu-Fiul, Cel venit \u00een trup omenesc, plin de har \u015fi de adev\u0103r, c\u0103 El necontenit \u00eemparte har \u015fi adev\u0103r celor ce cred \u00eentr-\u00censul \u015fi c\u0103, astfel, El \u00eennoie\u015fte, pream\u0103re\u015fte \u015fi ridic\u0103 necontenit firea noastr\u0103 la lumina \u015fi la sfin\u0163enia ei cea dint\u00e2i.\r\nCu adev\u0103rat, praznic al m\u00e2ntuirii noastre este praznicul de ast\u0103zi. E ca o chemare a Duhului Sf\u00e2nt s\u0103 ne cur\u0103\u0163im de p\u0103cate \u015fi, totodat\u0103, o chemare, s\u0103 ne ridic\u0103m \u015fi s\u0103 slujim pe Dumnezeu \u015fi pe oameni \u00een credin\u0163\u0103, \u015fi pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos s\u0103 mergem.\r\n~\u00cenl\u0103untrul nostru s-a n\u0103scut, ca o lumin\u0103, dorin\u0163a \u015fi c\u0103utarea de a crede \u015fi de a urma pe Domnul nostru Iisus Hristos. Drept aceea \u015fi noi, fra\u0163ilor, av\u00e2nd un St\u0103p\u00e2n Milostiv ca Acesta, s\u0103 nu ne lenevim, ci \u00een toate zilele s\u0103 ne rug\u0103m Lui, pentru toate p\u0103catele cele ce le-am f\u0103cut, unele cu be\u0163ii \u015fi cu minciuni, altele cu l\u0103comii \u015fi cu ho\u0163ii, c\u0103 pentru toate acestea avem a r\u0103spunde \u00eenaintea lui Dumnezeu, la \u00cenfrico\u015fata Judecat\u0103 a lui Hristos; \u015fi robul \u015fi cel slobod \u015fi bogatul \u015fi s\u0103racul, c\u0103 acolo nu este judecat\u0103 dup\u0103 mit\u0103, nici dup\u0103 fa\u0163\u0103. Nimeni nu poate s\u0103 ajute altuia, nici tat\u0103l pe fiu, nici maica pe fiic\u0103, nici frate pe frate, nici sluga pe~st\u0103p\u00e2n. Ci, pe fiecare, faptele sale ori \u00eel vor \u00eendrept\u0103\u0163i, sau \u00eel vor os\u00e2ndi.\r\nDrept aceea, fra\u0163ilor, s\u0103 nu t\u0103inuim p\u0103catele noastre, ci, m\u0103rturisindu-ne duhovnice\u015ftilor p\u0103rin\u0163i, s\u0103 ne poc\u0103im de ele prin curata m\u0103rturisire. C\u0103 de le vom t\u0103inui pe ele aici, apoi bucurie mare facem vr\u0103jma\u015fului, iar de le vom m\u0103rturisi, apoi pl\u00e2ns facem vr\u0103jma\u015fului, iar lui Dumnezeu bucurie. \"C\u0103 mai mult\u0103 bucurie se face \u00een Ceruri\", zice Domnul, \"pentru un p\u0103c\u0103tos care se poc\u0103ie\u015fte, dec\u00e2t pentru nou\u0103zeci \u015fi nou\u0103 de drep\u0163i care n-au nevoie de poc\u0103in\u0163\u0103\".\r\nDe ce, dar, fra\u0163ilor, nu voim noi s\u0103~ne poc\u0103im c\u00e2nd vreodat\u0103 c\u0103dem \u00een vreun p\u0103cat, ci \u015fi p\u00e2n\u0103 la moarte petrecem \u00eentr-\u00eensul, ba \u015fi alte p\u0103cate \u00eenc\u0103 mai ad\u0103ug\u0103m? Dar noi, dimpotriv\u0103, s\u0103 lep\u0103d\u0103m p\u0103catele \u015fi s\u0103 ne cur\u0103\u0163im de ele, m\u0103rturisindu-le, strig\u00e2nd lui Dumnezeu \u015fi zic\u00e2nd: \"St\u0103p\u00e2ne, gre\u015fit-am la cer \u015fi \u00eenaintea Ta \u015fi nu suntem vrednici a ne numi fii ai T\u0103i, ci s\u0103 ne faci pe noi ca pe unul din arga\u0163ii T\u0103i, \u015fi ne iart\u0103 nou\u0103 p\u0103catele noastre, precum \u015fi noi iert\u0103m pe cei ce ne-au gre\u015fit nou\u0103\". \r\n\u015ei s\u0103 nu se \u00eendoiasc\u0103 nimeni din noi, de adev\u0103rul c\u0103 ne vom scula din mor\u0163i \u015fi vom r\u0103spunde pentru faptele noastre, de vreme ce, ne vom scula to\u0163i, fra\u0163ilor, \u015fi vom~r\u0103spunde pentru fapte, pentru g\u00e2nduri \u015fi cuvinte. \r\nC\u0103 pentru aceasta a venit la noi Fiul lui Dumnezeu, ca s\u0103 strice lucrurile neprietenului divol \u015fi ne-a ar\u0103tat nou\u0103 calea m\u00e2ntuirii prin poc\u0103in\u0163\u0103 \u015fi a stricat moartea cu a Sa moarte \u015fi pururea ne cheam\u0103 pe noi, prin Sfintele Scripturi, \u00eentru \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Sa. \r\nS\u0103 nu ne lep\u0103d\u0103m, dar, de El, pentru pu\u0163in\u0103 poft\u0103, pentru c\u0103 va veni iar\u0103\u015fi din cer, \u00eentru slava Sa, ca s\u0103 judece viii \u015fi mor\u0163ii \u015fi s\u0103 r\u0103spl\u0103teasc\u0103 fiec\u0103ruia dup\u0103 faptele sale. S\u0103 credem, dar, c\u0103 nu t\u00e2rziu va veni. C\u0103 despre ziua aceea Domnul Dumnezeu a hot\u0103r\u00e2t, zic\u00e2nd: \"Nimeni nu-L \u015ftie pe El~c\u00e2nd va veni, nici \u00eengerii din cer, ci numai Tat\u0103l singur\". Drept aceea, a zis: \"Totdeauna lucr\u00e2nd binele, gata s\u0103 fi\u0163i spre r\u0103spunsul \u015fi \u00eent\u00e2mpinarea Lui, ca s\u0103 pute\u0163i sc\u0103pa \u00een ziua cea rea \u015fi s\u0103 sta\u0163i \u00eenaintea Fiului lui Dumnezeu, neru\u015fina\u0163i, sl\u0103vind pe Preasf\u00e2nta Treime, pe Tat\u0103l \u015fi pe Fiul \u015fi pe Sf\u00e2ntul Duh, acum \u015fi pururea \u015fi-n vecii vecilor. Amin."},{"title":" Despre cei r\u0103zvr\u0103ti\u0163i \u015fi nemul\u0163umitori (Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur)","content":"Vreti, oare, s\u0103 va ar\u0103t voua, din Scripturi, de cate bunatati s-a indulcit poporul ales, de la Dumnezeu? Oare, nu toata faptura cea v\u0103zut\u0103 era preg\u0103tit\u0103 pentru primirea acestor bunatati? C\u0103 minunat era si felul vietii lor; nici la t\u00e2rg nu umblau, nici nu cumparau si din toate se indulceau, c\u0103 nici cu plugul nu arau pamantul, nici semin\u0163e nu semanau, nici de ploi nu aveau trebuin\u0163\u0103, nici la arie nu v\u00e2nturau gr\u00e2u, nici la moar\u00e2 nu m\u00e2cinau, nici cuptoare nu zideau,~nici foc, nici lemne nu duceau in casele lor, nici p\u00e2ine nu coceau, nici haine nu \u0163eseau, ci, toate, se faceau lor, prin cuvantul lui Dumnezeu si aveau masa indestulat\u0103, fara de nicio osteneala, pentru ca asa ii hranea pe ei Dumnezeu, cu man\u0103 \u015fi nu le cerea lor nicio osteneala.\r\n\r\nIar hainele \u015fi incaltamintea nu li se \u00eenvecheau, nici nu se rupeau, nici firea cea trupeasc\u0103 nu \u015ftia de boal\u0103. Si picioarele lor nu se v\u0103t\u0103mau, m\u0103car c\u0103 at\u00e2t de lung\u0103 vreme au umblat. Iar de doctori \u015fi de buruieni nu se pomenea, fiindc\u0103 orice boal\u0103 se luase de la ei. \"Si i-a scos pe ei\", zice Psalmistul, \"cu argint \u015fi cu aur, \u015fi nu era, \u00een~semin\u0163iile lor, bolnav\" (Psalmi 104, 36). Fiindca, dupa ce au plecat din Egipt, nu au simtit osteneala, nici zaduful soarelui nu a ars capetele lor, pentru c\u0103 norii ap\u0103rau tot poporul. Iar noaptea, nu aveau trebuin\u0163\u0103 de lum\u00e2nare, ci aveau st\u00e2lpul de foc, care v\u0103rsa lumin\u0103 f\u0103r\u0103 de m\u0103sur\u0103, \u015fi le arata lor calea \u015fi, ca un pov\u0103\u0163uitor iscusit, \u00eei ducea pe ei prin pustia cea mare. \u015ei a umblat poporul, nu numai pe p\u0103m\u00e2nt, ci \u015fi pe mare, ca pe uscat, \u015fi ca pe o piatr\u0103 tare a umblat.\r\nIar, c\u00e2nd au intrat vr\u0103jma\u015fii lor \u00een mare, ceea ce \u015ftia s\u0103 fac\u0103 apa, aceea a f\u0103cut: poporului ales i-a fost marea ca o cale curat\u0103, iar vrajmasilor, morm\u00e2nt. Pe aceia i-a~trecut bine, iar pe egipteni, r\u0103u i-a \u00eenecat.\r\n\r\nC\u0103 apa, fiind f\u0103r\u0103 de pricepere, a \u00eemplinit porunca, ca un om cuminte. Unora, ca un str\u0103jer, iar, altora ca un pierz\u0103tor, le-a fost; \u00een acea zi, dou\u0103 lucruri potrivnice a \u00eemplinit. \u015ei ce ar putea sa mai zica cineva? C\u0103 piatra, r\u00e2uri de ap\u0103 slobozea, \u015fi pasarile, ca ni\u015fte nori, acopereau pamantul, pentru ei.\r\n\r\nSi, iar\u0103\u015fi, ce s\u0103 zic\u0103, apoi, de minunile din Egipt, \u015fi de faptele cele preaslavite din pustie? C\u0103, f\u0103r\u0103 de s\u00e2nge, ca \u015fi cum s-ar fi jucat, biruiau potrivnicul, cu puterea Dumnezeului lor, supunandu-l f\u0103r\u0103~de arme. Si, iarasi, tr\u00e2mbi\u0163\u00e2nd \u015fi c\u00e2nt\u00e2nd, au invins pe \u00eemp\u0103ra\u0163ii vr\u0103jma\u015fi. C\u0103 aveau \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, iar nu arme. \u015ei, era pentru ei doar ca o d\u0103n\u0163uire, mai mult decat r\u0103zboi, cele ce f\u0103ceau. C\u0103 toate aceste minuni nu le f\u0103cea Dumnezeu numai pentru trebuin\u0163a lor \u015fi, prin aceasta, numai s\u0103 se laude, ci le f\u0103cea, mai ales, pentru ca ceea ce \u00eei \u00eenv\u0103\u0163a Moise, s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103. Si, toat\u0103 faptura, de pretutindeni, le era lor ajut\u0103toare, fiindc\u0103, iat\u0103, \u015fi marea striga, pe unii, adic\u0103, trec\u00e2ndu-i ca pe uscat, iar pe al\u0163ii \u00eenec\u00e2ndu-i cu ap\u0103. \u015ei apele Nilului, acelasi glas \u00eel slobozeau, prefacandu-le pe toate \u00een sange, \u00een multime de broa\u015fte, \u00een l\u0103custe,~omizi si pucioas\u0103. Si toate aceste prosl\u0103vite minuni, ale lui Dumnezeu, tineau loc de c\u0103r\u0163i, care niciodat\u0103 nu se \u015fterg, ci, \u00een toate zilele, \u00eennoit\u0103 aducere aminte erau.\r\n\r\nSi, dup\u0103 at\u00e2tea daruri \u015fi dup\u0103 at\u00e2t de mari minuni, si dupa mila cea negraita si dupa atatea invataturi date lui Moise, si dupa acele mari biruinte, dupa masa cea mare si dupa indestulata bautura de vin si dupa negraita slava pe care au avut-o mai presus decat toti oamenii - deci, dupa toate acestea - fiindca erau nesupusi si neascultatori, si-au facut un vitel si s-au inchinat capului de bou, dorind sa-si faca lor dumnezei~si voiau sa aiba lege noua, uitand toate binefacerile de la Dumnezeu. Si la nimic nu le-a folosit lor invatatura lui Moise, fiind ei insisi necredinciosi.\r\n\r\nDrept aceea, va rog, pe voi, fiilor, sa nu fim slabi in credinta, pentru ca, r\u0103t\u0103cind de la calea cea dreapt\u0103, sa nu cadem in rautate. Dumnezeului nostru, slava!"},{"title":" Despre omul cu dou\u0103 fe\u0163e, averi \u015fi alte gre\u015feli (Cuv\u00e2nt al lui Isus Sirah)","content":"Nu te bizui pe averile tale si sa nu zici: \"Am destule\". Nu urma dorintelor tale si puterii tale, ca sa umbli dupa poftele inimii tale. Si sa nu zici: \"Cine ma va birui?\". Pentru c\u0103 Domnul nu va intarzia sa te pedepseasca.\r\n\r\nSa nu zici: \"Am gresit si nu mi s-a intamplat nimic rau, pentru ca Domnul este indelung-rabdator\". Pentru curatie, sa nu fii fara de frica, ca sa nu adaugi pacate peste pacate.\r\n\r\n~Sa nu zici: \"Mila Lui este mare. El va curati multimea pacatelor mele\". C\u0103 mila si mania, de la El sunt, si mania Lui va cadea peste cei pacatosi.\r\n\r\nNu intarzia s\u0103 te intorci la Domnul si nu amana din zi in zi, c\u0103 fara de veste va izbucni m\u00e2nia Domnului \u015fi-n ziua razbunarii vei fi dat pieirii.\r\n\r\nNu te increde in avutiile tale castigate pe nedrept, c\u0103 nimic nu-ti vor folosi in ziua Judec\u0103\u0163ii.\r\nNu te pleca la orice v\u00e2nt si nu umbla pe orice cale: asa este pacatosul, cel cu doua fe\u0163e.\r\n\r\n~Fii statornic in cugetul tau si unul sa fie cuvantui tau. Fii grabnic la ascultat si zabavnic la dat raspunsul. De stii, raspunde aproapelui tau, iar, de nu, pune-ti mana peste gur\u0103.\r\n\r\nSlava si batjocura stau in cuvinte si limba omului le face sa cad\u0103. Sa nu fii barfitor si, cu limba ta, sa nu inseli, c\u0103 peste fur zace rusine, si o grea ocara peste cel cu doua fe\u0163e.\r\nS\u0103 nu gre\u015fe\u015fti, nici in lucruri mari, nici in cele mici. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Vasilie cel Mare, despre moarte…","content":"Fratilor, sa ne temem de moarte si sa ne infricosam. Sa ne temem si de focul gheenei, ca vesnic este. Sa ne temem de foc, ca nestins este. Sa ne temem de tartar, ca n-are parte de bucurie. Sa ne temem de intuneric, ca nu se impartaseste de lumina. Sa ne temem de viermi, ca fara de moarte sunt. Sa ne temem de ingerii cei de la judecata, ca nemilostivi sunt. Vai si amar mie, ca Tu Doamne graiesti cu tarie, iar eu nu Te aud, cand imi vorbesti mie. O, suflete, departeaza-te de la toate spurcaciunile si de la toate~lucrurile cele rele. Vai mie, ca lacasul Tau l-am spurcat si pe Duhul Sfant L-am scarbit, Dumnezeule, drepte sunt lucrurile Tale si Judecatile. Ca, pentru un pacat mic ma lipsesc si ma despart de desfatarea Raiului si de Imparatia cerurilor si fara de moarte ma voi osandi si, pentru dulceata trupeasca, focului sa ma dau. Dreapta este judecata Domnului, ca ma invata pe mine si eu nu o ascult, imi aduce marturii, iar eu le batjocoresc.\r\n\r\nAsa vei incepe a grai inaintea mortii, cu parere de rau. Drept aceea, fratilor, nimic sa nu cinstiti decat dragostea. Ca mult gresim, in~toate zilele, in toate vremile, ceasurile si noptile. Pentru aceasta, dragoste sa avem, ca ea acopera multime de pacate. Ca vom folosi, fiilor, macar de am dobandi toata lumea, iar mantuitoarea dragoste nu o vom avea? Si ce ar folosi, de ar face cineva o masa mare, ca sa ospateze imparati si domni si ar gati de toate celelalte bunatati, cate ii trebuie, iar bucatele n-ar avea sare? Oare s-ar putea sa manance cineva din masa aceea? Si nu numai ca a gatit toate acele bunatati in zadar, dar se va simti si rusinat, fata de cei chemati. Asa, si aici, fratilor mei, ce vom spori, ostenindu-ne in desert, atat de mult, fara de dragoste? Ca, fara de~dragoste, tot lucrul este necurat. De ar avea cineva feciorie, postire, priveghere, rugaciune, primire de straini sau ar aduce dar lui Dumnezeu si roadele sale la biserica, sau orice altceva de ar face, fara de dragoste, toate ca nimic se arata lui Dumnezeu, ca nu are trebuinta de ele. Sa nu gandesti ca, fara dragoste, vei face ceva, vreodata. Iar de vei zice: \"Nu voiesc sa ma impac cu fratele meu, dar pe Hristos il iubesc\", vei fi un mincinos, caci te arata pe tine Ioan Apostolul, zicand: \"Sfarsitul legii este dragostea.\" O, ce putere are dragostea cea nebiruita. Si ce putere are dragostea cea nemasurata. Nimic nu este mai~mare, decat dragostea, nici in cer, nici pe pamant. Aceasta sfanta dragoste este inceputul faptelor bune. Dragostea este semnul a toata fapta buna. Este sarea tuturor bunatatilor. Ea nu se inalta. Este implinirea legii. Dragostea s-a salasuit in inima lui Abel. Ea le-a ajutat patriarhilor; drept aceea, au si pazit-o. Tot ea a salasuit si in profeti. Dragostea l-a facut, si pe David, lacas al Duhului Sfant. Aceasta, inca si pe Iov l-a intarit. Si ce sa graiesc mai mult? Ea, si pe Fiul lui Dumnezeu, din cer, la noi L-a pogorat. Din dragoste tot lucrul bun s-a facut. Ca prin ea moartea s-a omorat, iadul s-a robit si Adam s-a innoit. Prin dragoste, una s-au~facut, ingerii cu oamenii. Prin dragoste, Raiul s-a deschis. Pentru dragoste, Imparatia lui Dumnezeu s-a propovaduit. Prin ea, pustietatile s-au prefacut in niste cetati, iar pescarii s-au inteleptit. Ea muntii si pesterile s-au umplut de cantari. Ea a invatat pe barbati si pe femei, sa umble pe calea cea stramta si cu greutati.\r\n\r\nDar, cum sa tac despre faptele dragostei, de care si ingerii se minuneaza? Dragostea, de care si ingerii se minuneaza? Dragostea este aducatoarea a tot lucrul cel bun Fericit este omul, care a aflat dragostea cea adevarata si nefatarnica, precum a zis Stapanul,~ca mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca, adica, cineva sa-si puna sufletul sau pentru aproapele. Pe aceasta dragoste, avand-o Pavel Apostolul, a zis: \"Dragostea nu face rau aproapelui, nu rasplateste nimanui, rau pentru rau, nici clevetire pentru clevetire.\" Deci, pe aceasta dragoste afland-o, pe nici unul nu-l vei trece cu vederea, nici nu vei invrajbi, nici nu vei carti, nici nu vei ura pe fratele tau, candva. Si vei iubi, nu numai pe cei care te iubesc, ci si pe cei ce te urasc pe tine. Aceasta dragoste sfanta, avand-o intaiul Mucenic Stefan, pentru cel ce-l ucideau cu pietre, se ruga lui Dumnezeu, zicand: \"Doamne, nu le socoti lor~pacatul acesta \"Fericit este omul, acela, care, mai intai, de toate, o are pe ea, ca plata lui in fiecare zi creste. Acestuia i s-a pregatit cununa. Pe aceasta toti ingerii il fericesc. De aceasta, Dumnezeu, niciodata, nu se desparte, ca Dumnezeu dragoste este. Cela ce petrece in dragoste intru Dumnezeu petrece si Dumnezeu intru el. Si, prin dragoste, toate sunt. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" Cuv\u00e2nt din \u00cen\u021belepciune, pentru \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura fiilor…","content":"Luati aminte, voi, cu dinadinsul, la cele ce s-au zis, ca sa dati invatatura copiilor vostri, din tanara varsta. Ca zice inteleptul: \"Cela ce iubeste pe fiul sau, varga sa nu o cruta, ci il pedepseste pe el din tinerete, ca, la batranetile lui, sa aiba odihna.\" Iar de nu-l vei pedepsi pe el din tinerete, apoi, indaratnicindu-se, nu se va supune tie. Ca se zice, la intaia Carte a imparatilor asa: \"A fost in Ierusalim un oarecare preot, anume Eli, smerit si bland, placut lui Dumnezeu, la tot lucrul bun. Si acesta avea doi fii si vazandu-i pe ei~ca umbla rau, nu-i certa, nici nu-i oprea, nici nu-i invata sa se teama de Dumnezeu, si nu-i pedepsea cu toiagul, ci ii lasa pe ei in voia lor, iar ei, in nebunie si nepedepsire fiind, faceau toate rautatile. Deci, a zis Dumnezeu, lui Eli, tatal lor: \"De vreme ce nu ai invatat pe fii tai, vor muri ei de sabie. Si tu insuti si toata casa ta va pieri acum, pentru fiii tai, pentru ca nu i-ai invatat pe ei sa se teama de Dumnezeu.\" Ca, macar ca a fost multi ani preot in Israil si dupa placerea lui Dumnezeu a vietuit, insa, de vreme ce fiii sai, nu s-a ingrijit, pentru aceea rau a pierit.\r\n\r\nAuzit-ati, oare, fratilor, cum a facut~Dumnezeu lui Eli in Legea Veche? Dar ce vom patimi noi, cei ce suntem in Legea Noua, daca nu vom invata pe fiii nostri, spre bine? Pentru aceasta si Sfantul Ioan Gura de Aur zice: \"Cel ce nu-si invata pe fiii sai, sa fie intelepti, acela, mai amar decat talharii, se va osandi, ca talharul omoara trupul, iar acela, sufletul.\" Insa, voi, fratilor si fiilor iubiti, invatati pe fii vostri din tinerete, la toata legea lui Dumnezeu si la obiceiul cel bun ca, primind frica Domnului, sa nu va intristeze pe voi la batranetile voastre. Iar, de nu te-ar asculta fiii rai, apoi sa nu cruti varga ta.\r\n\r\nFratilor, invatati pe fiii vostri sa se~teama de Dumnezeu si sa paraseasca obiceiurile cele rele, ca sa nu pieriti rau. Si voi, preotii, invatati pe fiii vostri, cei duhovnicesti, legandu-i prin canoane. Ca, daca voi nu-i veti lega aici, apoi, va asteapta pe voi legaturile cele nedezlegate. Iar, pe copiii vostri sa-i invatati, pedepsindu-i nu numai prin cuvant, ci si cu toiagul, ca, acum, sa nu patimiti rusine de la oameni, pentru dansii, iar in veacul ce va sa fie, osanda, dimpreuna cu dansii. Dar aceasta nu numai preotilor se cade, ci si tuturor crestinilor, ca, adica, sa-si invete pe fiii lor spre bine."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Preacuviosului P\u0103rintelui nostru Efrem Sirul, despre rug\u0103ciune","content":"Fericit lucru, cu adev\u0103rat, este a nu p\u0103c\u0103tui, iar dac\u0103 vreunii vor p\u0103c\u0103tui, s\u0103 nu dezn\u0103d\u0103jduiasc\u0103, ci s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 pentru cele \u00een care au p\u0103c\u0103tuit, ca prin pl\u00e2ns, iar\u0103\u015fi, s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 fericirea. Deci, bun lucru este totdeauna a ne ruga \u015fi a nu ne \u00eengreuna \u015fi, rug\u00e2ndu-ne a nu sl\u0103bi, dup\u0103 cum a zis Domnul \u015fi apoi Apostolul: \"Ne\u00eencetat ruga\u0163i-v\u0103, adic\u0103 noaptea \u015fi ziua \u015fi \u00een tot ceasul\". \u015ei nu numai c\u00e2nd intri \u00een biseric\u0103, iar \u00een celelalte ceasuri s\u0103 fii f\u0103r\u0103 de grij\u0103, ci ori de lucrezi, ori~de dormi, ori de c\u0103l\u0103tore\u015fti, ori de m\u0103n\u00e2nci, ori de bei, ori de zaci, s\u0103 nu-\u0163i curmi rug\u0103ciunea ta, c\u0103 nu \u015ftii c\u00e2nd va veni Cel Ce va cere sufletul t\u0103u de la tine. S\u0103 nu a\u015ftepti Duminica sau s\u0103rb\u0103toarea sau un anume loc, ci, precum a zis Proorocul David: \"\u00cen tot locul st\u0103p\u00e2nirii Lui\". Deci, ori \u00een biseric\u0103 de e\u015fti, ori \u00een casa ta, ori la \u0163arin\u0103, ori vite de pa\u015fti, ori cl\u0103diri de faci, ori la ospe\u0163e de te afli, de rug\u0103ciune s\u0103 nu te dep\u0103rtezi. Iar c\u00e2nd po\u0163i, pleac\u0103-\u0163i \u015fi genunchii, iar c\u00e2nd nu po\u0163i, roag\u0103-te cu mintea, \u015fi seara \u015fi diminea\u0163a \u015fi \u00een amiaz\u0103-zi. Dac\u0103 rug\u0103ciunea ta va merge \u00eenaintea muncii \u015fi, scul\u00e2ndu-te din pat, mi\u015fc\u0103rile tale cele dint\u00e2i prin~rugaciune se vor face, atunci \u015fi p\u0103catul nu afl\u0103 intrarea \u00een sufletul t\u0103u.\r\nRug\u0103ciunea este p\u0103zitoare a \u00eentregii \u00een\u0163elepciuni, a m\u00e2niei pedepsire, a \u00eeng\u00e2mf\u0103rii umilire, a pomenirii de r\u0103u cur\u0103\u0163ire, a invidiei surpare, a p\u0103g\u00e2n\u0103t\u0103\u0163ii \u00eendreptare. Rug\u0103ciunea este putere a trupurilor, oc\u00e2rmuire a casei, bun\u0103 a\u015fezare a cet\u0103\u0163ii, t\u0103rie a \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei, biruin\u0163\u0103 \u00een r\u0103zboaie, \u00eentemeierea p\u0103cii. Rug\u0103ciunea este pecete a fecioriei, credin\u0163\u0103 a nun\u0163ii, arm\u0103 a c\u0103l\u0103torilor, a celor ce dorm p\u0103zitoare, a celor ce privegheaz\u0103 \u00eendr\u0103zneal\u0103, a plugarilor bun\u0103 aducere de roade, a cor\u0103bierilor m\u00e2ntuire.\r\nRug\u0103ciunea este ajut\u0103toarea celor~ce se judec\u0103, sl\u0103bire a celor lega\u0163i, inima bun\u0103 a celor \u00eentrista\u0163i, dulcea\u0163\u0103 a celor ce se bucur\u0103, m\u00e2ng\u00e2iere a celor ce pl\u00e2ng, praznic al celor ce nasc, cunun\u0103 a celor c\u0103s\u0103tori\u0163i, \u00eengropare a celor ce mor. Rug\u0103ciunea este vorbirea cu Dumnezeu, \u00eentocmai cinstire cu \u00eengerii, a bun\u0103t\u0103\u0163ilor sporire, abatere de la r\u0103ut\u0103\u0163i, \u00eendreptare p\u0103catelor. Rug\u0103ciunea lui Iona i-a facut cas\u0103 \u00een p\u00e2ntecele chitului, iar pe Ezechia din por\u0163ile mor\u0163ii, la via\u0163\u0103 l-a \u00eentors. Tinerilor din Babilon, v\u0103paia cuptorului \u00een stropi de rou\u0103 a pref\u0103cut-o, iar Ilie, prin rug\u0103ciune, a legat cerul s\u0103 nu plou\u0103 trei ani \u015fi \u015fase luni.\r\nVede\u0163i, fra\u0163ilor, c\u00e2te poate~rug\u0103ciunea. \u00cen toat\u0103 via\u0163a oamenilor nu este alt\u0103 avere mai cinstit\u0103 dec\u00e2t rug\u0103ciunea. De aceasta niciodat\u0103 s\u0103 nu v\u0103 dep\u0103rta\u0163i. Ci, s\u0103 ne rug\u0103m, ca nu de\u015fart\u0103 s\u0103 se fac\u0103 osteneala noastr\u0103, precum a zis Domnul: \"Cand sta\u0163i, ruga\u0163i-v\u0103, l\u0103sa\u0163i orice ave\u0163i asupra cuiva, ca \u015fi Tat\u0103l vostru Cel Ceresc s\u0103 v\u0103 lase gre\u015felile voastre\". Vede\u0163i, fra\u0163ilor, c\u0103 \u00een zadar ne ostenim, rug\u00e2ndu-ne, dac\u0103 avem vrajb\u0103 cu cineva.\r\n\u015ei iar\u0103\u015fi, Domnul zice: \"Dac\u0103 \u00ee\u0163i vei aduce darul t\u0103u la altar \u015fi acolo \u00ee\u0163i aduci aminte c\u0103 are cineva ceva asupra ta, las\u0103-\u0163i darul t\u0103u \u00eenaintea altarului \u015fi, duc\u00e2ndu-te, \u00eempac\u0103-te \u00eent\u00e2i cu fratele t\u0103u \u015fi, atunci,~venind, adu-\u0163i darul t\u0103u\". A\u015fadar, ar\u0103tat este c\u0103, dac\u0103 nu vei face aceasta mai \u00eent\u00e2i, toate c\u00e2te aduci sunt neprimite. Iar dac\u0103 vei face porunca St\u0103p\u00e2nului, atunci cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 roag\u0103-te Domnului, zic\u00e2nd: \"Las\u0103-mi, St\u0103p\u00e2ne, datoriile mele, precum \u015fi eu am l\u0103sat fratelui meu, \u00eemplinind porunca Ta\". \u015ei-\u0163i va r\u0103spunde Iubitorul de oameni: \"Dac\u0103 ai l\u0103sat, \u00ee\u0163i las \u015fi eu. Dac\u0103 ai iertat, \u00ee\u0163i iert \u015fi eu ale tale, c\u0103 st\u0103p\u00e2nire am pe p\u0103m\u00e2nt s\u0103 iert p\u0103catele.\r\nL\u0103sa\u0163i, \u015fi vi se va l\u0103sa vou\u0103\".\r\nVede\u0163i iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea neasem\u0103nat\u0103, vede\u0163i bun\u0103tatea lui Dumnezeu cea nem\u0103surat\u0103. A\u0163i auzit, \u00een scurt,~m\u00e2ntuirea sufletelor voastre. Dumnezeului nostru, slav\u0103!"},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur","content":"Acest prea\u00een\u0163elept Ioan s-a n\u0103scut \u00een Antiohia Siriei, din p\u0103rin\u0163i boga\u0163i, tat\u0103 av\u00e2nd pe Secund voievodul, iar maica pe Antuza. Iar Meletie, Patriarhul Antiohiei, a botezat mai \u00eent\u00e2i pe Ioan \u015fi dup\u0103 aceea pe p\u0103rin\u0163ii lui. C\u0103 n-a r\u0103bdat Dumnezeu, ca un soare ca acesta \u015fi lumin\u0103tor al Bisericii, precum \u015fi p\u0103rin\u0163ii lui, s\u0103 petreac\u0103 f\u0103r\u0103 de luminare.\r\nDeci, l-au \u015fi dat pe el la \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura c\u0103r\u0163ii \u015fi au pus pe l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsul \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori \u015fi slujitori, ca s\u0103 umble cu d\u00e2nsul, iar el s\u0103 umble c\u0103lare.\r\n~Dar Ioan nu avea trebuin\u0163\u0103 de nimic, nici de slujitori, nici de cai, ci cu smerenie se nevoia la \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103. \u015ei, a\u015fa, s-a s\u0103l\u0103\u015fluit \u00eentru d\u00e2nsul \u00een\u0163elepciunea lui Dumnezeu. \u015ei \u00eei erau lui \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori, Libanius filosoful \u015fi Andragat.\r\nIar, murind tat\u0103l s\u0103u, el a r\u0103mas orfan, iar maica sa, v\u0103duv\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, c\u0103 de cur\u00e2nd ie\u015fise din casa ei p\u0103rinteasc\u0103. Deci, Ioan, duc\u00e2ndu-se la Atena, a deprins acolo toat\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura \u015fi a biruit, \u00een cuvant, \u015fi pe Antimie filosoful, \u015fi a adus pe mul\u0163i la botez. S-a \u00eentors, dup\u0103 aceasta, la Antiohia \u015fi poftea s\u0103 primeasc\u0103 via\u0163a c\u0103lug\u0103reasc\u0103. Iar maica sa, lu\u00e2ndu-l de m\u00e2na dreapt\u0103, l-a dus pe el \u00een c\u0103mara sa~\u015fi, \u015fez\u00e2nd pe marginea patului unde \u00eel n\u0103scuse pe el, v\u0103rsa p\u00e2raie de lacrimi. \u015ei, la acele lacrimi, prea pu\u0163ine cuvinte ad\u0103ug\u00e2nd, zicea c\u0103tre d\u00e2nsul: \"Eu, fiule, nu m-am veselit cu tat\u0103l t\u0103u, pentru scurtimea vie\u0163ii lui, Dumnezeu a\u015fa voindu-ne s\u0103 fim, tu orfan, iar eu v\u0103duv\u0103, \u015fi moartea tat\u0103lui t\u0103u a\u015fa f\u0103c\u00e2ndu-se. \u015ei nici un r\u0103u, din cele ce mi s-au \u00eent\u00e2mplat, n-a putut s\u0103 m\u0103 sileasc\u0103 \u015fi s\u0103 m\u0103 duc\u0103 la a doua nunt\u0103, ca s\u0103 aduc \u015fi alt b\u0103rbat \u00een casa tat\u0103lui t\u0103u. Ci, am petrecut ca \u00eentr-o furtun\u0103 sau ca \u00eentr-un cuptor de foc, \u00een v\u0103duvie r\u0103bd\u00e2nd, cu purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu, toate ispitele ce mi s-au \u00eent\u00e2mplat \u015fi, v\u0103z\u00e2ndu-\u0163i fata ta, av\u00e2nd~asemenea \u00eenchipuire cu a tat\u0103lui t\u0103u, adeseori mi se face \u015fi se p\u0103ze\u015fte \u00een sufletul meu mare adeverire \u015fi m\u00e2ng\u00e2iere. Afar\u0103 de aceasta, nici averile tat\u0103lui t\u0103u nu le-am pierdut cu nevoia v\u0103duvei \u015fi cu cheltuielile cele multe, ci \u015fi pe acelea le-am p\u0103zit \u00eentregi, fiindu-\u0163i de trebuin\u0163\u0103 spre ajutorul t\u0103u. Iar dup\u0103 ce m\u0103 vei da p\u0103m\u00e2ntului, atunci \u00ee\u0163i vei \u00eendeplini g\u00e2ndul t\u0103u, precum vei voi\".\r\nDeci, Ioan ascult\u00e2nd rug\u0103ciunile maicii sale, a a\u015fteptat moartea ei \u015fi a \u00eengropat-o pe ea. Apoi, \u015fi-a \u00eemp\u0103r\u0163it bog\u0103\u0163ia sa \u015fi pe robii s\u0103i i-a slobozit \u015fi, duc\u00e2ndu-se \u00een m\u00e2n\u0103stire, s-a c\u0103lug\u0103rit \u015fi minuni multe a \u00eenceput a face. Iar noi cu~adev\u0103rat s\u0103-i zicem maicii lui: \"Fericit\u0103 e\u015fti tu \u00eentre femei, c\u0103 un fiu ca acesta ai n\u0103scut, fericim v\u0103duvia ta, fericit\u0103 este \u015fi r\u0103bdarea ta. Pentru aceea, cu adev\u0103rat, nu te vom numi pe tine femeie, ci b\u0103rbat des\u0103v\u00e2r\u015fit, c\u0103 b\u0103rb\u0103te\u015fte, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit, ai r\u0103bdat\". Drept aceea \u015fi voi, bune femei, p\u0103r\u0103si\u0163i-v\u0103 de raut\u0103\u0163ile voastre, c\u0103 femeia cea bun\u0103 \u015fi dup\u0103 moarte \u00eel m\u00e2ntuie\u015fte pe b\u0103rbat."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Andrei cel nebun pentru Hristos, despre furul de morminte","content":"\u00cen Constantinopol a murit fiica unui dreg\u0103tor, care \u00ee\u015fi petrecuse via\u0163a sa \u00een feciorie curat\u0103.\r\nIar c\u00e2nd murea, a rugat pe tat\u0103l s\u0103u s\u0103 o \u00eengroape pe ea \u00eenaintea cet\u0103\u0163ii, la casa de s\u0103raci ce era \u00een via lor. \u015ei dac\u0103 a adormit, lu\u00e2nd-o, au dus-o la acel loc \u015fi au \u00eengropat-o dup\u0103 obiceiul cre\u015ftinesc. \u015ei, \u00eentr-acea parte era un fur de morminte care, dezgrop\u00e2nd pe mor\u0163i, dezbr\u0103ca hainele de pe d\u00e2n\u015fii. Acela, st\u00e2nd pe drum, p\u00e2ndea unde vor \u00eengropa pe acea fecioar\u0103.\r\n~\u015ei, cunosc\u00e2nd morm\u00e2ntul ei, a g\u00e2ndit c\u0103, duc\u00e2ndu-se noaptea, s\u0103 o dezgroape \u015fi s\u0103 ia de pe d\u00e2nsa \u00eembr\u0103c\u0103mintea.\r\nDeci, s-a \u00eent\u00e2mplat c\u0103 mergea \u00eentr-acolo Sf\u00e2ntul Andrei, f\u0103c\u00e2nd el, pentru Hristos, obi\u015fnuitul s\u0103u mare zel. \u015ei, cum l-a v\u0103zut pe acel fur de morminte, a cunoscut cu duhul g\u00e2ndul lui cel r\u0103u, \u015fi, vr\u00e2nd s\u0103-l abata pe el de la acel lucru, c\u0103ut\u00e2nd spre d\u00e2nsul cu chip s\u0103lbatic, ca \u015fi cum s-ar fi m\u00e2niat, i-a zis: \"A\u015fa gr\u0103ie\u015fte duhul judec\u0103\u0163ii, c\u0103tre cel ce r\u0103pe\u015fte hainele celor ce zac \u00een morminte: De acum, tu nu vei mai vedea soarele, de acum tu nu vei mai vedea ziua, nici fa\u0163\u0103 omeneasc\u0103, pentru c\u0103 se vor \u00eenchide~u\u015file casei tale \u015fi mai mult nu se vor deschide, se va \u00eentuneca \u0163ie ziua \u015fi nu se va lumina \u00een veci!\".\r\nIar el, auzind aceasta, n-a \u00een\u0163eles ce gr\u0103ie\u015fte Sf\u00e2ntul \u015fi, nelu\u00e2nd \u00een seam\u0103 cele zise, s-a dus. Dar Sf\u00e2ntul a zis c\u0103tre el: \"Deci pleci? Nu fura, c\u0103 m\u0103 jur pe Hristos, c\u0103 de vei face aceasta, nu vei mai vedea soarele\". Iar el, cunosc\u00e2nd ce i-a zis, a \u00eenceput a se mira, cum de \u00eei \u015ftie g\u00e2ndurile lui \u015fi, \u00eentorc\u00e2ndu-se c\u0103tre cel \"nebun\" pentru Hristos, a \u00eenceput a-i zice: \"Cu adev\u0103rat e\u015fti bolnav, \u00eendr\u0103citule, \u015fi gr\u0103ie\u015fti cele ne\u015ftiute \u015fi ascunse, din turburarea demonului. Dar eu m\u0103 voi duce acolo, s\u0103 v\u0103d ce este adev\u0103rat din cuvintele tale\". Iar Sf\u00e2ntul, s\u0103rind,~a trecut al\u0103turea. Apoi, tic\u0103losul acela, f\u0103c\u00e2ndu-se sear\u0103, a aflat vreme prielnic\u0103, \u015fi, duc\u00e2ndu-se, a pr\u0103v\u0103lit piatra de pe morm\u00e2nt \u015fi a intrat \u00eentr-\u00eensul \u015fi mai \u00eent\u00e2i a luat haina cea mai de deasupra \u015fi toat\u0103 podoaba, c\u0103 de mult pre\u0163 era; \u015fi, dupa ce a luat toate, a vrut s\u0103 plece. Apoi, i-a zis lui g\u00e2ndul: \"Foarte bun\u0103 este \u015fi c\u0103ma\u015fa; s\u0103 o iei pe ea!\". \u015ei, lu\u00e2nd c\u0103ma\u015fa de pe fecioar\u0103, i-a l\u0103sat trupul gol \u015fi vrea s\u0103 ias\u0103. Iar fecioara, moart\u0103 fiind, din porunca lui Dumnezeu \u015fi-a ridicat m\u00e2na sa cea dreapt\u0103 \u015fi l-a lovit pe el peste obraz \u015fi \u00eendat\u0103 au orbit ochii lui. \u015ei, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u00e2ndu-se, tic\u0103losul a \u00eenceput a tremura, \u00eenc\u00e2t, de frica aceea \u00eencepuser\u0103 a i~se mura f\u0103lcile \u015fi din\u0163ii, genunchii \u015fi toate oasele. \u015ei, deschinz\u00e2ndu-\u015fi gura sa, fecioara cea moart\u0103 a grait c\u0103tre d\u00e2nsul a\u015fa: \"Tic\u0103losule, nu te-ai temut de Dumnezeu? Nici n-ai g\u00e2ndit c\u0103 \u015fi tu e\u015fti om? Se c\u0103dea \u0163ie s\u0103 te ru\u015finezi de goliciunea fecioreasc\u0103 \u015fi destul \u00ee\u0163i era ce mai \u00eentai ai luat, iar c\u0103ma\u015fa s\u0103 o fi l\u0103sat pe trupul meu gol. Dar nu m-ai miluit \u015fi cumplit om te-ai ar\u0103tat mie \u015fi ai g\u00e2ndit s\u0103 m\u0103 faci de r\u00e2s la a doua venire a Domnului, tuturor sfintelor fecioare. Deci, acum, eu te voi face s\u0103 nu mai furi niciodat\u0103, ca s\u0103 \u015ftii c\u0103 viu este Dumnezeul Iisus Hristos, c\u0103 dupa moarte este judecat\u0103, r\u0103spl\u0103tire \u015fi pedeaps\u0103\". \u015ei, aceasta zic\u00e2ndu-i, fecioara s-a~sculat \u015fi, lu\u00e2ndu-\u015fi c\u0103ma\u015fa, s-a \u00eembracat \u015fi, pun\u00e2ndu-\u015fi pe sine toate podoabele \u015fi hainele, s-a culcat \u015fi a zis: \"Tu, Doamne, pe mine una spre n\u0103dejde m-ai s\u0103l\u0103\u015fluit\". \u015ei a\u015fa, cu pace, a adormit.\r\nIar tic\u0103losul acela abia a putut ie\u015fi din morm\u00e2nt \u015fi, afl\u00e2nd gardul viei, a ie\u015fit la calea ce era aproape \u015fi a\u015fa, cerc\u00e2nd cu m\u00e2inile pe gard, a mers la poarta cet\u0103\u0163ii. Iar celor ce-l \u00eentrebau pricina orbirii lui, el altfel de cum fusese le spunea toate. Dar, mai pe urm\u0103, le-a spus toate, pe r\u00e2nd, unui prieten al s\u0103u. \u015ei de atunci a \u00eenceput a cere milostenie \u015fi a\u015fa se hr\u0103nea. Iar odat\u0103, \u015fez\u00e2nd singur, \u00ee\u015fi zicea lui \u00eensu\u015fi:~\"Blestemat s\u0103 fii, g\u00e2tule, c\u0103 pentru tine am luat orbirea aceasta\". \u015ei iar\u0103\u015fi zicea: \"Cel ce-\u015fi hr\u0103ne\u015fte p\u00e2ntecele s\u0103u s\u0103 munceasc\u0103 \u015fi nu s\u0103 fure ca s\u0103-l hr\u0103neasc\u0103\".\r\n\u015ei \u00ee\u015fi aducea aminte de Sf\u00e2ntul Andrei \u015fi se mira c\u0103 a v\u0103zut dinainte \u015fi i-a poruncit toate cele ce aveau s\u0103 i se \u00eent\u00e2mple lui. \u015ei multi din vremea aceea, auzind aceast\u0103 minune, s-au lep\u0103dat de lucrul satanei \u015fi s-au f\u0103cut mai buni cu fapte \u015fi cu obiceiul, pentru Hristos Iisus Domnul nostru, C\u0103ruia se cuvine slava, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor. Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, vedenia lui Cosma Monahul, \u00eenfrico\u015f\u0103toare \u015fi de folos","content":"\u00centru al treisprezecelea an al \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei lui Roman (950-963), care oc\u00e2rmuia cu cinste \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia romanilor, se afla \u00een Constantinopol un oarecare om, Cosma, unul din cei ce slujeau la iatacul lui Alexandru (acesta fusese \u00eemp\u0103rat, cu pu\u0163in mai \u00eenainte, ca unul ce era fiu al lui Vasile Macedoneanul \u015fi frate al lui Leon cel \u00cen\u0163elept). \u015ei era unul din cei mai de \u00eencredere slujitori. Acesta, alerg\u00e2nd la via\u0163a c\u0103lug\u0103reasc\u0103, a fost f\u0103cut egumen c\u0103lug\u0103rilor \u015fi se afla la m\u00e2n\u0103stirea de pe apa Sangarului.\r\n~Deci, trec\u00e2nd c\u00e2\u0163iva ani, i s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 cad\u0103 \u00eentr-o boal\u0103 foarte grea, \u015fi a z\u0103cut mult\u0103 vreme, peste cinci luni, \u015fi s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eentr-o zi, pe la trei ceasuri, s\u0103 se trezeasc\u0103 pu\u0163in \u015fi, venindu-\u015fi \u00een fire, s-a sculat \u00eenceti\u015for din pat \u015fi a \u015fezut sprijinit, \u015fi de o parte \u015fi de alta, de cei din cas\u0103. \u015ei, a\u015fa sprijinit, o vedenie a avut. \u015ei era mintea lui dus\u0103, iar ochii pironi\u0163i \u00een sus, la podul casei, de pe la ceasul al treilea p\u00e2n\u0103 la al noulea, iar gura lui \u015foptea cuvinte ne\u00eencheiate \u015fi ne\u00een\u0163elese. \u015ei, \u00eentru aceste ceasuri ce s-au zis mai sus, mai venindu-\u015fi oarecum \u00een fire, a cerut de la cei ce erau cu d\u00e2nsul dou\u0103 buc\u0103\u0163i de p\u00e2ine uscat\u0103, zic\u00e2nd: \"Da\u0163i-mi cele~doua buc\u0103\u0163i de p\u00e2ine ce am luat de la b\u0103tr\u00e2nul\". \u015ei, zic\u00e2nd acestea, \u00ee\u015fi b\u0103ga m\u00e2inile \u00een s\u00e2n, pip\u0103ind \u015fi cercet\u00e2nd cele ce c\u0103uta. Iar unii din cei ce stau acolo, socotind c\u0103 va fi fost vreo n\u0103lucire \u015fi nu o vedenie, se rugau s\u0103 le spun\u0103 \u015fi lor aceast\u0103 mare tain\u0103, zic\u00e2ndu-i: \"Spune, p\u0103rinte \u015fi nu suferi s\u0103 nu ne folose\u015fti, unde ai fost vreme de at\u00e2tea ceasuri? \u015ei la ce vedenii \u00ee\u0163i suise\u015fi g\u00e2ndul? \u015ei cu cine vorbeai, mi\u015fc\u00e2ndu-\u0163i buzele?. Iar el, v\u0103z\u00e2ndu-i pe ei foarte \u00eentrista\u0163i \u015fi pl\u00e2n\u015fi, a zis: \"\u00cenceta\u0163i fiilor, c\u0103 de va da Domnul s\u0103-mi vin \u00een fire, voi plini cererea voastr\u0103\".\r\nDeci, c\u00e2nd s-a f\u0103cut diminea\u0163\u0103, s-a str\u00e2ns la d\u00e2nsul toat\u0103 ob\u015ftea~fr\u0103\u0163easc\u0103 \u015fi a \u00eenceput el a povesti a\u015fa: \"De voi vrea s\u0103 mi le amintesc iar\u0103\u015fi, toate c\u00e2te una, cu g\u00e2ndul meu, p\u0103rin\u0163ilor \u015fi fra\u0163ilor, \u015fi s\u0103 le povestesc cu am\u0103nuntul, aceasta ar trece peste mintea \u015fi limba omeneasc\u0103, ci, numai c\u00e2te voi \u0163ine minte \u015fi voi putea s\u0103 povestesc, aceasta v\u0103 voi povesti.\r\nAcolo, unde \u015fedeam pe patul meu, sprijinit de doi fra\u0163i, mi se p\u0103ru c\u0103 vedeam \u00een partea st\u00e2ng\u0103 mul\u0163ime de m\u0103sc\u0103rici, ce nu sem\u0103nau a oameni, cu obraji negri; \u015fi negreala nu era la to\u0163i la fel, ci la unii mai mult\u0103, la al\u0163ii mai pu\u0163in\u0103. \u015ei unii erau cu obraji schimonosi\u0163i, al\u0163ii cu v\u00e2n\u0103t\u0103i la ochi, al\u0163ii \u00eensemna\u0163i cu s\u00e2nge, av\u00e2nd c\u0103ut\u0103tura groaznic\u0103 \u015fi~s\u0103lbatic\u0103, unii cu buze umflate, al\u0163ii cu buzele vinete, la unii buzele de sus, la al\u0163ii buzele de jos, ace\u015ftia, deci, veneau \u015fi se apropiau de patul meu \u015fi se nevoiau s\u0103 m\u0103 ia de la voi, \u015fi, v\u0103z\u00e2ndu-v\u0103 c\u0103 sta\u0163i \u00eemprejurul meu, mi se p\u0103rea c\u0103 nu-mi era prea mult fric\u0103 \u015fi c\u0103 nu m\u0103 temeam de apropierea lor. Apoi, nu \u015ftiu cum, am r\u0103mas f\u0103r\u0103 voi \u015fi singur, \u015fi am fost cuprins de d\u00e2n\u015fii \u015fi au cutezat de m-au luat. Deci, unii m\u0103 tr\u0103geau legat, \u00eenainte, al\u0163ii m\u0103 \u00eempingeau inapoi, unii de o parte, al\u0163ii de alt\u0103 parte \u015fi m\u0103 str\u00e2ngeau tare \u015fi a\u015fa m-au dus la o r\u00e2p\u0103 foarte mare - l\u0103\u0163imea ei nu era mai mult dec\u00e2t o arunc\u0103tur\u0103 de piatr\u0103, iar ad\u00e2ncimea p\u00e2n\u0103 la tartar, \u015fi m\u0103~tr\u0103geau cu sila la acea r\u00e2p\u0103. \u015ei era c\u0103tre r\u00e2p\u0103 o c\u0103r\u0103ruie foarte \u00eengust\u0103, at\u00e2t c\u00e2t nicio urm\u0103 de picior nu \u00eenc\u0103pea.\r\nDeci, pe acea c\u0103r\u0103ruie str\u00e2mt\u0103 m\u0103 trageau, \u015fi eu m\u0103 l\u0103sam tot spre partea dreapt\u0103, de m\u0103 cump\u0103neam ca nu cumva s\u0103 scap, s\u0103 cad \u00een acea pr\u0103pastie ad\u00e2nc\u0103 peste seam\u0103. \u015ei, \u00een pr\u0103pastie se vedea un r\u00e2u, care curgea cu mari c\u0103deri, sun\u00e2nd.\r\nDeci, trec\u00e2nd cu mult\u0103 groaz\u0103 acea c\u0103r\u0103ruie str\u00e2mt\u0103, se f\u0103cea c\u0103 mergeam spre partea r\u0103s\u0103ritului, \u015fi am aflat o poart\u0103 mare, deschis\u0103, la cap\u0103tul pr\u0103pastiei. Acolo \u015fedea un om mare, ca un uria\u015f negru \u015fi groaznic la chip, ai c\u0103rui ochi erau str\u00e2mba\u0163i \u015fi foarte mari \u015fi s\u00e2ngera\u0163i~\u015fi l\u0103sa dintr-\u00een\u015fii par\u0103 de foc mult\u0103 \u015fi fum din n\u0103ri; iar limba lui sp\u00e2nzura afar\u0103 din gur\u0103 de un cot, iar m\u00e2na lui cea dreapt\u0103 era uscat\u0103 de tot, iar cealalt\u0103 era umflat\u0103, ca un st\u00e2lp gol, \u015fi foarte \u00eentins\u0103. \u015ei aceasta apuca pe cei os\u00e2ndi\u0163i, de-i arunca \u00een acea pr\u0103pastie. \u015ei strigau, to\u0163i c\u00e2\u0163i erau os\u00e2ndi\u0163i \u00een acea prapastie: \"Vai, vai!\".\r\nDeci, apropiindu-m\u0103 eu de acel om \u00eenfrico\u015f\u0103tor \u015fi groaznic, el striga tare c\u0103tre cei ce m\u0103 duceau, zic\u00e2nd: \"Acesta este prietenul meu - tinz\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2na, cu poft\u0103 s\u0103 m\u0103 apuce\". Iar eu, de fric\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2ntandu-m\u0103, m\u0103 cutremuram \u015fi m\u0103 tr\u0103geam \u00eenapoi. \u015ei \u00eendat\u0103 se ar\u0103tar\u0103 doi b\u0103rba\u0163i,~precum i-ar fi trimis cineva, oameni b\u0103tr\u00e2ni \u015fi cuvio\u015fi, care socoteam s\u0103 fie Andrei \u015fi Ioan, Sfin\u0163ii Apostoli, asem\u0103n\u00e2ndu-i dup\u0103 chipul lor de pe sfintele icoane. Pe ace\u015ftia, v\u0103z\u00e2ndu-i acel sc\u00e2rnav \u015fi groaznic uria\u015f, \u00eendat\u0103 se trase \u015fi se ascunse. Deci, lu\u00e2ndu-m\u0103 dup\u0103 ace\u015fti doi b\u0103tr\u00e2ni \u015fi trec\u00e2nd prin por\u0163ile ce s-au zis mai sus, ca \u015fi prin ora\u015ful care era \u00eentre por\u0163i, am ie\u015fit la un loc \u015fes, unde erau ni\u015fte a\u015fez\u0103ri foarte frumoase \u015fi, ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la locul unde se sf\u00e2r\u015fea acea c\u00e2mpie, am ie\u015fit la o vale cu paji\u015fte verde, ale c\u0103rei frumuse\u0163e \u015fi daruri ce avea, este peste putin\u0163\u0103 a le povesti \u015fi a le ar\u0103ta prin cuvinte. Iar \u00een mijlocul ei \u015fedea un b\u0103tr\u00e2n, om foarte luminat~la fa\u0163\u0103 \u015fi de cinste, av\u00e2nd \u00eemprejurul lui mul\u0163ime de copii, ca nisipul m\u0103rii. Atunci, pierindu-mi frica, \u00eentrebam cu smerenie, pe cei ce m\u0103 purtau, cine este b\u0103tr\u00e2nul acela? \u015ei ce era acea mul\u0163ime nenum\u0103rat\u0103, dimprejurul lui? \u015ei ei ziser\u0103: Acesta este Avraam \u015fi s\u00e2nul lui Avraam de care ai auzit. \u015ei \u00eendat\u0103, duc\u00e2ndu-m\u0103 ei, m\u0103 \u00eenchinai cu plec\u0103ciune \u015fi s\u0103rutai pe acel ce ziceau ei c\u0103 este Avraam. \r\n\u015ei iar\u0103\u015fi, merg\u00e2nd noi mai \u00eenainte \u015fi sf\u00e2r\u015find calea, am aflat o livad\u0103 foarte mare, de m\u0103slini, \u00een care, precum mi se p\u0103rea, erau mai mul\u0163i pomi dec\u00e2t stelele cerului. \u015ei la fiecare pom era un cort, \u015fi un pat sub cort, \u015fi pe fiecare pat era un~om, \u00eentre care am cunoscut pe mul\u0163i din cei ce se aflau la curtea \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 \u015fi pe mul\u0163i din ora\u015f, \u015fi pe unii din \u0163\u0103rani, \u00eenc\u0103 \u015fi pe unii din ai m\u00e2n\u0103stirii noastre. \u015ei acestia, pe care i-am cunoscut, sunt to\u0163i mor\u0163i de mai mult\u0103 vreme.\r\nDeci, g\u00e2ndind eu s\u0103 \u00eentreb ce era livada aceea de m\u0103slini, a\u015fa de mare \u015fi minunat\u0103, b\u0103tr\u00e2nii, chiar \u00eenainte de \u00eentrebarea mea, au zis: \"Te \u00eentrebi ce este aceast\u0103 mare \u015fi prea\u00eenfrumuse\u0163at\u0103 livad\u0103 de m\u0103slini? \u015ei ce sunt acestea toate c\u00e2te sunt \u00eentr-\u00eensa? Acestea sunt cele pe care le auzi: Multe l\u0103ca\u015furi sunt la Tine, Doamne, \u00eemp\u0103r\u0163ite tuturor dup\u0103 vrednicie, dup\u0103 m\u0103sura bun\u0103t\u0103\u0163ilor\". Iar, dup\u0103~acea livad\u0103 de m\u0103slini, era o cetate, a c\u0103rei frumuse\u0163e, \u015fi felurime de culori, \u00eencheietura \u015fi tocmirea zidurilor, este cu neputin\u0163\u0103 cuiva a le povesti. \u00cens\u0103, erau dou\u0103sprezece caturi \u00eemprejurul \u00eentregului zid, ca dou\u0103sprezece br\u00e2e, \u00eempodobite cu cele dou\u0103sprezece pietre scumpe.\r\n\u015ei fiecare br\u00e2u din acestea era \u00eentreg facut dintr-o piatr\u0103, \u015fi fiecare br\u00e2u \u00ee\u015fi f\u0103cea \u00eenconjurarea sa; \u015fi ce trebuie s\u0103 spun, este netezitura zidului, buna alc\u0103tuire \u015fi tocmirea ce era \u00een toate. \u015ei \u00een zidul acela erau por\u0163i cu amestec\u0103tur\u0103 de aur \u015fi de argint. \u015ei de la por\u0163i \u00eenl\u0103untru erau pardoseal\u0103 de aur \u015fi cas\u0103 de aur, cu scaune de aur \u015fi cu mese de aur, \u015fi toat\u0103 cetatea era plin\u0103 de lumin\u0103~nepovestit\u0103, plin\u0103 de mireasm\u0103, plin\u0103 de bucurie, prin care trec\u00e2nd, n-am v\u0103zut nici om, nici vit\u0103, nici pas\u0103re zbur\u0103toare, nici alt nimic din c\u00e2te se mi\u015fc\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi \u00een v\u0103zduh. Iar c\u0103tre marginile cet\u0103\u0163ii aceleia erau zidite cur\u0163i minunate, \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti.\r\n\u015ei la intrarea cur\u0163ilor era o \u00eenc\u0103pere lung\u0103, c\u00e2t ai azv\u00e2rli cu o piatr\u0103.\r\n\u015ei din marginea \u00eenc\u0103perii p\u00e2n\u0103 la cealalt\u0103 margine, era \u00eentins\u0103 o mas\u0103 de marmur\u0103, \u00eenalt\u0103 c\u00e2t se rezema omul \u015fi plin\u0103 de oaspe\u0163i ce \u015fedeau, \u015fi toat\u0103 casa era plin\u0103 de o lumin\u0103 de nedescris, de bun miros \u015fi de daruri.\r\nIar \u00een fundul \u00eenc\u0103perii era o~sc\u0103ri\u015foar\u0103 \u00eenv\u00e2rtit\u0103, ce ie\u015fea \u00eentr-un foi\u015for foarte desf\u0103t\u0103tor, care se vedea de la mas\u0103. De aici, plec\u00e2nd, se ivir\u0103 dinafar\u0103 doi tineri lumina\u0163i la fa\u0163\u0103 ca fulgerul \u015fi plini de toat\u0103 str\u0103lucirea.\r\n\u015ei ziser\u0103, b\u0103tr\u00e2nilor celor ce m\u0103 \u0163ineau: \"S\u0103 stea \u015fi acesta la mas\u0103\".\r\n\u015ei \u00eendat\u0103, cum ziser\u0103, ar\u0103tar\u0103 \u015fi locul la care b\u0103tr\u00e2nii, aduc\u0103ndu-m\u0103, m-au a\u015fezat, iar ei r\u0103masera de o parte. \u015ei tinerii intrar\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een casa cea mai dinl\u0103untru, de la fereastra Soarelui. \u015ei, z\u0103bovind ei, eu m\u0103 uitam \u015fi luam aminte la masa aceea \u015fi cuno\u015fteam mul\u0163i prieteni din cei ce \u015fedeau, \u015fi din mireni, \u015fi din monahii cei din m\u00e2n\u0103stirea noastr\u0103, iar unii erau~din cei ce se aflau la \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie. Deci, t\u00e2rziu, dup\u0103 aceea, venind iar\u0103\u015fi acei tineri, strigar\u0103 pe cei doi b\u0103tr\u00e2ni, zic\u00e2ndu-le: \"Ridica\u0163i-l pe acesta, c\u0103 mult \u00eei pl\u00e2ng fiii lui cei duhovnice\u015fti, \u015fi \u00cemp\u0103ratului i se f\u0103cu mil\u0103 \u015fi va s\u0103-l lase s\u0103 petreaca \u00een via\u0163\u0103 cu monahii, \u015fi duc\u00e2ndu-l pe alt\u0103 cale, lua\u0163i \u00een locul lui pe monahul Atanasie de la Traian. \u015ei \u00eendat\u0103, lu\u00e2ndu-m\u0103 b\u0103tr\u00e2nii, degrab\u0103 ie\u015fir\u0103m din bolt\u0103 \u015fi din cetate \u015fi am mers pe alt\u0103 cale, afl\u00e2nd \u015fapte iezere pline de munci \u015fi cu chinuri: unul era plin de \u00eentuneric, altul plin de foc, altul cu negur\u0103 r\u0103u mirositoare, altul cu viermi \u015fi altele cu tot felul de chinuri, \u015fi toate r\u0103u pline de~mul\u0163ime, care pl\u00e2ngea \u015fi se t\u00e2nguia cu jale.\r\nDeci, trec\u00e2nd aceste iezere \u015fi ajung\u00e2nd la un loc pu\u0163in mai \u00eenainte, am aflat pe b\u0103tr\u00e2nul acela ce zicea c\u0103 este Avraam \u015fi, \u00eenchin\u0103ciune f\u0103c\u00e2ndu-i iar\u0103\u015fi, l-am s\u0103rutat. Iar el mi-a dat un pahar de aur plin de vin, mai dulce dec\u00e2t mierea \u015fi trei buc\u0103\u0163i de p\u00e2ine uscat\u0103, din care una am muiat-o \u00een vin \u015fi, precum mi se pare, am m\u00e2ncat-o, \u015fi am b\u0103ut \u015fi vinul tot. Iar celelalte dou\u0103 buc\u0103\u0163i, pe care le ceream ieri, le-am b\u0103gat \u00een s\u00e2n. Dupa aceea, peste pu\u0163in, iar\u0103\u015fi am mers la locul acela unde \u015fedea uria\u015ful cel negru, ce era peste m\u0103sur\u0103 de \u00eenfrico\u015f\u0103tor \u015fi avea~obrazul asemenea cu noaptea, care v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103, scr\u00e2\u015fnea cu din\u0163ii asupra mea \u015fi-mi zicea cu m\u00e2nie \u015fi cu amar: \"De aici mi-ai sc\u0103pat, dar de acum \u00eenainte nu voi \u00eenceta a face tot felul de lucr\u0103turi m\u0103estre \u00eempotriva ta \u015fi asupra m\u00e2n\u0103stirii tale.\r\nP\u00e2n\u0103 aici, fra\u0163ilor, au fost c\u00e2te am cunoscut \u015fi am \u0163inut minte de v-am spus. Iar cum mi-am venit \u00een fire, nimic nu \u015ftiu\". \r\nDeci, trec\u00e2nd vedenia aceasta \u00eentr-acest chip, \u00eendat\u0103 au trimis la m\u00e2n\u0103stirea lui Traian \u015fi aflar\u0103 pe monahul Atanasie mort \u015fi-l scoteau afar\u0103 pe o n\u0103s\u0103lie. \u015ei, \u00eentreb\u00e2nd c\u00e2nd a murit, auzir\u0103: \"A murit ieri, pe la al noulea ceas, \u00een ziua \u00een care~a v\u0103zut p\u0103rintele Cosma vedenia \u015fi \u015fi-a venit \u00een fire\". Deci, peste scurt\u0103 vreme, aceste doua m\u00e2n\u0103stiri s-au f\u0103cut una, fiind aproape una de alta, \u015fi, p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de ast\u0103zi se c\u00e2rmuiesc de acela\u015fi egumen. \u015ei, p\u0103rintele Cosma, ce a avut aceasta vedenie, oc\u00e2rmuind treizeci de ani am\u00e2ndou\u0103 m\u00e2n\u0103stirile, a sporit mult aceste m\u00e2n\u0103stiri, at\u00e2t cu via\u0163a cea pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu, a monahilor, c\u00e2t \u015fi cu prinoasele venite din toate p\u0103r\u0163ile, toat\u0103 \u00eendestularea av\u00e2nd, pentru hrana lor \u015fi a s\u0103racilor. \u00centru slava iubitorului de oameni Dumnezeului nostru. Amin."},{"title":" Cuv\u00e2nt al lui Zaharia Proorocul, c\u0103tre boga\u0163ii cei nemilostivi","content":"Asa graieste Domnul, Atottiitorul: \"Faceti dreptate adevarata si purtati-va cu mil\u0103 si cu bunatate fiecare fa\u0163\u0103 de aproapele s\u0103u. Nu n\u0103p\u0103stui\u0163i pe v\u0103duv\u0103, pe orfan, pe strain si pe cel s\u0103rman, si nimeni sa nu puna la cale faradelegi in inima lui impotriva fratelui s\u0103u.\r\nDar voi n-ati voit sa luati aminte, ci ati intors spatele cu indraratnicie si v-ati astupat urechile ca sa nu aud\u0103. Si inima voastra ati facut-o potrivnic\u0103 s\u0103 nu asculte legea Mea.\r\nJefuiti casele vaduvelor, asupriti pe cei saraci. Si v-ati invartosat inima~ca diamantul, ca sa nu asculte legea si cuvintele pe care vi le-am trimis prin Duhul Meu, prin graiurile proorocilor de alt\u0103dat\u0103. Deci, cand vor striga catre Mine, Eu nu-i voi auzi, asa cum strigand Eu, ei nu m-au auzit, zice Domnul Savaot.\r\nSi voi trimite asupra voastra sabia maniei si va voi duce pe voi ca intr-un vifor si v\u0103 voi imprastia printre toate popoarele pe care nu le cunoasteti. Si va voi da pe voi in robie, si va voi inchide pe voi, ca pe Iehonia, in casa plangerii. Si cu manie mare Ma voi porni asupra voastra si \u0163ara cea placuta o voi da intru pustiire cu multa varsare de sange, necunoscand frate pe frate. C\u0103 legea Mea ati defaimat si~Biserica Mea ati spurcat-o. Si nimeni nu va fi miluit, de nu va veti pocai si de nu va veti curati cu milostenia\". (7,9-14)\r\n\r\nDumnezeului nostru, slav\u0103!\r\n"},{"title":" Cuv\u00e2nt pentru poc\u0103in\u0163\u0103, despre un episcop c\u0103zut \u00een p\u0103cat","content":"Intr-o cetate a fost un episcop care, dupa reaua mestesugire a diavolului, a cazut in desfranare. Deci, intr-una din zile, facandu-se adunare in Biserica, nestiind nimeni de pacatul lui, dupa ce s-a adunat tot poporul, s-a marturisit singur inaintea tuturor, zicand: \"Eu in desfranare am cazut\". \r\nSi, intrand, si-a pus omoforul sau pe Altar, zicand: \"De acum eu nu mai pot sa va fiu voua episcop\". Si a strigat tot poporul cu plangere, graind: \"Pacatul tau asupra noastra sa fie, parinte, numai tu sa~ne fii la episcopie\". \r\nSi dupa multa rugaminte, le-a zis lor: \"De voiti sa raman la episcopie, sa faceti ceea ce va voi spune\". Si a poruncit sa incuie usile cele de pe laturi. Si s-a aruncat pe sine langa o singura usa cu fata in jos si a zis catre popor: \"S\u0103 nu aib\u0103 parte de Dumnezeu acela care, iesind, nu m\u0103 va c\u0103lca pe mine cu picioarele!\". Si au facut dup\u0103 cuvantul lui. Iar cand si cel mai de pe urma iesea, a venit din cer glas, gr\u0103ind: \"Pentru smerenia lui cea mult\u0103, am iertat lui p\u0103catul\". Si, aceasta auzind, tot poporul a prosl\u0103vit pe Dumnezeu."},{"title":" Despre un t\u00e2n\u0103r ce a ferecat o cruce a unui patrician","content":"A fost un oarecare t\u00e2n\u0103r iste\u0163, stiind a fereca din aur tot felul de podoabe.\r\nSi, acestuia, i-a poruncit un patrician sa-i faca o cruce si sa o ferece cu pietre scumpe, ca s\u0103 o dea pe ea la biseric\u0103. Si, dandu-i lui aurul, l-a slobozit. Iar tanarul a cugetat, zicand: \"Mare lucru este, cu adevarat, mantuirea patricianului, devreme ce atata aur a cheltuit la lucrul Domnului\".\r\nSi a zis: \"Deci, pentru ce n-as adauga si eu aur la crucea aceasta, ca sa iau plat\u0103? Ca sa-mi socoteasca~si mie Hristos, ca pe cei doi bani ai vaduvei aceleia?\". Si gandind asa, si-a adaugat aurul s\u0103u, zece galbeni.\r\nIar dupa ce a facut crucea, a adus-o patricianului, vrand sa puna \u00eentr-\u00eensa pietrele cele scumpe. Si a inceput senatorul a cump\u0103ni crucea si a descoperit in cruce mai mult decat aurul s\u0103u. Si a zis t\u00e2n\u0103rului: \"De ce ai facut aceasta inselaciune, c\u0103 ai amestecat aurul cu ceva, vrand sa ascunzi pentru tine o parte din aurul meu?\". Atunci, t\u00e2n\u0103rul i-a spus lui tot adevarul si a zis: \"\u00censu\u015fi \u015etiutorul de inimi, Acela, stie ca nu l-am adaugat. C\u0103 asa mi-am zis: O, c\u00e2t bine a facut patricianul sufletului s\u0103u, de a adus atata avere lui Hristos Dumnezeu!~Si am zis: Voi adauga si eu aurul meu, ca sa iau plat\u0103 cu d\u00e2nsul, ca s\u0103 primeasc\u0103, adica, si de la mine, Hristos, cum a primit cei doi bani ai v\u0103duvei\".\r\nDeci, patricianul s-a minunat mult de aceasta si a zis: \"O, fiule, oare, asa ai cugetat, ca sa faci acest bun lucru?\". I-a zis lui tanarul: \"Adevarat, stapane, precum ti-am spus tie\". \r\nIar patricianul, iar\u0103\u015fi, a zis t\u00e2n\u0103rului: \"Devreme ce a\u015fa ai cugetat si toata buna ta avere ai dat-o lui Dumnezeu, voind s\u0103 ai parte cu mine, iat\u0103, din ziua de astazi, fiu al meu te voi face pe tine \u015fi mostenitor a toat\u0103 averea\". \r\nInsa de aceasta se cade si noi a~proslavi pe Dumnezeu, Cela Ce d\u0103 rasplatire si acum, in viata de aici, si in veacul ce va sa vie, celor ce aduc la D\u00e2nsul daruri cu dreptate agonisite. Si asa, vietuind cu dragoste in lume, m\u00e2ntuire si-a castigat."},{"title":" Schimbarea la Fa\u0163\u0103 a Domnului (\u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a Sf\u00e2ntului Clement)","content":"Ascultati fratilor, sa va spun voua puterea si marirea acestei cinstite zile si ce fel de bunatati s-au aratat intr-insa. Pentru c\u0103, in aceasta zi, Domnul nostru Iisus Hristos \u015ei-a descoperit Slava dumnezeirii Sale, ucenicilor Sai, aratandu-ne c\u0103 El stapaneste viii si mortii. Fiindca multe minuni se faceau de El si nu credea in El neamul evreilor, cel cu inima de piatr\u0103.\r\n\r\nC\u0103 unii, adica, \u00cel numeau pe El c\u0103 este Ilie, iar altii Moise, iar altii Ieremia, sau c\u0103 unul din cei de~demult a inviat. Si ziceau ca de ar fi fost Acesta Fiul lui Dumnezeu, apoi, n-ar fi stricat Legea lui Moise, pe care ei, de la Dumnezeu, au luat-o, si n-ar fi c\u0103lcat-o, c\u0103 potrivnic este Legii. Si pentru aceasta ucenicii Lui se tulburau cu mintea, si neintelegere era intre d\u00e2n\u015fii si carturari. Pentru aceasta, dar, de trebuin\u0163\u0103 era s\u0103 arate Slava dumnezeirii Sale inaintea ucenicilor, ca s\u0103 nu se tulbure si ei g\u00e2ndind desertaciuni. \r\n\r\nSi, luand impreuna cu Sine pe Petru, pe Iacob si pe Ioan, i-a incredintat pe ei c\u0103 este Fiul lui Dumnezeu. C\u0103 suindu-i pe acestia pe un munte inalt, S-a schimbat la~Fa\u0163\u0103 inaintea lor. Si a stralucit Fa\u0163a Lui, ca soarele, iar hainele Lui s-au facut albe ca lumina. Si, iat\u0103, li s-au aratat lor Moise si Ilie, vorbind cu Domnul. Insa, vorbeau de patima Lui, pe care avea sa o patimeasca la Ierusalim: unul, adica, vestea dinainte patima Lui, iar altul arata c\u0103 Hristos este Datatorul de Lege si Implinitorul Legii, de la Care luase, de demult, Legea, pe muntele Sinai, pe lespezi de piatr\u0103, scrise cu degetul Tatalui, adica prin Sfantul Duh. Pentru c\u0103, si inainte de Intrupare si dupa Intrupare, este Unul si Acelasi, pe Care necunoscandu-l iudeii cei fara de lege, ei insisi calcand Legea, au judecat pe Datatorul de Lege, ca sa~moar\u0103 pe nedrept. C\u0103 n-a venit sa strice Legea, ci sa o implineasca. \r\n\r\nInsa, iarasi, sa intoarcem cuvantul nostru la ceea ce zice Evanghelia, care arat\u0103 c\u0103 Apostolii, dupa ce au vazut Slava Lui cea dumnezeiasca, au cazut cu fe\u0163ele la pamant, neputand privi lumina Fetei Lui. Si, indata s-a facut un glas din cer, zicand: \"Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Care am binevoit, pe Acesta s\u0103-L ascultati.\" Iar, cand s-a auzit glasul, Iisus S-a aflat Singur. Dar Apostolii au tacut si nimanui nimic n-au spus, intru acele zile, din cele ce vazusera. Si s-a aratat lor, nu cu totul desavarsit, ci pe cat puteau sa vada ei cu ochii cei~trupesti, fiindca \u00cei era mil\u0103 de dansii, si-i pazea, totodata, ca nu cumva, impreuna cu vederea, sa-si piarda si viata. Si, vestindu-le lor Invierea, pentru aceasta, pe Moise, din morti, l-a adus de fa\u0163\u0103, iar pe Ilie, din cei vii, aratand c\u0103 El este judecatorul viilor si al mortilor si c\u0103 pe toti ii va invia. C\u0103 vor iesi, zice, cei ce au facut cele bune, intru invierea vietii, iar cei ce au facut rele, intru invierea judecatii. Deci, daca mortii nu vor invia, atunci, nici Hristos n-a inviat. Iar, daca Hristos n-a inviat, desarta este credinta noastra si in zadar este si propovaduirea noastra.\r\n\r\nAcestea auzindu-le, fratilor, sa ne~sculam ca din somn, din groapa lenevirii, si sa ne sarguim a pazi poruncile lui Dumnezeu si a-I placea Lui, prin fapte bune, adica prin pocainta si prin rugaciuni, cu lacrimi, cu milostenii, cu dragoste si smerenie. Pentru c\u0103, prin milostenie si prin credinta se curatesc pacatele, iar dragostea si smerenia, mai intai, pururea ne ridica pe noi si ne apropie de Dumnezeu, iar, in al doilea rand, ne intaresc si ne desavarsesc. \r\n\r\nS\u0103 ne iubim unul pe altul, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi si pentru a noastra mantuire. Gol, pe Cruce, pironit a fost, pentru ca, pe noi, sa~ne imbrace in haina nestricaciunii. Si a flamanzit si a insetat, pentru ca, pe noi, sa ne sature hrana cea vesnica si sa ne adape cu apa nemuririi. \r\n\r\nAsa si noi sa facem, pe cei flamanzi sa-i hranim, pe cei insetati sa-i adapam, pe cei goi sa-i imbracam. Pentru c\u0103, zice, daca ati facut unora din acestia, Mie Mi-ati facut. Deci, fiindca vremea este scurta, sa ne sarguim sa aflam gata, mai inainte de ziua mortii, pentru ca, nu fara de veste venind El, sa ne afle pe noi in rautate, fara de pocainta, caci, atunci, va rapi, ca un leu, sufletele noastre. Iar, in iad, zice, nu este pocainta, nici marturisire, nu este~cu putinta nici a face milostenie, fiindca acestea nu se mai pot face acolo, si candelele noastre se vor stinge, caci sunt f\u0103r\u0103 de undelemn. Paziti-va, ca s\u0103 nu se ingreuieze inimile voastre. Si, iarasi, privegheati si va rugati, c\u0103 nu stiti ziua, nici ceasul. Si stiti cine este credincioasa si in\u0163eleapta slug\u0103 si, iarasi, fericit este slujitorul pe care, venind Domnul, il va afla facand asa.\r\n\r\nPentru aceasta, sa ne sarguim mai inainte de ziua mortii, ca sa ne aflam gata si sa castigam locurile celor milostivi si mantuiti, ca si catre noi sa zica Domnul: \"Bine, slug\u0103 bun\u0103 si credincioasa, peste~putin ai fost credincios, peste multe te voi pune, \u00eentru bucuria Domnului t\u0103u\". A C\u0103ruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" Schimbarea la Fa\u0163\u0103 a Domnului nostru Iisus Hristos (Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Efrem Sirul)","content":"\"A stralucit Fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina\" (Matei 17,2). Astfel El a aratat c\u0103, din tot Trupul Lui izvora Slava dumnezeirii Lui si, din toate madularele Lui, a stralucit Lumina Lui. C\u0103 nu a stralucit Trupul Lui, ca al lui Moise, din afar\u0103, ci dintr-\u00censul izvora Slava dumnezeirii Lui. Si nu le-a aratat tot adancul Slavei Lui, ci cat a ingaduit masura luminii ochilor lor.\r\n\r\nSi, deci, vedeau Proorocii pe~Apostoli si Apostolii pe Prooroci. S-au vazut acolo unii pe altii, incepatorii Legii Vechi, pe incepatorii Legii Celei Noi. A vazut Moise cel Sfant pe Simon cel sfintit. A vazut iconomul Tatalui, Moise, pe epitropul lui Dumnezeu, Petru. A vazut feciorelnicul Legii Vechi, pe feciorelnicul Celei Noi; Ilie pe Ioan, cel ce s-a suit in car de foc, pe cela ce a cazut pe pieptul cel de vapaie. Si s-a facut muntele, ca o biseric\u0103. Si a unit, intru Sine, Iisus, amandoua Testamentele, pe care le-a primit Biserica. Ne-a facut pe noi sa cunoastem c\u0103 El este Datatorul amandurora. Un Testament a primit Tainele Lui, iar celalalt a ar\u0103tat slava lucrurilor~Lui.\r\n\r\nSi, in acest fel, a fost cuvantul vorbirii cu Moise si cu Ilie. C\u0103 vorbirea aceasta cu Iisus, cu adevarat, asa a fost.\r\nIi multumeau, adica, c\u0103 profetia lor s-a implinit, ca si profetia tuturor Profetilor, prin venirea Lui. Inchinaciune Ii aduceau Lui, pentru mantuirea pe care a facut-o El, in lume, neamului omenesc. C\u0103 taina pe care ei au zugravit-o, El cu fapta a implinit-o. Si, a pricinuit bucurie Proorocilor si Apostolilor, prin suirea Lui pe munte. S-au bucurat Proorocii, vazand \u00eenomenirea Cuv\u00e2ntului, s-au bucurat Apostolii, vazand~dumnezeierea lui Iisus si, mai ales, Slava dumnezeirii Lui.\r\n\r\nC\u0103 zice Hristosm catre Petru: O, Simone, de ce spui, sa ramanem aici? Dar, atunci, cuvintele Proorocilor, cine le va implini? Graiurile propovaduitorilor, cine le va pecetlui? Tainele dreptilor, cine le va s\u0103v\u00e2r\u015fi? Daca aici vom ramane, atunci proorocirea: \"Strapuns-au mainile Mele si picioarele Mele\", cu cine se va implini? Apoi, \"impartit-au hainele Mele intre ei si pentru c\u0103ma\u015fa Mea au aruncat sor\u0163ii\", cui se vor potrivi? Si, iarasi: \"Dat-au spre mancarea Mea, fiere si, spre setea Mea M-au ad\u0103pat cu o\u0163et\", cui se~vor intampla? Apoi, \"Intru cei morti, slobod\", cine il va adeveri? Deci, de vom ramane aici, inscrisul lui Adam, cine-l va rupe? Datoria lui, cine o va plati? Imbracamintea slavei, cine i-o va da lui inapoi? Daca vom ramane aici, atunci toate cele ce am zis, cum se vor face? Biserica, cum se va zidi? Cheile Imparatiei Cerurilor, cum le vei lua de la Mine? Pe cine vei lega? Pe cine vei dezlega? Daca aicea vom ramane, toate cuvintele gr\u0103ite de Prooroci vor fi desarte.\r\n\r\nAi zis, iarasi: sa facem trei colibe. Simon a fost trimis sa zideasca Biserica in lume, dar el sa stea sa faca trei colibe in munte? C\u0103, inca~omeneste, lua aminte la Hristos si, ca si pe Moise si pe Ilie, asa il socotea, pe El, Petru. Si, indata, i-a aratat ca nu are trebuinta de coliba lui. C\u0103 Domnul este Acela care a facut parintilor lui cort si nor in pustie. Ca, inca graind El, iara, un nor luminos i-a umbrit pe dansii. Vezi, acum, Simone, colibe fara de osteneala, care opresc arsita si nu au intuneric, cort care straluceste si lumineaza. \r\n\r\nSi ucenicii, minunandu-se, iata, glas s-a auzit din nor, de la Tatal Insusi, zicand: \"Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Care bine am voit, pe Acesta sa-L ascultati!\". Impreuna cu glasul Tatalui, Moise s-a intors~la locul s\u0103u, Ilie s-a dus in \u0163ara lui si Apostolii cu fa\u0163a la pamant au cazut si Iisus a ramas Singur. C\u0103 glasul acela, numai in El Singur s-a implinit. Au fugit Proorocii si, pe ucenici, i-a invatat Tatal ca s-a implinit iconomia lui Moise, c\u0103, de aici incolo, pe Fiul sa-L asculte. Acela, ca un rob, a grait cele ce i s-au poruncit. Acesta, ca un Stapan si Datator de Lege, a poruncit cele ce a voit.\r\n\r\nC\u0103 si pe ucenici, pentru aceasta i-a suit pe munte, ca s\u0103 auda, de la Tatal, cine este El si al Cui Fiu este.\r\nDe vreme ce, cand i-a intrebat pe ei: \"Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului\", i-au raspuns Lui:~\"Unii zic, Ilie, altii, Ieremia sau unul din Prooroci\". Pentru aceasta i-a suit pe ei pe munte si le-a aratat lor c\u0103 nu este Ilie, ci Dumnezeul lui Ilie; nici Ieremia, ci Cel Ce a sfintit pe Ieremia din p\u00e2ntecele maicii sale; nici unul din Prooroci, ci Domnul Proorocilor, pentru c\u0103 ceea ce a descoperit Tatal, lui Petru, credinta aceasta s-o marturiseasca si ceilalti, si cu fapta si cu graiurile. \r\n\r\nDeci, i-a suit pe ei pe munte si le-a aratat lor Slava Lui, mai inainte de necinstirea Lui, si Puterea Lui, mai inainte de Patima Lui, ca, dupa ce va fi prins si va fi rastignit de iudei, sa afle c\u0103, nu pentru neputin\u0163\u0103 a fost rastignit, ci c\u0103 El, pe Sine~Insusi S-a dat, de bunavoie, pentru mantuirea lumii.\r\n\r\nI-a suit pe ei pe munte si Le-a aratat lor Slava dumnezeirii Sale, mai inainte de \u00cenvierea Sa. Pentru ca, dupa ce, din morti, va invia, in Slava firii dumnezeirii Sale, sa cunoasc\u0103, c\u0103 nu asemenea unei r\u0103piri, a luat Slava dumnezeiasca, ci era slava Lui, de mai inainte de veci, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, precum a zis cand mergea spre patima cea de bunavoie: \"P\u0103rinte, prosl\u0103ve\u015fte-M\u0103 cu Slava pe care o aveam la Tine, mai inainte de a fi lumea\". Deci, pe Slava aceasta, a dumnezeirii Sale, care era near\u0103tat\u0103 si ascunsa prin~intruparea Sa, pe aceasta a ar\u0103tat-o Apostolilor, pe munte, iar pe Tatal Il avea impreuna, glasuind si zicand: \"Acesta este Fiul Meu cel iubit\"."},{"title":" Alt\u0103 minune a Sf\u00e2ntului Nicolae, care a izb\u0103vit o corabie, de \u00eenecare, pe c\u00e2nd era \u00eenc\u0103 \u00een via\u0163\u0103","content":"Oarec\u00e2nd, ni\u015fte cor\u0103bieri din Egipt c\u0103l\u0103toreau spre \u0163ara Ciliciei. Deci, c\u00e2nd li s-a \u00eent\u00e2mplat lor s\u0103 str\u0103bat\u0103 noianul M\u0103rii lui Adrian, atunci a c\u0103zut peste ei o furtun\u0103 mare \u015fi niste valuri cumplite, c\u00e2t \u015fi p\u00e2nzele li s-au rupt \u015fi, toat\u0103 corabia, de sila valurilor mari, s-a zdruncinat \u015fi acum to\u0163i dezn\u0103d\u0103jduiau de a lor m\u00e2ntuire. Iar de vreme ce se \u00een\u015ftiin\u0163aser\u0103 ei de slava marelui Arhiereu Nicolae, cel din Mira Lichiei, c\u0103 este grabnic ajut\u0103tor, mai presus de n\u0103dejde, to\u0163i s-au~\u00eentors la rug\u0103ciune c\u0103tre d\u00e2nsul. \u015ei \u00een furtun\u0103 fiind, pe acela \u00eel chemau \u015fi numai de la d\u00e2nsul a\u015fteptau sc\u0103pare.\r\nIar Sf\u00e2ntul deloc z\u0103bovind, \u00eendat\u0103 a venit \u00een corabie \u015fi l-au v\u0103zut aceia cu ochii lor \u015fi le-a zis: \"Iat\u0103, m-a\u0163i chemat \u015fi am venit vou\u0103 \u00een ajutor\". \u015ei asa le-a poruncit lor s\u0103 \u00eendr\u0103zneasc\u0103 \u015fi, lu\u00e2nd c\u00e2rma, se ar\u0103ta c\u0103 \u00eendrepteaz\u0103 corabia. Iar, dup\u0103 aceea, a certat marea \u015fi a potolit primejdia cumplitelor valuri \u015fi era ca \u00censu\u015fi Domnul, Care a zis: \"Cel ce crede \u00een Mine va face \u015fi el lucr\u0103rile pe care le fac Eu\" (Ioan 14,12). Deci, dup\u0103 aceea, purta\u0163i de v\u00e2nt lin, au sosit la liman. \u015ei to\u0163i, din corabie ie\u015find, \u00eendat\u0103 s-au dus~s\u0103 afle pe acela ce i-a m\u00e2ntuit pe ei din primejdie. \u015ei, \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se c\u0103 el a intrat \u00een biseric\u0103, au mers dup\u0103 d\u00e2nsul.\r\nIar Sf\u00e2ntul se ferea de d\u00e2n\u015fii \u015fi sta printre al\u0163ii. \u00cens\u0103 ei, dup\u0103 ce l-au v\u0103zut pe el, m\u0103car c\u0103 niciodat\u0103 nu-l cunoscuser\u0103 mai \u00eenainte, ci numai de la ar\u0103tarea cea de pe mare \u00eel \u015ftiau, alerg\u00e2nd, au c\u0103zut la picioarele lui. \u015ei \u00ee\u015fi pornira limba lor spre cuvinte de laud\u0103 \u015fi mul\u0163umire pentru izb\u0103virea din cele ce p\u0103timiser\u0103.\r\nDar minunatul Nicolae \u00eei izb\u0103vi pe ei nu numai de primejdiile trupe\u015fti, ci se ar\u0103t\u0103 cu vrednicie \u015fi duhovniceasc\u0103 \u00eengrijire fa\u0163\u0103 de d\u00e2n\u015fii. De vreme ce, prooroc fiind~cu dar duhovnicesc, \u015fi stiind c\u0103 ei c\u0103zuser\u0103 \u00een spurc\u0103ciunea desfr\u00e2n\u0103rii, care \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 pe oameni departe de Dumnezeu \u015fi de poruncile Lui, a zis c\u0103tre d\u00e2n\u015fii: \"Cunoa\u015fte\u0163i-v\u0103 pe voi, o fiilor, rogu-m\u0103 vou\u0103, cunoa\u015fte\u0163i-v\u0103 \u015fi inimile voastre, \u015fi mi\u015fc\u0103rile \u015fi g\u00e2ndurile min\u0163ii voastre \u015fi \u00eendrepta\u0163i-le spre buna pl\u0103cere a lui Dumnezeu, ca chiar dac\u0103 ne vom t\u0103inui fa\u0163\u0103 de oameni \u015fi vom p\u0103rea c\u0103 suntem buni, de Dumnezeu nicidecum nu pot s\u0103 se ascund\u0103 faptele noastre. Pentru aceasta, s\u00e2rgui\u0163i-v\u0103 cu toat\u0103 os\u00e2rdia s\u0103 v\u0103 p\u0103zi\u0163i sfin\u0163enia sufleteasc\u0103 \u015fi cur\u0103\u0163ia trupeasc\u0103; biseric\u0103 sunte\u0163i a lui Dumnezeu, precum zice Pavel, dumnezeiescul~Apostol: \"Nu sti\u0163i, oare, c\u0103 voi sunte\u0163i templu al lui Dumnezeu \u015fi c\u0103 Duhul lui Dumnezeu locuie\u015fte \u00een voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, \u00eel va strica Dumnezeu pe el, pentru c\u0103 sf\u00e2nt este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi\" (I Corinteni 3,16-17). Deci, a\u015fa \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-i Sf\u00e2ntul pe oamenii aceia prin cuvinte folositoare de suflet, i-a slobozit pe ei la casele lor, cu pace; pentru c\u0103 era \u00een obiceiul fericitului s\u0103 dojeneasc\u0103, a\u015fa ca un tat\u0103 iubitor de fii. Iar vederea chipului s\u0103u era ca a unui \u00eenger al lui Dumnezeu, str\u0103lucind cu darul dumnezeiesc. C\u0103 ie\u015feau din chipul lui oarecare raze prea luminoase, \u015fi mai mult dec\u00e2t fa\u0163a lui Moise~str\u0103lucea fa\u0163a lui. \u015ei din vederea lui, dac\u0103 cineva ar fi fost \u00eengreunat de vreo patim\u0103 sau necaz sufletesc, unul ca acesta, numai c\u0103ut\u00e2nd la d\u00e2nsul, \u00ee\u015fi afla din destul m\u00e2ng\u00e2iere \u00een necazul s\u0103u. Ori, dac\u0103 cineva vorbea cu d\u00e2nsul, mult\u0103 sporire spre bine \u00eendat\u0103 aceluia i se f\u0103cea. P\u00e2n\u0103 \u015fi cei din necredincio\u015fi, de se \u00eent\u00e2mpla cineva s\u0103 aud\u0103 un cuv\u00e2nt din izb\u0103vitoarea lui gur\u0103, apoi \u015fi unii ca ace\u015ftia se hr\u0103neau cu dulcea\u0163a cuvintelor lui \u015fi, lep\u0103d\u00e2nd r\u0103t\u0103cirea ce din tinere\u0163e crescuse \u00eentre d\u00e2n\u015fii, primeau \u00een inim\u0103 cuv\u00e2ntul cel adev\u0103rat \u015fi drept."},{"title":" Minunea Sf\u00e2ntului Nicolae, cu un covor","content":"Auzim pe Sf\u00e2ntul Duh gr\u00e2ind prin Proorocul David: \"Precum dore\u015fte cerbul izvoarele apelor, a\u015fa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule\". Cu adev\u0103rat \u00een acela\u015fi chip dore\u015fte \u015fi sufletul credinciosului cre\u015ftin auzirea cuvintelor lui Dumnezeu \u015fi cele ce se lucreaz\u0103 prin Sfin\u0163ii S\u0103i. Deci, iat\u0103 \u015fi alt\u0103 minune a Sf\u00e2ntului Nicolae: Era un oarecare, cu numele Nicolae, \u00een cetatea numit\u0103 Constantinopol, hr\u0103nindu-se din osteneala m\u00e2inilor lui \u015fi era credincios lui Dumnezeu \u015fi avea~r\u00e2nduiala lui s\u0103 nu treac\u0103 ziua Sf\u00e2ntului Nicolae f\u0103r\u0103 de pomenire. \u015ei aceasta, cu neobosire o f\u0103cea el, c\u0103 auzea \u00een Sfintele Scripturi gr\u0103ind: \"Cinste\u015fte pe Domnul, prin toate ale tale osteneli!\". \u015ei avea aceasta \u00een mintea sa totdeauna.\r\n\u015ei a ajuns la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, dar \u015fi la s\u0103r\u0103cie, nemaiput\u00e2nd lucra. Deci, apropiindu-se ziua Sf\u00e2ntului Nicolae, g\u00e2ndea \u00eentru sine ce va face. \u015ei a zis b\u0103tr\u00e2nul, c\u0103tre so\u0163ia sa: \"Femeie, iat\u0103, a sosit la noi ziua cea iubit\u0103 a Arhiereului lui Hristos, Nicolae; deci ce vom face, c\u0103 fiind lipsi\u0163i, nu avem cele de trebuin\u0163\u0103 pentru aceast\u0103 zi sf\u00e2nt\u0103?\". Iar acea credincioas\u0103 femeie a r\u0103spuns b\u0103rbatului ei: \"\u015etii, domnul meu,~c\u0103, iat\u0103, ne-au ajuns b\u0103tr\u00e2ne\u0163ile \u015fi ast\u0103zi sau m\u00e2ine va veni sf\u00e2r\u015fitul; deci, s\u0103 nu-\u0163i aba\u0163i mintea ta de la dragostea cea spre Domnul \u015fi c\u0103tre Sf\u00e2ntul Nicolae\".\r\n\u015ei, aceasta zic\u00e2nd, i-a ar\u0103tat lui un covor \u015fi a zis: \"Ia-l pe acesta \u015fi, merg\u00e2nd, vinde-l \u015fi te du de cump\u0103r\u0103 toate cele de trebuin\u0163\u0103 la pomenirea Sf\u00e2ntului Nicolae. C\u0103 alta nimic nu avem \u015fi nu-l vom l\u0103sa mo\u015ftenire copiilor pe care nu-i avem\". Auzind aceasta, credinciosul b\u0103tr\u00e2n a l\u0103udat foarte pe Dumnezeu \u015fi, lu\u00e2nd covorul, a ie\u015fit.\r\n\u015ei, merg\u00e2nd el prim mijlocul uli\u0163ii, unde este st\u00e2lpul Sf\u00e2ntului \u015fi marelui Constantin, \u015fi trec\u00e2nd de~Biserica Sf\u00e2ntului Platon, l-a \u00eent\u00e2mpinat pe el cineva, cu chipul ca un oarecare b\u0103tr\u00e2n cinstit, care i-a zis: Prietene, unde te duci?\". I-a r\u0103spuns cel ce ducea covorul: \"Am trebuin\u0163\u0103 s\u0103 m\u0103 duc p\u00e2n\u0103 la t\u00e2rgul de v\u00e2nz\u0103ri\". \u015ei i-a zis cinstitul b\u0103tr\u00e2n: \"Bun\u0103 este socotin\u0163a ta, prietene, dar, spune-mi, cu c\u00e2t voie\u015fti s\u0103 dai covorul t\u0103u? Pentru c\u0103 eu voiesc s\u0103 cump\u0103r un covor ca acesta\". A zis b\u0103tr\u00e2nul: \"C\u00e2nd l-am luat \u00eent\u00e2i, am dat pe el opt galbeni, iar acum, c\u00e2t imi vei da, at\u00e2ta voi primi\". \u015ei a gr\u0103it cinstitul acela, c\u0103tre b\u0103tr\u00e2n: \"Au, lua-vei \u015fase galbeni?\". \u015ei a zis b\u0103tr\u00e2nul: \"Dac\u0103 \u00eemi vei da, voi lua cu bucurie!\". Deci, \u00eendat\u0103, pun\u00e2nd~mana \u00een buzunarul s\u0103u \u015fi sco\u0163\u00e2nd galbenii, Sf\u00e2ntul Nicolae, c\u0103 el era, i-a dat \u015fase galbeni mari \u00een m\u00e2inile b\u0103tr\u00e2nului, zic\u00e2ndu-i: \"Prime\u015fte, prietene, ace\u015fti galbeni \u015fi d\u0103-mi covorul\". Apoi, a luat b\u0103tr\u00e2nul galbenii cu bucurie, pentru c\u0103 nu f\u0103cea covorul at\u00e2ta.\r\nDeci, lu\u00e2nd Sf\u00e2ntul Nicolae covorul din m\u00e2na b\u0103tr\u00e2nului, s-a dus de la el. \u015ei, c\u00e2nd s-au desp\u0103r\u0163it unul de altul, ziceau cei de pe uli\u0163\u0103 care vedeau pe b\u0103tr\u00e2n: \"Oare, n\u0103luciri vezi, b\u0103tr\u00e2nule, c\u0103 vorbe\u015fti de unul singur?\". Pentru c\u0103 ei, pe b\u0103tr\u00e2n \u00eel vedeau \u015fi glasul lui \u00eel auzeau, dar pe Sf\u00e2ntul nicidecum; nici glasul nu-i auzeau, nici pe el nu-l vedeau, f\u0103r\u0103 numai pe b\u0103tr\u00e2n. Iar Sf\u00e2ntul~Nicolae a mers \u00eendat\u0103 la casa b\u0103tr\u00e2nului, duc\u00e2nd covorul la femeia acestuia \u015fi zic\u00e2ndu-i: \"Fiindc\u0103 b\u0103rbatul t\u0103u \u00eemi este prieten de demult, \u00eent\u00e2lnindu-m\u0103 cu el, m-a rugat, zic\u00e2nd: \"Fii bun \u015fi du acest covor la femeia mea, c\u0103 eu, zicea el, am alt\u0103 treab\u0103. Deci, iat\u0103 covorul, p\u0103ze\u015fte-l pe el\". \u015ei, aceasta zic\u00e2nd, s-a f\u0103cut nev\u0103zut.\r\n\u015ei femeia, lu\u00e2nd covorul, de fric\u0103, v\u0103z\u00e2nd \u00een fa\u0163a ei pe un a\u015fa b\u0103rbat cinstit \u015fi cu lumin\u0103 str\u0103lucind, nici n-a \u00eendr\u0103znit s\u0103 \u00eentrebe: \"Tu cine e\u015fti?\". \r\nS-a aprins \u00eens\u0103 de m\u00e2nie asupra b\u0103rbatului s\u0103u \u015fi, socotind c\u0103 el a uitat sf\u0103tuirea ce o f\u0103cuse cu d\u00e2nsa \u015fi dragostea pentru Sf\u00e2ntul, a zis:~\"Vai mie, p\u0103tima\u015f\u0103 ce sunt, c\u0103 m-am \u00eenso\u0163it cu acest b\u0103rbat c\u0103lc\u0103tor de lege \u015fi plin de minciuni\". \u015ei altele asemenea acestora zic\u00e2nd, nici nu voia s\u0103 se uite la covorul ei, aprins\u0103 fiind de dragoste pentru Sf\u00e2ntul.\r\nDeci, b\u0103rbatul ei, ne\u015ftiind cele petrecute, a cump\u0103rat cele de trebuin\u0163\u0103 de ziua Sf\u00e2ntului Nicolae \u015fi se \u00eentorcea la casa sa, bucur\u00e2ndu-se pentru \u00eent\u00e2mplarea cu vinderea covorului \u015fi c\u0103 \u015fi-a \u00eemplinit dorin\u0163a sa. \u015ei, ajung\u00e2nd el la casa lui, femeia sa v\u0103z\u00e2ndu-l, s-a aprins de m\u00e2nie asupra lui, \u015fi-l oc\u0103ra cu cuvinte grele \u015fi zicea: \"S\u0103 te duci de la mine, din ziua aceasta, tu care ai min\u0163it Sf\u00e2ntului Nicolae. C\u0103 nu-i~mincinos Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce a zis: \"Nimeni care pune m\u00e2na pe plug \u015fi se uit\u0103 \u00eend\u0103r\u0103t nu este potrivit pentru \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu\" (Luca 9,62). Acestea \u015fi altele asemenea zic\u00e2ndu-le, a adus covorul \u00eenaintea b\u0103rbatului s\u0103u \u015fi i-a zis: Ia-\u0163i covorul, dar pe mine nu m\u0103 vei mai avea, c\u0103 ai min\u0163it Sf\u00e2ntului\".\r\nAcestea auzindu-le \u015fi v\u0103z\u00e2nd covorul s\u0103u, b\u0103tr\u00e2nul se minuna \u015fi nu se pricepea ce s\u0103 r\u0103spund\u0103 femeii sale; \u015fi st\u00e2nd el, \u00eendelung, a in\u0163eles a fi o minune f\u0103cut\u0103 de Sf\u00e2ntul Nicolae. Deci, a suspinat dintru ad\u00e2ncul inimii sale \u015fi, umpl\u00e2ndu-se de bucurie, a ridicat m\u00e2inile sale spre cer, zic\u00e2nd: \"Slav\u0103~\u0162ie, Hristoase Dumnezeule, Cel Ce faci minuni prin minunatul T\u0103u Sf\u00e2nt Nicolae\". \u015ei a zis b\u0103tr\u00e2nul, c\u0103tre so\u0163ia sa: \"Femeie, a\u015fa te jur, \u00een frica lui Dumnezeu, s\u0103-mi spui mie, cine \u0163i-a adus \u0163ie acest covor, b\u0103rbat sau femeie, b\u0103tr\u00e2n sau t\u00e2n\u0103r?\". \u015ei a r\u0103spuns femeia: \"Un om luminat, \u00een chipul unui cinstit b\u0103tr\u00e2n, cu str\u0103lucitoare haine a venit, purt\u00e2nd covorul acesta al nostru \u015fi zic\u00e2nd c\u0103tre mine: \"Femeie, b\u0103rbatul t\u0103u \u00eemi este prieten; pentru aceasta, \u00eent\u00e2lnindu-m\u0103, m-a rugat s\u0103 aduc la tine acest covor; deci p\u0103ze\u015fte-l. Iar eu, lu\u00e2ndu-l, nu \u00eendr\u0103zneam a-l \u00eentreba pe el: Tu cine e\u015fti?\". Deci, auzind acestea de la femeia sa \u015fi ar\u0103t\u00e2nd~femeii sale aurul cel r\u0103mas \u015fi cele cump\u0103rate, bucate \u015fi vin, prescuri \u015fi lum\u00e2n\u0103ri spre trebuin\u0163a zilei Sf\u00e2ntului, a zis b\u0103tr\u00e2nul: \"Viu este Domnul, c\u0103 cel ce a cump\u0103rat covorul de la mine, acela este cu adev\u0103rat Sf\u00e2ntul Nicolae, c\u0103 el a adus covorul, iar\u0103\u015fi, la casa noastr\u0103, pentru noi, s\u0103racii \u015fi smeri\u0163ii robii s\u0103i. C\u0103 \u015fi cei ce m\u0103 vedeau pe mine vorbind cu el \u00eemi ziceau: \"Au vreo n\u0103lucire vezi?, v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103 ei numai pe mine unul, iar pe d\u00e2nsul nicidecum\". \u015ei \u00eendat\u0103 au strigat ca dintr-o gur\u0103 am\u00e2ndoi, mul\u0163umind lui Dumnezeu \u015fi l\u0103ud\u00e2nd pe marele Arhiereu Nicolae, ajut\u0103torul cel grabnic al tuturor celor din nevoi, care-l~cheam\u0103 pe el cu credin\u0163\u0103. \u015ei, umpl\u00e2ndu-se de bucurie au alergat la Biserica Sf\u00e2ntului Nicolae \u015fi, tuturor celor ce s-au \u00eent\u00e2mplat acolo, le-au istorisit minunea. \u015ei to\u0163i care auzeau prosl\u0103veau pe Dumnezeu \u015fi pe Sf\u00e2ntul Nicolae, cel ce face asemenea minuni cu robii s\u0103i.\r\nCi tu, P\u0103rinte cinstite, Sfinte Nicolae, nu uita pe robii t\u0103i, care fac cu credin\u0163\u0103 pomenirea Sfin\u0163iei tale, ca, prin facerile tale de bine, s\u0103 prosl\u0103vim pe Tat\u0103l, pe Fiul \u015fi pe Sf\u00e2ntul Duh. Amin."},{"title":" Minunea Sf\u00e2ntului P\u0103rintelui nostru Nicolae, pentru Vasile, fiul lui Agricola","content":"Nu socotesc cu dreptate nici cu vrednicie s\u0103 tac \u015fi s\u0103 nu gr\u0103iesc acest cuv\u00e2nt, despre o alt\u0103 minune a Sf\u00e2ntului \u015fi Cuviosului P\u0103rintelui nostru Nicolae.\r\nEra un om oarecare, anume Agricola, cu bun\u0103t\u0103\u0163i \u015fi evlavie vie\u0163uind \u015fi av\u00e2nd un fiu, unul n\u0103scut, anume Vasile \u015fi care tr\u0103ia \u00een \u0163ara Antiohiei, aproape fiind de saracini. Ci, cu darul lui Dumnezeu fiind \u00eempodobit, era \u00eembel\u015fugat \u015fi cu avu\u0163ie mult\u0103. \u015ei avea credin\u0163\u0103 mult\u0103 spre Sf\u00e2ntul P\u0103rinte Nicolae.~Pentru aceasta, \u00een to\u0163i anii, la pomenirea Sf\u00e2ntului, petrecea ziua aceea cu pr\u0103znuire \u015fi punea mese pentru s\u0103raci \u015fi pentru vecini, prieteni \u015fi al\u0163ii. \u00cens\u0103 era o biseric\u0103 zidit\u0103 \u00een numele Sf\u00e2ntului Nicolae, departe fiind de cetate ca la cinci stadii, \u015fi acolo, \u00een tot anul, se adunau noroadele la pomenirea Sf\u00e2ntului Nicolae.\r\nIar\u0103 \u00eentr-un an, la sl\u0103vita lui pomenire, mult popor venind la praznic \u00een sf\u00e2nta lui biseric\u0103, atunci \u015fi binecredinciosul acela \u00ee\u015fi trimise pe fiul s\u0103u Vasile cu slugile sale, \u015fi zise lui: \"Mergi, fiule, la Biserica Sf\u00e2ntului Nicolae \u015fi s\u0103 faci dup\u0103 obicei, precum te-ai \u00eenv\u0103\u0163at de la noi \u00een anii trecu\u0163i, adic\u0103 la c\u00e2ntarea~de sear\u0103, cu fric\u0103 st\u00e2nd, s\u0103 iei aminte, a\u015fi\u015fderea la Utrenia toat\u0103 \u015fi la Dumnezeiasca Liturghie; dup\u0103 aceea s\u0103 te \u00eentorci \u00een casa noastr\u0103 la mas\u0103, iar eu \u015fi maica ta vom r\u00e2ndui cele ce sunt de trebuin\u0163\u0103 s\u0103racilor\".\r\nDeci, Vasile, acestea auzindu-le de la tat\u0103l s\u0103u, s-a dus cu bucurie. Iar c\u00e2nd a fost \u00een vremea c\u00e2nt\u0103rii Utreniei, iat\u0103, f\u0103r\u0103 de veste, au n\u0103v\u0103lit saracinii \u015fi, \u00eenconjur\u00e2nd biserica, au robit tot poporul, asemenea \u015fi pe Vasile, fiul lui Agricola, \u015fi l-au dus \u00een Insula Creta \u015fi l-au dat pe el lui Amira, dreg\u0103torul, c\u0103 era foarte frumos. \u015ei i-a poruncit lui domnul saracinilor s\u0103 se afle pururea \u00eenaintea fe\u0163ei lui, iar pe al\u0163ii i-a v\u00e2ndut, ba pe unii \u015fi~\u00een temni\u0163\u0103 i-a \u00eenchis. \r\nP\u0103rin\u0163ii lui Vasile, auzind aceasta, spre pl\u00e2ngere \u015fi t\u00e2nguire s-au \u00eentors. \u015ei a\u015fa, ca doi ani petrec\u00e2nd, pomenirea Sf\u00e2ntului nu o mai f\u0103ceau, ci se topeau de necaz \u015fi cu lacrimi se t\u00e2nguiau, zic\u00e2nd: 'Fiule al nostru preaiubite, cum nu te mai vedem pe tine acum, \u00eempreun\u0103 cu cei de v\u00e2rsta ta, ca s\u0103 te cuprindem cu m\u00e2inile, \u015fi cu buzele s\u0103 te s\u0103rut\u0103m? Mai bine ne-ar fi fost nou\u0103 de te vedeam z\u0103c\u00e2nd \u00een boal\u0103 sau s\u0103 \u0163i se fi \u00eent\u00e2mplat \u0163ie moarte; inima noastr\u0103 nu s-ar fi rupt ca acum\". Deci unele ca acestea gr\u0103ind ei, au auzit vecinii lor \u015fi toate rudeniile \u015fi s-au adunat to\u0163i, spre m\u00e2ng\u00e2ierea necazului \u015fi a~t\u00e2nguirii lor. \u015ei le ziceau lor: \"Pentru ce v\u0103 ar\u0103ta\u0163i ca niste ne\u00eencerca\u0163i \u00een necazuri? Au nu cunoa\u015fteti voi pe minunatul Nicolae, c\u00e2t de multe minuni face pe uscat \u015fi pe mare? \u00cenc\u0103 \u015fi de sabie \u015fi de robie \u015fi de toate mor\u0163ile cele nedrepte, pe mul\u0163i izb\u0103ve\u015fte\". \u015ei alte multe le gr\u0103iau lor, spre risipirea \u00eentrist\u0103rii.\r\nDeci, Agricola auzind acestea de la vecinii s\u0103i, \u015fi m\u00e2ng\u00e2indu-se pu\u0163in din necazul s\u0103u, scul\u00e2ndu-se, a mers la femeia sa \u015fi i-a zis ei: \"Oare, avem noi vreun folos din tot pl\u00e2nsul acesta mult? Ci, iat\u0103, al treilea an avem de c\u00e2nd ne afl\u0103m \u00een aceast\u0103 \u00eentristare \u015fi am uitat de pomenirea Sf\u00e2ntului Nicolae \u015fi~n-am ie\u015fit la praznicul lui. Acum, dar, ascult\u0103-m\u0103 pe mine; s\u0103 lu\u0103m lum\u00e2n\u0103ri \u015fi undelemn \u015fi t\u0103m\u00e2ie \u015fi s\u0103 mergem la Sf\u00e2ntul \u015fi s\u0103 ne rug\u0103m lui cu credin\u0163\u0103, ca s\u0103 lu\u0103m de la d\u00e2nsul m\u00e2ng\u00e2iere pentru Vasile, fiul nostru, \u015fi cu mare n\u0103dejde ne vom \u00eentoarce. C\u0103 poate s\u0103 ne dea nou\u0103 \u00een m\u00e2ini pe fiul nostru, sau cu totul ne va adeveri nou\u0103 de este el viu sau mort\".\r\nDeci, acestea auzindu-le femeia lui, i-a zis: \"Bine zici, st\u0103p\u00e2ne! S\u0103 facem precum voie\u015fti, de vreme ce \u015fi praznicul Sf\u00e2ntului Nicolae a sosit\". \u015ei, a\u015fa sf\u0103tuindu-se, s-au sculat \u015fi cu bucurie au mers la Biserica Sf\u00e2ntului Nicolae. \u015ei au f\u0103cut dup\u0103 obiceiul pr\u0103znuitorilor,~apoi s-au \u00eentors la casa lor \u015fi, chem\u00e2nd la cin\u0103 pe rudele lor \u015fi pe to\u0163i vecinii cei de aproape, au pus masa \u015fi au \u00eenceput a m\u00e2nca \u015fi a bea \u00eentru slava lui Dumnezeu, pomenind minunile Sf\u00e2ntului P\u0103rinte Nicolae. Iar c\u00e2nd era \u00een vremea cinei lor \u015fi \u015fedeau la mas\u0103, au \u00eenceput c\u00e2inii a l\u0103tra cu mare pornire. \u015ei a zis Agricola, slugilor sale: \"Merge\u0163i \u015fi vedeti la ce n\u0103v\u0103lesc c\u00e2inii, poate o fiar\u0103 este, sau altceva\", iar slugile, ie\u015find afar\u0103, n-au v\u0103zut nimic. \u00cens\u0103 c\u00e2inii mai mult se repezeau, l\u0103tr\u00e2nd. Deci, Agricola a luat lumin\u0103 \u015fi a mers s\u0103 vad\u0103 cu ceilal\u0163i \u015fi au v\u0103zut un om, \u00een mijlocul cur\u0163ii st\u00e2nd, \u00een haine turce\u015fti, \u015fi s-au speriat, c\u0103 nu se~pricepeau ce putea s\u0103 fie. Iar dup\u0103 ce Agricola, a venit aproape de d\u00e2nsul, a v\u0103zut un t\u00e2n\u0103r voinic, st\u00e2nd \u015fi \u0163in\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 un pahar plin de vin. \u015ei c\u0103uta Agricola la d\u00e2nsul, nimic zic\u00e2nd, \u015fi cu fric\u0103 \u015fi cu bucurie era cuprins.\r\nApoi, abia a putut gr\u0103i \u00een spaima mare: \"O, fiul meu, Vasile, iat\u0103 acum te v\u0103d cu adev\u0103rat; oare tu e\u015fti, fiul meu, sau o n\u0103luc\u0103 mi se arat\u0103 mie, prin tine?\". Iar t\u00e2n\u0103rul Vasile degrab\u0103 a r\u0103spuns: \"Eu sunt tat\u0103, fiul t\u0103u, pe care saracinii l-au robit \u015fi \u00een Creta l-au dus\". Aceasta auzind, Agricola, tat\u0103l s\u0103u, \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u00e2ndu-l, \u00eel s\u0103ruta pe el \u015fi zicea: \"Spune-mi mie fiule, cum ai sc\u0103pat din m\u00e2inile saracinilor celor~f\u0103r\u0103 Dumnezeu, sau cine te-a ajutat, spune-mi toate, mie, tat\u0103lui t\u0103u\". Iar t\u00e2n\u0103rul a zis c\u0103tre el: \"Nimic tat\u0103, nimic din toate acestea, de care m\u0103 \u00eentrebi, nu \u015ftiu. Numai aceasta \u015ftiu, c\u0103 eu acum stam \u00eenaintea dreg\u0103torului saracinilor. C\u0103 dupa ce m-au robit pe mine \u015fi m-au dus \u00een Creta, saracinii m-au dat lui Amira, mai marele lor. \u015ei dintru acea vreme, Amira dreg\u0103torul m-a pus pe mine ca s\u0103 dreg vin \u015fi s\u0103-i \u0163in paharul, st\u00e2nd \u00eenaintea fe\u0163ei lui, precum m\u0103 vezi pe mine, tat\u0103, acum. \u015ei, iat\u0103, nu \u015ftiu cine, cineva puternic m-a r\u0103pit a\u015fa cum m\u0103 aflam, cu paharul acesta pe care \u00eenc\u0103 \u00eel \u0163in \u00een m\u00e2n\u0103, \u015fi ca un v\u00e2nt m-a adus \u015fi m-a pus~aicea; \u015fi am v\u0103zut pe Sf\u00e2ntul Nicolae, care m-a a\u015fezat pe mine la locul acesta\".\r\nDeci, Agricola auzind aceasta, de bucurie, s-a umilit pentru aceast\u0103 mare minune \u015fi, lu\u00e2ndu-l de m\u00e2n\u0103, l-a dat maicii sale. Iar ea, v\u0103z\u00e2nd pe fiul ei, pl\u00e2ngea de bucurie \u015fi, multe cuvinte gr\u0103ind, \u015fi cu m\u00e2inile cuprinz\u00e2ndu-l, \u00eel s\u0103ruta zic\u00e2nd: \"Acum te v\u0103d pe tine, Vasile, iubitul meu fiu. Acum pe tine, pe care nu mai n\u0103d\u0103jduiam s\u0103 te v\u0103d, \u00een m\u00e2inile mele te \u0163in. Acum, din nou, pe tine, te am m\u00e2ng\u00e2iere sufletului meu \u015fi toate m\u00e2hnirile mele se dezleag\u0103\". Acestea \u015fi alte multe cuvinte de m\u00e2ng\u00e2iere gr\u0103ia catre d\u00e2nsul.~\u015ei, auzind vestea aceasta, oamenii cei ce locuiau \u00eemprejurul locului aceluia s-au adunat degrab\u0103 la veselia acestei minuni negr\u0103ite. \u00cenc\u0103 \u015fi cinstit praznic au f\u0103cut Sf\u00e2ntului \u015fi Marelui P\u0103rintelui nostru Nicolae, sl\u0103vind pe Preasf\u00e2nta Treime, pe Tat\u0103l, pe Fiul \u015fi pe Sf\u00e2ntul Duh, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" Una din minunile Sf\u00e2ntului Nicolae: cum a izb\u0103vit de la \u00eenec un dreptcredincios","content":"Un om oarecare din Constantinopol, cu fric\u0103 de Dumnezeu \u015fi credincios \u00een Hristos, care iubea pe Sf\u00e2ntul acesta \u015fi era iubit \u015fi el de d\u00e2nsul, vr\u00e2nd oarec\u00e2nd s\u0103 fac\u0103 o c\u0103l\u0103torie \u00een al\u0163\u0103 \u0163ar\u0103, gr\u0103bindu-l treaba ce avea, s-a dus la Biserica Sf\u00e2ntului, de \u015fi-a f\u0103cut rug\u0103ciunea dup\u0103 obicei \u015fi, lu\u00e2ndu-\u015fi ziua bun\u0103 de la rude \u015fi de la prieteni, a intrat \u00een corabie. Iar c\u00e2nd a fost la 9 ceasuri din noapte, s-au sculat cor\u0103bierii s\u0103 \u00eentoarc\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eentind\u0103 p\u00e2nzele, \u00eencep\u00e2nd alt~v\u00e2nt. Deci, \u00eentru acea vreme, s-a sculat \u015fi acest smerit om, s\u0103 mearg\u0103 dup\u0103 ap\u0103 \u015fi, av\u00e2nd to\u0163i de lucru cu \u00eentinsul p\u00e2nzelor, s-a \u00eent\u00e2mplat c\u0103 s-a \u00eempiedicat \u015fi a c\u0103zut \u00een mare. \r\n\u015ei, fiind \u00eentuneric \u015fi v\u00e2ntul pornind corabia \u00eenainte, n-au putut cor\u0103bierii s\u0103-l ajute cu nimic, ci pl\u00e2ngeau de amara moarte a acelui om. Iar el, c\u0103z\u00e2nd \u00een mare, cum era \u00eembr\u0103cat, \u015fi afl\u00e2ndu-se acum \u00een largul m\u0103rii, a zis: \"Sfinte Nicolae, ajut\u0103-mi!\". \u015ei, strig\u00e2nd c\u00e2tva timp acest cuv\u00e2nt, o, minune! S-a aflat omul \u00een mijlocul casei sale, p\u0103r\u00e2ndu-i-se c\u0103 este \u00een ad\u00e2ncul m\u0103rii. Iar vecinii, auzindu-i glasul, s-au sculat, la fel \u015fi cei din cas\u0103, aprinser\u0103 lumina \u015fi, str\u00e2ng\u00e2ndu-se~\u015fi vecinii de afar\u0103, l-au v\u0103zut cu to\u0163ii st\u00e2nd \u00een mijlocul casei \u015fi strig\u00e2nd; \u015fi ap\u0103 de mare curgea din hainele lui. Deci, \u00eencremenind au r\u0103mas mu\u0163i de groaz\u0103, iar el a zis: \"O, fra\u0163ilor, ce este aceasta ce v\u0103d?\". C\u0103 \u015ftiu bine c\u0103 ieri, la nou\u0103 ceasuri, c\u00e2nd mi-am luat ziua bun\u0103 de la voi, de la to\u0163i, intr\u00e2nd \u00een corabie, am purces la drum, c\u0103 av\u00e2nd v\u00e2nt bun, am mers c\u00e2tva timp, iar c\u00e2nd a fost la a doua \u015fi a treia straj\u0103 din noapte, adic\u0103 la nou\u0103 ceasuri, m-am dus pentru ap\u0103 \u015fi m-am \u00eempiedicat de cor\u0103bieri \u015fi am c\u0103zut \u00een mare. \u015ei chemam pe Sf\u00e2ntul Nicolae \u00eentru ajutor, iar acum nu \u015ftiu unde m\u0103 aflu, ci spune\u0163i-mi voi, c\u0103 eu mi-am ie\u015fit~din fire \u015fi sunt uimit\". Iar aceia, lu\u00e2nd seama la cuvintele lui \u015fi v\u0103z\u00e2nd apa m\u0103rii, care curgea de pe d\u00e2nsul, strigau: \"Doamne, miluie\u015fte!\".\r\nDeci, dezbr\u0103c\u00e2ndu-se \u015fi lu\u00e2ndu-\u015fi alte haine, s-a dus la Biserica Sf\u00e2ntului Nicolae. \u015ei acolo a petrecut cealalt\u0103 parte de noapte, c\u0103z\u00e2nd cu lacrimi \u015fi cu rug\u0103ciuni, la icoana Sf\u00e2ntului. \u015ei, venind vremea Utreniei \u015fi str\u00e2ng\u00e2ndu-se poporul, s-a f\u0103cut cunoscut\u0103 la to\u0163i minunea \u015fi s-au uimit to\u0163i \u015fi s-au minunat de acele dulci aromate ce le adusese acel om, spre mult\u0103 mul\u0163\u0103mit\u0103, Sf\u00e2ntului Nicolae, v\u0103z\u00e2nd \u015fi biserica plin\u0103 de lum\u00e2n\u0103ri aprinse, sl\u0103vind pe~Dumnezeu \u015fi l\u0103ud\u00e2nd pe Sf\u00e2ntul, vestindu-se aceast\u0103 mare \u015fi peste fire minune prin tot Constantinopolul. \u015ei a ajuns \u015fi la urechile \u00eemp\u0103ratului celui de atunci \u015fi ale Patriarhului, care, f\u0103c\u00e2nd sfat, au zis s\u0103 cheme pe acel om. \u015ei, merg\u00e2nd el \u015fi istorisind \u00eenaintea multora cele pentru d\u00e2nsul, to\u0163i au strigat: \"Mare e\u015fti, Doamne, \u015fi minunate sunt lucrurile Tale \u015fi niciun cuv\u00e2nt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale\". \u015ei a\u015fa, f\u0103c\u00e2nd Litii \u015fi Privegheri la care se str\u00e2ngea mult popor, mergea el la Biserica Sf\u00e2ntului, sl\u0103vind \u015fi binecuv\u00e2nt\u00e2nd pe Dumnezeu \u015fi d\u00e2nd mul\u0163umit\u0103 Sf\u00e2ntului Nicolae."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, \u00eenv\u00e3\u0163\u00e3tur\u00e3, pe scurt, despre Sf\u00e2ntul Botez","content":"Odat\u0103 cu Botezul Domnului, pr\u0103znuim ast\u0103zi, fra\u0163ilor, \u015fi s\u0103rb\u0103toarea botezului nostru, al fiec\u0103ruia dintre noi. Eram ni\u015fte prunci ne\u015ftiutori, c\u00e2nd am primit Sf\u00e2ntul Botez. S\u0103 \u00een\u0163elegem acum, c\u00e2nd suntem mari, ceea ce atunci nu puteam \u00een\u0163elege \u015fi s\u0103 primim, printr-o alegere liber\u0103, drumul credin\u0163ei, pe care, \u00eenc\u0103 din pruncie, Biserica l-a deschis \u00eenaintea libert\u0103\u0163ii noastre. \r\nTaina Botezului, fra\u0163ilor, este, precum se \u015ftie, cea dint\u00e2i din cele \u015fapte Taine ale Bisericii. E Tain\u0103 ~f\u0103r\u0103 de care nu po\u0163i fi cre\u015ftin. M\u00e2ntuitorul a r\u00e2nduit Taina aceasta dup\u0103 \u00cenvierea Sa, c\u00e2nd a zis Apostolilor Lui: \"Merg\u00e2nd, \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i toate neamurile, botez\u00e2ndu-le \u00een numele Tat\u0103lui \u015fi al Fiului \u015fi al Sf\u00e2ntului Duh\" (Matei 28,19), dar, de fapt, El ne-a preg\u0103tit aceast\u0103 duhovniceasc\u0103 sc\u0103ld\u0103toare \u00eenc\u0103 din ziua Botezului S\u0103u, de la Iordan. \r\nEste Taina prin care ne cur\u0103\u0163im de p\u0103catul str\u0103mo\u015fesc; moare, adic\u0103, omul cel vechi din noi \u015fi se na\u015fte omul cel nou, prin \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea din harul Sf\u00e2ntului Duh al Domnului Iisus Hristos, put\u00e2nd a n\u0103d\u0103jdui ca, prin credin\u0163\u0103 \u015fi fapte bune, s\u0103 ajung\u0103 a dob\u00e2ndi m\u00e2ntuirea~(Fapte 2,38). Este lucrarea v\u0103zut\u0103 \u015fi nev\u0103zut\u0103 a na\u015fterii din nou a omului \"din ap\u0103 \u015fi din Duh\"(Ioan 3,5). \r\nSf\u00e2ntul Botez nu poate fi s\u0103v\u00e2r\u015fit dec\u00e2t de Sfin\u0163ii Apostoli \u015fi de urma\u015fii lor, episcopii \u015fi preo\u0163ii. Numai \u00een caz de primejdie de moarte, \u00eel poate s\u0103v\u00e2r\u015fi orice mirean botezat, dar \u015fi atunci - dac\u0103 pruncul scap\u0103 cu via\u0163\u0103 - preotul trebuie s\u0103-i citeasc\u0103 celelalte rug\u0103ciuni \u015fi s\u0103-l fac\u0103 p\u0103rta\u015f \u015fi celorlalte Taine, care stau la poarta de intrare a omului \u00een cre\u015ftinism, adic\u0103 Taina Sfintei \u00cemp\u0103rt\u0103\u015fanii \u015fi Taina Ungerii cu Sf\u00e2ntul Mir.\r\nUnii r\u0103t\u0103ci\u0163i de la dreapta credin\u0163\u0103 a Bisericii Ortodoxe nu recunosc~botezul copiilor. Ei socotesc c\u0103 botezul trebuie f\u0103cut la o v\u00e2rst\u0103 mai \u00eenaintat\u0103 (dup\u0103 16 ani). Ace\u015ftia nu \u0163in seama nici de poruncile Sfintei Scripturi (Fapte 14,14-16, 27-34, 48;I Corinteni1,16), nici de hot\u0103r\u00e2rile Sfintelor Sinoade (de exemplu Sinodul din Cartagina, care prin Canonul 124, a hot\u0103r\u00e2t: \"To\u0163i cei ce nu vor s\u0103 primeasc\u0103 botezul pruncilor, s\u0103 fie anatema\"), \u015fi nici de m\u0103rturiile Sfin\u0163ilor P\u0103rin\u0163i. Noi \u00eens\u0103, dreptcredincio\u015fii, la aceast\u0103 sf\u00e2nt\u0103 pr\u0103znuire a Bobotezei, ne ducem cu g\u00e2ndul la ziua sf\u00e2ntului nostru botez, fiecare pentru sine \u015fi to\u0163i laolalt\u0103, \u015fi-L rug\u0103m pe Dumnezeu, de fiecare dat\u0103, s\u0103 ne spele din nou,~duhovnice\u015fte, de toate pornirile firii noastre p\u0103c\u0103toase, omor\u00e2nd pe omul cel vechi din noi, \u015fi s\u0103 ne d\u0103ruiasc\u0103 harul, puterea \u015fi bucuria s\u0103 ne sim\u0163im \u015fi s\u0103 fim o f\u0103ptur\u0103 nou\u0103 cu adev\u0103rat, prin harul \u015fi prin \u00eempreun\u0103-lucrarea cu noi a Duhului Domnului nostru Iisus Hristos. Amin."},{"title":" Despre dragoste \u00een unire (Cuv\u00e2nt din Pateric)","content":"Povestit-a un b\u0103tr\u00e2n c\u0103, patru frati s-au prins intre ei s\u0103 traiasca intr-un suflet, impreuna, in veacul acesta si, iarasi, impreuna sa se afle in ceruri, crezand in cuvantul Stapanului, care zice: \"Daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant, in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in Ceruri\". (Matei 18, 19).\r\n\r\nDeci, trei dintre dansii, petrecand in nevoin\u0163\u0103, se linisteau in pustie, iar, celalalt le slujea lor, pentru~trebuintele lor. Deci, s-a intamplat c\u0103 doi s-au sfarsit intru Hristos si s-au dus la locul de odihna, iar doi au ramas pe pamant - cel de ascultare, adic\u0103, si unul din cei ce se linisteau. Si, din invidia vrajmasului, cel din ascultare a cazut in desfranare, lucru care s-a descoperit unuia din batranii cei vazatori cu mintea, pentru c\u0103, cei doi, ce se savarsisera, se rugau lui Dumnezeu, pentru cel din ascultare, zicand: \"F\u0103 ca fratele nostru sa fie mancat de un leu sau de alt\u0103 fiar\u0103, ca, spalandu-se de pacat, sa vie in locul acesta, unde suntem noi si sa nu ramana neimplinita intelegerea noastra\".\r\n\r\n~Si s-a \u00eent\u00e2mplat, pe cand se intorcea fratele. dupa obicei, de la ascultare, sa il intampine pe el un leu, care cauta sa-l omoare. Dar a cunoscut ceea ce s-a intamplat, si cel ce se linistea - c\u0103 i se descoperise lui. Si sta la rugaciune, rugandu-se lui Dumnezeu pentru fratele si, indata, s-a oprit leul. Deci, cei doi parinti, care muriser\u0103 mai inainte, se rugau lui Dumnezeu, zicand: \"Ne rugam \u0162ie, Stapane, sa fie mancat de leu, ca sa vie, impreuna cu noi, intru fericirea aceasta, si sa nu asculti, Sfinte, pe cel ce se roaga pentru el pe pamant\".\r\n\r\nIar batranul, cu lacrimi, se ruga lui Dumnezeu, cu de-adinsul, s\u0103 fie~miluit fratele si sa se izbaveasca de leu. Si a ascultat Dumnezeu rugaciunea acestuia si a zis catre cei ce erau in cer: \"Cu dreptate este s\u0103 ascult pe acela, c\u0103 voi, aici, sunteti intru odihn\u0103, fiind izbaviti de ostenelile si stramtorile vietii, iar acela, obosit este intru osteneala trupului, si se lupt\u0103, inca, cu duhurile rautatii - pentru aceea, cu dragoste si dreptate este aceluia s\u0103-i dau darul\".\r\n\r\nDeci, indata, s-a departat leul, iar fratele, venind la chilie, a aflat pe batran \u00eenc\u0103 plangand pentru el. Si i-a povestit lui toate cele ce i s-au intamplat, si a marturisit pacatul pe care l-a facut si, cunoscand ca l-a~miluit pe el Dumnezeu, s-a pocait, si, intru putina vreme, a venit la masura lui cea dintai, ostenindu-se, impreuna cu el, si batranul. Apoi, a adormit si el, si s-a descoperit batranului celui vazator cu mintea, c\u0103 to\u0163i patru s-au a\u015fezat la un loc, dupa fagaduintele cele nemincinoase ale Domnului nostru Iisus Hristos, a C\u0103ruia esle slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" Despre cum se cade s\u0103 st\u0103m \u00een biseric\u0103","content":"Veniti de ascultati, fiilor si iubitilor mei frati, si eu va voi spune voua ca \u00een biserica lui Dumnezeu venind, trebuie, cu mare paza si cu frica lui Dumnezeu, sa ascultam c\u00e2ntarea \u00een vremea Sf\u00e2ntei Liturghii si sa nu vorbim despre cele lumesti \u00een biserica lui Dumnezeu.\r\n\r\nCa, tot asa, si \u00eenaintea \u00eemparatului celui pam\u00e2ntesc, supusii stau cu frica, sa nu le gaseasca lor \u00eemparatul vreo pricina. Si at\u00e2ta s\u00e2rguinta au pentru \u00eemparatul cel pam\u00e2ntesc, ca, \u00eenaintea lui, nu~\u00eendraznesc sa priveasca nici macar frate spre frate. Iar de ar privi apoi, \u00eendata, \u00eemparateasca m\u00e2nie \u00eel si pedepseste. Deci, pe c\u00e2t ni se cade noua, iubiti frati, st\u00e2nd \u00een biserica, \u00eenaintea lui Dumnezeu, sa nu vorbim unul cu altul, nicidecum, ci doar sa avem mintea si inima la cele de sus, lu\u00e2nd parte la c\u00e2ntare si la rugaciune. Sa nu faci str\u00e2mbatate bisericii, vorbind, cert\u00e2ndu-te, r\u00eez\u00e2nd si dormit\u00e2nd, par\u00e2ndu-ti-se ca nu gresesti, ci, mai bine, asculta si ia aminte ce graiesti si toata grija sa o lepezi \u00een acea vreme, ca unul care vrei sa primesti pe \u00eemparatul tuturor, ca \u00cemparat al \u00eemparatilor este.\r\n\r\n~Deci, cei ce voim sa ne m\u00e2ntuim, trebuie sa fim cu mintea curata \u00een ceasul rugaciunii si sa nu g\u00e2ndim la desertaciuni, ne\u00eenteleg\u00e2nd \u00eenselarile si mestesugurile diavolului. Oare, nu cunoastem noi, cu c\u00e2ta dreptate aduce Dumnezeu m\u00e2nia Sa si pedepseste pe cei ce gresesc? Si asupra celor ce nu asculta porunca pastorului? Ca cei nesupusi, care nu asculta de preoti, mare pacat fac. Ca ei zic: \u201eNu stim a c\u00e2nta.\u201d Va \u00eentreb, pentru ce nu stiti? Veti zice: \u201eNu \u00eentelegem cele ce se citesc \u00een biserica.\u201d Voiti, oare, sa va spun voua, de ce nu \u00eentelegeti? Pentru ca veniti rar la biserica, iar, \u00een ceasul slujbei, voi stati afara, glumiti si r\u00e2deti. Si asa va adunati laolalta, nu~ca sa va faceti mai buni, ci, mai rai, cum spune Sf\u00e2ntul Pavel; pentru aceasta nu \u00eentelegeti cele ce se fac \u00een biserica.\r\n\r\nCaci, daca venim la biserica, sa aducem jertfa lui Dumnezeu pentru pacatele noastre, a celor vii si a celor morti, sa-I multumim pentru binefacerile primite, ca sa \u00eennoiasca Domnul \u00een noi harul Sf\u00e2ntului Duh, prin \u00eempartasirea cu Hristos, si sa ne \u00eentareasca pe calea m\u00e2ntuirii, Dumnezeului nostru, slava!"},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre vedenia Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur","content":"\u00cen Antiohia Siriei era o m\u00e2n\u0103stire, \u00eentru care se c\u0103lug\u0103rise Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur.\r\nAcolo a fost un c\u0103lug\u0103r sirian de neam, anume Isihie, b\u0103tr\u00e2n fiind cu trupul, care f\u0103cuse mul\u0163i ani \u00een m\u00e2n\u0103stire, \u00eenfr\u00e2n\u00e2ndu-se \u015fi foarte aspru vie\u0163uind \u015fi care avea proorocie, prin dumnezeiasca ar\u0103tare. Acestuia \u00eei urm\u0103 fericitul Ioan, cu obiceiul, cu chipul \u015fi cu \u00eenfr\u00e2narea. Deci, \u00eentr-o noapte, b\u0103tr\u00e2nul, priveghind \u015fi rug\u00e2ndu-se lui Dumnezeu, a v\u0103zut intr\u00e2nd la~Ioan, unde-\u015fi f\u0103cea el rug\u0103ciunile sale, doi b\u0103rba\u0163i \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een haine albe \u015fi curate, foarte frumo\u015fi \u015fi lumina\u0163i cu slav\u0103 cereasc\u0103 nespus\u0103. Pe unul \u00eel vedea \u0163in\u00e2nd \u00een mainile sale o carte scris\u0103, iar pe altul \u0163in\u00e2nd ni\u015fte chei. Pe ace\u015ftia v\u0103z\u00e2ndu-i, Ioan s-a \u00eenfrico\u015fat \u015fi, cu \u00eendr\u0103znire s\u00e2rguindu-se, s-a \u00eenchinat lor p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt. Iar ei am\u00e2ndoi, lu\u00e2ndu-l pe el de m\u00e2n\u0103, l-au sculat, zic\u00e2ndu-i: \"N\u0103d\u0103jduie\u015fte \u015fi nu te teme\". Iar Ioan le-a zis lor: \"Cine sunte\u0163i, st\u0103p\u00e2nii mei, care n-a\u0163i pregetat a veni la mine, robul vostru, fiind voi \u00eentru aceast\u0103 mare dreg\u0103torie? C\u0103 n-am v\u0103zut niciodat\u0103 pe nimenea s\u0103 fie \u00eentr-o slav\u0103 ca aceasta, precum v\u0103 v\u0103d pe~voi am\u00e2ndoi\".\r\nIar ei, iar\u0103\u015fi, au r\u0103spuns \u015fi i-au zis lui: \"Nu te teme, b\u0103rbatule al doririlor, c\u0103 \u00eentru tine a voit Duhul Sf\u00e2nt s\u0103 locuiasc\u0103, pentru cur\u0103\u0163ia vie\u0163ii tale, c\u0103 trimi\u015fi suntem la tine de \u00cenv\u0103\u0163\u0103torul cel mare \u015fi M\u00e2ntuitorul nostru Iisus Hristos, ca s\u0103-\u0163i spunem o bucurie mare, care va fi la toate bisericile lui Dumnezeu\". Deci, cel dint\u00e2i, \u00eentinz\u00e2nd m\u00e2na sa, i-a dat lui cartea cea scris\u0103 pe care o \u0163inea, zic\u00e2ndu-i: \"Prime\u015fte cartea aceasta din m\u00e2na mea. C\u0103 eu sunt Ioan, cel ce am c\u0103zut la pieptul Domnului \u00een vremea Cinei cea de Tain\u0103, \u015fi sco\u0163\u00e2nd de acolo dumnezeie\u015ftile pic\u0103turi, am gr\u0103it: La \u00eenceput era~Cuv\u00e2ntul \u015fi Cuv\u00e2ntul era Dumnezeu \u015fi Dumnezeu era Cuv\u00e2ntul. A\u015fa \u015fi \u0163ie \u00ee\u0163i va da Domnul cunoa\u015fterea Adev\u0103rului, ca s\u0103 hr\u0103ne\u015fti, prin buzele tale, pe to\u0163i oamenii, cu m\u00e2ncare nestric\u0103cioas\u0103, din via\u0163a cea ve\u015fnic\u0103, \u015fi s\u0103 astupi gurile ereticilor care spun f\u0103r\u0103delegi asupra Domnului nostru Iisus Hristos\".\r\nIar, cel\u0103lalt, tinz\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2na sa, i-a dat lui cheile pe care le \u0163inea \u00een m\u00e2inile sale, zic\u00e2ndu-i: \"Prime\u015fte acestea, c\u0103ci eu sunt Petru cel fierbinte la credin\u0163\u0103, care am m\u0103rturisit pe Domnul Hristos, c\u0103 Dumnezeu viu este \u015fi pentru aceasta am luat de la Domnul cheile \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei Cerurilor. Asemenea \u015fi~\u0163ie, Domnul \u00ee\u0163i d\u0103 cheile sfintelor lui biserici \u015fi ori pe cine vei lega, va fi legat, \u015fi pe oricine vei dezlega, va fi dezlegat\".\r\nDeci, iar\u0103\u015fi, plec\u00e2ndu-\u015fi genunchii s\u0103i, fericitul Ioan s-a smerit \u00eenaintea lor, zic\u00e2nd: \"Cine sunt eu, robul cel p\u0103c\u0103tos al Domnului meu, cel mai nepriceput dec\u00e2t to\u0163i oamenii, ca s\u0103 fiu bun de slujba de care mi-a\u0163i vorbit? Nu sunt destoinic s\u0103 primesc o slujire at\u00e2t de mare \u015fi \u00eenfrico\u015f\u0103toare. Nu pot eu, adic\u0103, s\u0103-i fiu de folos ei\".\r\nIar ace\u015ftia, lu\u00e2ndu-l iar\u0103\u015fi de m\u00e2na dreapt\u0103, l-au sculat, zic\u00e2ndu-i: \"Stai pe picioarele tale, \u00eemputernice\u015fte-te \u015fi te \u00eent\u0103re\u015fte \u015fi f\u0103 toate cele ce \u0163i-am poruncit \u015fi s\u0103~nu t\u0103inuie\u015fti darul cel dat \u0163ie de la Dumnezeu spre a gr\u0103i, spre a sfin\u0163i \u015fi a \u00eent\u0103ri poporul S\u0103u cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura ta, popor pentru care s\u00e2ngele S\u0103u \u015ei-a v\u0103rsat, ca s\u0103-l m\u00e2ntuiasc\u0103 din \u00een\u015fel\u0103ciunile cele multe. \u015ei s\u0103 gr\u0103ie\u015fti Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu cu \u00eendr\u0103zneal\u0103. Adu-\u0163i aminte de Domnul, Cel Ce a zis: Nu te teme, turm\u0103 mic\u0103, pentru c\u0103 Tat\u0103l vostru a binevoit s\u0103 v\u0103 dea vou\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia (Luca, 12,32). \u015ei tu, dar, nu te teme, c\u0103 a voit Hristos, Dumnezeul nostru, a sfin\u0163i multe suflete, prin tine, \u015fi la cuno\u015ftin\u0163a Sa a le aduce. \u00ce\u0163i vei petrece zilele \u00eens\u0103 \u00een \u00eentrist\u0103ri \u015fi \u00een necazuri multe, pentru dreptatea sufletului t\u0103u. Dar tu s\u0103 rabzi, ca unul tare \u015fi treaz, c\u0103~prin aceasta vei primi \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia\".\r\nDeci, cei doi, aceastea zic\u00e2ndu-le \u015fi \u00eensemn\u00e2ndu-i fruntea \u015fi toate m\u0103dularele lui \u015fi apoi d\u00e2ndu-i lui s\u0103rutarea cea \u00eentru Domnul, s-au dus. Iar Ioan, f\u0103c\u00e2nd \u00eentru sine l\u0103ca\u015f Duhului Sf\u00e2nt, a \u00eenceput a \u00eenv\u0103\u0163a credin\u0163a lui Dumnezeu. Aceluia slava se cuvine, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor.\r\nAmin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, pomenirea prafului care, cu dumnezeiasc\u0103 iubire de oameni, s-a pogor\u00e2t pe p\u0103m\u00e2nt, \u00een zilele lui Leon cel Mare","content":"\u00centru al optsprezecelea an al st\u0103p\u00e2nirii lui Leon cel Mare (457-474), \u00eentru a \u015fasea zi a lunii noiembrie, pe la amiaz\u0103, tot cerul s-a f\u0103cut noros \u015fi obisnuita negreal\u0103 a norilor s-a schimbat \u00eentr-o vedere de foc, \u00eenc\u00e2t se p\u0103rea c\u0103 pe toate voia sa le ard\u0103. \u015ei at\u00e2ta a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat pe to\u0163i, \u00eenc\u00e2t socoteau, numai din aceast\u0103 priveli\u015fte, c\u0103 de s-ar pogor\u00e2 ploaie din ace\u015fti nori, apoi negre\u015fit ploaia va fi foc \u015fi v\u0103paie, arz\u00e2nd ca de demult~Sodoma. Deci, pentru o a\u015fteptare ca aceasta, to\u0163i alerg\u00e2nd la sfintele biserici, cu bocete \u015fi cu alte rug\u0103ciuni, Iubitorul de oameni Dumnezeu, amestec\u00e2nd bun\u0103tatea cu pedeapsa, a poruncit norilor s\u0103 plou\u0103 o ploaie neobi\u015fnuit\u0103 \u015fi str\u0103in\u0103, care pricinuia mare fric\u0103 p\u0103c\u0103to\u015filor. C\u0103, \u00eencep\u00e2nd din ceasurile de sear\u0103, ploaia s-a \u00eentins p\u00e2n\u0103 la miezul nop\u0163ii. Iar praful care se pogora era negru \u015fi foarte fierbinte \u015fi asemenea cu spuza cea mare din cuptor. El s-a aflat c\u0103zut pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi pe case, mai mult decat de o palm\u0103 b\u0103rb\u0103teasc\u0103.\r\n\u015ei a ars \u015fi p\u00e2rjolit toate cele ce r\u0103s\u0103reau din p\u0103m\u00e2nt. \u015ei s-a f\u0103cut foarte greu de sp\u0103lat, ar\u0103t\u00e2nd \u015fi~m\u00e2nia lui Dumnezeu, dar si p\u0103catul \u00eel \u00eenchipuia.\r\nC\u0103 de abia l-au putut sp\u0103la multe \u015fi repezi ploi, pogor\u00e2ndu-se \u00een multe ceasuri \u015fi zile.\r\nA\u015fa, s-a ar\u0103tat c\u0103 p\u0103catul cel dintre noi st\u0103 asupra noastr\u0103, ca ni\u015fte praf de foc, negru \u015fi mistuind de tot, ca focul, sadurile faptei bune.\r\n\u015ei c\u0103 avem trebuin\u0163\u0103 de mult\u0103 t\u00e2nguire \u015fi de multe lacrimi, din ad\u00e2ncul inimii, lacrimi care se vars\u0103 \u00een suspin \u015fi am\u0103r\u0103ciune a sufletului, ca, sp\u0103l\u00e2nd spuza cea \u00eenfocat\u0103 a r\u0103ut\u0103\u0163ii \u015fi \u00eengr\u0103\u015f\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul cel bun al min\u0163ii, s\u0103-l facem a rodi cele dumnezeie\u015fti, ca de pedeapsa cea din gheena, care arde \u015fi sufletul \u015fi trupul, s\u0103 sc\u0103p\u0103m,~\u015fi \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerului s\u0103 o dob\u00e2ndim.\r\nAmin."},{"title":" Despre umbl\u0103rile ce a umblat \u015fi minunile ce a f\u0103cut Sf\u00e2ntul Toma, fiind \u00een via\u0163\u0103","content":"Gundafor, \u00eemp\u0103ratul Indiei, vr\u00e2nd s\u0103-\u015fi fac\u0103 lui palate \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti cu mult me\u015fte\u015fug, a trimis pe un negu\u0163\u0103tor al s\u0103u, Avan, \u00een p\u0103r\u0163ile Palestinei, s\u0103 caute un me\u015fter mare \u015fi iscusit, care ar \u015fti s\u0103 fac\u0103 palate de acest fel, precum sunt palatele cezarilor Romei. Deci, a poruncit Domnul lui Toma s\u0103 mearg\u0103 cu acel Avan, \u00een p\u0103r\u0163ile Indiei. \u015ei, c\u0103ut\u00e2nd Avan zidar iscusit, \u00een Cezareea, s-a \u00eent\u00e2lnit Toma cu d\u00e2nsul \u015fi a m\u0103rturisit despre sine c\u0103 este iscusit \u00een acel lucru. Deci, lu\u00e2ndu-l~pe el Avan, au intrat \u00eempreun\u0103 \u00een corabie \u015fi, \u00eencep\u00e2nd a c\u0103l\u0103tori, pluteau pe ape, cu bun v\u00e2nt. \u015ei, sosind ei la o cetate, auzir\u0103 glas de tr\u00e2mbi\u0163e \u015fi de muzic\u0103 \u015fi de organe. \u00cemp\u0103ratul cet\u0103\u0163ii aceleia \u00ee\u015fi m\u0103rita o fiic\u0103 a sa. \u015ei a trimis vestitori prin toat\u0103 cetatea, ca s\u0103 se adune la nunt\u0103 boga\u0163ii \u015fi s\u0103racii, robii \u015fi str\u0103inii.\r\nIar de n-ar voi cineva s\u0103 vie, acesta vinovat s\u0103 fie la judecata \u00eemp\u0103ratului.\r\nDe aceasta auzind, Avan \u015fi Toma s-au temut s\u0103 nu-l m\u00e2nie pe \u00eemp\u0103rat, str\u0103ini fiind, \u015fi au mers \u00een curtea \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 la nunt\u0103. \u015ei st\u00e2nd to\u0163i \u015fi veselindu-se, Apostolul a \u015fezut la locul cel mai de jos \u015fi nu m\u00e2nca~nimic, nici nu se veselea, ci lua aminte la sine \u015fi to\u0163i priveau la d\u00e2nsul ca la un str\u0103in \u015fi de alt neam. Iar cei ce \u015fedeau cu d\u00e2nsul \u00eei ziceau: \"Pentru ce ai venit aici, nem\u00e2nc\u00e2nd \u015fi nici b\u00e2nd?\". Raspuns-a Apostolul: \"Nu pentru m\u00e2ncare, nici pentru b\u0103utur\u0103 am venit aici, ci ca s\u0103 \u00eemplinesc voia \u00eemp\u0103ratului. C\u0103 propov\u0103duitorii au strigat: De nu va veni cineva la nunt\u0103, vinovat va fi de judecata \u00eemp\u0103ratului\".\r\nDeci, era acolo o femeie evreic\u0103, ce c\u00e2nta bine din fluier \u015fi fiec\u0103ruia din cei ce \u015fedeau, \u00eei c\u00e2nta c\u00e2te o laud\u0103. Aceea, v\u0103z\u00e2nd pe Toma neveselindu-se, ci adeseori c\u0103ut\u00e2nd spre cer, l-a cunoscut c\u0103 este str\u0103in~\u015fi, zic\u00e2nd din fluier dinaintea lui, \u00eei c\u00e2nta \u00een limba evreiasc\u0103 aceste cuvinte: \"Unul este Dumnezeul lui Israel, Cel Ce a f\u0103cut cerul \u015fi p\u0103m\u00e2ntul\". Iar Apostolul, cu dulcea\u0163\u0103 ascult\u00e2nd aceasta, o ruga s\u0103 zic\u0103 din nou, de mai multe ori, cuvintele acestea. Iar cel ce turna vinul, v\u0103z\u00e2nd pe Apostol neb\u00e2nd, l-a lovit cu palma, zic\u00e2ndu-i: \"La nunt\u0103 e\u015fti chemat, nu te \u00eentrista, ci te bucur\u0103 dimpreun\u0103 cu cei ce beau. Iar Apostolul a zis, celui ce l-a lovit pe el: \"S\u0103-\u0163i r\u0103spl\u0103teasc\u0103 \u0163ie, \u00een veacul de acum, Domnul\". \u015ei s-a f\u0103cut fric\u0103 peste to\u0163i.\r\nIar dup\u0103 risipirea osp\u0103\u0163ului, \u00eemp\u0103ratul chem\u00e2nd pe Sf\u00e2ntul Apostol Toma, i-a zis: \"S\u0103 intri \u00een~c\u0103mar\u0103 \u015fi s\u0103 blagoslove\u015fti pe fiica mea cea dat\u0103 dup\u0103 b\u0103rbat\". Iar Apostolul, intr\u00e2nd \u00een c\u0103mar\u0103, i-a \u00eenv\u0103\u0163at pe tineri cur\u0103\u0163ia \u015fi paza curatei feciorii \u015fi, rug\u00e2ndu-se pentru d\u00e2n\u015fii, i-a blagoslovit pe ei \u015fi s-a dus. Iar, ei, dup\u0103 ce au adormit pu\u0163in, v\u0103zur\u0103 pe Iisus, \u00een chipul Sfantului Apostol Toma, venind la d\u00e2n\u015fii \u015fi cuprinz\u00e2ndu-i pe ei cu dragoste. Iar mirele, socotind c\u0103 este Toma, a zis c\u0103tre D\u00e2nsul: \"Oare nu ai ie\u015fit mai \u00eent\u00e2i dec\u00e2t to\u0163i, cum de Te afli iar\u0103\u015fi aici?\". Iar D\u00e2nsul i-a zis: \"Eu nu sunt Toma, ci frate al lui sunt, \u015fi to\u0163i cei ce se leap\u0103d\u0103 de lume \u015fi-Mi urmeaz\u0103 Mie, asemeni ca \u015fi d\u00e2nsul, nu numai fra\u0163i, ai Mei vor fi \u00een veacul~ce va s\u0103 fie, ci \u015fi mostenitori ai \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei Mele vor fi. Deci, s\u0103 nu uita\u0163i, fiii Mei, ceea ce fratele meu v-a sf\u0103tuit pe voi.\r\n\u015ei de ve\u0163i p\u0103zi f\u0103r\u0103 de prihan\u0103 fecioria voastr\u0103, dupa sfatul lui, v\u0103 ve\u0163i \u00eenvrednici de cununile cele nestric\u0103cioase, \u00een c\u0103mara Mea cea cereasc\u0103!\". Acestea zic\u00e2ndu-le, Domnul S-a dus. Iar ei, de\u015ftept\u00e2ndu-se, \u00ee\u015fi spuneau unul altuia vedenia sa \u015fi, scul\u00e2ndu-se, toat\u0103 noaptea aceea cu deadinsul s-au rugat lui Dumnezeu. Iar cuvintele cele zise lor, le p\u0103zeau \u00een inimile lor, ca pe ni\u015fte m\u0103rgaritare de mult pre\u0163. \u015ei s-a \u00eent\u00e2mplat, a doua zi, c\u0103 \u00eemp\u0103ratul a intrat \u00een c\u0103mara unde erau tinerii \u015fi i-a aflat~pe ei \u015fez\u00e2nd deosebi. \u015ei, tulbur\u00e2ndu-se cu inima, \u00eentreba de pricina desp\u0103r\u0163irii lor.\r\nIar ei, r\u0103spunz\u00e2nd, ziser\u0103: \"Noi ne rug\u0103m lui Dumnezeu s\u0103 ne dea nou\u0103 s\u0103 p\u0103zim o \u00eenso\u0163ire ca aceasta, \u00eentru feciorie curat\u0103, precum o avem acum, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul nostru, ca s\u0103 ne \u00eenvrednicim a ne \u00eencununa, cu nestric\u0103cioasele cununi, \u00een c\u0103mara cea cereasc\u0103, dup\u0103 f\u0103g\u0103duin\u0163a Dumnului, Celui Ce S-a ar\u0103tat nou\u0103\". \r\nAtunci \u00eemparatul, cunosc\u00e2nd c\u0103 str\u0103inul acela a fost asear\u0103 \u00een c\u0103mar\u0103 \u015fi i-a sf\u0103tuit pe ei spre paza fecioriei, s-a m\u00e2niat foarte \u015fi a trimis \u00eendat\u0103 pe slujitorii s\u0103i, s\u0103 prind\u0103 pe Apostol; dar nu l-au~aflat, c\u0103 acum Avan \u015fi Toma pluteau cu corabia, spre India.\r\nIar ajung\u00e2nd la Gandafor - \u00eemparatul Indiei - au intrat \u00eenaintea lui, \u015fi Avan a zis: \"Iat\u0103, m\u0103rite \u00eemp\u0103rate, \u0163i-am adus de la Palestina zidar prea\u00een\u0163elept, ca s\u0103 fac\u0103 palate pl\u0103cute \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei tale\". Iar \u00eemp\u0103ratul, v\u0103z\u00e2nd pe Toma, s-a bucurat \u015fi a zis lui: \"Oare putea-vei s\u0103 faci ni\u015fte palate dup\u0103 voia mea, la locul care \u00eemi va pl\u0103cea?\". Deci, Apostolul a zis c\u0103 poate. \u015ei a\u015fa se tocmir\u0103 \u015fi, necercet\u00e2nd nimic, porunci de i-au dat Apostolului aur, ca s\u0103 ia cele ce-i trebuiesc, \u015fi s\u0103 pun\u0103 temeliile, ar\u0103t\u00e2ndu-i \u015fi locul.\r\n\u00cens\u0103 Apostolul a zis: \"Nu este vremea a zidi cineva acum lucruri~iscusite, ci \u00een luna lui octombrie\". Drept aceea, prealesne \u00eenduplec\u00e2nd firea \u00eemp\u0103ratului, Apostolul lua \u00een m\u00e2inile sale \u00eendreptarul \u015fi, zugr\u0103vind cu me\u015ftesug urzeal\u0103, \u00eel lini\u015fti pe \u00eemp\u0103rat, ca s\u0103 nu aib\u0103 nicio grij\u0103. Deci, mir\u00e2ndu-se \u00eemp\u0103ratul de iste\u0163imea Apostolului, \u00eei d\u0103du \u015fi de cheltuial\u0103 \u00eendeajuns, \u015fi se \u00eentoarse la casa lui. Iar Apostolul, \u00eemp\u0103r\u0163ind tot aurul, s\u0103racilor, zidea \u00eemp\u0103ratului, ca un Apostol, case nef\u0103cute de m\u00e2n\u0103 de om, \u00een curtea celor n\u0103scu\u0163i din mor\u0163i prin \u00eencre\u015ftinare.\r\nDeci, trec\u00e2nd c\u00e2t\u0103va vreme, \u00eemp\u0103ratul dori s\u0103 \u015ftie cum sta lucrul, \u015fi auzind c\u0103 lipsea numai acoperi\u015ful, se bucur\u0103 \u015fi, socotind~adevarat\u0103 toat\u0103 povestirea, trimise Apostolului \u015fi alt aur, zic\u00e2nd s\u0103-i fac\u0103 acoperi\u015ful zidirii c\u00e2t mai frumos \u015fi mai cur\u00e2nd, ca s\u0103 laude - zicea el - s\u00e2rguin\u0163a \u015fi \u015ftiin\u0163a me\u015fterului, c\u00e2nd \u00eel voi vedea cu ochii mei. Deci, el iar\u0103\u015fi lu\u00e2nd aurul, \u015fi-a ridicat ochii \u015fi m\u00e2inile c\u0103tre cer \u015fi a zis: \"Mul\u0163umescu-\u0163i, Iubitorule de oameni, c\u0103 \u00een multe feluri \u015fi chipuri \u015ftii \u015fi r\u00e2nduie\u015fti m\u00e2ntuirea fiec\u0103ruia\".\r\n\u015ei, afl\u00e2ndu-se tot \u00een acest g\u00e2nd, \u00eemp\u0103r\u0163i tot aurul, la cei lipsi\u0163i. Deci, c\u00e2nd a fost sf\u00e2r\u015fitul, trec\u00e2nd c\u00e2t\u0103va vreme, unii din cei ce se aflau cu Apostolul au mers la \u00eemp\u0103rat \u015fi i-au spus c\u0103 n-a ramas nicio zidire de la acel om, de vreme ce aurul l-a~\u00eemp\u0103r\u0163it la s\u0103raci, \u015fi \u00eenc\u0103 propov\u0103duie\u015fte pe Un Dumnezeu ne\u015ftiut \u015fi face ni\u015fte lucruri minunate, c\u0103tre cei ce merg la d\u00e2nsul, \u015fi nu m\u0103n\u00e2nc\u0103 nimic. Deci, \u00eemp\u0103ratul umpl\u00e2ndu-se de nespus\u0103 m\u00e2nie, a trimis \u015fi au adus pe Apostol \u015fi-l \u00eentreba de s-a zidit palatul.\r\nIar el, r\u0103spunz\u00e2nd, i-a zis: \"\u0162i-am zidit, \u00eemp\u0103rate, palat foarte frumos, precum am \u00eenv\u0103\u0163at eu s\u0103 lucrez, de la adev\u0103rat marele me\u015fter Hristos\".\r\n\u015ei \u00eemp\u0103ratul a zis: \"Ia s\u0103 mergem numaidec\u00e2t s\u0103-l vedem\". Iar Apostolul a zis: \"Socotesc c\u0103 nu-\u0163i va trebui acum, ci c\u00e2nd te vei muta de aici, atunci vei afla cu cale s\u0103 te s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fti \u00een palatul ce s-a zidit!\".~Iar \u00eemp\u0103ratul, p\u0103r\u00e2ndu-i-se c\u0103-l i-a \u00een r\u00e2s, a strigat asupra lui cu m\u00e2nie, zic\u00e2nd: \"Lua\u0163i pe acest \u00een\u015fel\u0103tor \u015fi-l b\u0103ga\u0163i \u00eentr-o groap\u0103, care s\u0103 fie cea mai \u00eentunecoas\u0103, \u00eempreun\u0103 cu negu\u0163\u0103torul care mi l-a adus\".\r\nDeci, pe c\u00e2nd Apostolul se afla la \u00eenchisoare \u015fi \u00een leg\u0103turi, fratele \u00eemp\u0103ratului, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103-i pare r\u0103u \u015fi lui de cele \u00eent\u00e2mplate fratelui s\u0103u, c\u0103zu \u00eentr-o noapte \u00een mult\u0103 inim\u0103 rea, c\u00e2t \u00eel gr\u0103bea spre moarte \u015fi, chem\u00e2nd pe \u00eemp\u0103ratul i-a zis: \"Pentru m\u00e2hnirea ce o ai cu acest \u00een\u015fel\u0103tor, \u00eengreun\u00e2ndu-m\u0103 la suflet, stau s\u0103 mor\". \u015ei, vorbind am\u00e2ndoi a\u015fa, \u015fi-a pierdut firea \u015fi a murit.\r\nAtunci \u00eengerul, lu\u00e2ndu-i sufletul \u015fi~purt\u00e2ndu-l pe la s\u0103la\u015fele Domnului, i-a ar\u0103tat frumuse\u0163ea lor \u015fi-l \u00eentreba unde-i place s\u0103 s\u0103l\u0103\u015fluiasc\u0103, iar sufletul, cunosc\u00e2nd c\u0103 la urma tuturor, era un s\u0103la\u015f mai ales \u015fi mai osebit, \u00eel ar\u0103ta pe acela \u00eengerului \u015fi se ruga a se s\u0103l\u0103\u015flui acolo, \u00eentr-o parte a acelui l\u0103ca\u015f; iar \u00eengerul i-a zis: \"Nu vei putea s\u0103 te s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fti \u00eentru acesta, c\u0103 este al fratelui t\u0103u, pe care i l-a f\u0103cut Toma, str\u0103inul\". \"Iar el i-a zis: \"Rogu-te, las\u0103-m\u0103 s\u0103 m\u0103 duc la d\u00e2nsul, c\u0103-l voi cump\u0103ra cu pu\u0163in pre\u0163, \u015fi m\u0103 voi \u00eentoarce, c\u0103 el nu-i \u015ftie frumuse\u0163ea\". \r\nAtunci, \u00eengerul a \u00eentors sufletul, \u00een trupul cel mort, \u015fi mortul s-a trezit ca dintr-un somn greu \u015fi a zis s\u0103 cheme pe fratele s\u0103u, c\u0103ruia venind,~i-a spus: \"\u015etiu, f\u0103r\u0103 de nicio \u00eendoial\u0103, c\u0103 ai fost bucuros s\u0103 dai jum\u0103tate din \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia ta, pentru mine, ca s\u0103 \u00eenviez. Drept aceea, poftesc de la tine un dar mic, \u015fi nu z\u0103bovi a mi-l da\". Iar \u00eemp\u0103ratul i-a zis: \"Ceea ce este \u00een puterea mea, voi da bucuros iubitului meu frate\", adeverindu-i cu jur\u0103m\u00e2nt. Atunci, f\u0103r\u0103 nicio sfial\u0103, a spus fratelui s\u0103u cererea sa, zic\u00e2nd: \"Daruie\u015fte-mi palatul t\u0103u, pe care-l ai \u00een ceruri, \u015fi toat\u0103 bog\u0103\u0163ia mea s\u0103 o iei \u0163ie, pentru acest palat\". Iar \u00eemp\u0103ratul, auzind aceasta, sta \u00eendoit \u015fi, ca un om f\u0103r\u0103 de glas, t\u0103cea. Dup\u0103 aceea, a zis: \"Eu s\u0103 am palat \u00een cer? De unde?\". \"Cu adev\u0103rat \u00eel ai, i-a zis fratele, m\u0103car c\u0103 tu nu \u015ftii, acela ce~\u0163i l-a zidit str\u0103inul care este \u00eenchis \u00een temni\u0163\u0103. De care, \u015fi eu \u00eensumi, m\u00e2hnindu-m\u0103, pentru m\u00e2hnirea ta, am fost r\u0103pit \u015fi i-am v\u0103zut frumuse\u0163ile lui\".\r\nDeci, \u00eemp\u0103ratul pun\u00e2nd \u00een mintea sa cuvintele acestea, a zis: \"De ar fi ceea ce pofte\u015fti tu, din cele ce sunt sub \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia mea, ar fi p\u0103cat a se c\u0103lca jur\u0103m\u00e2ntul. Dar de vreme ce \u00eemi ceri lucruri ce sunt osebite \u00een ceruri, judec\u0103 tu singur. Deci, fiindc\u0103 este me\u015fterul de fa\u0163\u0103, ia-l \u015fi-\u0163i va face mai frumoase dec\u00e2t cele ce ai v\u0103zut\". Acestea zic\u00e2nd, a scos pe Apostol din temni\u0163\u0103, \u00eempreun\u0103 cu Avan. \u015ei, c\u0103z\u00e2nd \u00eemp\u0103ratul la picioarele lui, cerea iert\u0103ciune pentru gre\u015feala \u015fi r\u0103ul ce i-a facut~din r\u0103pirea m\u00e2niei. Iar Apostolul, mul\u0163umind lui Dumnezeu pentru aceasta \u015fi lumin\u00e2ndu-i pe am\u00e2ndoi prin cuv\u00e2ntul darului, d\u00e2ndu-le \u015fi arvuna \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei celei ve\u015fnice, adic\u0103 dumnezeiescul Botez, s-a dus propov\u0103duind \u015fi \u00een alte cet\u0103\u0163i sl\u0103vind \u015fi binecuv\u00e2nt\u00e2nd pe Tat\u0103l, pe Fiul \u015fi pe Duhul Sf\u00e2nt. Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt din via\u0163a Sf\u00e2ntului Andrei cel Nebun pentru Hristos \u015fi a lui Epifanie. Despre r\u0103utatea oamenilor din vremile ce vor ce vor veni","content":"Odat\u0103, ferici\u0163ii, \u015fez\u00e2nd \u015fi vorbind, iat\u0103 \u015fi diavolul a venit acolo \u015fi \u00eel ispitea pe Epifanie, pe care numai Andrei \u00eel \u015ftia. \u015ei se m\u00e2niase asupra lui, blestematul, \u015fi a zis Andrei c\u0103tre el, cu m\u00e2nie: \"Du-te de aici, necurate vr\u0103jma\u015fule!\". Zis-a demonul, lui Andrei: \"A\u015fa netrebnic \u015fi lene\u015f ca tine, nu este niciunul \u00een tot Constantinopolul. Iar de voie\u015fti s\u0103-\u0163i spun \u0163ie mai drept, s\u0103 \u015ftii c\u0103 vor veni vremi,~c\u00e2nd me\u015fte\u015fugirea mea va pieri, c\u0103ci, \u00een acea vreme, oamenii vor fi mai r\u0103i decat mine, \u00eenc\u00e2t \u015fi copiii cei mici vor fi, cu vicle\u015fugul, mai mari decat cei b\u0103tr\u00e2ni. Atunci, eu voi \u00eencepe a m\u0103 odihni \u015fi nu voi mai \u00eenv\u0103\u0163a nimic pe fiii oamenilor, pentru c\u0103 ei singuri, de la sine, vor \u00eencepe a face toat\u0103 voia mea\".\r\n\u015ei a zis Andrei, c\u0103tre d\u00e2nsul: \"Cum \u015ftii tu, de vreme ce demonul nu poate \u015fti nimic mai dinainte?\". \u015ei a zis demonul: \"Tat\u0103l nostru, satana, a cunoscut c\u0103, \u00een iad \u015fez\u00e2nd, vr\u0103je\u015fte de toate \u015fi de acolo ne spune nou\u0103 toate, c\u0103 neamul nostru nu \u015ftie nimic\". Zis-a Andrei: \"De care p\u0103cate se vesele\u015fte neamul vostru, mai mult?\". A zis demonul:~\"De slujirea idolilor \u015fi de f\u0103\u0163\u0103rnicie, de r\u0103utatea fa\u0163\u0103 de aproapele, c\u00e2nd cineva \u00eencepe a ur\u00e2 pe altul, \u015fi de p\u0103catul sodomiei, de be\u0163ie, de iubirea de argint, de acestea ne veselim mai mult\". Iar Andrei a zis: \"Dar c\u00e2nd cineva se leap\u0103d\u0103 de lucrurile voastre, pe care le-a f\u0103cut mai \u00eenainte, cum \u00eel suferi\u0163i?\". \u015ei demonul a zis: \"\u015etii mai bine dec\u00e2t mine, c\u00e2t este de cumplit, dar n\u0103d\u0103jduim a-l \u00eentoarce pe el la noi, \u015fi-l r\u0103bd\u0103m, lu\u00e2nd m\u00e2ng\u00e2iere, dintr-aceea: c\u0103 mul\u0163i, lep\u0103d\u00e2ndu-se de noi \u015fi venind la Dumnezeu, apoi, iar\u0103\u015fi s-au \u00eentors la noi \u015fi s-au f\u0103cut de ai no\u015ftri\". Iar c\u00e2nd demonul \u015fi-a dat r\u0103spunsul de lucrurile sale, atunci Sf\u00e2ntul a suflat asupra lui \u015fi~\u00eendat\u0103 s-a stins."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a Sf\u00e2ntului Antioh, despre l\u0103comie","content":"Tuturor le este de trebuin\u0163\u0103 s\u0103 se nevoiasc\u0103 a-\u015fi \u00eenfr\u00e2na p\u00e2ntecele, dar mai v\u00e2rtos, cei ce voiesc s\u0103 slujeasc\u0103 lui Dumnezeu este bine s\u0103 m\u0103n\u00e2nce cu tocmit\u0103 m\u0103sur\u0103, c\u0103, de nu se vor \u00eenfr\u00e2na de m\u00e2ncare, asemenea sunt cor\u0103biilor prea \u00eenc\u0103rcate. C\u0103 trupul de hran\u0103 are nevoie, \u015fi nu de r\u0103sf\u0103\u0163, de s\u0103turare, iar nu de l\u0103comie. Pentru c\u0103 \u00eenfr\u00e2narea este, la fel, spre \u00eent\u0103rire \u015fi sufletului \u015fi trupului, iar ne\u00eenfr\u00e2narea \u015fi pe unul \u015fi pe altul le vat\u0103m\u0103, stric\u00e2nd nu numai s\u0103n\u0103tatea, ci n\u0103sc\u00e2nd \u015fi boli de~sminteal\u0103. C\u0103ci, celui ce se nevoie\u015fte, pu\u0163in\u0103 hran\u0103 \u00eei trebuie, \u015fi cel ce-\u015fi \u00eenfr\u00e2neaz\u0103 p\u00e2ntecele \u00ee\u015fi dep\u0103rteaz\u0103 g\u00e2ndul de la p\u0103cate. Iar celui ce se l\u0103come\u015fte, \u00eei cresc poftele cele rele.\r\n\u015ei, precum lemnele cele multe fac focul mare, a\u015fa \u015fi mul\u0163imea bucatelor na\u015fte g\u00e2nduri rele. M\u00e2ncarea bun\u0103 numai c\u00e2t vesele\u015fte g\u00e2tul, iar mai pe urm\u0103 hr\u0103ne\u015fte viermii cei neadormi\u0163i. \u015ei precum p\u0103m\u00e2ntul cel pustiit na\u015fte spini, a\u015fa \u015fi mintea celui m\u00e2nc\u0103cios cre\u015fte g\u00e2ndurile rele. Omul lacom face deseori pomenirea sfin\u0163ilor, ca s\u0103 plac\u0103 p\u00e2ntecului, iar cel ce se \u00eenfr\u00e2neaz\u0103 se aseam\u0103n\u0103. prin via\u0163a sa, cu Sfin\u0163ii. M\u0103nc\u0103ciosul cu nimic~nu se laud\u0103 mai mult f\u0103r\u0103 numai cu m\u00e2ncarea. Iar Duhul din omul nes\u0103\u0163ios se sc\u00e2rbe\u015fte \u015fi se duce de la d\u00e2nsul. C\u0103, precum fumul gone\u015fte albinele, a\u015fa \u015fi mult-m\u00e2nc\u0103ciosul gone\u015fte darul Duhului Sf\u00e2nt. \r\nDeci, mai bine este a lep\u0103da bucatele alese, \u015fi cu m\u00e2ncarea cea obi\u015fnuit\u0103, a ne plini trupeasca trebuin\u0163\u0103, ca s\u0103 nu ne asem\u0103n\u0103m cu norodul cel ce a slujit p\u00e2ntecelui \u00een pustie: c\u0103 a \u015fezut - zice - norodul s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u015fi s\u0103 bea, \u015fi s-a sculat s\u0103 joace, atunci a uitat poruncile lui Dumnezeu \u015fi la idoleasca \u00eendr\u0103cire s-a ab\u0103tut. Deci, bine scrie Pavel despre mo\u015ftenitorii lor: \"P\u00e2ntecele este dumnezeul lor, iar m\u0103rirea lor este \u00eentru ru\u015finea lor, ca unii care~au \u00een g\u00e2nd cele p\u0103m\u00e2nte\u015fti\" (Filipeni 3, 19). \u015ei iar\u0103\u015fi: \"Bucatele sunt pentru p\u00e2ntece \u015fi p\u00e2ntecele pentru bucate \u015fi Dumnezeu va nimici \u015fi pe unul \u015fi pe cel\u0103lalt\" (ICorinteni 6, 13). \u015ei iar\u0103\u015fi: \"Dac\u0103 pentru bucate se sminte\u015fte fratele t\u0103u, iat\u0103 c\u0103 nu umbli dup\u0103 porunca dragostei\". \u015ei mai zice: \"Unii ca ace\u015ftia nu slujesc lui Dumnezeu, ci p\u00e2ntecelui lor, \u015fi prin bune cuv\u00e2nt\u0103ri am\u0103gesc inimile celor f\u0103r\u0103 de r\u0103utate\". \u015ei iar\u0103\u015fi: \"\u00cen\u0163elepciunea trupeasc\u0103, nebunie este la Dumnezeu. Iar \u00een\u0163elepciunea duhovniceasc\u0103 este via\u0163\u0103 \u015fi pace. Bine este cu dar a \u00eent\u0103ri inima, iar nu cu m\u00e2nc\u0103ri\". \u015ei iar\u0103\u015fi: \"Nu este \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu m\u00e2ncare~\u015fi b\u0103utur\u0103, ci dreptatea \u015fi pacea \u015fi bucurie \u00eentru Duhul Sfant, iar nu l\u0103comia \u015fi be\u0163ia\". Precum \u015fi Iacob, os\u00e2ndind pe robii p\u00e2ntecului, zice: \"Veselitu-v-a\u0163i pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi v-a\u0163i desf\u0103tat \u015fi v-a\u0163i hr\u0103nit inimile voastre, ca pe o oaie \u00een ziua de junghiere\". Iar necredincio\u015filor evrei, Domnul le-a zis: \"Adev\u0103r gr\u0103iesc vou\u0103, M\u0103 c\u0103utati pe Mine, nu pentru c\u0103 a\u0163i v\u0103zut semne, ci pentru c\u0103 a\u0163i m\u00e2ncat p\u00e2ine \u015fi v-a\u0163i s\u0103turat\". \u015ei le-a mai zis: \"Lucra\u0163i nu pentru m\u00e2ncarea cea pieritoare, ci pentru m\u00e2ncarea care r\u0103m\u00e2ne \u00een via\u0163a ve\u015fnic\u0103, pe care Fiul Omului o va da vou\u0103\". C\u0103ruia se cuvin slava, cinstea \u015fi \u00eenchin\u0103ciunea, \u00een vecii vecilor Amin."},{"title":" Despre o fecioar\u0103 care s-a poc\u0103it (Povestire din Everghitinos)","content":"Povestit-a oarecare din parinti, c\u0103 in Tesalonic era o manastire de fecioare. Iar una dintr-insele, prin lucrarea celui de obste vrajmas, iesind din manastire, a cazut in desfranare. Apoi, cu ajutorul iubitorului de oameni Dumnezeu, c\u00e2indu-se, s-a intors la obstea ei si, cazand inaintea portii, s-a sfarsit.\r\nSi s-a descoperit unuia din Sfinti moartea ei. Si a vazut pe Sfintii ingeri venind sa-i ia sufletul, iar pe draci venind pe urm\u0103.\r\nSi s-a facut vorb\u0103 intre dansii. Sfintii ingeri ziceau c\u0103 in pocainta~a venit, iar diavolii impotriv\u0103 graiau, zicand ca lor le slujeste de multa vreme; \u015fi cum s-a pocait, c\u0103 nici n-a ajuns sa intre in obste? Si au zis ingerii c\u0103 Dumnezeu, de cand a vazut pasii ei plecati spre manastire, a primit pocainta ei, c\u0103 pe pocain\u0163\u0103 ea era stapana, prin \u0163elul pe care l-a pus, iar Stapanul vietii este Domnul tuturor.\r\nDeci, intru acestea rusinandu-se, diavolii s-au departat. Iar cel ce a vazut descoperirea, a povestit-o celor de fa\u0163\u0103.\r\nZis-a ava Amonie: \"De va voi omul, de diminea\u0163\u0103 p\u00e2n\u0103 seara ajunge la m\u0103sura dumnezeiasc\u0103\".\r\n\r\nDumnezeului nostru slava!"},{"title":" Despre faptul, c\u0103 ispitele sunt de folos (Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur)","content":"Acest lucru este de mirare, c\u0103 noua ni se fac folositoare, nu numai cele ce ni se par noua de folos, ci si cele potrivnice noua. Si, ca sa te incredintezi, ia seama la aceasta: Faraon a poruncit sa fie aruncati pruncii in rau.\r\n\r\nOr, de nu s-ar fi aruncat pruncii evreilor si de n-ar fi fost porunca lui Faraon, n-ar fi fost crutat Moise, fiind hranit in palatele imparatesti.\r\n\r\nC\u0103, pe cand el era pazit de ai sai, nu~era in cinste, iar, cand a fost lepadat, atunci a fost in cinste. Insa aceasta o facea Dumnezeu din covarsitoarea Lui putere, aratand cu c\u00e2t\u0103 \u00eenlesnire se fac lucrarile Sale. Asa, si cand evreul acela, il inspaimanta pe Moise, zicand: \"Oare, tu vrei sa ma ucizi si pe mine?\". Si acesta i-a fost de folos lui. Si vezi cum s-a facut aceasta, dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, p\u00e2n\u0103 avea s\u0103 se faca ar\u0103tarea din pustie, p\u00e2na cand avea sa se implineasca vremea cea cuviincioas\u0103, p\u00e2n\u0103 ce avea s\u0103 cugete el in pustie si avea sa traiasca mai cu intemeiere. Incat, mai pe urma, in toate supararile ce au venit peste el, de la evrei, facea la fel: adica,~atunci se l\u0103murea mai curat, cand ei se ridicau impotriva lui mai tare. Precum s-au ridicat evreii si impotriva lui Aaraon, dar l-au facut pe el si mai luminat, pentru c\u0103, din pricina aceasta i s-au facut lui vesminte preotesti, in multe culori, si mitra i s-a pus si toate celelalte podoabe ale vesmintelor, dupa randuiala, incat, fara de nicio indoiala, a fost hirotonit, ca unul ce i s-au incredintat pana si tablitele cele de aram\u0103. Dar, stiti cu totii istoria aceasta, pentru aceea o voi trece cu vederea. \r\n\r\nDeci, de voiti, sa ne intoarcem la cele mai dinainte de acestea. Cain, a ucis pe fratele sau, dar, cu acest~chip, mai mult l-a folosit, c\u0103ci asculta ce zice: \"Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine\". Si, iarasi zice, c\u0103 sangele graieste mai bine decat Abel, de aceea si plata i-a crescut. C\u0103 ce strambatate i s-a facut lui, c\u0103 s-a sfarsit mai degrab\u0103? Niciun fel de strambatate. Pentru c\u0103 nu a tr\u0103i ani multi, sau putini, este fericirea, ci a folosi bine cele din via\u0163\u0103.\r\n\r\nCei trei tineri au fost aruncati in cuptor, dar, prin aceasta, mai curati s-au facut. Iar Daniil, in groapa fiind aruncat, a iesit de acolo mult mai stralucit. Si, pretutindenea vezi ispite mari, care nasc bunatati, chiar si in lumea de aici, nu numai~dincolo.\r\n\r\nNe arat\u0103, astfel, Dumnezeu, c\u0103 rautatea se poate face pricin\u0103 a l\u0103muririi faptelor bune, c\u00e2nd cineva \u00eendur\u0103 ispita, cu rabdare.\r\n\r\nCaci multi pier si fara ispitele diavolului; c\u0103 nu pe toate acestea le face diavolul; ci multe, chiar numai din ticalosia noastra, se fac. Iar daca undeva si el ar fi pricinuitor, noi \u00eei dam inceperea. C\u0103, spune-mi mie, cand a intrat diavolul in Iuda? C\u0103 scris este: \"A intrat \u00een el satana\". Dar, ascult\u0103 pricina lui, c\u0103 era fur \u015fi, cele ce se puneau in pung\u0103, purta. El i-a dat satanei loc desf\u0103tat de a intra. Drept aceea, nu~diavolul face \u00een noi \u00eencep\u0103tura, c\u0103 noi il primim pe el \u015fi il chem\u0103m.\r\n\r\nCel neputincios, chiar si fara diavol, tot se vat\u0103m\u0103. S\u0103 nu ne \u00een\u015fel\u0103m - ispitele diavolului ne de\u015fteapt\u0103 pe noi si ne ridic\u0103 din lene, asa cum si grijile si intristarile sunt deprinderi si invataturi, care duc la adevarata cugetare si la apropierea de invataturile cele alese.\r\n\r\nDar, s\u0103 iei seama si \u00een altfel. Sa fie crescut cineva in curtile imparatesti, f\u0103r\u0103 \u00eentristare, fara griji, nici pricin\u0103 de m\u00e2nie, incat sa faca ori ce-ar pofti si pe toti sa-i aiba ascultatori, n-ar fi, oare, unul ca aceasta, mai necuvantator decat~orice animal? Iar acum, precum este un cat\u00e2r, incarcat cu sarcina sa, asa suntem si noi impovarati de grijile si de necazurile care ne fr\u0103m\u00e2nt\u0103. Pentru aceasta, de multe ori, s\u0103racii sunt mai intelepti decat cei bogati. C\u0103 trupul care nu se mi\u015fc\u0103 este bolnavicios si netrebnic, iar cel ce se osteneste este mai frumos si mai sanatos. Asemenea si sufletul. C\u0103 fierul, st\u00e2nd, rugine\u015fte, iar lucr\u00e2nd, str\u0103luce\u015fte. Iar miscarea sufletului vine si din suparari, caci sufletul, atunci se misca, cand nu toate se fac drepte; el se misca datorita celor potrivnice. De asemenea, daca toate ar fi fost dupa g\u00e2ndul nostru, n-ar fi aflat sufletul de ce s\u0103 se mi\u015fte. Nu~vezi c\u0103 \u015fi doicilor li se porunceste sa nu poarte totdeauna pe prunci in bra\u0163e? Ca s\u0103 nu le faca lor obiceiul a\u015fa, \u015fi s\u0103 se imbolnaveasc\u0103, fiindca, crutarea fara masura, le strica sanatatea copiilor.\r\n\r\nBun\u0103 este \u015fi \u00eentristarea, cand e m\u0103surat\u0103, bun\u0103-i \u015fi grija, bun\u0103 este \u015fi lipsa, ce ne fac tari pe noi. Bune sunt si cele potrivnice, dar, cand intrec m\u0103sura, ne pagubesc.\r\n\r\nNu vezi c\u0103 \u015fi pe ucenicii S\u0103i, Hristos asa \u00eei pov\u0103\u0163uie\u015fte? Si, daca ei aveau trebuinta de aceasta, cu cat mai mult, noi. Sa ne bucuram, deci, in necazuri, ca ele sunt tamaduiri potrivnice, pentru ranile noastre.~C\u0103 asa sunt leacurile, unele dulci, altele amare. Drept aceea, s\u0103 multumim lui Dumnezeu pentru toate acestea. Ca nu ni le d\u0103 Dumnezeu, a\u015fa, f\u0103r\u0103 rost, ci spre folosul sufletelor noastre.\r\n\r\nDeci, ar\u0103t\u00e2ndu-I multumirea noastr\u0103, s\u0103-L slavim si sa ne \u0163inem cu vitejie, socotindu-le trec\u0103toare. Si s\u0103 ne intindem gandul spre cele viitoare, ca, si pe cele de aici, sa le suferim cu vitejie, dar, si pe cele viitoare s\u0103 ne invrednicim a le c\u00e2\u015ftiga, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, C\u0103ruia sunt Slava \u015fi St\u0103p\u00e2nirea in veci! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre milostenie, c\u0103ci cel ce d\u0103 s\u0103racilor milostenie, d\u0103 lui Hristos \u015fi \u00eensutit va lua.","content":"A fost o femeie cre\u015ftin\u0103, av\u00e2nd de b\u0103rbat un elin p\u0103g\u00e2n; \u015fi erau am\u00e2ndoi s\u0103raci, av\u00e2nd ei numai cinzeci de argin\u0163i mari. Deci, a zis b\u0103rbatul c\u0103tre femeia sa: \"S\u0103 d\u0103m argin\u0163ii ace\u015ftia \u00eemprumut, c\u0103 de-i vom cheltui pe ei c\u00e2te unul, apoi se vor sf\u00e2r\u015fi \u015fi nu vom mai avea\". \u015ei, r\u0103spunz\u00e2nd, acea bun\u0103 femeie i-a zis lui: \"Dac\u0103 voie\u015fti s\u0103-i d\u0103m \u00eemprumut, apoi s\u0103-i d\u0103m Dumnezeului cre\u015ftinesc\". \u015ei i-a zis ei, b\u0103rbatul: \"Dar unde este~Dumnezeul cre\u015ftinesc, ca s\u0103-i d\u0103m Lui \u00eemprumut?\". Zis-a lui, femeia: \"Eu \u0163i-L voi ar\u0103ta pe El. \u015ei de-i vei da Lui \u00eemprumut, apoi nu-i vei pierde pe ei, ci \u00eenc\u0103 \u015fi dob\u00e2nd\u0103 \u00ee\u0163i va da \u0163ie \u015fi cu adev\u0103rat \u00eei va \u00eendoi\". Iar el a zis: \"S\u0103 mergi \u015fi s\u0103 mi-L ar\u0103\u0163i mie \u015fi-I voi da Lui \u00eemprumut\".\r\nDeci, ea lu\u00e2ndu-l, l-a dus pe el \u00een sf\u00e2nta biseric\u0103 \u015fi i-a ar\u0103tat lui pe cei s\u0103raci, zic\u00e2ndu-i: \"La ace\u015ftia s\u0103 dai argin\u0163ii \u015fi Dumnezeul cre\u015ftinilor \u00eei va lua de la d\u00e2n\u015fii, c\u0103 to\u0163i ace\u015fti s\u0103raci ai Lui sunt\". Iar el, cu bucurie, a \u00eemp\u0103r\u0163it la s\u0103raci acei cincizeci de argin\u0163i \u015fi s-au dus la casa lor. Dar, dup\u0103 trei luni, neajung\u00e2ndu-le lor hrana, a zis~b\u0103rbatul: \"O, femeie, oare nu va voi acum Dumnezeul cre\u015ftinilor s\u0103 ne dea nou\u0103 din datoria aceea c\u0103, iat\u0103, am s\u0103r\u0103cit\". \u015ei i-a zis femeia: \"S\u0103 mergi unde ai pus argin\u0163ii, \u015fi-\u0163i va da \u0163ie ceea ce-\u0163i trebuie\". Iar el s-a dus la biseric\u0103 \u015fi, fiind la locul unde a \u00eemp\u0103r\u0163it argin\u0163ii la s\u0103raci \u015fi umbl\u00e2nd prin toat\u0103 biserica, n-a aflat pe nimeni care s\u0103 voiasc\u0103 a-i da lui ceva, ci numai pe s\u0103racii care \u015fedeau acolo. Iar el g\u00e2ndea \u00eentru sine, pe cine s\u0103 \u00eentrebe \u015fi cui s\u0103 zic\u0103 \u015fi s\u0103 cear\u0103. \u015ei a v\u0103zut \u00eenaintea picioarelor sale, pe marmur\u0103, un argint \u015fi, aplec\u00e2ndu-se l-a luat pe el, \u015fi s-a dus la casa sa \u015fi i-a zis femeii sale: \"Am umblat la biserica voastr\u0103 \u015fi, s\u0103 m\u0103 crezi pe mine,~femeie, c\u0103 n-am v\u0103zut pe Dumnezeul cre\u015ftinesc, precum mi-ai zis mie, \u015fi nimeni nu mi-a dat mie ceva, f\u0103r\u0103 numai am g\u0103sit jos acest ban de argint, acolo unde am \u00eemp\u0103r\u0163it eu cei cincizeci de argin\u0163i\". Atunci i-a zis lui acea minunat\u0103 femeie: \"Acela este Dumnezeu \u015fi nev\u0103zut \u0163i-a dat \u0163ie, pentru c\u0103 nev\u0103zut este \u015fi cu nev\u0103zut\u0103 putere chivernise\u015fte lumea. Ci mergi, st\u0103p\u00e2ne, \u015fi s\u0103 cumperi nou\u0103 c\u00e2te ceva ca s\u0103 m\u00e2nc\u0103m ast\u0103zi, \u015fi Acela\u015fi Dumnezeu \u00ee\u0163i va da \u0163ie iar\u0103\u015fi\".\r\nIar el, duc\u00e2ndu-se, a cump\u0103rat pentru ei p\u00e2ine, vin \u015fi pe\u015fte \u015fi, aduc\u00e2ndu-le, le-a dat femeii sale. Deci, ea lu\u00e2nd pe\u015ftele, a \u00eenceput a-l sp\u0103la \u015fi, spintec\u00e2ndu-l, a aflat \u00een el~o piatr\u0103 foarte minunat\u0103 \u015fi ea nu o cuno\u015ftea ce este \u015fi a pus-o la p\u0103strare; apoi, dup\u0103 ce a venit b\u0103rbatul ei, i-a ar\u0103tat lui piatra, zic\u00e2nd: \"Aceast\u0103 pietricic\u0103 am aflat-o \u00een pe\u015fte\". Iar el, v\u0103z\u00e2nd-o, s-a minunat de frumuse\u0163ea ei \u015fi nu \u015ftia, adic\u0103, nici el ce este, \u00eens\u0103 a zis: \"S\u0103 m\u0103 duc, dar, c\u0103 s\u0103 o v\u00e2nd pe ea\"\/ Deci, merg\u00e2nd, s-a apropiat de un argintar \u015fi i-a zis: \"Voie\u015fti, oare, s\u0103 cumperi pietricica aceasta?\". Iar acela i-a zis lui: \"C\u00e2t voie\u015fti s\u0103-mi ceri pe ea?\". A gr\u0103it cel ce o vindea: \"Tu \u015ftii c\u00e2t face?\". Iar negu\u0163\u0103torul i-a zis: \"S\u0103 iei cinci argin\u0163i pe ea\". Ci, v\u00e2nz\u0103torul, socotind c\u0103-l ia \u00een batjocur\u0103, i-a zis: \"Apoi, vei da oare at\u00e2ta?\".~Argintarul, socotind, iar\u0103\u015fi c\u0103 cel\u0103lalt \u00ee\u015fi bate joc de el, i-a r\u0103spuns, zic\u00e2nd: \"S\u0103 iei zece argin\u0163i\".\r\nApoi, v\u00e2nz\u0103torul a cunoscut c\u0103 argintarul nu-i r\u0103spunde cinstit \u015fi a t\u0103cut. Deci, dup\u0103 pu\u0163in timp argintarul a mai zis: \"S\u0103 iei cinsprezece argin\u0163i\", \u00eens\u0103 v\u00e2nz\u0103torul n-a mai zis nimic, m\u0103car c\u0103 argintarul p\u00e2n\u0103 la treizeci \u015fi p\u00e2n\u0103 la patruzeci \u015fi chiar cincizeci de argin\u0163i \u00eei da lui. Deci, v\u00e2nz\u0103torul a cugetat atunci \u00eentru sine \u015fi a zis: \"De n-ar fi fost pietricica aceasta de mare pre\u0163, apoi n-ar fi dat pe ea cincizeci de argin\u0163i\". \u015ei a \u00eenceput \u015fi el a-i m\u0103ri pre\u0163ul ei. Dup\u0103 aceea, argintarul i-a~ridicat pre\u0163ul p\u00e2n\u0103 la trei sute de argin\u0163i \u015fi a \u00eenceput, cu jur\u0103m\u00e2nt, a-i da lui ace\u015fti bani. Iar v\u00e2nz\u0103torul \u015fi-a luat argintul, iar piatra i-a dat-o argintarului \u015fi s-a dus la femeia sa, bucur\u00e2ndu-se. Deci, aceea, v\u0103z\u00e2ndu-l pe el, i-a zis: \"Cu c\u00e2t ai v\u00e2ndut-o?\". C\u0103 socotea c\u0103 pe cinci sau pe zece b\u0103ni\u015fori de aram\u0103 a dat-o. Atunci el, sco\u0163\u00e2nd trei sute de argin\u0163i, i-a dat ei, zic\u00e2ndu-i: \"Cu at\u00e2t s-a dat\". Iar ea, minun\u00e2ndu-se de darul Iubitorului de oameni Dumnezeu, a zis b\u0103rbatului s\u0103u: \"Oare, v\u0103zut-ai c\u00e2t este de bun Dumnezeul cre\u015ftinilor \u015fi atotcunosc\u0103tor, c\u0103 nu numai cincizeci de argin\u0163i, ci \u015fi dob\u00e2nd\u0103 \u0163i-a dat \u0163ie? Vezi c\u0103 nu este alt~Dumnezeu, nici \u00een cer, nici pe p\u0103m\u00e2nt, afar\u0103 de Dumnezeul nostru, c\u0103 Dumnezeu Unul este\".\r\nDeci, crez\u00e2nd acela, printr-o \u00eencercare ca aceasta, s-a f\u0103cut cre\u015ftin \u015fi a prosl\u0103vit pe Hristos, Dumnezeul nostru."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur, despre poc\u0103in\u0163\u0103","content":"S\u0103 ne asem\u0103n\u0103m \u015fi noi femeii celei din Samaria \u015fi s\u0103 nu ne ru\u015fin\u0103m a m\u0103rturisi oamenilor p\u0103catele noastre.\r\nC\u0103, dac\u0103 ne vom ru\u015fina s\u0103 ne descoperim la oameni p\u0103catele noastre, pentru m\u00e2ntuire, apoi \u00een ziua Judec\u0103\u0163ii, nu \u00eenaintea unuia sau a doi oameni ci, \u00eenaintea \u00eentregii lumi, care va privi la noi, vom da r\u0103spuns \u015fi vom fi cerceta\u0163i. C\u0103 Dumnezeu, acum, ne ajut\u0103 pe noi, c\u0103 nu voie\u015fte moartea p\u0103c\u0103tosului, ci s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u015fi s\u0103~fie viu.\r\nDeci, s\u0103 ne aducem aminte cum a venit Natan la David, prooroc la prooroc, fiindc\u0103 \u015fi David prooroc era; ci precum \u015fi doctorii, c\u00e2nd se \u00eemboln\u0103vesc, apoi de alt doctor au trebuin\u0163\u0103, c\u0103 boala pierde me\u015fte\u015fugul, la fel \u015fi aici, toate descoperindu-se, se arat\u0103 la lumin\u0103 \u015fi se vindec\u0103. \u015ei precum o bub\u0103, p\u00e2n\u0103 este ascuns\u0103 \u015fi acoperit\u0103, nu se t\u0103m\u0103duie\u015fte, ci c\u00e2nd iese deasupra, la ar\u0103tare, atunci se vindec\u0103 f\u0103r\u0103 osteneal\u0103, tot a\u015fa \u015fi p\u0103catul, p\u00e2n\u0103 ce este t\u0103inuit \u015fi ascuns nu se iart\u0103.\r\nDrept aceea, s\u0103 nu te temi c\u0103 vei primi canon de la un om, ca \u015fi dezlegare tot de la om prime\u015fti.~C\u0103ci dac\u0103 de la om nu vei primi s\u0103 faci canon, atunci e\u015fti \u00een primejdie a te lega \u00een munca cea ve\u015fnic\u0103, cu leg\u0103turi nedezlegate, unde nu mai este cu putin\u0163\u0103 s\u0103 ne poc\u0103im. Deci, iubi\u0163ilor, rogu-v\u0103 pe voi, unul pe altul \u00eendemna\u0163i-v\u0103 spre poc\u0103in\u0163\u0103, ca to\u0163i s\u0103 \u00eent\u00e2mpin\u0103m fa\u0163a lui Dumnezeu, prin m\u0103rturisirea noastr\u0103. Dumnezeului nostru, slav\u0103!"},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, istorisire a Sf\u00e2ntului Teodor, Episcopul Edesei, despre un st\u00e2lpnic minunat din acea cetate","content":"A fost \u00een Edesa un oarecare st\u00e2lpnic \u015fi acesta a venit la Sf\u00e2ntul Teodor, episcopul din aceea\u015fi cetate, \u015fi l-a \u00eentrebat pe el, zic\u00e2ndu-i: \"Duhovnicescule p\u0103rinte, c\u00e2\u0163i ani ai de c\u00e2nd vie\u0163uie\u015fti pe acest st\u00e2lp? \u015ei, care este lucrul pustnicirii tale s\u0103 nu ascunzi de mine, pentru Domnul!\". Iar b\u0103tr\u00e2nul, suspin\u00e2nd din ad\u00e2ncul inimii \u015fi de lacrimi cuprinz\u00e2ndu-se, i-a r\u0103spuns: \"Pentru certarea Domnului, \u00ee\u0163i voi libera \u0163ie, \u00eens\u0103 tu s\u0103 nu spui~nim\u0103nui, p\u00e2n\u0103 ce Domnul m\u0103 va slobozi pe mine din via\u0163a aceasta. Eu, \u00een zilele tinere\u0163elor mele, lep\u0103d\u00e2ndu-m\u0103 de lume, \u00eempreun\u0103 cu fratele meu cel mai mare, slujind \u00een m\u00e2n\u0103stire ca la trei ani, am dorit s\u0103 fim la lini\u015fte. \u015ei, cu sfatul duhovnicescului nostru p\u0103rinte, am ie\u015fit la pustietate \u015fi am aflat pe\u015fteri, nu departe unul de altul, \u015fi acolo pustniceam, numai cu verde\u0163uri hr\u0103nindu-ne, iar s\u00e2mb\u0103ta \u015fi duminica, \u00eempreun\u0103 ne rugam \u015fi, din verde\u0163uri, la un loc gustam, \u015fi iar\u0103\u015fi ne desp\u0103r\u0163eam. \u00cens\u0103, \u00eengerii lui Dumnezeu, ne m\u00e2ng\u00e2iau pe noi.\r\nIar \u00eentr-o zi, umbl\u00e2nd prin pustie osebi\u0163i unul de altul, \u015fi adun\u00e2ndu-ne verde\u0163uri, am v\u0103zut pe fratele~meu st\u00e2nd \u00een uimire \u015fi, cu semnul crucii \u00eensemn\u00e2ndu-se pe sine, apoi s\u0103rind locul acela, fugind \u015fi intr\u00e2nd \u00een pe\u015ftera sa. Iar eu, mir\u00e2ndu-m\u0103 de s\u0103ritura \u015fi fuga lui cea iute, m-am dus la acel loc s\u0103 cunosc ce r\u0103u a v\u0103zut fratele meu, de a fugit. \u015ei am v\u0103zut o gr\u0103mad\u0103 de aur v\u0103rsat\u0103 \u015fi, f\u0103c\u00e2nd rug\u0103ciune \u015fi dezbr\u0103c\u00e2ndu-mi mantia, am luat aurul \u015fi abia l-am dus pe el \u00een pe\u015ftera mea, dar fratelui meu nu i-am spus.\r\nApoi, m-am dus \u00een cetate \u015fi am cump\u0103rat o cas\u0103 bun\u0103 \u015fi am zidit biseric\u0103 \u015fi am f\u0103cut m\u00e2n\u0103stire \u015fi am adunat patruzeci de c\u0103lug\u0103ri \u015fi cas\u0103 de \u00eengrijire a bolnavilor am f\u0103cut. Dup\u0103 aceea, afl\u00e2nd un bun~gospodar, l-am pus pe el egumen \u015fi am dat toate \u00een m\u00e2inile lui, \u015fi ca la o mie de galbeni, iar o mie am \u00eemp\u0103r\u0163it-o s\u0103racilor \u015fi nu mi-am l\u0103sat mie niciun galben. Deci, l\u0103s\u00e2nd pace egumenului \u015fi s\u0103rut\u00e2nd pe fra\u0163i, m-am dus \u00een pustie s\u0103 caut pe fratele meu. Dar mi-a venit mie un g\u00e2nd de m\u00e2ndrie c\u0103, adic\u0103, fratele meu n-a putut s\u0103 gospod\u0103reasc\u0103 bine bog\u0103\u0163ia ce o aflase, iar eu lucru bine primit la Dumnezeu am f\u0103cut.\r\n\u015ei v\u0103z\u00e2nd pe\u015ftera fratelui meu, m\u0103 tulburam cu g\u00e2ndurile m\u00e2ndriei, socotindu-m\u0103 pe mine mai bun dec\u00e2t d\u00e2nsul. \u015ei iat\u0103 a venit la mine \u00eengerul cel ce umbla \u00eempreun\u0103 cu mine de la \u00eenceput \u015fi, c\u0103ut\u00e2nd la~mine cu ochi m\u00e2nios, mi-a zis: \"Pentru ce te m\u00e2ndre\u015fti? \u00ce\u0163i spun \u0163ie, c\u0103 toat\u0103 osteneala ta, de at\u00e2ta vreme, la zidirea bisericii \u015fi a m\u0103n\u0103stirii \u015fi la toate cele c\u00e2te le-ai f\u0103cut, nu se aseam\u0103n\u0103 cu s\u0103ritura fratelui t\u0103u, c\u00e2nd a s\u0103rit pe deasupra gr\u0103mezii celei de aur pe care o aflase. C\u0103 nu peste aur a s\u0103rit, ci peste pr\u0103pastia bogatului din Evanghelie a s\u0103rit (Luca 16,26), c\u0103 \u015fi Laz\u0103r cel s\u0103rac a venit u\u015for la locul unde st\u0103 Avraam. El s-a s\u00e2rguit s\u0103 plac\u0103 lui Dumnezeu, iar tu oamenilor. Drept aceea, f\u0103r\u0103 de asem\u0103nare, mai \u00eenalt dec\u00e2t tine este, iar tu nicidecum nu vei ajunge la locul lui, m\u0103car c\u0103 te crezi adev\u0103rat pustnic. Ci, iat\u0103, nu vei~vedea fa\u0163a lui \u00een toat\u0103 via\u0163a ta, nici \u00eempreun\u0103-petrecerea cu mine nu o vei dob\u00e2ndi, p\u00e2n\u0103 ce vei \u00eembl\u00e2nzi pe Dumnezeu cu multe lacrimi \u015fi cu sf\u0103r\u00e2mare de inim\u0103, \u015fi atunci m\u0103 vei vedea pe mine \u015fi te vei m\u00e2ng\u00e2ia\".\r\nAcestea zic\u00e2ndu-mi, s-a f\u0103cut nev\u0103zut de la ochii mei. Iar eu, s\u00e2rguindu-m\u0103, am ajuns la pe\u015ftera fratelui meu, \u00eens\u0103 n-am putut s\u0103-l v\u0103d pe el, \u015fi am strigat, t\u00e2nguindu-m\u0103 \u015fi smerindu-m\u0103, p\u00e2n\u0103 ce n-am mai putut pl\u00e2nge. Deci, \u015fapte s\u0103pt\u0103m\u00e2ni am pl\u00e2ns \u00een pustia aceea, rug\u00e2nd pe sf\u00e2ntul \u00eenger s\u0103 se milostiveasc\u0103 spre suspinarea \u015fi pl\u00e2nsul meu. Iar \u00eentru a \u015faptea zi a s\u0103pt\u0103m\u00e2nii a \u015faptea, mi-a venit un~glas, zic\u00e2ndu-mi: \"Se cade \u0163ie s\u0103 mergi \u00een cetatea Edesei \u015fi s\u0103 te sui pe st\u00e2lpul cel aproape de Biserica Sf\u00e2ntului Gheorghe, \u015fi acolo s\u0103 te poc\u0103ie\u015fti, p\u00e2n\u0103 ce se va milostivi spre tine Domnul\".\r\n\u015ei pl\u00e2ng\u00e2nd, am venit patruzeci de zile p\u00e2n\u0103 aici, \u015fi pe acest st\u00e2lp suindu-m\u0103, m-am lini\u015ftit. \u015ei timp de patruzeci \u015fi nou\u0103 de ani st\u00e2nd aici, cu multe g\u00e2nduri m-am luptat, iar \u00een anul al cincizecilea, spre sear\u0103 t\u00e2rziu, \u00eentr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103, o lumin\u0103 dulce mi-a str\u0103lucit \u00een inima mea \u015fi mi-a gonit \u00eentunericul cel p\u0103tima\u015f, apoi toat\u0103 noaptea cu lacrimi am privegheat. \r\nIar \u00een ceasul al treilea din zi, Duminic\u0103 fiind, s-a f\u0103cut glas c\u0103tre~mine de la \u00eenger: \"Pace \u0163ie \u015fi m\u00e2ntuire!\". Iar eu, m\u00e2ng\u00e2iat cu inima, am c\u0103zut cu lacrimi, zic\u00e2nd: \"Pentru ce m-ai lep\u0103dat de la fa\u0163a ta, \u015fi de fratele meu m-ai desp\u0103r\u0163it? \u015ei iat\u0103 zac, de multe ispite fiind cuprins\". Iar \u00eengerul, apuc\u00e2ndu-m\u0103 de m\u00e2n\u0103, m-a ridicat pe mine \u015fi mi-a zis: \"Pentru g\u00e2ndul t\u0103u, m-am dep\u0103rtat de la ochii t\u0103i, de vreme ce ai def\u0103imat pe fratele t\u0103u, dar nu te-am p\u0103r\u0103sit, p\u0103zindu-te pe tine, precum mi-a poruncit mie Dumnezeu. Iar, acum, c\u0103 te-ai smerit, \u015fi-a adus aminte de tine Dumnezeu \u015fi mi-a poruncit mie, s\u0103 fiu cu tine \u015fi \u00een veacul acesta \u015fi \u00een cel viitor. \u00cenc\u0103, iat\u0103, \u0163i-a d\u0103ruit \u0163ie Dumnezeu un dar, ca s\u0103 vezi pe cei~drep\u0163i \u015fi pe cei p\u0103c\u0103to\u015fi. Viu este \u015fi fratele t\u0103u, dar numai \u00een veacul cel de acolo te vei vedea cu d\u00e2nsul\". \r\nDeci, din ziua aceea, p\u0103rinte, v\u0103d \u00eengerii \u015fi gonesc duhurile cele viclene. Iar, dac\u0103 v\u0103d pe vreun om drept, apoi \u00eengeri lumina\u0163i sunt de am\u00e2ndou\u0103 p\u0103r\u0163ile lui, iar dracii stau departe, ne\u00eendr\u0103znind s\u0103 se apropie de el. Dac\u0103 este s\u0103rac, apoi mare este darul lui Dumnezeu spre d\u00e2nsul. Iar dac\u0103 vreun bogat \u015fi p\u0103c\u0103tos trece pe l\u00e2ng\u0103 mine, v\u0103d c\u00e2te o turm\u0103 de draci pe l\u00e2ng\u0103 el, iar sf\u00e2ntul lui \u00eenger st\u00e2nd departe se m\u00e2hne\u015fte de pierzarea lui; dar c\u00e2nd voiesc dracii s\u0103 piard\u0103 sufletul omului aceluia, nu-i las\u0103 pe ei \u00eengerul, ci sabie goal\u0103 av\u00e2nd, \u00eei~gone\u015fte pe ei. \r\nDeci, v\u0103z\u00e2ndu-le eu, de cei drep\u0163i m\u0103 bucur, iar de cei p\u0103c\u0103to\u015fi m\u0103 m\u00e2hnesc \u015fi \u00cel rog pe Dumnezeu s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 ei de la p\u0103cate \u015fi s\u0103 se fac\u0103 mai buni prin poc\u0103in\u0163\u0103. Pentru c\u0103 a\u015fteapt\u0103 Bunul Dumnezeu \u00eentoarcerea \u015fi poc\u0103in\u0163a p\u0103c\u0103tosului \u015fi-i d\u0103ruie\u015fte lui ad\u0103ugire de via\u0163\u0103, p\u00e2n\u0103 ce fiec\u0103ruia i se sf\u00e2r\u015fe\u015fte vremea hot\u0103r\u00e2t\u0103 a vie\u0163ii lui\".\r\nDeci, aceste cuvinte de suflet folositoare au vorbit, toat\u0103 noaptea, sf\u00e2ntul episcop \u00eempreun\u0103 cu cuviosul st\u00e2lpnic, \u015fi s-a dus episcopul de la b\u0103tr\u00e2n, bucur\u00e2ndu-se c\u0103 s-a \u00eenvrednicit s\u0103 afle pe un b\u0103rbat ca acela. Dumnezeului nostru, slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een~vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 c\u0103 este bine a merge la biseric\u0103 \u015fi a cere lui Dumnezeu cele folositoare","content":"Sarguiti-va fratilor si surorilor, a veni impreuna la biseric\u0103. Lasati lucrul mainilor voastre si inaltati-va in Cerul cel mai de sus, pentru c\u0103, iata, biserica cer pamantesc este, intru care ingerii slujesc nevazut pe Dumnezeu, impreuna cu oamenii, Altarul este locul s\u0103l\u0103\u015fluirii lui Dumnezeu, iar Sf\u00e2nta Mas\u0103, tron al Sfintei Treimi, din care, ni se d\u0103 spre mancare Trupul Fiului lui Dumnezeu si Sfantul lui S\u00e2nge, care cur\u0103\u0163esc si mantuiesc sufletele noastre. Pentru c\u0103 \u00censu\u015fi Domnul~zice: \"Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu viu va fi in veci!\". Drept aceea, pentru viata vesnica sa ne ostenim, mergand la Sfanta Biserica, pentru ca impreuna cu Proorocul sa cantam: \"Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie, in casa Domnului vom merge\" (Psalmi 121, 1). Si iarasi: \"Deschideti-mi mie portile dreptatii si, intrand in ele, voi lauda pe Domnul\" (Psalmi 177, 19). Si asa vei auzi: \"Fericiti cei ce locuiesc in casa Ta: in vecii vecilor Te vor lauda.\" (Psalmi 83, 5).\r\n\r\nPentru c\u0103 zice: \"In adunari binecuvantati pe Domnul Dumnezeu\". (Psalmi 67, 27). C\u0103~semn de credin\u0163\u0103 bun\u0103 este, ca totdeauna s\u0103 alerge omul la biseric\u0103 si cu dese rugaciuni sa-L faca milostiv pe Dumnezeu, fiindca Insusi Domnul a zis: \"Cereti si vi se va da\" (Matei 7. 7).\r\n\r\nSi porunceste Dumnezeu oamenilor, s\u0103 alerge la biserici, ca la un liman lin, in fata viforului, si, ca la o alinare de primejdiile lumesti, s\u0103 vin\u0103, caci numai aici omul leapada de la sine toata legatura nedreptatii: mania, invidia, iu\u0163imea, clevetirea, ur\u00e2ciunea si gandul cel rau. Si, asa, va primi Dumnezeu rugaciunea ta, precum ascult\u0103 o mam\u0103 fiii s\u0103i, si-ti va da tie toate cererile inimii tale de care~vei avea trebuin\u0163\u0103. Domnului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 pentru tot omul ce voie\u015fte s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103","content":"Se cuvine episcopului s\u0103 fie f\u0103r\u0103 de prihan\u0103, curat, nebe\u0163iv, bl\u00e2nd, f\u0103r\u0103 de r\u0103utate \u015fi neiubitor de argint, bine chivernisindu-\u015fi casa sa. C\u0103 dac\u0103 nu \u015ftie cineva s\u0103-\u015fi r\u00e2nduiasc\u0103 casa, cum va putea \u00eengriji de Biserica lui Dumnezeu? Deci, dac\u0103, pentru un episcop, astfel de porunci sunt zise, cu c\u00e2t mai v\u00e2rtos pentru tine? C\u0103 dac\u0103 tu, \u00een zilele tale, munce\u015fti la cele ce cresc din p\u0103m\u00e2nt, precum zici tu, \u015fi munca ta aceasta, sau s\u0103r\u0103cia sau oricare alt\u0103 slujb\u0103 omeneasc\u0103 te \u00eempiedic\u0103 de la~rug\u0103ciunile tale c\u0103tre Dumnezeu, s\u0103 nu te m\u00e2hne\u015fti de aceasta, ci, mai v\u00e2rtos, f\u0103 bine lucrul cel \u00eencredin\u0163at \u0163ie, a\u015ftept\u00e2nd de la Dumnezeu plata dup\u0103 osteneala ta, pentru lucrul cel \u00eencredin\u0163at \u0163ie, precum \u015fi mai sus am ar\u0103tat \u0163ie din Sfintele Scripturi.\r\n\u00cenc\u0103 ai \u015fi \u00een noapte ceasuri, c\u00e2te ai \u015fi \u00een zi. \u00cemparte-le \u015fi pe ele dup\u0103 putere: pe unele, adic\u0103, spre odihna trupului, iar pe altele spre slujba lui Dumnezeu. C\u0103 pe Dumnezeu nu-L cuprinde niciun loc, ci precum zice dumnezeiescul David: \"\u00cen tot locul st\u0103p\u00e2nirii Lui, binecuv\u00e2nteaz\u0103, suflete al meu, pe Domnul\". (Psalmi 102, 22). \u015ei chiar de te-ar ur\u00e2 cineva pe tine pentru aceasta, s\u0103 nu te m\u00e2hne\u015fti, ci f\u0103 bine lucrul cel~\u00eencredin\u0163at \u0163ie. Dumnezeului nostru, slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre un om vindecat de Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur","content":"Unui b\u0103rbat din Antiohia, bogat \u015fi de neam bun, i se \u00eemboln\u0103vise foarte jum\u0103tate din capul s\u0103u, \u00eenc\u00e2t de mare durere i-a s\u0103rit ochiul lui cel drept \u015fi-i sp\u00e2nzura pe obrazul lui. \u015ei el, mult\u0103 vreme d\u00e2nd pe la doctori iscusi\u0163i, n-a aflat folos de la d\u00e2n\u015fii. \u015ei, auzind de Sf\u00e2ntul Ioan, a venit la d\u00e2nsul la m\u00e2n\u0103stire \u015fi, apropiindu-se, s-a apucat de picioarele Sf\u00e2ntului, s\u0103rut\u00e2ndu-le \u015fi cer\u00e2nd t\u0103m\u0103duire. Iar Sf\u00e2ntul a zis: \"Ni\u015fte boale ca acestea vin oamenilor pentru p\u0103catele lor \u015fi~pentru \u00eempu\u0163inarea credin\u0163ei lor \u00een Hristos. Deci, dac\u0103 crezi, din tot sufletul t\u0103u, c\u0103 puternic este Hristos a te vindeca pe tine \u015fi, dac\u0103 vei dep\u0103rta de la tine cele dint\u00e2i fapte rele ale tale, apoi vei vedea slava lui Dumnezeu\".\r\nOmul a r\u0103spuns: \"Cred, p\u0103rinte, \u015fi voi face toate cele ce \u00eemi vei porunci\". Acestea zic\u00e2nd, s-a apucat de haina fericitului Ioan \u015fi a pus-o pe capul lui \u015fi pe ochiul cel bolnav \u015fi \u00eendat\u0103 a \u00eencetat durerea \u015fi a pus ochiul la locul lui \u015fi s-a f\u0103cut s\u0103n\u0103tos, ca \u015fi c\u00e2nd n-ar fi fost niciodat\u0103 bolnav. \u015ei s-a dus omul la casa sa, sl\u0103vind pe Dumnezeu, Care prin pl\u0103cutul s\u0103u Ioan, i-a dat lui s\u0103n\u0103tate."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre argintarul care cu rug\u0103ciune, a f\u0103cut a se mi\u015fca muntele \u015fi a se arunca \u00een apa Nilului","content":"In Alexandria Egiptului era un argintar sl\u0103vit foarte \u00een toat\u0103 cetatea aceea, pentru me\u015fte\u015fugul m\u00e2inilor lui. La acesta a venit o femeie, rug\u00e2ndu-l pe el s\u0103-i fac\u0103 o podoab\u0103 pe cap, spre \u00eenfrumuse\u0163area trupului ei. \u015ei, f\u0103c\u00e2ndu-se \u00eentre d\u00e2n\u015fii \u00eentrebare \u015fi vorb\u0103, a \u00eenceput femeia a gr\u0103i cele necuviincioase, spre desfr\u00e2nare, \u015fi tulbura pe argintar cu g\u00e2nduri asupra ei. \u015ei, \u00eentruc\u00e2t s-a f\u0103cut draceasc\u0103 robie spre p\u0103cat, \u015fi-a~adus aminte argintarul de cuv\u00e2ntul Evangheliei, mai \u00eenainte de a se porni spre p\u0103cat, la acel loc ce zice: \"De te sminte\u015fte pe tine m\u00e2na ta cea dreapt\u0103, tai-o pe ea, sau ochiul, scoate-l pe el. C\u0103 mai bine \u00ee\u0163i este \u0163ie cu un m\u0103dular ciung s\u0103 intri \u00eentru \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerului dec\u00e2t, \u00eentregi m\u0103dulare av\u00e2nd, s\u0103 fii aruncat in iazul cel de foc\". \u015ei, c\u0103ut\u00e2nd spre femeie, i-a zis: \"\u00cendep\u0103rteaz\u0103-te pu\u0163in de mine, c\u0103 vreau s\u0103 fac cele poruncite nou\u0103\". \u015ei sco\u0163\u00e2ndu-\u015fi cu\u0163itul, s-a lovit pe sine \u00een ochiul drept \u015fi a zis: \"Vezi, Doamne, c\u0103 p\u0103zitor poruncii Tale sunt. Ca, dac\u0103 \u00eemi va trebui c\u00e2ndva ajutor de la Tine, s\u0103 nu te dep\u0103rtezi de la robul t\u0103u\". \u015ei, v\u0103z\u00e2nd femeia~fapta f\u0103urarului, a fugit de fric\u0103 \u015fi s-a dus la casa sa, prin rana f\u0103urarului m\u00e2ntuindu-se de p\u0103cat.\r\nDeci, cel ce st\u0103p\u00e2nea Alexandria atunci, era un prigonitor cumplit asupra cre\u015ftinilor. C\u0103ci, cu \u00eeng\u0103duirea lui Dumnezeu, turcii st\u0103p\u00e2neau Egiptul \u015fi \u00een tot chipul chinuiau pe cre\u015ftini, poruncindu-le lor s\u0103 se lepede de Hristos \u015fi s\u0103 primeasc\u0103 credin\u0163a lor. Deci, a\u015fa a socotit acel r\u0103u st\u0103p\u00e2nitor: a chemat pe episcopul care era \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul cre\u015ftinilor, \u015fi i-a zis lui: \"Ascult\u0103, o, episcope, \u00eentre cuvintele Hristosului t\u0103u, s-au zis \u015fi acestea: De ave\u0163i dreapt\u0103 credin\u0163\u0103 \u00een voi \u015fi \u00een Mine, ve\u0163i zice muntelui acestuia ridic\u0103-te, de te arunc\u0103 \u00een~mare; \u015fi va fi vou\u0103. Iat\u0103, dar, este aici muntele, cel de to\u0163i v\u0103zut l\u00e2ng\u0103 cetatea aceasta, al c\u0103rui nume este Adar. Deci, acum, de este Dumnezeu acel Hristos, C\u0103ruia voi \u00cei sluji\u0163i, \u015fi, credin\u0163a pe care voi o \u0163ine\u0163i, o socoti\u0163i a fi mai bun\u0103 dec\u00e2t toate, ie\u015fi\u0163i la Muntele Adar \u015fi zice\u0163i cuv\u00e2ntul Domnului Dumnezeului vostru; \u015fi de v\u0103 va asculta pe voi \u015fi se va arunca \u00een r\u00e2ul Nilului, atunci, \u00een slobozenie ve\u0163i fi \u015fi ve\u0163i sluji lui Hristos al vostru \u015fi, afar\u0103 de aceasta, \u00eenc\u0103 \u015fi noi vom crede, iar de nu, apoi toat\u0103 bog\u0103\u0163ia cre\u015ftineasc\u0103 se va lua la visteria \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, iar voi to\u0163i ve\u0163i cur\u0103\u0163i gunoaiele din cetatea aceasta\".\r\nAtunci, episcopul, a r\u0103spuns:~\"Cuv\u00e2ntul pe care l-ai gr\u0103it cov\u00e2r\u015fe\u015fte cu totul neputin\u0163a noastr\u0103. \u00cens\u0103 nu pentru noi, c\u0103 to\u0163i suntem nevrednici de un lucru ca acesta, ci pentru hulirile tale, pe care le gr\u0103ie\u015fti asupra Domnului nostru Iisus Hristos, las\u0103-ne nou\u0103 opt zile, ca s\u0103 ne rug\u0103m Domnului, \u015fi credem c\u0103 nu ne va trece cu vederea, pentru rug\u0103ciunile robilor S\u0103i.\r\nC\u0103 scris este, c\u0103 voia celor ce se tem de El o va face \u015fi rug\u0103ciunea lor o va auzi \u015fi-i va m\u00e2ntui pe d\u00e2n\u015fii (Psalmi 144, 19), c\u0103 au n\u0103d\u0103jduit spre D\u00e2nsul\". Acestea auzindu-le, barbarul cel f\u0103r\u0103 lege a r\u00e2s, zic\u00e2nd: \"Eu am socotit c\u0103 ve\u0163i ar\u0103ta tulburare \u015fi o parte din averea~voastr\u0103 o ve\u0163i da la vistieria \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, dar voi \u00eendr\u0103zni\u0163i lucrul acesta, pe care nici Mahomed al nostru nu-l poate face, el care este solul lui Dumnezeu \u015fi \u00een care cred to\u0163i arabii \u015fi i se \u00eenchin\u0103\". \u015ei i-a slobozit pe ei cu m\u00e2nie, scriind zilele cele hot\u0103r\u00e2te, pe care le-au cerut.\r\nIar episcopul, adun\u00e2nd pe to\u0163i cre\u015ftinii din cet\u0103\u0163i \u015fi din toate hotarele, p\u00e2n\u0103 la trei mii de b\u0103rba\u0163i, afar\u0103 de femei \u015fi de copii, le-a vestit lor \u00eencercarea cea cu r\u0103u me\u015fte\u015fug a st\u0103p\u00e2nitorului prigonitor, precum c\u0103 nu numai c\u0103 averea a poftit-o, ci \u015fi via\u0163a tuturor cre\u015ftinilor voie\u015fte s\u0103 o risipeasc\u0103.\r\n\u015ei, spun\u00e2ndu-le lor \u015fi cele despre~munte, degrab\u0103 le-a poruncit s\u0103 se \u00eentristeze \u015fi to\u0163i, \u00eempreun\u0103, s\u0103 se roage \u015fi privegheri de toat\u0103 noaptea s\u0103 fac\u0103 \u00eenaintea lui Dumnezeu.\r\nDeci, s-a apropiat de episcop femeia aceea \u015fi i-a spus lui de f\u0103urarul cel mai sus zis, m\u0103rturisindu-\u015fi lui cea mai \u00eenainte pomenit\u0103 a ei ispitire \u015fi credin\u0163a cea tare \u00een Hristos a aceluia, c\u0103, adic\u0103, nu s-a l\u0103sat \u00een\u015felat de cuvintele ei cele desfr\u00e2nate \u015fi \u00een\u015fel\u0103toare \u015fi nu s-a cru\u0163at pe sine, ci ochiul s\u0103u cel drept \u015fi-a scos. Acestea auzindu-le, episcopul s-a minunat \u015fi nu l-a aflat pe el cu cei ce veniser\u0103 la sobor, \u015fi a trimis dupa d\u00e2nsul, la casa \u00een care tr\u0103ia. Deci, venind el, i-a zis lui episcopul: Frate, o ispit\u0103 mare a~venit asupra noastr\u0103, de la cei ce ne ur\u0103sc pe noi\". \u015ei i-a spus lui, pe r\u00e2nd, toat\u0103 \u00eencercarea prigonitorului. Iar el a zis: \"St\u0103p\u00e2ne, noi datori suntem s\u0103 ne rug\u0103m, c\u0103 la oameni aceasta este cu neputin\u0163\u0103, dar la Dumnezeu toate sunt cu putin\u0163\u0103\".\r\nDeci, a treia zi, s-au suit la Muntele Adar \u015fi l-au \u00eenconjurat pe el de trei ori, purt\u00e2nd cruci. \u015ei, st\u00e2nd ei \u00een preajma muntelui, a chemat episcopul pe acel mai \u00eenainte zis f\u0103urar \u015fi i-a spus lui: \"O, fiule, acum \u0163i se cade \u0163ie s\u0103 ar\u0103\u0163i puterea credin\u0163ei tale, ca s\u0103 se ru\u015fineze prigonitorul cel ce se laud\u0103 cu idolii s\u0103i, ca s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 st\u00e2lpii Bisericii lui Hristos \u015fi s\u0103 se potoleasc\u0103~t\u00e2nguirea cre\u015ftinilor. Atunci, plec\u00e2ndu-se f\u0103urarul \u00eenaintea episcopului, s-a apropiat de munte \u015fi s-a rugat lui Dumnezeu, zic\u00e2nd: \"Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, ascult\u0103 rug\u0103ciunea robilor T\u0103i, \u015fi nu da pierz\u0103rii turma Ta, \u00een m\u00e2inile vr\u0103jma\u015filor T\u0103i, care ne ur\u0103sc pe noi zic\u00e2nd: Unde este Dumnezeul vostru?\r\nTu e\u015fti Dumnezeul nostru, Care ai poruncit Apostolilor T\u0103i, zic\u00e2nd: De ave\u0163i credin\u0163\u0103 c\u00e2t un gr\u0103unte de mu\u015ftar, nu v\u0103 \u00eendoi\u0163i a zice muntelui acestuia: Ridic\u0103-te \u015fi te arunc\u0103 \u00een mare, \u015fi va fi vou\u0103. \u015ei, acum, nu pentru noi, Doamne, nici nou\u0103, ci numelui Tau celui sf\u00e2nt~d\u0103-i slav\u0103\". \u015ei acestea zic\u00e2nd el, s-a cutremurat locul \u015fi s-a mi\u015fcat muntele \u015fi au c\u0103zut cu fa\u0163a la p\u0103m\u00e2nt to\u0163i oamenii \u015fi s-a f\u0103cut mult \u0163ip\u0103t \u00een cetate, c\u0103 se sf\u0103r\u00e2mau palatele \u015fi c\u0103deau zidurile.\r\n\u015ei au ie\u015fit oamenii \u015fi au v\u0103zut minunea cea \u00eenfrico\u015f\u0103toare, cum muntele se ducea de la locul s\u0103u, \u00een r\u00e2ul Nilului, \u015fi to\u0163i, c\u0103z\u00e2nd, se rugau cre\u015ftinilor s\u0103 potoleasc\u0103 muntele din mersul s\u0103u, ca sa nu se strice palatele \u015fi cealalt\u0103 parte a cet\u0103\u0163ii. \u015ei r\u0103spunz\u00e2nd episcopul, a zis: \"Nu, fra\u0163ilor, nu s-ar cuveni. C\u0103 nu este lucrul nostru, ci a voastr\u0103 voire, ca s\u0103 ne \u00eengreuia\u0163i pe noi cu cert\u0103rile voastre. Dar, \u00een \u00eencercarea noastr\u0103, ne-a cercetat pe noi~Domnul. \u015ei, iat\u0103, se apropie muntele de r\u00e2ul Nilului\". \u015ei atunci au f\u0103g\u0103duit to\u0163i c\u0103 se vor boteza. Deci, s-a rugat episcopul, lui Dumnezeu, \u015fi a st\u0103tut muntele \u015fi a \u00eencetat cutremurul p\u0103m\u00e2ntului.\r\n\u015ei mul\u0163i barbari au crezut \u00een Preasf\u00e2nta Treime \u015fi s-au botezat. Iar cei necredincio\u015fi au dat leg\u0103m\u00e2nt \u00een scris ca, de atunci \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een veac, s\u0103 nu fac\u0103 prigoan\u0103 cre\u015ftinilor, ca ei s\u0103 poat\u0103 tr\u0103i \u00een credin\u0163a lui Hristos.\r\n\u015ei s-au scris acestea, spre folosul cre\u015ftinilor, precum c\u0103 celui ce crede, i se dau de la Dumnezeu toate cererile, d\u00e2nd har credincio\u015filor, \u00eentru slava Lui, a Tat\u0103lui \u015fi a Fiului \u015fi a Sf\u00e2ntului~Duh, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor.\r\nAmin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt din via\u0163a Sf\u00e2ntului Antioh, despre be\u0163ie","content":"Be\u0163ia este mai rea dec\u00e2t l\u0103comia \u015fi este def\u0103imat\u0103 foarte de Sfintele C\u0103r\u0163i, c\u0103 primit lucru este a se \u00eendrept\u0103\u0163i cineva cu be\u0163ia, precum se \u015fi laud\u0103 cei f\u0103r\u0103 de minte, de vreme ce cu \u00eencetul se \u00eemboln\u0103vesc \u015fi s\u0103r\u0103cesc. Deci, bun lucru este a bea pu\u0163in, pentru sl\u0103biciunea trupeasc\u0103. C\u0103, precum p\u0103m\u00e2ntul, la vreme fiind ad\u0103pat, cre\u015fte curat\u0103 s\u0103m\u00e2n\u0163a cea sem\u0103nat\u0103 \u00eentr-\u00eensul \u015fi cu dob\u00e2nd\u0103, iar p\u0103m\u00e2ntul cel plin de mult\u0103 gr\u0103sime cre\u015fte numai buruieni \u015fi scai, a\u015fa \u015fi multa b\u0103utur\u0103, pe cei f\u0103r\u0103 minte \u00eei duce~spre ocar\u0103, iar pe \u00een\u0163elep\u0163i, spre pl\u00e2ngere. C\u0103 a zis Scriptura lui Dumnezeu: \"Noe a fost un b\u0103rbat drept, dar, \u00eemb\u0103t\u00e2ndu-se, z\u0103cea gol, \u015fi s-a batjocorit de Ham cel f\u0103r\u0103 de minte, iar de fiii cei \u00een\u0163elep\u0163i s-a acoperit\". S\u0103 fugim, deci, fra\u0163ilor, de dracul be\u0163iei, ca s\u0103 nu fim batjocori\u0163i de el, ci mai v\u00e2rtos s\u0103 ne trezim \u015fi s\u0103 ne \u00eent\u0103rim, ca s\u0103 fie \u00eentreg omul cel din l\u0103untru, precum \u015fi la Pilde ne \u00eenva\u0163\u0103 Scriptura, zic\u00e2nd: \"S\u0103 nu fii b\u0103utor de vin, c\u0103 tot be\u0163ivul s\u0103rac va fi\". \u015ei iar\u0103\u015fi zice: \"Pentru cine sunt suspinele, pentru cine v\u0103ic\u0103relile, pentru cine g\u00e2lcevile, pentru cine pl\u00e2nsetele, pentru cine r\u0103nile f\u0103r\u0103 pricin\u0103, pentru cine ochii \u00eentrista\u0163i? Pentru~cei ce z\u0103bovesc pe l\u00e2ng\u0103 vin\" (Pilde 23, 29-30). \u015ei a mai zis: \"La vin nu te \u00eemb\u0103rb\u0103ta, c\u0103 pe mul\u0163i i-a pierdut be\u0163ia\". \u015ei iar\u0103\u015fi: \"Nu folosesc celui fara de minte m\u00e2ncarea \u015fi b\u0103utura, c\u0103 nebunie \u015fi ocar\u0103 este be\u0163ia. \u015ei tot cel ce se amestec\u0103 cu d\u00e2nsa, nu va fi \u00een\u0163elept\". Iar Isaia, oc\u0103r\u00e2nd pe cei be\u0163i, le zice: \"Vai de cei ce dis-de-diminea\u0163\u0103 alearg\u0103 dup\u0103 b\u0103utur\u0103 \u00eemb\u0103t\u0103toare, vai de cei ce p\u00e2n\u0103 seara t\u00e2rziu se infierb\u00e2nt\u0103 cu vin!\" (Isaia 5,11). Iar Ioil le-a zis: \"De\u015ftepta\u0163i-v\u0103, be\u0163ivilor, \u015fi pl\u00e2nge\u0163i. \u015ei voi, b\u0103utorilor de vin, t\u00e2ngui\u0163i-v\u0103 pentru vinul cel nou, c\u0103ci vi s-a luat de la gur\u0103\" (Ioil, 1,5).\r\nCu adev\u0103rat, dar, a necredincio\u015filor~\u015fi a oamenilor celor neboteza\u0163i le este veselia din be\u0163ie, precum a zis \u015fi Iov, rug\u00e2ndu-se pentru oarecine: \"S\u0103 r\u0103t\u0103ceasc\u0103 ca ni\u015fte be\u0163ivi. Iar, cei ce voiesc a vie\u0163ui cu cinste \u015fi cu cur\u0103\u0163enie, de aceasta s\u0103 se lase \u015fi pe calea cea dreapt\u0103, f\u0103r\u0103 poticnire, s\u0103 mearg\u0103\". \u015ei s\u0103 asculta\u0163i pe Apostolul care zice: \"Nu v\u0103 \u00eemb\u0103ta\u0163i de vin, \u00eentru care nu este m\u00e2ntuire\". \u015ei iar\u0103\u015fi: \"Be\u0163ivii nu vor mo\u015fteni \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu\". \u015ei \u00eenc\u0103 a mai zis: \"C\u0103 toate v\u0103t\u0103marile, cele cu chip de ru\u015fine, din be\u0163ie se fac\". Pentru aceasta, nu fi\u0163i nebuni, ci cunoa\u015fte\u0163i care este voia lui Dumnezeu. C\u0103 \u00censu\u015fi Domnul nostru Iisus Hristos ne-a poruncit tuturor, zic\u00e2nd:~\"Lua\u0163i seama la voi \u00een\u015fiv\u0103 s\u0103 nu se \u00eengreuneze inimile voastre de m\u00e2ncare \u015fi de b\u0103utur\u0103 \u015fi de grijile vie\u0163ii\" (Luca, 21,34)."},{"title":" Despre nevoin\u0163\u0103 (Cuv\u00e2nt din Limonar)","content":"Ne spunea noua monahul Atanasie: \"Mi-a venit mie odata un gand, zicandu-mi: Oare ce va fi celor ce se nevoiesc aici? Si m-a r\u00e2pit pe mine Domnul. Si a venit cineva zicandu-mi: Sa vii in urma mea. Si m-a dus la oarecare loc plin de lumina si m-a pus pe mine langa insesi usile a caror vedere nu este cu putinta a o spune. Si am auzit, ca si cum ar fi inlauntru multime fara numar, din cei ce lauda pe Dumnezeu.\r\nSi, batand noi in usa, ne-a raspuns cineva din launtru, zicand: Ce voiti acum?\r\n~I-a grait lui cel ce ma purta pe mine: Sa intram aici, voim. Iar el a raspuns, zicand: Aici nu intra nimeni care petrece in lenevire. Iar, daca voiti sa intrati, mergeti si va nevoiti, socotind nimic toate ce sunt in lumea aceasta trecatoare\"."},{"title":" Despre primirea de bani pentru fapta cea bun\u0103 (Cuv\u00e2nt din Pateric)","content":"Un batran schitean petrecea in muntele ce se numeste Paisie si i-au adus lui un \u00eendr\u0103cit si l-a tamaduit. \r\nIar acela i-a adus lui un saculet plin de bani si batranul nu voia s\u0103-i primeasc\u0103. \r\nDeci, vazandu-l pe d\u00e2nsul mahnit, batranul a oprit saculetul de\u015fert si i-a zis lui: \"Aurul d\u0103-l de poman\u0103 s\u0103racilor!\".\r\nSi a facut, b\u0103tr\u00e2nul, din s\u0103cule\u0163, un pieptar, c\u0103 era din par si era aspru. Si multa vreme l-a purtat, ca s\u0103 road\u0103 lui trupul."},{"title":" Despre un frate ce s-a poc\u0103it","content":"Ava Polihronie, preotul, mi-a spus, gr\u0103ind: \"Sezand eu odata in manastirea ce se cheama Perghie, langa Iordan, am vazut acolo un oarecare frate lenevindu-se si nicidecum savarsind slujbele sfintei Duminici. Iar dupa putine zile, pe acelasi frate l-am vazut praznuind sfanta slujba cu toata sarguinta si osardia, petrecand toata pravila de la inceput pana la sfarsit. Atunci i-am zis lui: Iata, frate, acum bine faci, ia aminte la tine insuti si de mantuirea sufletului tau. Iar el mi-a zis mie: \"Stapane parinte, eu acum o sa mor. Si dupa trei zile a~r\u0103posat\".\r\nIarasi, acel Polihronie mi-a spus mie, graind: \"Raposand un frate din aceeasi manastire, mi-a zis mie iconomul: Cu dragoste, mergi sa aduci vasele fratelui, in chilia mea. Si incepand noi a le aduce, am vazut pe iconom plangand, caruia i-am zis: Pentru ce plangi asa, rogu-te parinte? Iar el a zis: Astazi vasele fratelui meu le aduc, iar dupa doua zile, altii vor aduce pe ale mele. Si asa, a treia zi a raposat si acela, precum a proorocit\"."},{"title":" Despre lauda celor milostivi (cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur)","content":"Cu adevarat, mare om si cinstit este barbatul milostiv, pentru c\u0103 milostenia atunci este adev\u0103rat\u0103, c\u00e2nd cineva o face cu dragoste si de bunavoie, nesocotind c\u0103 d\u0103, ci c\u0103 prime\u015fte dar, ca si cum ar dob\u00e2ndi, iar nu ca p\u0103gubind.\r\n\r\nPentru c\u0103, mai de folos este a nu face binele, dec\u00e2t, f\u0103c\u00e2ndu-l, s\u0103 incepi a te intrista.\r\n\r\nDe ce te instristezi, omule? Au, doar, nu astepti rasplatirea de la Dumnezeu, sau voiesti aici~rasplatirile? \r\n\r\nPentru ce ai p\u0103r\u0103sit milostenia? Cu milostenia se curatesc pacatele, iar nu cu negustoria. Pentru c\u0103 mul\u0163i si-au luat plata aici, insa pe cei ce au luat-o aici, nu-i fericeste Scriptura, fiindca s-au lipsit de platile cele de acolo. \r\n\r\nC\u0103 Hristos va rasplati, acolo, celor ce au patimit pentru El p\u00e2n\u0103 la s\u00e2nge. A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 al Sf\u00e2ntului Vasilie, despre cum se cade s\u0103 fie c\u0103lug\u0103rul","content":"Se cade, c\u0103lug\u0103rului mai v\u00e2rtos, \u00een toat\u0103 via\u0163a, s\u0103 nu se \u00eengrijeasc\u0103 de avere nicidecum. \u015ei s\u0103 aib\u0103 \u015fi \u00eenfr\u00e2narea trupului, obicei cuviincios, glas umilit \u015fi cuv\u00e2nt cu bun\u0103 r\u00e2nduial\u0103. M\u00e2ncarea \u015fi b\u0103utura s\u0103 fie f\u0103r\u0103 c\u00e2rtire, \u015fi cu t\u0103cere. \u00cenaintea celor b\u0103tr\u00e2ni, t\u0103cere; pe cei mai \u00een\u0163elep\u0163i, s\u0103-i asculte; cu cei deopotriv\u0103 cu el, dragoste s\u0103 aib\u0103, cu cei mai mici, iubit\u0103 sf\u0103tuire; de la cele trupe\u015fti, paz\u0103; de bun\u0103t\u0103\u0163ile cele iubitoare de desf\u0103t\u0103ri, \u00eendep\u0103rtare; mai mult~a asculta \u015fi a \u00een\u0163elege, iar pu\u0163ine a gr\u0103i. S\u0103 nu fie \u00eendr\u0103zne\u0163 la cuv\u00e2nt \u015fi s\u0103 nu cad\u0103 degrab\u0103 \u00een r\u00e2s. Jos s\u0103 aib\u0103 ochii, iar sufletul sus. \r\nS\u0103 nu r\u0103spund\u0103 \u00eempotriv\u0103, ci ascult\u0103tor s\u0103 fie \u015fi s\u0103 se osteneasc\u0103 cu m\u00e2inile. S\u0103-\u015fi aduc\u0103 aminte de cele mai de pe urm\u0103, de n\u0103dejdea vie\u0163ii s\u0103 se bucure ne\u00eencetat, de toate s\u0103 mul\u0163umeasc\u0103, \u00eentru necazuri bine s\u0103 rabde, spre to\u0163i smerit s\u0103 fie, \u00eeng\u00e2mfarea s\u0103 o urasc\u0103, cucernic s\u0103 fie, s\u0103-\u015fi p\u0103zeasc\u0103 inima de g\u00e2nduri rele, s\u0103-\u015fi adune avere la ceruri, dup\u0103 poruncile Domnului, singur pe sine s\u0103 se cerceteze pentru g\u00e2nduri \u015fi fapte, \u00een toate zilele. \r\nS\u0103 nu se \u00eencurce cu dob\u00e2nzi \u015fi~pricini lume\u015fti, s\u0103 nu caute via\u0163a celor tr\u00e2ndavi, ci s\u0103 urmeze Sfin\u0163ilor P\u0103rin\u0163i, s\u0103 se bucure \u00eempreun\u0103 cu cei ce s-au \u00eendreptat la bunul obicei, iar nu s\u0103-i urasc\u0103. \u00cempreun\u0103 cu cei ce p\u0103timesc s\u0103 p\u0103timeasc\u0103, \u015fi \u00eempreun\u0103 cu cei ce pl\u00e2ng s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, niciodat\u0103 s\u0103 nu se socoteasc\u0103 pe sine drept, ci, mai mult dec\u00e2t to\u0163i oamenii, p\u0103c\u0103tos pe sine s\u0103 se m\u0103rturiseasc\u0103 \u00eenaintea lui Dumnezeu \u015fi a oamenilor. \r\nS\u0103 \u00eenve\u0163e pe cei ne\u00eenv\u0103\u0163a\u0163i, s\u0103 \u00eemb\u0103rb\u0103teze pe cei \u00eempu\u0163ina\u0163i la suflet, s\u0103 slujeasc\u0103 bolnavilor, de cei str\u0103ini, cu fr\u0103\u0163easc\u0103 dragoste s\u0103 poarte de grij\u0103, cu cei de o credin\u0163\u0103 pace s\u0103 aib\u0103, iar pentru cei r\u0103t\u0103ci\u0163i s\u0103 se roage. C\u0103r\u0163ile cele cu scrierile~p\u0103rin\u0163ilor s\u0103 le citeasc\u0103. De Tat\u0103l, de Fiul \u015fi de Duhul Sf\u00e2nt s\u0103 nu se \u00eendoiasc\u0103, ci nezidit\u0103 \u015fi de o fiin\u0163\u0103, pe Sf\u00e2nta Treime, cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 s\u0103 O numeasc\u0103 \u015fi s\u0103 O cugete. C\u0103tre cei ce \u00eentreab\u0103, s\u0103 zic\u0103: \"Se cade a crede \u015fi a boteza a\u015fa cum am primit de la p\u0103rin\u0163i, a\u015fa cum \u015fi noi ne-am botezat, \u015fi se cade a sl\u0103vi pe Dumnezeu, a\u015fa cum m\u0103rturisim \u015fi credem\".\r\nSe cade, c\u0103lug\u0103rului, s\u0103 petreac\u0103 \u00een fapte \u015fi cuvinte bune. S\u0103 nu se jure nicidecum. S\u0103 nu dea argin\u0163i cu dob\u00e2nd\u0103, nici vin, nici gr\u00e2u, nici untdelemn spre \u00eenmul\u0163irea hranei \u015fi a be\u0163iei. De grijile lume\u015fti s\u0103 fug\u0103, s\u0103 nu stea de vorb\u0103 cu cei vicleni, s\u0103 nu gr\u0103iasc\u0103 de r\u0103u pe cineva~nicidecum \u015fi nici s\u0103 nu asculte cu dulcea\u0163\u0103 pe cel ce clevete\u015fte. Nimic s\u0103 nu cread\u0103 cu u\u015furin\u0163\u0103, s\u0103 nu fie \u0163iitor de pofte, nici s\u0103 se m\u00e2nie f\u0103r\u0103 de minte asupra aproapelui. S\u0103 nu \u0163ie m\u00e2nie spre nimeni, nici s\u0103 r\u0103spl\u0103teasc\u0103 cu r\u0103u pentru r\u0103u.\r\nMai mult s\u0103 fie hulit, dec\u00e2t s\u0103 huleasc\u0103 el. B\u0103tut s\u0103 fie, dar s\u0103 nu bat\u0103; asuprit s\u0103 fie, dar s\u0103 nu asupreasc\u0103; p\u0103gubit s\u0103 fie, dar s\u0103 nu p\u0103gubeasc\u0103. Mai mult dec\u00e2t toate, se cuvine c\u0103lug\u0103rului s\u0103 se \u00eenfr\u00e2neze de la vorbirea cu femei \u015fi de la b\u0103utura de vin. C\u0103 vinul \u015fi femeile surp\u0103 min\u0163ile cele pricepute \u015fi le pustiesc. \r\nS\u0103 p\u0103zeasc\u0103 bine poruncile Domnului, s\u0103 nu-L \u00eentristeze pe El~cu ceva, ci plat\u0103 \u015fi laud\u0103 numai de la D\u00e2nsul s\u0103 a\u015ftepte \u015fi via\u0163a ve\u015fnic\u0103 s\u0103 doreasc\u0103 a o primi. Iar cuv\u00e2ntul lui David totdeauna \u00eenaintea ochilor s\u0103-l aib\u0103 \u015fi s\u0103 zic\u0103: \"V\u0103zut-am, pe Domnul \u00eenaintea mea pururea, c\u0103 de-a dreapta mea este, ca s\u0103 nu m\u0103 clatin\". \u015ei, ca un fiu, dintru toat\u0103 inima \u015fi puterea \u015fi \u00een\u0163elegerea \u015fi b\u0103rb\u0103\u0163ia s\u0103 iubeasc\u0103 pe Dumnezeu, \u015fi ca un rob s\u0103 se socoteasc\u0103, \u015fi s\u0103 se team\u0103, \u015fi s\u0103-L asculte pe El, cu fric\u0103 \u015fi cutremur, \u015fi a\u015fa m\u00e2ntuirea lui s\u0103-\u015fi lucreze. \r\nCu Duhul s\u0103 ard\u0103, \u00eembr\u0103cat s\u0103 fie \u00een haina Duhului Sf\u00e2nt. S\u0103 alerge nelenevindu-se, nu ca unul care bate v\u0103zduhul \u00een zadar, ci s\u0103 lupte cu vr\u0103jma\u015ful, \u00eentru obosirea~trupului \u015fi \u00eentru s\u0103r\u0103cia sufletului \u015fi toat\u0103 porunca s\u0103 o fac\u0103. Netrebnic lui s\u0103-\u015fi zic\u0103 \u015fi s\u0103 mul\u0163umeasc\u0103 Sf\u00e2ntului \u015fi Sl\u0103vitului \u015fi Minunatului Dumnezeu. Nimic cu ceart\u0103 \u015fi cu slav\u0103 de\u015fart\u0103 s\u0103 nu fac\u0103, ci numai ceea ce este pl\u0103cut Lui s\u0103 fac\u0103. C\u0103 Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor. \u015ei s\u0103 nu se laude foarte, nici c\u00e2nd \u00eel laud\u0103 altul s\u0103 nu asculte cu dulcea\u0163\u0103. \r\nToate s\u0103 le lucreze \u00eentru ascuns, iar nu \u00een vederea oamenilor s\u0103 le fac\u0103; \u015fi de la Dumnezeu s\u0103 cear\u0103 ajutorul. \u015ei \u00eenfrico\u015f\u0103toarea \u015fi sl\u0103vita Lui venire \u015fi bun\u0103t\u0103\u0163ile cele g\u0103tite Sfin\u0163ilor \u015fi focul cel g\u0103tit diavolului \u015fi \u00eengerilor lui, acestea s\u0103~le a\u015ftepte \u015fi la ele s\u0103 cugete. Iar dup\u0103 toate acestea s\u0103-\u015fi aduc\u0103 aminte de cuv\u00e2ntul Apostolului, care zice: \"Nu sunt vrednice p\u0103timirile vremii de acum, fa\u0163\u0103 de slava ce va s\u0103 se arate\". \u015ei cu David s\u0103 gr\u0103iasc\u0103 a\u015fa: \"Celor ce p\u0103zesc poruncile Lui, r\u0103spl\u0103tire este mult\u0103, cununi drepte \u015fi ve\u015fnice acoper\u0103m\u00e2nturi\". \"Via\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit, bucurie negr\u0103it\u0103, l\u0103ca\u015f nestricat al Tat\u0103lui \u015fi al Fiului \u015fi al Sf\u00e2ntului Duh, care este \u00een ceruri, vederea Adev\u0103ratului Dumnezeu, fa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103, d\u0103n\u0163uirea cea cu \u00cengerii, cu P\u0103rin\u0163ii \u015fi cu Patriarhii, cu Mucenicii \u015fi cu M\u0103rturisitorii \u015fi cu to\u0163i pl\u0103cu\u0163ii S\u0103i. Cu care \u00eempreun\u0103, pe toate acestea a le~dob\u00e2ndi s\u0103 ne s\u00e2rguim, cu darul \u015fi cu iubirea Lui de oameni, a C\u0103ruia este slava, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre un oarecare preot, care a fost vorbit de r\u0103u la episcopul s\u0103u \u015fi, fiind \u00eenchis \u00een temni\u0163\u0103, a fost eliberat de \u00eenger","content":"Ca la opt stadii de la cetatea Samiei, era un sat ce avea o biseric\u0103, al c\u0103rui preot a fost vorbit de r\u0103u la episcopul s\u0103u. Deci, necercet\u00e2nd cele despre d\u00e2nsul, episcopul, trimi\u0163\u00e2nd, l-a adus pe el din sat \u015fi l-a dat la temni\u0163\u0103, unde era obiceiul a se \u00eenchide clericii care gre\u015feau. \u015ei, fiind el \u00een temni\u0163\u0103, a sosit \u015fi sf\u00e2nta Duminic\u0103. Iar \u00een noaptea aceea, i s-a ar\u0103tat lui un t\u00e2n\u0103r foarte frumos la chip \u015fi i-a zis: \"Scoal\u0103, preotule \u015fi te du la~biserica din satul t\u0103u \u015fi s\u0103 sluje\u015fti acolo Liturghia\". \u015ei a zis. c\u0103tre d\u00e2nsul. preotul: \"Nu pot, de vreme ce sunt \u00eenchis\". Iar cel ce i s-a ar\u0103tat i-a zis: \"Eu \u00ee\u0163i voi deschide \u0163ie temni\u0163a \u015fi s\u0103 vii dup\u0103 mine\". \u015ei, deschiz\u00e2ndu-i u\u015fa, l-a scos el afar\u0103 \u015fi a mers \u00eenaintea lui, p\u00e2n\u0103 la o stadie, spre satul preotului. Iar dup\u0103 ce s-a f\u0103cut ziu\u0103, cel ce era mai mare peste temni\u0163\u0103 a intrat s\u0103 caute pe preot \u015fi, neafl\u00e2ndu-l, \u00eendat\u0103 s-a dus la episcop \u015fi i-a spus: \"A fugit preotul din temni\u0163\u0103, cheia fiind la mine\". Iar episcopul, socotind c\u0103 a fugit cu adev\u0103rat, a trimis pe o slug\u0103 a sa, zic\u00e2ndu-i: \"Mergi \u015fi vezi dac\u0103 preotul este \u00een satul lui; \u015fi s\u0103 nu-i zici lui nimic\".~Deci, merg\u00e2nd, sluga l-a aflat pe el \u00een biseric\u0103, slujind Sf\u00e2nta Liturghie \u015fi, \u00eentorc\u00e2ndu-se, a spus episcopului cum c\u0103 acolo este \u015fi l-a aflat pe el slujind Liturghia. Iar episcopul \u015fi mai mult s-a m\u00e2niat asupra lui \u015fi s-a jurat c\u0103, diminea\u0163a ce urma, cu mult\u0103 necinste \u00eel va aduce pe el. Dar noaptea, i s-a ar\u0103tat, preotului, t\u00e2n\u0103rul care mai \u00eenainte \u00eel scosese din temni\u0163\u0103, zic\u00e2ndu-i: \"S\u0103 mergi, s\u0103 te duc acolo unde te-a pus episcopul cet\u0103\u0163ii\". \u015ei, lu\u00e2ndu-l, l-a dus pe el \u015fi l-a pus \u00een temni\u0163\u0103, ne\u015ftiind str\u0103jerul temni\u0163ei. \r\nA doua zi \u00eens\u0103, acesta, \u00een\u015ftiin\u0163\u00e2ndu-se, a mers \u015fi a spus episcopului, cum c\u0103 preotul se afl\u0103 \u00een temni\u0163\u0103. \u015ei, episcopul, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u00e2ndu-se \u015fi~chem\u00e2nd pe preot, l-a \u00eentrebat pe el, zic\u00e2ndu-i: \"Cum ai ie\u015fit din temni\u0163\u0103 \u015fi cum, iar\u0103\u015fi, ai intrat, ne\u015ftiind temnicerul?\". \u015ei a zis, preotul: \"O slug\u0103 cu chipul foarte frumos, venind la mine, st\u0103p\u00e2ne, mi-a poruncit s\u0103 merg la biserica din sat \u015fi mi-a deschis mie temni\u0163a \u015fi m-a scos \u015fi \u00eenaintea mea mergea, p\u00e2n\u0103 la o stadie spre satul meu. Apoi, iar\u0103\u015fi, \u00eentr-alt\u0103 noapte, acela\u015fi t\u00e2n\u0103r, lu\u00e2ndu-m\u0103 pe mine, m-a b\u0103gat \u00eenapoi \u00een temni\u0163\u0103\". Deci, a adus \u00eenainte, episcopul, pe toate slugile sale, \u015fi nici pe unul dintr-\u00een\u015fii n-a cunoscut preotul. \u015ei \u00eendat\u0103 a cunoscut episcopul cum c\u0103 \u00eengerul lui Dumnezeu a fost acela ce a f\u0103cut aceast\u0103 minune, ca s\u0103 nu se~ascund\u0103 via\u0163a cea bun\u0103 a preotului, ci s\u0103 \u015ftie to\u0163i c\u0103 Dumnezeu prosl\u0103ve\u015fte pe robii S\u0103i. \u015ei episcopul, folos primind, a slobozit pe preot, cu pace. Iar pe cel care-l vorbise de r\u0103u l-a pedepsit, mult cert\u00e2ndu-l, ca nu \u015fi al\u0163ii, pe nedrept, s\u0103 vorbeasc\u0103 de r\u0103u pe preo\u0163i."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, cuv\u00e2nt despre un episcop, clevetit c\u00e3tre Episcopul Romei","content":"Ne spunea nou\u0103 ava Teodor romanul, zic\u00e2nd c\u0103, la treizeci de stadii de la cetatea Romei, este o cetate mic\u0103 ce se nume\u015fte Romul. \u00cen aceast\u0103 cetate mic\u0103 a fost un episcop foarte \u00eenalt \u00een bun\u0103t\u0103\u0163i. \u00cens\u0103, odat\u0103, a mers oarecine din cetatea Romul la fericitul Agapit, Episcopul Romei, \u015fi a p\u00e2r\u00e2t pe episcopul lor, zic\u00e2nd c\u0103 din vase sfin\u0163ite m\u0103n\u00e2nc\u0103. Iar Episcopul Romei, auzind, s-a mirat \u015fi a trimis doi clerici de au adus pe episcop legat \u015fi l-au pus \u00een temni\u0163\u0103 \u015fi a \u015fezut~episcopul trei zile \u00een temni\u0163\u0103. \u015ei sosind Sf\u00e2nta Duminic\u0103, c\u00e2nd se odihnea Episcopul Romei \u015fi se lumina de ziu\u0103 spre Duminic\u0103, a v\u0103zut \u00een somn pe un oarecine, care i-a zis lui: \"\u00centru aceast\u0103 Duminic\u0103 s\u0103 nu sluje\u015fti tu, nici altul din clerici, nici episcopii cei din cetate, ci episcopul pe care \u00eel ai \u00een temni\u0163\u0103 \u00eenchis, aceluia s\u0103-i zici s\u0103 mearg\u0103 s\u0103 slujeasc\u0103\".\r\nIar\u0103 de\u015ftept\u00e2ndu-se Episcopul Romei, nu se dumirea de visul ce visase \u015fi zise \u00eentru sine: \"Eu am o anume \u00eenvinuire despre d\u00e2nsul, apoi unul ca acesta s\u0103 slujeasc\u0103?\". \u015ei a venit, iar\u0103\u015fi, al doilea glas c\u0103tre d\u00e2nsul, zic\u00e2ndu-i \u00een somn: \"\u0162i-am spus \u0163ie, episcopul cel din temni\u0163\u0103,~acela s\u0103 slujeasc\u0103\". Tot a\u015fa, \u015fi a treia oar\u0103 i s-a ar\u0103tat lui. \u00cens\u0103 tot nedumirindu-se Episcopul Romei de aceasta \u015fi de\u015ftept\u00e2ndu-se, a trimis la temni\u0163\u0103 \u015fi, chem\u00e2nd pe episcop, l-a \u00eentrebat pe el, zic\u00e2nd: \"Episcope, ce fel este necazul t\u0103u?\". Iar episcopul nu-i r\u0103spundea nimic, f\u0103r\u0103 numai: \"P\u0103c\u0103tos sunt\". Apoi, dup\u0103 ce alta nimic n-a spus episcopul, atunci i-a zis lui cel al Romei: \"Ast\u0103zi, tu vei sluji\".\r\n\u015ei, iat\u0103, st\u00e2nd el \u00eenaintea Sf\u00e2ntului Altar, dup\u0103 porunca Episcopului Romei, iar acesta din urm\u0103 st\u00e2nd aproape de d\u00e2nsul \u015fi diaconii st\u00e2nd \u00eemprejur \u015fi \u00eencep\u00e2nd episcopul Sf\u00e2nta Liturghie, c\u00e2nd a rostit el rug\u0103ciunea Sfintei Prefaceri,~\u00eenainte de sf\u00e2r\u015fitul ei, a \u00eenceput \u015fi a doua oar\u0103 tot rug\u0103ciunea aceea, \u00eenc\u0103 iar\u0103\u015fi \u015fi a treia oar\u0103 \u015fi a patra oar\u0103, zic\u00e2nd aceea\u015fi rug\u0103ciune; \u015fi to\u0163i se minunau pentru acea z\u0103bav\u0103. \u015ei atunci a zis cel a Romei: \"Ce este aceasta? C\u0103 de patru ori aceea\u015fi rug\u0103ciune zici \u015fi nu sf\u00e2r\u015fe\u015fti?\". \u015ei a r\u0103spuns episcopul: \"Iart\u0103-m\u0103 st\u0103p\u00e2ne sfinte, pentru c\u0103 n-am v\u0103zut dup\u0103 obicei venirea Sf\u00e2ntului Duh, \u015fi pentru aceasta nu sf\u00e2r\u015fesc rug\u0103ciunile. Ci, preasfinte st\u0103p\u00e2ne, pe diaconul ce st\u0103 aproape \u015fi \u0163ine ripida, dep\u0103rteaz\u0103-l pe el din Sf\u00e2ntul Altar, c\u0103 eu nu \u00eendr\u0103znesc s\u0103-i zic lui\".\r\nDeci, a poruncit fericitul Agapit, de s-a dep\u0103rtat. \u015ei au v\u0103zut episcopul~\u015fi cel al Romei venirea Sf\u00e2ntului Duh, acoperind pe Episcopul Romei \u015fi pe episcop, pe to\u0163i diaconii care st\u0103teau \u00eenainte \u015fi Sf\u00e2nta Mas\u0103, vreme \u00eendelungat\u0103. Atunci a v\u0103zut Agapit, c\u0103 mare om este episcopul \u015fi c\u0103 numai clevetire a fost, \u015fi l-a slobozit pe el cu pace, la episcopia sa. \u015ei s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 nu mai os\u00e2ndeasc\u0103, a\u015fa, dintr-o dat\u0103 \u015fi degrab\u0103, ci cu mult\u0103 luare aminte, cu r\u0103bdare \u015fi a\u015fteptare."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, \u00eenv\u00e3\u0163\u00e3tur\u00e3 a Sf\u00e2ntului Vasile, despre l\u00e3comie","content":"P\u0103ze\u015fte-te, dar, ca s\u0103 nu te \u00een\u015fele pe tine vr\u0103jma\u015ful cu str\u0103mo\u015fescul p\u0103cat \u015fi s\u0103 te lipse\u015fti de \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia Raiului. C\u0103 cela ce pe Adam, prin m\u00e2ncare fur\u00e2ndu-l, l-a scos din via\u0163\u0103, cu mult mai v\u00e2rtos nu se va ru\u015fina a te \u00een\u015fela \u015fi pe tine. C\u0103, prin l\u0103comie, pe Adam l-a dat la moarte \u015fi lumii a adus sf\u00e2r\u015fit. Pe Noe de r\u00e2s l-a f\u0103cut, c\u0103 \u00eemb\u0103t\u00e2ndu-se, s-a dezgolit \u015fi Ham a fost blestemat. Deci, dac\u0103 dreptul acela, o dat\u0103 \u00eemb\u0103t\u00e2ndu-se a fost batjocorit de al s\u0103u fiu, apoi, de c\u00e2t\u0103 ru\u015fine \u015fi batjocur\u0103 nu sunt vrednici cei ce nu~\u00eenceteaz\u0103 a se \u00eemb\u0103ta, care singuri, din voia lor cea f\u0103r\u0103 de minte, \u00ee\u015fi bat joc de ei \u015fi se duc, prin l\u0103comie, \u00een voia diavolului.\r\nIsav iar\u0103\u015fi, la \u00eendemnul diavolului, tot pentru m\u00e2ncare a c\u0103zut din cinstea de \u00eent\u00e2i n\u0103scut. \u015ei tot l\u0103comia l-a f\u0103cut pe Israel a se \u00eenchina la idoli \u015fi trupurile lor au fost os\u00e2ndite a c\u0103dea \u00een pustie.\r\nDrept aceea, s\u0103 nu ne \u00een\u015fel\u0103m, nici s\u0103 ne d\u0103m b\u0103tu\u0163i \u00een fa\u0163a vr\u0103jma\u015fului \u015fi, mai v\u00e2rtos, la be\u0163ie \u015fi la \u00eembuibare - c\u0103 \u00eencep\u0103tur\u0103 a toat\u0103 r\u0103utatea este l\u0103comia hranei, iar be\u0163ia este n\u0103sc\u0103toare a tot lucrul spurcat. Iar pe noi s\u0103 ne izb\u0103veasc\u0103 Domnul Dumnezeu din toat\u0103 aceasta. Dumnezeului nostru, slav\u0103!"},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, povestire din Limonar, despre doi siha\u015ftri \u015fi un mirean chemat s\u0103 sape morm\u00e2nt","content":"Doi siha\u015ftri, un b\u0103tr\u00e2n \u015fi ucenicul lui, au fost \u00een v\u00e2rful Rocului, \u00een muntele ce se cheam\u0103 Cliro, aproape de m\u00e2n\u0103stirea avei Teodosie, cea din Scupel. \u015ei, murind b\u0103tr\u00e2nul, ucenicul lui a f\u0103cut rug\u0103ciune \u015fi l-a \u00eengropat pe el \u00een munte. \r\n\u015ei a venit ucenicul aproape de lume \u015fi a aflat pe un oarecare om lucr\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul \u015fi i-a gr\u0103it lui: \"Te rog, frate, ia sapa \u015fi vino cu mine\". Iar lucr\u0103torul, ascult\u00e2nd pe sihastru, a mers cu d\u00e2nsul \u00een munte. \u015ei i-a~ar\u0103tat lui morm\u00e2ntul stare\u0163ului s\u0103u \u015fi i-a gr\u0103it: \"Sap\u0103 aici al\u0103turea\".\r\n\u015ei s\u0103p\u00e2nd el morm\u00e2nt, sihastrul st\u00e2nd, s-a rugat \u015fi, s\u0103v\u00e2r\u015find rug\u0103ciunea, a s\u0103rutat pe mirean, gr\u0103ind: \"Roag\u0103-te pentru mine, frate\". \u015ei, merg\u00e2nd, s-a a\u015fezat pe sine aproape de stare\u0163ul s\u0103u \u015fi, culc\u00e2ndu-se, \u015fi-a dat duhul Domnului. Iar mireanul a acoperit cu p\u0103m\u00e2nt morm\u00e2ntul, mul\u0163umind lui Dumnezeu.\r\n\u015ei \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se el de la morm\u00e2nt, ca la o arunc\u0103tur\u0103 de piatr\u0103, a zis \u00eentru sine: \"Pentru ce n-am luat eu o blagoslovenie de la Sfin\u0163i?\". \u015ei, \u00eendat\u0103, \u00eentorc\u00e2ndu-se \u00eenapoi, n-a mai aflat morm\u00e2ntul Sfin\u0163ilor. Dumnezeului nostru~slav\u0103! "},{"title":" Despre citirea dumnezeie\u015ftilor Scripturi (Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur)","content":"Zis-a Domnul: \"Tot c\u0103rturarul, care invata despre Imparatia Cerului, asemenea este ca un om gospodar, care scoate din camara sa lucruri noi si vechi\".\r\n\r\nPentru ca numai acela este un adevarat carturar, cel care citeste dumnezeiestile Scripturi cu osteneal\u0103 si cu osardie - cel care, din aceste Scripturi isi face comoar\u0103, adica intelegerea legilor celei vechi si a celei noi si, la vreme de trebuinta, scoate invatatura din~ele. Iar cei care n-au ravna pentru invatatura Scripturii, aceia nu sunt gospodari, neavand, nici ei insisi, si nedand nici altora, numic, murind de foamea neintelegerii.\r\n\r\nPentru c\u0103, precum pamantul, fara ploaie, chiar de ar arunca cineva samanta in el, nu poate sa rodeasca, asa si sufletul, de nu se va adapa cu Scripturile, nu va putea sa dea roade bune. Deci, mare rautate este sa nu intelegi Scripturile si sa umbli, ca un animal necuvantator, putand ajunge la multe rataciri.\r\nCaci viata in necunoastere, este o viata plina de lenevire si orbire sufleteasca.\r\n\r\n~Si, precum cel lipsit de lumin\u0103 nu umbla drept, asa si cel ce nu citeste dumnezeiestile Scripturi, in multe rataciri se impiedica. Pentru aceasta, ne invata Apostolul, zicand: \"Luati aminte la citire, la invatatura si la mangaiere\". Deci, fratilor, sa nu ne lenevim, ci sa citim Sfintele Scripturi si sa invatati si pe altii, ca indoit\u0103 plat\u0103 sa luati de la Dumnezeu."},{"title":" Despre grija cea lumeasc\u0103","content":"Nu este lucru bun grija cea fara de masura, ci, mai bine este sa se smereasca omul inaintea lui Dumnezeu, Care ne poarta de grija, dupa cuvantul care zice: \"Arunc\u0103 spre Domnul grija ta si El te va hrani\" (Psalmi 54, 25).\r\n\r\nS\u0103 nu dai griji lume\u015fti sufletului t\u0103u, pentru c\u0103, pe multi, i-a pierdut grija \u015fi nu este \u00eentr-\u00eensa niciun spor. Pentru c\u0103, din grija lumeasc\u0103 se vat\u0103m\u0103 t\u0103ria inimii \u015fi, precum molia stric\u0103 hainele, \u015fi cariul lemnul, a\u015fa grija lumeasc\u0103 a omului \u00eei vat\u0103ma inima.\r\n\r\n~Drept aceea, noi \u00een\u015fine s\u0103 nu intr\u0103m \u00een grija lumeasc\u0103, ci \u00een lacrimi \u015fi suspine \u015fi \u00eentr-o iubitoare de osteneal\u0103 rug\u0103ciune c\u0103tre Dumnezeu, \u015fi \u00eentru privegheri, s\u0103 petrecem \u015fi s\u0103 ne trezim; \u015fi a\u015fa vom primi, de la Dumnezeu, ajutor \u015fi izb\u0103vire."},{"title":" Necunoscute sunt judec\u0103\u0163ile Domnului (Cuv\u00e2nt din via\u0163a Sf\u00e2ntului Ioan Milostivul)","content":"Mul\u0163i din cei din Alexandria, r\u00e2vnind la cele din vremea Apostolilor, isi vindeau averile lor si, aducand pretul vanzarii, il puneau in mainile Sfantului Ioan, rugandu-se ca sa-l imparta el saracilor.\r\n\r\nDeci, apropiindu-se, unul dintr-insul i-a adus Sfantului Ioan sapte livre si jumatate de aur, adeverind c\u0103, din banii acestia, nu i-a mai ramas lui nimic. Si cerea doua daruri, sa le ia de la dansul: sa se~mantuiasca copilul sau, cu rugaciunile Sfantului, si sa se intoarca, fara primejdie, corabia lui, care era trimisa in Africa. Deci, dupa ce au trecut treizeci de zile de rugaciune, a murit fiul sau. Si a treia zi dupa moartea copilului, sosind corabia din Africa si ajungand in dreptul farului, a venit o furtuna cumplita, incat toata incarcatura s-a prapadit si numai corabia, cu cei din ea, au scapat.\r\n\r\nDeci, vestea despre copil auzind-o, cu putin mai inainte, si durerea inca stapanindu-l, a venit asupra lui si intristarea pentru corabie: si acestea, l-au cufundat, cu totul, in mahnirea cea mai mare. Acest~lucru aflandu-l si patriarhul, s-a intristat tot atat de mult. Si se ruga lui Dumnezeu, sa se atinga, in chip nevazut, de sufletul aceluia si sa indeparteze viforul mahnirii si sa-l prefaca in alinare.\r\n\r\nDeci, in noaptea urmatoare a venit, inaintea omului, in vis, un barbat asemenea cu chipul patriarhului, zicand catre dansul: \"De ce esti intru atata mahnire? Oare, nu tu m-ai rugai sa cer lui Dumnezeu sa se mantuiasca fiul tau? Si, iata, cu darul lui Dumnezeu, s-a mantuit, fiind eliberat, nevatamat, din rautatile vietii. Caci, daca ar fi avut o viata mai lunga, rau ar fi iesit si nevrednic de Facatorul s\u0103u ar fi~fost.\r\n\r\nIar, pentru corabie, sa nu te indoiesti. Ca, de n-ar fi fost rugat Preabunul Dumnezeu, de smerenia mea, trebuia sa se trimita in adanc, impreuna, si toti barbatii din ea. Si, pe langa incarcatur\u0103, ai fi pierdut si pe fratele tau si pe ceilalti. Deci, nu trebuie sa te mahnesti, ci mai mult, cu multumire, se cuvine a rabda cele intamplate. C\u0103 nimic din cele ce se fac de la Dumnezeu, nu este nejudecat, chiar daca de multe ori, judecatile Lui sunt necunoscute nou\u0103\".\r\n\r\nApoi, dupa ce s-a desteptat din somn, barbatul si-a simtit~mangaiata inima sa si, mergand indata, a cazut la picioarele fericitului patriarh, multumindu-i mult si povestindu-i visul. Iar patriarhul il sfatuia, zicandu-i ca n-a fost darul lui, ci, dimpotriva, darul lui Dumnezeu, Cel Ce ocarmuieste totul spre folos. A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" Cuv\u00e2nt din Pildele lui Solomon, pentru \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura fiilor","content":"\"Ascultati, fiilor, invatatura tatalui, si luati aminte, ca sa intelegeti socotinta (Pilde 4,1), pentru ca dar bun va dau voua, cuvantul meu sa nu-l parasiti.\r\n\r\nCa, si eu am fost fiu, ascultator al tatalui meu si iubit eram de maica mea. Ei ma invatau si-mi ziceau: \"O, de s-ar inradacina cuvantul nostru in inima ta. Pazeste poruncile si nu le uita. Castiga-ti intelepciunea si sa nu te abati de la graiurile gurii mele, nici sa treci cu vederea cuvantul meu. Nu lepada~intelepciunea si ea te va pazi. Iubeste-o si ea te va pazi pe tine. Incepatura intelepciunii este a castiga intelepciune, si cu pretul a tot ce ai, capata priceperea. Caut-o pe ea si te va inalta pe tine. Cinsteste-o pe ea, ca sa te cuprinda si sa dea capului tau cununa binecuvantata si te va impodobi cu diadema de mare cinste. Asculta, fiule, si primeste cuvintele mele si anii vietii tale se vor inmulti. Eu te voi invata calea imtelepciunii si te voi purta pe caile dreptatii. Cand vei merge, pasii tai nu vor sovai si chiar de vei alerga, nu te vei poticni.\r\n\r\nTine cu tarie invatatura si nu o~parasi; pazeste-o, ca ea este viata ta.\r\n\r\nNu apuca pe calea celor fara de lege si nu pasi pe drumul celor rai. Ocoleste-l si nu merge pe el, treci pe alaturea si du-te mai departe. Ca ei nu dorm, pana nu faptuiesc raul si nu-i prinde somnul, faradelege si beau vin capatat prin asuprire.\" Iar pe noi sa ne izbaveasca Dumnezeu din toate acestea.\r\n\r\nA Lui este slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, ar\u0103tare a minunilor marelui Arhistrateg al lui Dumnezeu, Mihail, \u015fi ale celorlal\u0163i \u00eengeri, adunate pe scurt","content":"Multe \u015fi mari faceri de bine ale lui Dumnezeu s-au f\u0103cut oamenilor prin \u00eengerii lui Dumnezeu, pentru c\u0103 ei sunt pentru noi, mijlocitori, ajut\u0103tori \u015fi rug\u0103tori c\u0103tre Dumnezeu. Iar Mihail, ca un mai mare peste o\u015ftile cere\u015fti, ne izb\u0103ve\u015fte pe noi de toate primejdiile \u015fi necazurile, de boli \u015fi de p\u0103cate. C\u0103 a fost pus \u00eent\u00e2iul peste \u00eengeri, \u00een locul lui lucifer \u015fi lumina lui nu sufer\u0103 s\u0103 o vad\u0103 cel ce a c\u0103zut.\r\nIar pentru ceilal\u0163i \u00eengeri, a\u015fa s-a zis~\u00een Scriptur\u0103: c\u00e2nd Adam a fost \u00een\u015felat de satana \u015fi s-a izgonit din Rai \u015fi cu moarte s-a os\u00e2ndit \u015fi neamul omenesc de la d\u00e2nsul a \u00eenceput a se \u00eenmul\u0163i, \u00eencep\u00e2nd de atunci, \u00eengerii au fost pu\u015fi de Dumnezeu de paz\u0103 tuturor oamenilor, ca s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 ei f\u0103r\u0103 de purtare de grij\u0103 \u015fi s\u0103 fie \u00een\u015fela\u0163i de satana. \u015ei de atunci, tot credinciosul \u00ee\u015fi are \u00eengerul lui p\u0103zitor, iar necredincio\u015filor s-a pus un \u00eenger p\u0103zitor asupra fiec\u0103rei \u0163\u0103ri, precum \u015fi Moise a zis: \"A pus hotare neamurilor dup\u0103 num\u0103rul \u00eengerilor lui Dumnezeu\".\r\nDe \u00eenger a fost luat \u015fi Enoh \u015fi a fost dus \u00een Rai, ca, p\u00e2n\u0103 la a doua venire a Domnului pe p\u0103m\u00e2nt, s\u0103~nu v\u0103d\u0103 moartea cea de ob\u015fte a oamenilor. La fel \u015fi lui Noe cel drept, \u00eengerul i-a vorbit de potop \u015fi l-a \u00eenv\u0103\u0163at pe el cum s\u0103 fac\u0103 corabia, spre sc\u0103parea lui \u015fi a fiilor lui, ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 r\u0103d\u0103cin\u0103 de la Adam, cel \u00eent\u00e2i zidit, \u015fi s\u0103 se \u00eenmul\u0163easc\u0103 neamul omenesc, asemenea \u015fi jivinile, toate cele f\u0103r\u0103 num\u0103r neamuri de dobitoace \u015fi de fiare \u015fi de celelalte necuv\u00e2nt\u0103toare, ca s\u0103 le p\u0103zeasc\u0103 spre trebuin\u0163a oamenilor.\r\n\u00cenger a fost \u015fi c\u00e2rmaciul cor\u0103biei \u00een acele mari ape \u015fi v\u00e2nturi. Dup\u0103 care i-a spus lui Noe cum s\u0103 scrie el despre jertfe.\r\n\u015ei lui Avraam de-a pururea \u00eengerii i-au fost sprijinitori \u015fi ajut\u0103tori la~r\u0103zboi, c\u00e2nd a biruit pe \u00eemp\u0103ratul Codorlamor, care avea cu sine trei sute de mii de osta\u015fi, iar Avraam, numai trei sute optsprezece copii de cas\u0103, c\u0103 avea ajutor pe \u00eengerii lui Dumnezeu. \u015ei pe Moise \u00eengerul l-a pus mai mare peste semin\u0163ia lui Israel \u015fi multe minuni a f\u0103cut cu d\u00e2nsul: pe israiliteni i-a trecut marea, pe Faraon l-a afundat, iar \u00een pustiul Sinai minuni a f\u0103cut.\r\n\u015ei \u00een cetatea Ferza, Valac \u00eemp\u0103ratul a chemat pe Valaam vr\u0103jitorul, zic\u00e2ndu-i s\u0103 blesteme pe israiliteni ca s\u0103-i fie lui robi, iar \u00eengerul l-a \u00eent\u00e2mpinat pe el \u00een por\u0163ile cet\u0103\u0163ii. Deci, cat\u00e2rul a v\u0103zut pe \u00eenger \u015fi a strivit pe piciorul lui Valaam. Apoi Valaam, v\u0103z\u00e2nd pe \u00eenger, i s-a rugat~lui, zic\u00e2nd: \"Nu m\u0103 pierde pe mine, st\u0103p\u00e2ne, c\u0103 iat\u0103, de acum nu ca s\u0103 blestem, ci ca s\u0103 binecuv\u00e2ntez pe Israel voi merge\", precum a \u015fi fost. Iar c\u00e2nd a r\u0103posat Moise, atunci Mihail Arhanghelul i-a \u00eengropat trupul s\u0103u. Iar dup\u0103 aceasta, c\u00e2nd Isus al lui Navi a \u00eenconjurat Ierihonul, \u00eentru care erau \u015fapte \u00eemp\u0103ra\u0163i canaanei, dup\u0103 ce au c\u0103zut zidurile din temelii, atunci a v\u0103zut Iosuna pe Mihail st\u00e2nd ca un osta\u015f \u00eentrarmat \u015fi i-a zis lui: \"Al nostru e\u015fti, sau din potrivnicii no\u015ftri?\". \u015ei i-a zis Mihail, lui: \"Eu sunt voievodul o\u015ftirii puterilor cere\u015fti \u015fi acum am venit spre ajutorul t\u0103u\". Iar Iosua i s-a \u00eenchinat lui, zic\u00e2nd: \"Ce porunce\u015fti~st\u0103p\u00e2ne, robului t\u0103u?\". Iar voievodul o\u015ftirii Domnului i-a zis: \"Scoate-\u0163i \u00eenc\u0103l\u0163\u0103mintea din picioarele tale, c\u0103 locul pe care stai sf\u00e2nt este\". \u015ei a f\u0103cut Iosua a\u015fa. \u015ei a surpat Domnul toat\u0103 puterea canaaneilor \u015fi a dat lui Israel p\u0103m\u00e2ntul acela, pe care l-a f\u0103g\u0103duit Dumnezeu p\u0103rin\u0163ilor lor.\r\n\u00cens\u0103, dup\u0103 aceea, \u00eent\u0103rindu-se madianitenii \u015fi robind pe israiliteni, s-a ar\u0103tat \u00eengerul lui Ghedeon \u015fi i-a zis: \"S\u0103 iei cu tine trei sute de osta\u015fi \u015fi s\u0103 mergi \u00eempotriva \u00eemp\u0103ra\u0163ilor lui Madiam, Greb \u015fi Zebei\", cu care erau o mie de mii de madiamiteni. \u015ei a f\u0103cut Ghedeon a\u015fa, \u00eens\u0103 a dat oamenilor s\u0103i felinare \u015fi f\u0103clii \u015fi au n\u0103v\u0103lit asupra~madiami\u0163ilor noaptea \u015fi din tulburarea \u00eengereasc\u0103 ace\u015ftia s-au t\u0103iat \u00eentre ei \u015fi numai cei ce aveau felinare \u015fi erau cu Ghedeon, aceia au r\u0103mas vii.\r\n\u015ei iar\u0103\u015fi s-a ar\u0103tat \u00eengerul lui Manoe \u015fi femeii lui, spun\u00e2ndu-le lor de na\u015fterea lui Samson, care s-a r\u0103zbunat asupra celor de alt neam \u015fi a vr\u0103jma\u015filor lui Israil. \u00cenc\u0103 \u015fi c\u00e2nd a ie\u015fit David la r\u0103zboi cu Goliat \u015fi l-a lovit pe el cu pra\u015ftia \u00een frunte, iar\u0103\u015fi \u00eengerul Domnului l-a lovit pe Goliat de dinapoi \u015fi a c\u0103zut \u00een br\u00e2nci. C\u0103 dac\u0103 David l-ar fi dobor\u00e2t pe el, apoi ar fi c\u0103zut cu fa\u0163a \u00een sus, iar nu cu fa\u0163a \u00een jos. Iar\u0103\u015fi \u00eengerul slujea minunat lui Ilie \u015fi bucate \u00eei da lui din m\u00e2inile~sale. Iar \u00een vremea lui Iezechia, a venit asupra Ierusalimului Senahrib, \u00eemp\u0103ratul asirienilor \u015fi def\u0103ima pe Atot\u0163iitorul Dumnezeului lui Israil, iar Iezechia s-a rugat Atot\u0163iitorului \u015fi a trimis Dumnezeu pe \u00eengerul S\u0103u \u015fi a ucis \u00eengerul Domnului o sut\u0103 treizeci \u015fi cinci de mii din tab\u0103ra asirienilor.\r\n\u015ei iar\u0103\u015fi, \u00eentru acela\u015fi Ierusalim, \u00eengerul venea \u00een tot anul \u015fi tulbura sc\u0103ld\u0103toarea Siloamului \u015fi multe t\u0103m\u0103duiri f\u0103cea. Multe \u00eenc\u0103 \u00censu\u015fi Dumnezeu a f\u0103cut, ar\u0103t\u00e2ndu-se \u00een chip de \u00eenger, precum s-a ar\u0103tat \u015fi lui Avraam \u00een trei fe\u0163e \u015fi cu Iacov s-a luptat \u015fi la cei trei tineri din Babilon v\u0103paia cuptorului \u00een rou\u0103 s-a schimbat. \u015ei iar\u0103\u015fi \u00eengerul a~izb\u0103vit pe Daniil \u00een groap\u0103, de gura leilor. Iar pe Avacum, el l-a dus din Ierusalim \u00een Babilon \u015fi pe acela\u015fi Daniil cu hran\u0103 l-a hr\u0103nit.\r\n\u00cengerul iar\u0103\u015fi a surpat pe Nabucodonosor \u00eemp\u0103ratul, din cinstea \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, pentru m\u00e2ndria lui, \u015fi din om \u00een dobitoc cu chip str\u0103in l-a f\u0103cut \u015fi \u015fapte ani cu iarb\u0103 \u015fi cu p\u0103m\u00e2nt s-a hr\u0103nit, precum mai \u00eenainte Daniil \u00eei zisese lui.\r\nDeci vede\u0163i, fra\u0163ilor, c\u00e2te faceri de bine a ar\u0103tat Dumnezeu, pentru \u00eengerii S\u0103i, \u00een Legea Veche; apoi cu c\u00e2t mai mult, \u00een darul cel nou lucruri minunate a f\u0103cut.\r\nA\u015fa, c\u00e2nd Hristos S-a sculat din groap\u0103, \u00eengerul a vestit mai \u00eent\u00e2i~femeilor, zic\u00e2nd: \"Hristos a \u00eenviat, nu mai pl\u00e2nge\u0163i de acum\". \u00cengerul \u015fi pe Petru l-a scos din temni\u0163\u0103 \u015fi leg\u0103turile lui Pavel le-a rupt \u015fi temni\u0163a a cutremurat-o.\r\n\u00cengerul Domnului a r\u0103pit pe Filip Apostolul de la ochii famenului \u015fi l-a adus pe el din Gaza la Azot. \u00cengerul s-a ar\u0103tat \u015fi lui Corneliu suta\u015ful, la al noualea ceas din zi, pe c\u00e2nd postea \u015fi se ruga lui Dumnezeu, c\u00e2nd i-a poruncit lui s\u0103 cheme la sine pe Apostolul Petru.\r\n\u00cengerul a fost ajut\u0103tor \u00een r\u0103zboi \u00eemp\u0103ratului Constantin asupra p\u0103g\u00e2nului prigonitor Maxen\u0163iu \u015fi tot el a \u00eencredin\u0163at pe Constantin \u00eemp\u0103ratul, ar\u0103t\u00e2ndu-i lui crucea pe cer \u015fi zic\u00e2ndu-i: \"Cu acest semn vei~\u00eenvinge pe vr\u0103jma\u015fii t\u0103i\". \u00cengerul a fost ajut\u0103tor binecredinciosului \u00eemp\u0103rat Iraclie asupra lui Cosroe p\u0103g\u00e2nul \u00eemp\u0103rat persan. Iar\u0103\u015fi, \u00eengerii Domnului \u00eent\u0103resc \u015fi pe Mucenici a gr\u0103i \u00eempotriva p\u0103g\u00e2nilor \u00eemp\u0103ra\u0163i, la r\u0103zboaie ajut\u0103 binecredincio\u015filor \u00eemp\u0103ra\u0163i \u015fi cuvio\u015filor p\u0103rin\u0163i pustinci le ajut\u0103 ca s\u0103 biruiasc\u0103 me\u015fte\u015fugurile diavole\u015fti, Mucenicilor \u00een chinuri le u\u015fureaz\u0103 durerile \u015fi r\u0103nile \u015fi alte multe \u015fi de mirare minuni fac: cuptoarele ce ard cu foc se sting, gurile leilor le leag\u0103 \u015fi pe mor\u0163i \u00eei \u00eenviaz\u0103.\r\n\u00cengerii sunt p\u0103zitori \u015fi slujitori pl\u0103cu\u0163i lui Dumnezeu, cuvio\u015filor p\u0103rin\u0163i \u015fi vie\u0163uitorilor \u00een pustie:~hran\u0103 acelora le aduc, fiind trimi\u015fi de Dumnezeu \u015fi le-o dau cu m\u00e2inile lor, precum lui Pavel Tebeul \u015fi marelui Eftimie le-a \u00eenmul\u0163it p\u00e2inile \u015fi vinul \u015fi undelemnul. \u015ei nu numai acestora, ci \u015fi la mul\u0163i al\u0163i sfin\u0163i slujesc \u00eengerii \u015fi multe \u015fi negr\u0103ite minuni fac \u00een veacul acesta. Pentru care pricin\u0103 \u015fi Domnul \u00censu\u015fi zice, c\u0103tre credincio\u015fi: \"S\u0103 nu dispretui\u0163i pe vreunul din ace\u015ftia mici c\u0103, zic vou\u0103, c\u0103 \u00eengerii lor, \u00een ceruri pururea v\u0103d fa\u0163a Tat\u0103lui Meu, Care este \u00een Ceruri\" (Matei 18, 10).\r\nDeci, Acestuia urm\u00e2ndu-I noi to\u0163i, s\u0103 l\u0103ud\u0103m acest cinstit praznic al marelui Arhanghel al lui Dumnezeu Mihail, \u015fi, \u00eempreun\u0103 cu d\u00e2nsul, al~tuturor \u00eengerilor Domnului, care se trimit de El, spre slujb\u0103, Sfin\u0163ilor, pl\u0103cu\u0163ilor Lui \u015fi tuturor credincio\u015filor le aduc daruri de la D\u00e2nsul. Pentru aceasta \u015fi soborul ce se pr\u0103znuie\u015fte \u00een ziua aceasta, soborul Sf\u00e2ntului Arhanghel Mihail se nume\u015fte."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre Ioan Gr\u0103dinarul","content":"Un oarecare gr\u0103dinar, anume Ioan, era foarte milostiv fa\u0163\u0103 de str\u0103ini. C\u0103 lucra \u00een gr\u0103din\u0103 \u015fi toat\u0103 osteneala sa o da ca milostenie, \u0163in\u00e2nd numai cele c\u00e2te erau de trebuin\u0163\u0103 pentru sine. Iar, mai pe urm\u0103, i-a pus diavolul \u00een minte un cuget, zic\u00e2ndu-i: \"Adun\u0103-\u0163i \u0163ie pu\u0163ini argin\u0163i pentru c\u00e2nd vei \u00eemb\u0103tr\u00e2ni, sau te vei \u00eemboln\u0103vi \u015fi vei avea trebuin\u0163\u0103 de bucate\". \u015ei a\u015fa, adun\u00e2nd, a umplut o ulcic\u0103 de argin\u0163i.\r\nDeci, i s-a \u00eent\u00e2mplat lui de s-a \u00eemboln\u0103vit \u015fi-i putrezea un picior al~lui \u015fi \u015fi-a dat argintul la doctori pentru vindecare, dar t\u0103m\u0103duire n-a c\u00e2\u015ftigat. Iar, mai pe urm\u0103, a venit la d\u00e2nsul un doctor iscusit \u015fi i-a zis: \"De nu-\u0163i vei t\u0103ia piciorul t\u0103u, apoi tot trupul t\u0103u va putrezi\". Deci, s-a \u00eenvoit ca s\u0103-i taie piciorul. Iar, \u00eentr-acea noapte, \u015fi-a adus aminte \u015fi s-a poc\u0103it de relele ce a f\u0103cut \u015fi, suspin\u00e2nd, pl\u00e2ngea, zic\u00e2nd: \"Adu-\u0163i aminte, Doamne, de lucrurile mele cele dint\u00e2i pe care le f\u0103ceam, lucr\u00e2nd \u015fi le dam milostenie\". \u015ei, acestea zic\u00e2nd el, a stat \u00eenaintea lui \u00cengerul Domnului \u015fi i-a zis: \"Unde sunt argin\u0163ii t\u0103i, pe care i-ai adunat?\". Atunci, d\u00e2ndu-\u015fi seama, a zis: \"Gre\u015fit-am Doamne, iart\u0103-m\u0103 pe mine \u015fi, de acum, nu voi mai~face a\u015fa\". Atunci \u00cengerul s-a atins de piciorul lui \u015fi \u00eendat\u0103 s-a vindecat.\r\nIar diminea\u0163a, scul\u00e2ndu-se, s-a dus \u00een gradin\u0103 ca s\u0103 lucreze. \u015ei a venit doctorul s\u0103-i taie piciorul \u015fi a zis: \"Unde este Ioan?\". \u015ei i-au spus lui: \"De diminea\u0163\u0103 s-a dus la gr\u0103dina sa\". Iar doctorul, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u00e2ndu-se, s-a dus la gr\u0103din\u0103 \u015fi l-a v\u0103zut pe el s\u0103p\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul. \u015ei a prosl\u0103vit pe Dumnezeu, zic\u00e2nd: \"Ferici\u0163i cei milostivi, c\u0103 aceia se vor milui de Dumnezeu\"."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt din Pateric, despre ce se cuvine omului a g\u00e2ndi","content":"A zis ava Evagrie: \"\u015eez\u00e2nd \u00een chilia ta, adun\u0103-\u0163i g\u00e2ndul t\u0103u, adu-\u0163i aminte de ziua mor\u0163ii, vezi atunci moartea trupului, ia \u00een g\u00e2nd primejdia \u015fi durerea, cunoa\u015fte de\u015fert\u0103ciunea lumii acesteia, r\u00e2nduiala \u015fi s\u00e2rguin\u0163a, ca s\u0103 po\u0163i petrece dea pururea cu mintea ta luminat\u0103 \u015fi ca s\u0103 nu sl\u0103be\u015fti. \u00cenc\u0103 mai adu-\u0163i aminte de lucrurile iadului, g\u00e2nde\u015fte-te cum sunt acolo sufletele, \u00een cel fel de am\u0103r\u0103ciune a os\u00e2ndei, sau \u00een ce fel de amar\u0103 suspinare, sau \u00een c\u00e2t\u0103 fric\u0103 \u015fi \u00eentristare. Sau \u00een ce stare vor~a\u015ftepta ne\u00eencetata chinuire sufleteasc\u0103 \u015fi lacrimile cele nesf\u00e2r\u015fite. Ci \u00eenc\u0103 \u015fi ziua Invierii \u015fi starea cea dinaintea lui Dumnezeu s\u0103 o pomene\u015fti, g\u00e2ndind la \u00eenfrico\u015f\u0103toarea \u015fi groaznica os\u00e2rdie.\r\nPune la mijloc ru\u015finea care merge \u00eenaintea celor ce gre\u015fesc, ru\u015fine care este \u00eenaintea lui Dumnezeu \u015fi a Hristosului S\u0103u, a \u00cengerilor, a Arhanghelilor, a St\u0103p\u00e2niilor \u015fi a tuturor oamenilor. Pune la mijloc \u00eenc\u0103 toate chinurile: focul cel ve\u015fnic, viermele cel neadormit, groaza, \u00eentunericul, scr\u00e2\u015fnirea din\u0163ilor, care este peste toate acestea \u015fi peste celelalte chinuri.\r\nAdu-\u0163i aminte, iar\u0103\u015fi, \u015fi de~bun\u0103t\u0103\u0163ile cele r\u00e2nduite drep\u0163ilor \u015fi de \u00eendr\u0103zneala cea spre Dumnezeu Tat\u0103l \u015fi spre Hristosul Lui, a \u00cengerilor \u015fi a Arhanghelilor, a St\u0103p\u00e2niilor \u015fi a tot norodul, adu-\u0163i aminte de \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie \u015fi de darurile ei, de bucurie \u015fi de desf\u0103tare. Pe am\u00e2ndou\u0103 aceste pomeniri s\u0103 le aduci \u00eentru tine, adic\u0103 \u015fi cu p\u0103c\u0103to\u015fii s\u0103 g\u00e2nde\u015fti la pl\u00e2ngere \u015fi la t\u00e2nguire, \u015fi s\u0103 nu le ui\u0163i pe acestea, ca nu cumva \u015fi tu \u00eentru ele s\u0103 ajungi, dar \u015fi de bun\u0103t\u0103\u0163ile cele p\u0103strate drep\u0163ilor te bucur\u0103 \u015fi te vesele\u015fte. \u015ei \u00eentru acestea, adic\u0103, a te desf\u0103ta s\u0103 te s\u00e2rguie\u015fti, iar de acelea s\u0103 te dep\u0103rtezi.\r\nVezi, dar, de acestea s\u0103 nu ui\u0163i niciodat\u0103, ori \u00eenl\u0103untrul chiliei tale,~ori aiurea altundeva, \u015fi de la pomenirea acestora s\u0103 nu-\u0163i dep\u0103rtezi mintea, ca, m\u0103car pentru acestea, s\u0103 scapi de g\u00e2ndurile cele spurcate \u015fi necurate.\r\nDumnezeului nostru slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor!\" Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Andrei, despre Rafail diaconul","content":"Era un t\u00e2n\u0103r \u015fi a venit la fericitul Epifanie, zic\u00e2ndu-i: \"St\u0103p\u00e2ne, prietenul t\u0103u Rafail este bolnav \u015fi te cheam\u0103 ca, venind, s\u0103-l cercetezi pe el grabnic, iar de nu, nu-l vei afla viu\". Deci, \u00eendat\u0103 ce a auzit aceasta, cel bl\u00e2nd cu duhul a l\u0103crimat \u015fi a mers \u00eendat\u0103 dup\u0103 t\u00e2n\u0103r. \u015ei, venind, a \u015fezut aproape de el \u015fi a cunoscut c\u0103, iat\u0103, i se apropiase sf\u00e2r\u015fitul. \u015ei a \u00eenceput a pl\u00e2nge pentru d\u00e2nsul mult\u0103 vreme, c\u0103 mult \u00eel iubea pe el. Apoi, dup\u0103 ce a mai \u00eencetat pu\u0163in din pl\u00e2ns, a \u00eenceput cel ce z\u0103cea pe pat a se~m\u00e2hni \u015fi a pl\u00e2nge, \u00eencat nu numai Epifanie, ci \u015fi to\u0163i cei din cas\u0103 se temeau.\r\nDeci, a \u00eenceput Epifanie a-l \u00eentreba pe el: \"Ce-\u0163i este \u0163ie, de te-ai tulburat a\u015fa?\". Iar el, venindu-\u015fi pu\u0163in \u00een fire, a v\u0103zut pe Epifanie \u015fi i-a zis: \"Amar mie, milostivul meu frate, c\u0103 toate faptele mele cele duhovnice\u015fti le-au apucat demonii, \u00eenc\u00e2t sunt afundat \u00een foc. Am v\u0103zut pe \u00eengerii lui Dumnezeu \u015fi pe viclenii demoni, c\u0103 au \u00eenceput a c\u00e2nt\u0103ri \u00een cumpene faptele mele \u015fi au tras mai mult cele rele, dec\u00e2t cele bune. Deci, s\u0103 \u015ftii c\u0103 mie nu mi se cuvine a m\u0103 s\u0103l\u0103\u015flui \u00een fericitele loca\u015furi ale drep\u0163ilor, ci m\u0103 voi duce \u00een focul cel ve\u015fnic. C\u0103 am~v\u0103zut cum, cu sc\u00e2rb\u0103, s-au dus \u00eengerii de la mine. Iar unul dintre d\u00e2n\u015fii, c\u00e2nd ie\u015fea, mi-a zis mie: \"Amar \u0163ie, lipsitule de minte, c\u0103 r\u0103u ai tr\u0103it \u00een via\u0163a ta\". Iar, daca i-a spus lui Epifanie acestea, s-a m\u00e2niat asupra lui diavolul, \u015fi, intr\u00e2nd \u00eentr-\u00eensul, mare fr\u0103m\u00e2ntare \u015fi tulburare f\u0103cea, c\u0103 z\u0103c\u00e2nd, se sugruma \u015fi se tulbura \u015fi cuvinte necuvioase gr\u0103ia. Iar lui Epifanie \u00eei era foarte mil\u0103 de sufletul lui \u015fi a \u00eenceput, \u00een tain\u0103 a face rug\u0103ciune pentru d\u00e2nsul, cu lacrimi, c\u0103tre Dumnezeu, ca macar s\u0103lbaticia aceea s\u0103 nu se mai fac\u0103 peste d\u00e2nsul. C\u0103 satana, f\u0103c\u0103torul de rele, zbur\u00e2nd cu demonii lui acolo, dac\u0103 a sim\u0163it pe Epifanie c\u0103 se~roag\u0103 lui Dumnezeu pentru cel bolnav, \u00eenfrico\u015fat\u0103 m\u00e2nie avea, c\u0103 cel ce bolea \u00eei era lui vinovat. P\u00e2n\u0103 \u015fi scaunul pe care \u015fedea Epifanie, voia s\u0103-l r\u0103stoarne jos. \r\nDar Epifanie, sim\u0163ind cu duhul, degrab\u0103 s-a sculat \u015fi nu i s-a \u00eemplinit lui g\u00e2ndul. Iar, pentru c\u0103 nu \u015fi-a \u00eendeplinit g\u00e2ndul, r\u0103u-f\u0103c\u0103torul a \u00eenceput a face r\u0103ut\u0103\u0163i cu nenorocitul acela, \u00eenc\u00e2t \u00eendat\u0103 bolnavul, z\u0103c\u00e2nd, a \u00eenceput a-\u015fi smulge barba sa \u015fi, dupa aceasta, a \u00eenceput a zbiera \u015fi a scoate limba, negr\u00e2ind bine. \u015ei \u00eentrebau pe Epifanie, de unde a luat diavolul o putere ca aceea asupra omului, ca s\u0103-i fac\u0103 lui a\u015fa? Iar el a zis c\u0103tre d\u00e2n\u015fii: \"Eu, fra\u0163ilor, de aceasta nu~\u015ftiu nimic. Socotesc, \u00eens\u0103 c\u0103 mare p\u0103cat a f\u0103cut el, c\u0103 batjocura aceasta nici pu\u0163in nu se dep\u0103rteaz\u0103 de la d\u00e2nsul, pentru c\u0103 \u00eenc\u0103 nu s-a m\u0103rturisit, nici nu s-a poc\u0103it, \u015fi, pentru aceasta, c\u0103 nu s-a poc\u0103it, \u00eel st\u0103p\u00e2ne\u015fte pe el diavolul. Drept aceea, \u015fi via\u0163a sa \u015fi-a sf\u00e2r\u015fit \u00eentru aceast\u0103 nevoie fiind\"."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre un c\u0103rturar milostiv","content":"A fost, \u00een Ascalon, un om tem\u0103tor de Dumnezeu, av\u00e2nd obiceiul de a primi pe str\u0103ini, \u015fi trimetea milostenii pretutindeni. \u015ei \u00eenc\u0103 at\u00e2t era de milostiv, c\u00e2t \u015fi casa lui \u015fi-a f\u0103cut-o cas\u0103 de ad\u0103postire a str\u0103inilor. \u015ei mai v\u00e2rtos primea pe c\u0103lug\u0103ri, \u015fi averea pe care o avea o da acestora, iar m\u00e2n\u0103stirilor celor din pustie le trimitea galbeni.\r\nOdat\u0103, \u00eentr-o vreme c\u00e2nd vrea s\u0103 trimit\u0103 milostenie, s-a \u00eent\u00e2mplat c\u0103 nu avea nici m\u0103car bani de aram\u0103, \u015fi se m\u00e2hnea de aceasta. Deci, \u015fez\u00e2nd el \u00een cas\u0103 m\u00e2hnit, a intrat la~d\u00e2nsul un b\u0103tr\u00e2n, iar el i-a zis lui s\u0103 se a\u015feze. \u015ei era, cel ce venise, frumos la chip. \u015ei, dup\u0103 ce a \u015fezut, i-a zis lui cel ce venise: \"Pentru ce, dasc\u0103le, e\u015fti m\u00e2hnit?\". Iar el i-a r\u0103spuns: \"Pentru p\u0103catele mele t\u00e2njesc\". C\u0103 a\u015fa \u00eei era obiceiul lui de a gr\u0103i, totdeauna.\r\nIar acela a zis, c\u0103tre d\u00e2nsul: \"Iat\u0103 dar, c\u0103 alt\u0103 grij\u0103 ai: deci, pentru ce te m\u00e2hne\u015fti \u015fi e\u015fti \u00eentristat? Au nu \u015ftii c\u0103 Dumnezeu Se \u00eengrije\u015fte mai mult dec\u00e2t tine, av\u00e2nd purtare de grij\u0103 de toat\u0103 f\u0103ptura Sa?\". \u015ei, sco\u0163\u00e2nd din s\u00e2nul s\u0103u o leg\u0103tur\u0103, i-a dat-o c\u0103rturarului, zic\u00e2nd: \"Iat\u0103, ai trei sute de galbeni, asemenea \u015fi argin\u0163i; deci, f\u0103 dup\u0103 obiceiul t\u0103u\". Iar c\u0103rturarul, duc\u00e2ndu-se \u00een~c\u0103mar\u0103, a pus leg\u0103tura \u00een l\u0103di\u0163\u0103 \u015fi, \u00eentorc\u00e2ndu-se, voia s\u0103 cinsteasca pe b\u0103tr\u00e2nul, dar n-a mai aflat pe nimeni. Deci, a \u00eenceput a \u0163ine de r\u0103u pe cei din cas\u0103: \"Pentru ce, dup\u0103 ce i-a\u0163i dat voie b\u0103tr\u00e2nului s\u0103 intre la mine, l-a\u0163i l\u0103sat s\u0103 ias\u0103, nici m\u0103car rug\u0103ciune f\u0103c\u00e2nd c\u0103tre Dumnezeu?\". Iar ei cu jur\u0103m\u00e2nt ziceau: \"N-am v\u0103zut pe nimeni\". A chemat apoi pe portar \u015fi se r\u0103sti la el, zic\u00e2ndu-i: \"Cum l-ai l\u0103sat s\u0103 intre pe b\u0103tr\u00e2n, f\u0103r\u0103 a-l conduce pe el?\". \u015ei acela, a\u015fijderea, se jura c\u0103 n-a v\u0103zut pe nimeni, nici intr\u00e2nd, nici ie\u015find. \r\nAtunci a cunoscut c\u0103, din dumnezeiasc\u0103 putere, se facuse aceasta \u015fi, c\u0103z\u00e2nd la p\u0103m\u00e2nt cu~lacrimi, gr\u0103ia: \"Doamne, Dumnezeul meu, cine sunt eu, def\u0103imatul \u015fi p\u0103c\u0103tosul, de vreme ce, \u00een acest fel r\u00e2nduie\u015fti cu mine, nevrednicul?\". Iar dup\u0103 ce a \u00eemp\u0103r\u0163it ca milostenie, tot ce i s-a dat, \u00een aceea\u015fi vreme au venit doi c\u0103lug\u0103ri \u015fi i-au dat lui ni\u015fte aur. \u015ei, aduc\u00e2nd bucate, a \u00eenceput a-i ruga pe ei s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, iar aceia i-au zis lui: \"Du-le \u00eenapoi, c\u0103 vom veni disear\u0103 la tine, c\u0103 locuim la Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i egipteni; deci, s\u0103 trimi\u0163i acolo, dup\u0103 noi\". \u00cens\u0103, seara a trimis \u015fi nu i-a aflat. Iar cei de acolo au zis: \"Ei nici n-au fost la noi\". Atunci, a cunoscut c\u0103 \u015fi ace\u015ftia tot de la Dumnezeu i se trimiseser\u0103 lui. \u015ei da \u00eendestulat\u0103 milostenie \u015fi l\u0103di\u0163a~nu s-a mai de\u015fertat de aur.\r\nIar odinioar\u0103, nefiind destul undelemn, chelarul a v\u0103zut aceasta \u015fi a vrut s\u0103 spun\u0103 fericitului, s\u0103 cumpere, dar a uitat s\u0103-i spun\u0103. \u015ei a intrat, iar\u0103\u015fi, \u00een c\u0103mar\u0103, pentru alt\u0103 treab\u0103, \u015fi a v\u0103zut vasul cel gol, plin de undelemn. Deci, venind, chelarul a spus aceasta c\u0103rturarului. Iar el a gr\u0103it lui: \"Oare, ai mai spus \u015fi altora?\". Iar acesta a zis: \"Am spus\". \u015ei a r\u0103spuns, zic\u00e2ndu-i: \"Piedic\u0103 \u015fi sminteal\u0103 te-ai f\u0103cut, milosteniei\". \r\nIar aceasta v-am spus-o vou\u0103, fra\u0163ilor, minun\u00e2ndu-m\u0103 de darul lui Dumnezeu, cum miluie\u015fte pe cei milostivi \u015fi mila Sa cea mare le d\u0103ruie\u015fte lor. O, c\u00e2t de bine este a~face milostenie cu toat\u0103 puterea! \r\nDumnezeului nostru slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Ioan Damaschin, smeritul monah \u015fi preot, la Na\u015fterea Preasfintei St\u0103p\u00e2nei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu \u015fi pururea Fecioara Maria","content":"1. Veniti toate neamurile, tot neamul omenesc si toata limba, toata varsta si toata vrednicia, cu veselie, sa praznuim Nasterea bucuriei cea a toata lumea. C\u0103 daca elinii, cu minciun\u0103 dr\u0103ceasc\u0103 si cu basme care fur\u0103 mintea si intuneca adevarul si vat\u0103m\u0103, pe toata via\u0163a cinsteau nasterea imparatilor, jertfe aducand fiecare dupa putere, cu atat mai v\u00e2rtos noi se cuvine sa cinstim Nasterea Nascatoarei de~Dumnezeu, prin care s-a innoit tot neamul omenesc si amaraciunea Evei, in bucurie a schimbat-o.\r\nC\u0103 Eva a auzit: \"Intru dureri vei naste copii\", cu dumnezeiasc\u0103 hotarare, iar Maria: \"Bucura-te, cea plina de har\". Eva: \"Atrasa vei fi catre barbatul tau\", iar Maria: \"Domnul este cu tine\". Deci, ce vom aduce Maicii Cuvantului, in afara de acest de lauda cuvant? Toata faptura sa se ospateze si sa laude preasfin\u0163ita nastere a sfintitei Ana, c\u0103 a nascut lumii comoar\u0103 de bunatati nejefuita, fiindca printr-insa Ziditorul a prefacut, \u00eenomenindu-Se, toata firea, intr-o mai bun\u0103 stare. C\u0103 omul, avand suflet si trup, este o legatura a toata~zidirea cea vazuta si cea nevazuta, c\u0103 S-a unit Cuvantul lui Dumnezeu Ziditorul cu firea oamenilor si, prin aceasta, cu toata zidirea S-a unit. Deci, s\u0103 praznuim si dezlegarea neputintelor omenesti, c\u0103 s-a dezlegat multimea darurilor dumnezeiesti.\r\n\r\n2. Dar pentru ce, din cea stearpa s-a nascut Fecioara? Pentru c\u0103 se c\u0103dea ca \u00eent\u00e2i-nascuta sa se nasca, cea care a nascut pe Cel Intai Nascut decat toata zidirea, intru Care toate stau si se tin. O, fericit\u0103 insotire, Ioachime si Ana, datoare va este toata zidirea, pentru c\u0103 prin voi S-a adus, Ziditorului, un dar mai ales decat toate darurile:~Maica cinstita, singura vrednica de Ziditorul! O, coapse preafericite ale lui Ioachim, din care a iesit s\u0103m\u00e2n\u0163a prea f\u0103r\u0103 prihan\u0103! O, pantece prealaudat al Anei, intru care a crescut, putin cate putin, si, inchipuindu-se, s-a nascut Prunca Cea Preasf\u00e2nt\u0103. O, pantece care ai purtat in tine cerul cel neinsufletit, mai desfatat decat inaltimea cerului. O, arie care ai adus Stogul de grau cel de viata facator, precum Insusi Hristos a zis: \"De nu va cadea grauntele de grau in pamant, s\u0103 moara, el singur ramane\". O, s\u00e2n care ai aplecat pe ceea ce a hranit pe Hranitorul lumii! O, minune a minunilor si m\u0103rire a celor preaslavite! C\u0103 se c\u0103dea ca~Intruparea cea netalmacita a lui Dumnezeu si pogorarea Lui, prin minuni s\u0103-\u015fi fac\u0103 drum \u00eenainte. Dar cum voi p\u0103\u015fi inainte? Mintea se spaimanteaza si ma simt impartit intre frica si dorire.\r\nInima mea tremura, limba sare, nu pot suferi dulcea\u0163a, sunt biruit de minuni, in uimire m-am facut. Se biruieste dorirea, sa se departeze frica! S\u0103 c\u00e2nte l\u0103uta Duhului, veseleasc\u0103-se cerurile, si sa se bucure pamantul.\r\n\r\n3. Ast\u0103zi, usile cele sterpe se deschid si dumnezeiasca Usa cea fecioreasca rasare, din care si prin care Dumnezeu, Cel mai de cinste decat toate c\u00e2te sunt, intra in lume,~dupa cum zice Pavel vazatorul celor negraite. Astazi, a odraslit toiag din radacina lui Iesei, din care iese floarea cea de ipostas de Dumnezeu. Astazi, firea pamanteasca cer pe pamant s-a facut, de Cel Ce, de demult, oarecand pe ape a intemeiat pamantul si peste inaltime a intemeiat t\u0103ria. Si, cu adevarat, acest cer, de acum, mult mai dumnezeiesc si mult mai slavit este decat acela. C\u0103 Cel Ce a lucrat atunci soarele, din Soarele acesta a rasarit: doua firi, chiar daca cei fara de minte innebunesc, un ipostas care \u00eei manie nespus pe nestorieni.\r\nC\u0103 Lumina cea pururea vie, adica Dumnezeu-Cuvantul, isi are fiinta~din Lumina cea pururea vie mai inainte de veci, adica din Tatal: Lumina cea fara materie si netrupeasca, dupa aceasta Se intrupeaza, si ca un mire din c\u0103mar\u0103 iese, Dumnezeu fiind mai pe urma nascut, pe pamant intrupandu-Se.\r\nSe va bucura ca un urias, precum zice Psalmistul, alergand pe calea firii noastre si venind prin patimi la moarte si legand pe cel tare si rapind vasele lui, adica firea noastra, si suind, pe oaia cea r\u0103t\u0103cit\u0103, c\u0103tre pamantul cel ceresc. Astazi, fiul teslarului, Cuvantul Cel atotme\u015fter, Bratul cel tare al lui Dumnezeu Celui Preainalt, al Celui Ce a facut printr-Insul toate,~ascutind tesla firii, cea tocit\u0103, prin Duhul S\u0103u, ca si cu un deget Si-a facut lui o scar\u0103 insufletita, a carei temelie s-a intarit pe pamant, iar capul, pe cerul insusi, pe care Dumnezeu Se odihneste, pe al carei chip Iacov l-a vazut, prin care Dumnezeu, pogorandu-Se, nu cu mutare din loc, ci mai vartos smerindu-Se, pe pamant S-a aratat si cu oamenii impreuna a petrecut. C\u0103 toate acestea sunt pogorarea, adica smerenia cea dupa pogorare facuta, petrecerea lui Dumnezeu pe pamant, cunostinta ce s-a dat despre El celor de pe pamant si asa, prin fecioar\u0103, scara, cea gandita de pe pamant, s-a intarit. C\u0103 din pamant are nasterea, iar capul este~la cer. C\u0103ci capul a toata femeia este barbatul. Si fiindca barbat n-a cunoscut, capul ei a fost Dumnezeu-Tatal, prin Duhul Sfant, care, facand impacare, a trimis, ca pe o dumnezeiasca s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 duhovniceasc\u0103, pe al Sau Fiu si Cuvant, pe Puterea Cea atotputernic\u0103. C\u0103 prin bunavoirea Tatalui, nu din impreunare trupeasca, ci din Duhul Sfant si din Maria Fecioara, mai presus de fire, trup fara schimbare S-a facut si S-a salasuit intre noi. C\u0103 unirea lui Dumnezeu cu oamenii, prin Duhul Sfant se face. Cine intelege, sa inteleaga, cel ce are urechi de auzit, sa auda; sa ne lepadam de cele trupesti. Fara patim\u0103 este~Dumnezeirea, o, oamenilor! Cel Ce a nascut pe Fiul, mai intai dupa fire, fara patima, pe Acelasi Fiu Il naste si a doua oara, fara de patima, prin iconomie. Martor este David, dumnezeiescul parinte, cel ce graieste: \"Domnul a zis catre Mine: \"Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut\" (Ps. 2,7). Dar astazi nu are loc nasterea cea mai inainte de veci, c\u0103 aceea fara de ani este.\r\n\r\n4. Astazi s-a zidit Usa cea spre rasarituri, Usa prin care Domnul va intra si va iesi si ea va ramane incuiata. Usa dintru care este Hristos, usa oilor; R\u0103s\u0103ritul este numele Lui, prin Care am dobandit intoarcerea catre Tatal, incepatorul~Luminii. Astazi a suflat vant subtire, mai inainte vestitor de bucuria cea a toata lumea. Veseleasca-se cerul de sus si sa se bucure pamantul de jos, sa se clatine marea lumii, c\u0103 intru dansa se naste Scoica cea mare, care din cer, din fulgerul Dumnezeirii, va lua in pantece si va naste pe Hristos, Margaritarul cel de mult pret.\r\nScoica, din care Imparatul Maririi iesind, si cu porfira trupului imbracandu-Se si venind la cei robiti, le va propovadui iertarea. S\u0103 salte firea, c\u0103 se naste mielu\u015feaua, din care Pastorul Se va imbraca in chip de oaie, si hainele de moarte cele de demult le va rupe. S\u0103~d\u0103n\u0163uiasc\u0103 fecioarele, c\u0103 s-a nascut Fecioara care, dupa cum a zis Isaia, va avea in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel, adica: Cu noi este Dumnezeu.\r\nCunoasteti nestorieni si biruiti-va, caci cu noi este Dumnezeu; nu om, nici sol, ci Insusi Domnul va veni si ne va mantui pe noi. Bine este cuvantat Cel Ce vine in numele Domnului. Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua.\r\nSa tocmim praznuire pentru Na\u015fterea Nascatoarei de Dumnezeu. Veseleste-te, tu, Ana cea fara de fii, ceea ce nu puteai sa nasti! Bucura-te Ioachime, c\u0103 din fiica ta, Prunc S-a nascut nou\u0103, Fiul, si S-a dat noua si se cheama~numele lui Inger de mare Sfat, mantuirea cea a toata lumea, Dumnezeu tare! Sa se rusineze Nestorie si sa-si pun\u0103 m\u00e2na peste gura sa! Pruncul este Dumnezeu; cum nu este Nascatoare de Dumnezeu ceea ce L-a nascut? Oricine nu marturiseste pe Sfanta Fecioara ca Nascatoare de Dumnezeu, afara de Dumnezeu este. Nu este al meu cuvantul, chiar daca al meu este cuvantul.\r\nCa mo\u015ftenire l-am primit, pe acesta, de la Cuvantatorul de Dumnezeu, Parintele Grigorie Teologul.\r\n\r\n5. O, fericita pereche, Ioachim si Ana! Cu adevarat v-ati cunoscut preacurati si, din rodul pantecelui vostru, dupa cum oareunde zice Domnul: \"Din roadele lor ii veti cunoaste pe d\u00e2n\u015fii\", a\u0163i trait dupa buna placere a lui Dumnezeu si dupa vrednicia celeia ce s-a nascut din voi.\r\nC\u0103 intru intreaga infranare si cuviosie vietuind, pe odorul fecioriei l-ati adus, pe cea, mai inainte de nastere, fecioar\u0103 si, dupa nastere, fecioar\u0103, pe ceea ce singur\u0103, si cu mintea si cu sufletul si cu trupul, petrece de-a pururea fecioar\u0103. C\u0103 se cadea ca aceea ce au odraslit, din intreaga infranare, pe Lumina cea singur\u0103 una n\u0103scut\u0103, s\u0103 o arate trupe\u015fte... O, c\u00e2te minuni si c\u00e2te schimbari s-au facut pentru aceast\u0103 fiic\u0103! Nasterea din cea stearpa, fecioria nascand, amestecare a Dumnezeirii si a omenirii, a patimirii si a nepatimirii, a vietii si a mortii, pentru c\u0103 asa, intru toate, sa se biruiasca cel mai r\u0103u, de Cel mai bun. Si acestea toate, pentru a mea mantuire! O, Stapane, c\u0103 atata m-ai iubit pe mine, incat nu prin inger, nici prin alta oarecare zidire ai lucrat aceasta, ci, precum facerea cea dintai, intru acelasi chip, si pe a doua facere Tu Insuti o ai lucrat. Pentru aceast\u0103 pricin\u0103, d\u0103n\u0163uiesc si cuget inalt si ma veselesc si catre izvorul minunilor iarasi ma intorc si, din r\u00e2ul veseliei indestulandu-ma, pe al\u0103uta Duhului iarasi o iau, si dumnezeiasc\u0103 laud\u0103 de na\u015ftere c\u00e2nt.\r\n\r\n6. O, pereche de Turturele cuvantatoare, Ioachim si Ana, cu preaintreaga infranare! Voi, pe legea firii, adica intreaga infranare p\u0103zindu-o, celor mai presus de fire v-ati invrednicit, ca ati nascut lumii pe Maica lui Dumnezeu, cea neispitita de barbat. Voi, cu bun\u0103 credin\u0163\u0103 si cuviosie, in firea omeneasca vietuind, pe fiica cea mai presus de ingeri ati nascut, pe cea care, acum, in ingeri stapaneste. O, fiic\u0103 preafrumoasa si preabuna, o, crinule care ai rasarit in mijlocul spinilor, din imparateasc\u0103 si de bun neam radacina a lui David! C\u0103, prin tine, imparatia s-a imbogatit cu preotia, si s-a facut mutare legii, si s-a descoperit Duhul cel ascuns sub slov\u0103, c\u0103 s-a mutat vrednicia preotiei, din neamul lui Levi, in cel al lui David. O, trandafir ce ai rasarit prin spini, adica din pacatosi, si de buna mireasma ai umplut toate! O, fiica a lui Adam si Maic\u0103 a lui Dumnezeu, fericite sunt coapsa si pantecele din care ai odraslit, fericite sunt bratele care te-au purtat si buzele ce s-au indulcit de sarutarile tale cele curate, ca s\u0103 fii, intru toate, de-a pururea fecioar\u0103. Strigati Domnului, tot pamantul, cantati si va bucurati, cantati! Inaltati glasul vostru; inaltati, nu v\u0103 infricosati, ca s-a nascut, nou\u0103, Maica lui Dumnezeu, ca o sf\u00e2nt\u0103 scaldatoare a oilor, din care bine a voit a Se naste Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridic\u0103 pacatul lumii! S\u0103lta\u0163i mun\u0163i, firile cele cuvantatoare si cele ce v\u0103 nevoiti catre inaltimea vederii celei duhovnicesti! C\u0103 muntele Domnului, cel preaar\u0103tat, se na\u015fte; Cel Ce covarseste si st\u0103 mai presus de tot dealul si de tot muntele, adic\u0103 de inaltimea ingerilor si a oamenilor, din care muntele bine a voit a se t\u0103ia, f\u0103r\u0103 de m\u00e2n\u0103 trupeasc\u0103. Piatra cea din capul unghiului, singurul ipostas, Cel Ce pe cele despartite le impreuna, adica Dumnezeirea, cu omenirea; ingerii cu oamenii, pe cei din neamuri si pe trupescul Israel, intr-un Israel duhovnicesc. Muntele lui Dumnezeu, munte intreg, munte inchegat, muntele in care a binevoit Dumnezeu s\u0103 locuiasca intru d\u00e2nsul. Carul cel dumnezeiesc, cel de mii de ori inmultit, al celor ce sunt imbogatiti cu dumnezeiescul dar, zic, al Heruvimilor si al Serafimilor; V\u00e2rful cel mai sfintit decat Sinaiul, pe care nu fum, nu cea\u0163\u0103, nici foc infricosator il acopera, ci stralucirea cea luminatoare a Preasfantului Duh. C\u0103 acolo, adic\u0103, Cuvantul lui Dumnezeu a scris Legea pe lespezi de piatr\u0103, cu Duhul, ca si cu un deget, iar intru aceasta, de la Duhul Sfant si din s\u00e2ngiurile ei, Cuvantul Insusi s-a intrupat si pe Sine S-a dat firii noastre, doctorie mult lucratoare de mantuire. Acolo mana, iar intru aceasta pe Cel Ce a dat dulcea\u0163a manei, s\u0103 \u00eentreac\u0103 cortul cel vestit, pe care l-a lucrat Moise in pustie, din materie de mult pret si de multe feluri, si, mai inainte de aceasta, cortul Parintelui Avraam, intocmind cortul cel insufletit si cuvantator al lui Dumnezeu. C\u0103 aceasta nu a fost o \u00eenc\u0103pere a lucrarii lui Dumnezeu, ci o aratare a ipostasului Fiului lui Dumnezeu. Sa se cunoasca, dar, neasemanarea fa\u0163\u0103 de d\u00e2nsa: a chivotului cel de toate partile acoperit cu aur, a n\u0103strapei cea de aur, purtatoare de man\u0103, a sfesnicului si a mesei si a tuturor celor vechi.\r\nC\u0103 acestea, numai ca preinchipuiri s-au cinstit, ca ni\u015fte umbre ale chipului celui dintai fiind.\r\n\r\n7. Ast\u0103zi, Cel Ce pe toate le face, adic\u0103 Dumnezeu Cuvantul, pe Care, din inim\u0103, Tatal L-a nascut, si a lucrat Carte nou\u0103, ca sa se scrie intr-insa cuvantul cel bun, cu limba lui Dumnezeu, ca si cu un condei de scriitor, adica cu Duhul (Ps.44, 1-2). Si s-a dat, unui barbat ce stia slovele si nu a citit-o, c\u0103 n-a cunoscut Iosif pe Maria si nici puterea tainei. O, fiic\u0103 preasfin\u0163it\u0103 a lui Ioachim si a Anei, cea ascuns\u0103 \u00cencep\u0103toriilor si St\u0103p\u00e2nirilor, si t\u0103inuit\u0103 fa\u0163\u0103 de s\u0103getile cele \u00eenfocate ale vicleanului! Ceea ce ai petrecut in c\u0103mara cea de nunt\u0103 a Duhului, si p\u0103zit\u0103 ai fost, fara prihana, ca o mireasa a lui Dumnezeu. O, fiic\u0103 preasfintita, ceea ce te arati pe bratele cele de maic\u0103 si esti infricosatoare puterilor celor dep\u0103rtate de Dumnezeu si potrivnice! O, fiic\u0103 preasfintita, ceea ce te hranesti cu lapte de maica, si de ingeri esti inconjurat\u0103! O, fiic\u0103 de Dumnezeu dorit\u0103, slava celor ce te-au nascut, pe tine neamurile neamurilor te fericesc, precum, adeverind, ai zis tu insati! O, fiic\u0103 vrednica de Dumnezeu, frumusetea firii omenesti, indreptarea Evei, pentru c\u0103, prin nasterea de Fiu, lumea cea cazuta s-a indreptat. O, fiic\u0103 preasfintita, podoaba femeilor! C\u0103 Eva, cea dintai, c\u0103lc\u0103toarea poruncii s-a facut si, printr-insa, a intrat moartea, pentru c\u0103 a slujit pe \u015farpele de fa\u0163\u0103 cu str\u0103mo\u015ful, dar Maria, deplin slujind dumnezeiestii voiri, pe sarpele cel amagitor l-a inselat si lumii a adus nestricaciunea. O, fiica, pururea fecioar\u0103! Ceea ce n-ai avut trebuinta de barbat, pentru zamislire, pentru c\u0103 Cel purtat in pantece de tine are Tat\u0103 pe Cel Vesnic. O, fiica de neam pamantesc, ceea ce ai purtat, pe Ziditorul, in bratele tale, cele de Dumnezeu purt\u0103toare. Se intreceau veacurile laudandu-se cu nasterea ta, dar Sfatul cel mai inainte hotarat al lui Dumnezeu, Cel Ce a facut veacurile, biruia intrecerea veacurilor. Si s-au facut, cele de pe urm\u0103, \u00eent\u00e2i, fiindca au dobandit a ta nastere. Cu adevarat, mai cinstita decat toata zidirea te-ai facut. C\u0103 din tine, singur\u0103, p\u00e2rga fr\u0103m\u00e2nt\u0103turii noastre, si-a luat parte Ziditorul: trupul Lui din carnurile tale, sangele Lui din sangele tau, laptele pieptului tau l-a supt Dumnezeu si s-au impreunat buzele tale cu buzele lui Dumnezeu. O, necuprinse si negraite minuni! Pe tine, mai inainte cunoscandu-te vrednic\u0103, Dumnezeul A Toate te-a iubit si, iubindu-te, te-a r\u00e2nduit si, in vremile cele mai de pe urma, te-a adus la fiin\u0163\u0103 si Nascatoare de Dumnezeu, maic\u0103 si hranitoare Fiului Sau, Cuvantului, te-a aratat.\r\n\r\n8. C\u0103 unde s-a inmultit pacatul, acolo a prisosit harul.\r\nC\u0103 de am fi p\u0103zit impartasirea cea dintai cu Dumnezeu, nu ne-am fi invrednicit de impartasirea cea mai mare si sl\u0103vit\u0103. Iar acum, acum, adica, prin pacat, nevrednici ne-am facut de impartasirea cea dintai, nepazind ceea ce am luat. Insa, prin milostivirea lui Dumnezeu, ne-am miluit, ca ne-a luat langa Dansul, ca intemeiata sa se faca impartasirea. C\u0103 puternic este Cel Ce ne-a luat, prin \u00centrupare, s\u0103 pastreze nedespartita unirea cu El. C\u0103, prin cadere, pacatuind tot pamantul, si poporul Domnului ratacindu-se cu duhul desfranarii, Dumnezeu, Cel Ce l-a castigat pe d\u00e2nsul, cu m\u00e2n\u0103 tare si cu brat inalt l-a scos, cu semne si cu minuni, din casa robiei lui Faraon, si l-a trecut prin Marea Rosie si l-a povatuit ziua cu nor si noaptea cu lumin\u0103 de foc. Dar s-a intors inima lui in Egipt, si poporul Domnului n-a mai fost popor al Domnului, si poporul cel miluit, nu a mai fost popor iubit. Pentru aceasta, acum se naste Fecioara, luptatoare impotriva desfranarii stramosesti, si se logodeste cu Dumnezeu si naste Mila lui Dumnezeu. Si, popor al lui Dumnezeu se face cel care mai intai nu era popor, si cel nemiluit s-a miluit, si cel neiubit este iubit. C\u0103, dintr-insa, Se naste Fiul lui Dumnezeu Cel iubit, intru Care Tatal a binevoit.\r\n\r\n9. Vita de vie, bine odr\u0103slit\u0103 din Ana, a odraslit, si strugurele de via\u0163\u0103 a inflorit, care izvoraste b\u0103utur\u0103 dulce, pamantenilor, spre viata vesnica. Ioachim si Ana au semanat in dreptate si au secerat rod de vi\u0163\u0103. Luminati, cu lumina de cunostinta, si au cautat pe Domnul, si le-a venit lor nasterea dreptatii. Indrazneasca pamantul si fiii Sionului! Bucurati-va de Domnul Dumnezeul vostru, c\u0103 a odr\u0103slit pustia, stearp\u0103 si-a adus rodul ei! Ioachim si Ana, ca niste munti ai gandirii, au picurat dulcea\u0163\u0103.\r\nVeseleste-te, fericit\u0103 Ana, c\u0103 ai nascut parte femeiasca. C\u0103 aceasta parte femeiasca, Maic\u0103 a lui Dumnezeu, U\u015f\u0103 a luminii, Izvor al vietii este, si toat\u0103 prihanirea femeiasca o dezleaga. Acestei parti femeiesti, ii vor sluji stapanitorii poporului, i se vor inchina imparatii neamurilor, daruri aducandu-i.\r\nPe aceast\u0103 parte femeiasca, o vor aduce Imparatului a toate, cu tesaturi de aur, imbracata fiind in bun\u0103-cuviin\u0163a faptelor bune, si impodobita cu darul Duhului, a carei slava este inlauntrul ei. C\u0103 slava oricarei femei, de la barbatul cel din afara ii vine. Dar slava Nascatoarei de Dumnezeu vine dinlauntru, adica de la rodul pantecelui ei. O, parte femeiasca preadorita si de trei ori fericita! Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau! O, parte femeiasca, fiica imparatului David si Maic\u0103 a lui Dumnezeu, Imparatul A Toate! O, dumnezeiesc chip insufletit, pentru care Dumnezeu Ziditorul S-a veselit, c\u0103 ai, adica, mintea, de Dumnezeu povatuita, si numai la Dumnezeu singur, luand aminte, avand \u00eentins\u0103 toata pofta catre singur Cel dorit si vrednic de indragit, iar m\u00e2nia numai catre pacat si catre cel ce pe aceasta de-a pururea il naste1 Viata mai inalta decat firea ai, pentru c\u0103 o ai nu numai pentru tine, c\u0103 nu pentru tine te-ai nascut, ci o ai pentru Dumnezeu, pentru Care, la via\u0163\u0103 ai venit. C\u0103 vei sluji mantuirii a toata lumea, ca sa se implineasca, prin tine, Sfatul lui Dumnezeu cel de demult, al Intruparii Cuvantului si al indumnezeirii noastre. Pofta iti este sa te hranesti cu dumnezeiestile cuvinte, si cu acestea sa cresti ca maslinul cel mult-roditor, in casa lui Dumnezeu, ca un copac rasadit langa izvoarele apelor Duhului, ca un pom al vietii, care a dat rodul s\u0103u la vremea lui dinainte hotarata, adica pe Dumnezeu \u00centrupat, viata cea vesnica a tuturor; ceea ce ai tot gandul os\u00e2rdic si de suflet folositor, alergand si lepadand tot cugetul cel de suflet vatamator, mai inainte de a-l gusta. Ochii tai sunt pururea catre Domnul, vazand lumina cea neapropiata. Urechile tale asculta numai pe Dumnezeiescul Cuvant si se veselesc de al\u0103uta Duhului, prin care Cuvantul inauntru a intrat, ca s\u0103 Se intrupeze. N\u0103rile tale se indulcesc de mireasma mirurilor Mirelui, Care este Mir dumnezeiesc, de bun\u0103 voie varsandu-Se si ungand fiinta ei de om, pentru c\u0103 Mir varsat este numele S\u0103u, zice Scriptura. Buzele tale lauda pe Domnul si de buzele Lui lipindu-se; limba si gatlejul tau cuvintele lui Dumnezeu alegandu-le si de dumnezeiasca dulceata saturandu-se; inima, curata si neintinata, vazand si dorind pe Dumnezeul Cel neintinat; p\u00e2ntecele tau, c\u0103mar\u0103 intru care Cel neincaput S-a salasuit, si pieptul tau, izvorul laptelui din care S-a hranit Dumnezeu-Pruncul Iisus, U\u015fa lui Dumnezeu, pururea fecioar\u0103. M\u00e2inile tale poart\u0103 pe Dumnezeu, si genunchii sunt scaun mai inalt decat Heruvimii, prin care s-au intarit mainile cele slabite si genunchii cei slabanogiti. Picioarele tale sunt povatuite de legea lui Dumnezeu, ca de o faclie de lumini si, alergand pe urmele Lui, f\u0103r\u0103 de intoarcere, ai tras pe Cel dorit, c\u0103tre aceea care \u00cel dorea. Toat\u0103, este c\u0103mar\u0103 a Duhului; toat\u0103, cetate a lui Dumnezeu Celui viu, pe care o veslesc apele r\u00e2ului, adic\u0103 valurile darurilor Sfantului Duh; toat\u0103, bun\u0103; toat\u0103, aproape de Dumnezeu.\r\nC\u0103, suindu-se mai presus de Heruvimi, si mai presus de Serafimi ridicandu-se, aproape de Dumnezeu s-a facut.\r\n\r\n10. O, minune mai presus decat toate minunile! Femeie, deasupra Serafimilor s-a facut, c\u0103 Dumnezeu S-a aratat, micsorandu-Se cu putin fa\u0163\u0103 de \u00cengeri. S\u0103 taca Solomon, preainteleptul, si sa nu mai graiasca: \"Nici un lucru nou nu este sub soare\". O, fecioar\u0103, de la Dumnezeu plin\u0103 de Dar, Biseric\u0103 sf\u00e2nt\u0103 a lui Dumnezeu, pe care \"Solomon cel duhovnicesc\", Incepatorul pacii, g\u0103tind-o, S-a salasuit intr-insa, impodobita fiind, nu cu aur si cu pietre neinsufletite, ci, in loc de aur stralucind cu Duhul si, in loc de pietre scumpe, avand pe Hristos, Margaritarul Cel mai de pre\u0163. C\u0103rbunele dumnezeirii, pe Care roaga-l s\u0103 Se ating\u0103 de buzele noastre, ca, facandu-ne curati, pe D\u00e2nsul impreuna cu Tatal si cu Duhul sa-L laudam, strigand: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot, o fire in trei ipostaze. Sf\u00e2nt este Dumnezeu si Tatal, Cel Ce a binevoit intru tine, si din tine, sa se savarseasca. Taina cea mai dinainte de toti vecii hotarata. Sf\u00e2ntul Cel tare, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu Unul nascut, astazi, pe tine te-a luat intai-nascut\u0103 din maic\u0103 stearp\u0103, ca Unul nascut fiind din Tatal si nascut mai inainte decat toata zidirea, sa Se nasca si din tine, Maic\u0103-Fecioar\u0103, ca intai-nascut, intre multi oameni asemenea nou\u0103, si din tine impartasindu-se trupul si sangele Lui. Pentru c\u0103, Insusi este Unul nascut din Tatal Insusi, si singur din singura maica. Sfantul cel fara de moarte, Preasfantul Duh, cu roua dumnezeirii Sale, te-a pazit pe tine nemistuita de focul cel dumnezeiesc, pentru c\u0103 acest lucru il \u00eensemna rugul lui Moise cel mai dinainte.\r\n\r\n11. Bucura-te, scaldatoarea oilor, preasfintit locas al Maicii lui Dumnezeu, iar acum Biserica urmatoare cerului, a turmei lui Hristos celei cuvantatoare. Bucura-te, scaldatoarea oilor, care, oarecand, o data intr-un an, primea pe ingerul lui Dumnezeu, care, tulburand apa, numai pe unul il insanatosea si, de boala care il tinea, il izbavea, iar acum multime de puteri ceresti ai, care lauda, impreuna cu noi, pe Maica lui Dumnezeu, pe adancul minunilor, pe izvorul tamaduirii a toata lumea, nu primind slujitor un inger, ci primind pe Ingerul Sfatului celui Mare, Care este ploaie a bunatatii, ce s-a coborat ca pe niste l\u00e2n\u0103, in tain\u0103, si toata firea ce bolea si catre stricaciune era aplecata, iarasi a intors-o catre sanatate, fara de boala, si catre viata neimbatranita; scaldatoare intru care slabanogul, cel dintru noi, sare ca un cerb. Bucura-te, cinstit\u0103 scaldatoare a oilor, si sa creasca darul tau! Bucura-te Marie, fiica cea preadulce a Anei, c\u0103 spre tine iarasi dorirea m\u0103 atrage; cum sa zugravesc preacinstit\u0103 umblarea ta? Cum, podoaba? Cum, fa\u0163a ta cea m\u00e2ng\u0103ietoare? Cum voi zugravi batraneasca intelegere in trupul tau cel tanar, imbracamintea cuviincioasa, ce fuge de toata necuviinta si moliciunea, pasul cinstit si fara de tulburare si slobod de toata trandavirea, naravul stapanit, cu blandete amestecat, necautand apropierea barbatilor? Si, pentru aceasta, martor este frica ce i s-a intamplat la vestirea cea neobisnuita a ingerului.\r\nParintilor bine supusa si ascultatoare, intelegere smerita la vederi preainalte.\r\nCuvantul lin, venind din suflet nem\u00e2nios. Si altele, vrednice se salasuirea lui Dumnzeu! Pe tine, dupa vrednicie, toate neamurile te fericesc, ca pe o slav\u0103 aleasa a omenirii. Tu esti lauda preotilor si nadejdea crestinilor, r\u0103sad mult roditor al fecioriei, c\u0103 prin tine s-a raspandit bunatatea fecioriei.\r\nBinecuvantata esti tu intre femei si bine este cuvantat rodul pantecelui tau. Cei ce te marturisesc pe tine se binecuvanteaza, si blestem cade peste cei ce se leapada pe tine.\r\n\r\n12. O, sfintita insotire, Ioachim si Ana, primeste de la mine cuvantul acesta, la nastere. O, fiica a lui Ioachim si a Anei si st\u0103p\u00e2n\u0103, primeste cuvintele robului tau pacatos, dar care te doreste cu infocare, si pe tine singur\u0103 te are nadejde de bucurie, sprijinitoare a vietii, impacare cu Fiul tau si arvun\u0103 tare de mantuire. Pentru ca sarcina pacatelor s\u0103 o risipesti si norul cel ce intuneca mintea mea si grosimea cea de tin\u0103 sa le luminezi. S\u0103 incetezi ispitele, sa chivernisesti viata mea in sfintenie, si catre fericirea cea de sus sa o povatuiesti, si lumii pace sa daruiesti, si tuturor credinciosilor desavarsita veselie si mantuire vesnica, pentru rugaciunile celor ce te-au nascut pe tine, si ale intregii Biserici! Fie, fie! Ca sa strigam: Bucura-te, cea cu dar daruita, Domnul este cu tine. Bine esti cuvantata tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecului tau, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Caruia I se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, intru, nesfarsitii veci ai vecilor. Amin!"},{"title":" Despre b\u0103tr\u00e2nul t\u0103ietor de lemne (Cuv\u00e2nt din Limonar)","content":"A fost oarecand, in partile Ciprului, secet\u0103 multa vreme si episcopul \u0163\u0103rii se ruga mult lui Dumnezeu pentru aceasta, ca sa le dea lor Domnul mila Sa de sus, sa se pogoare ploaie pe pamant. Si s-a facut glas din cer, zicandu-i lui: \"Sa mergi, dupa Utrenie, la cutare poart\u0103 a cetatii si pe care vei vedea intrand mai intai, aceluia sa-i spui ca sa se roage, si va veni vou\u0103 ploaie\".\r\nDeci, a facut asa episcopul, a iesit cu clerul sau si a sezut la poarta cetatii si, iata, intra un batran, ducand o sarcina de lemne de v\u00e2ndut. Si sculandu-se, episcopul l-a oprit pe el. Si indata a lepadat batranul sarcina de lemne din spate si s-a inchinat episcopului, zicand: \"Iarta-ma, stapane\"; si cerea blagoslovenie de la episcop. \r\nApoi si episcopul, asemenea, s-a inchinat lui zicand: \"Ava, pentru Domnul, roaga-te ca sa ne trimita Domnul mila Sa \u015fi sa fie acum pe pamant ploaie\". Iar batranul, pe sine, se numea a fi netrebnic si pacatos. Si daca l-a silit pe el episcopul s\u0103 se roage, batranul, plecandu-si genunchii, s-a rugat si s-a pogorat indata ploaie.\r\nInca, iarasi, episcopul a rugat pe batran, zicand: \"Ai dragoste pentru noi, parinte, si ne spune viata ta, pentru folosul nostru, ca si noi sa-ti urmam\". Si a zis batranul: \"Iarta-ma, stapane, ca eu sunt pacatos si in desarte zile m-am nascut si nimic nu am de folos cu care sufletul meu sa se mangaie. Ci, iata, precum ma vezi pe mine, ies din cetate si-mi adun o sarcina de lemne si vanzand-o, imi cumpar painea pe care o mananc si cu aceasta imi doresc mie hrana cea de peste zi. Iar alta n-am nimic si dorm la biseric\u0103 si iarasi iesind, acelasi lucru il fac. Iar, de va fi frig sau ninsoare, o zi sau dou\u0103, petrec flamand si laud pe Dumnezeu, pana ce iarasi se face senin si pot iesi s\u0103 tai lemne\".\r\nSi asa, nu putin folos a primit episcopul impreuna cu clerul s\u0103u. Si toti au proslavit pe Dumnezeu de ostenala batranului si i-au zis lui: \"Cu adevarat, tu ai plinit Scriptura care zice: Nemernic sunt pe pamant\". Deci, l-a luat pe el episcopul si l-a hranit, dandu-i lui odihna, pana ce s-a mutat c\u0103tre Domnul. \r\nDumnezeului nostru slava!"},{"title":" \u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 la Na\u015fterea Preasfintei St\u0103p\u00e2nei noastre de Dumnezeu N\u0103sc\u0103toarei","content":"A sosit, fratilor, vremea mantuirii noastre, c\u0103 iat\u0103 ne-a rasarit noua, celor ce sedeam in intunericul pacatului, raza soarelui celui intelegator, a lui Hristos. \r\n\r\nAstazi, fratilor, a rasarit bucurie la toata lumea. Astazi i s-a nascut lui Adam stramosul, Nepoata si Doamna, ceea ce legaturile iadului le slabeste. Astazi, s-a nascut pierderea blestemului Evei si innoirea a toata lumea. Astazi, inselaciunea cea veche s-a stricat si, poporului celui nou, bunavestire noua i-a rasarit. \r\n\r\nPrin o femeiasca incalcare de porunca, eram cazuti cu neamul, dar, iarasi, prin femeiasca nastere, ne intoarcem in Rai. C\u0103 Eva de la sarpe a luat sfat, iar Aceasta a nascut pe Hristos, ucigatorul sarpelui. C\u0103 n-a mai suferit s\u0103 ne vada si pe noi robiti de vrajmasul prin fapte de rusine, ci a plecat cerurile, ca un indurat, si S-a pogorat spre cautarea noastra, cu bunavoirea Tatalui si cu umbrirea Sfantului Duh, precum si Luca Evanghelistul marturiseste. Si asa s-a salasuit Dumnezeu, ipostatica intelepciune a Celui de Sus, Fiul lui Dumnezeu, Care impreuna cu Tatal de o fiinta este si cu Preasfantul Duh intocmai cinstit, si S-a facut impreuna Dumnezeu si om, ca pe oameni sa-i mantuiasca. \r\nC\u0103 nu-i era cu putinta, omului, sa se mantuiasca, de n-ar fi luat innoire de la Insusi Facatorul. C\u0103, Acesta, neputintele noastre, asupra Sa le-a luat, si bolile ne-a ridicat. Si sarac, strain si batjocorit a voit sa fie pentru noi, ca, prin saracia Sa, pe noi sa ne imbogateasca. \r\nDeci, cand vom vedea, fratilor, pe vreun sarac, sau gol, sau strain, sau flamand si ne vom duce nefacandu-i acestuia nici un bine, sa stiti ca pe Insusi Hristos nebagandu-L in seama, Il trecem cu vederea, si pe noi insine ne lipsim de vesnicele bunatati.\r\nC\u0103 nu are cineva ceva al s\u0103u, sau d\u0103 din al s\u0103u, ci din al lui Dumnezeu.\r\nDeci, sa dam indestulare, din ce este incredintat noua. C\u0103 nu cere de la noi avere, nici alt lucru greu, ci hran\u0103 si haine, ca, prin acea putina prisosinta, sa ne castigam mila de la Insusi Domnul, precum si zice: \"Miluieste, ca miluit sa fii\". Si iarasi: \"Mil\u0103 nu este celui ce n-a facut mil\u0103\". \r\nNu v\u0103 razbunati singuri, fratilor, c\u0103 zice Proorocul, ca din partea lui Dumnezeu: \"A mea este razbunarea, Eu voi rasplati, zice Domnul\". Iar Apostolul Pavel, lamurindu-ne pe noi, spune: \"Sa nu va imbatati de vin, intru care nu este mantuire, ci, mai vartos, sa va umpleti de Duhul Sfant, cantand in Psalmi si in laude duhovnicesti\". Si iarasi, oprindu-ne pe noi de la m\u00e2nie, zice: \"Mahniti-va si nu mai gresiti. Si, soarele sa nu apuna peste m\u00e2nia voastra. Si sa nu dati loc m\u00e2niei\". \r\n\r\nDrept aceea, pe toate supunandu-le sub picioare, cu bunatatea sa ne incingem, cu dragostea si cu blandetea, cu curatia si cu trezvia si cu milostenia, c\u0103 acestea acopera multimea pacatelor noastre; intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia I se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin."},{"title":" Despre cum se cade copiilor s\u0103 cinsteasc\u0103 pe p\u0103rin\u0163ii lor","content":"Ascultati, fiilor, porunca Domnului, spusa catre legiuitorul acela, din Evanghelie: Aceasta este porunca cea dintai: sa iubesti, adica, pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti mult pe pamant. Pentru c\u0103, cel ce cinsteste pe parintii sai si asculta poruncilor lor, acela isi va curati pacatele sale si de Dumnezeu se va binecuvanta. \r\n\r\nIar daca cineva ar face rau parintilor sai, acela greseste inaintea lui Dumnezeu si, de oameni, este blestemat. Cel ce bate~pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie despartit si osandit de Biseric\u0103. Scris este c\u0103 blestemul tatalui usuc\u0103 pe fiul cel nesupus, iar al mamei il dezradacineaza. C\u0103, fiul nesupus va fi spre pierzare.\r\n\r\nPentru c\u0103, cel ce m\u00e2nie pe tatal si ocaraste pe mama sa si i se pare ca nu greseste fa\u0163\u0103 de Dumnezeu, acela p\u0103rta\u015f este cu cei necurati. Pentru ace\u015ftia a zis Isaia, c\u0103 trebuie sa fie sco\u015fi din tab\u0103r\u0103 cei necredincio\u015fi si s\u0103 nu vad\u0103 slava Domnului.\r\n\r\n\u015ei, iar\u0103\u015fi, ca ochiul cel ce face semn spre tat\u0103, oc\u0103r\u00e2nd b\u0103tr\u00e2ne\u0163ile mamei, s\u0103-l scoata corbii si sa fie~m\u00e2ncat de vulturi.\r\n\r\nCel ce cinsteste pe tat\u0103l s\u0103u se va veseli de fii \u015fi, in ziua necazului, il va izbavi pe el Domnul, \u015fi rug\u0103ciunea lui o va auzi. \r\n\r\nCel ce ascult\u0103 pe Dumnezeu va aduce mul\u0163umirea maicii sale. Cel ce face pl\u0103cere tat\u0103lui s\u0103u va tr\u0103i mult \u00een bun\u0103t\u0103\u0163i. \r\n\r\nDrept aceea, fratilor, si cu fapta si prin cuvinte, sa fiti placuti parintilor, ca s\u0103 vie spre voi binecuvantare de la ei, pentru c\u0103 binecuvantarea tatalui intareste casa fiilor si rugaciunea mamei izbaveste de ispite. \r\n\r\n~Fratilor, sprijiniti batranetile tatalui vostru, chiar daca i s-a imputinat si mintea, sa nu-l defaimati \u00een inima voastra.\r\n\r\nSa miluiesti pe tat\u0103, pentru c\u0103 rugaciunea tatalui nu este uitat\u0103 inaintea lui Dumnezeu. Si sa nu uiti ostenelile mamei si grija si durerea ei pentru fii. \r\n\r\nS\u0103 nu te multumesti a zice c\u0103 multe haine si hran\u0103 le-am dat lor, fiindca tu nu poti s\u0103-i na\u015fti pe ei \u015fi atat s\u0103 suferi, pentru d\u00e2n\u015fii, pe c\u00e2t sufer\u0103 ei pentru tine.\r\n\r\nDrept acelea, cu fric\u0103 si ca un rob s\u0103 le slujiti lor, ca si aici sa petreceti~bine si, in veacul ce va sa fie, s\u0103 v\u0103 indulciti. \r\n\r\nDumnezeului nostru slav\u0103, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" Despre \u00eemplinirea poruncilor (Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Vasile cel Mare)","content":"Cel ce, primind zece talanti, va \u0163inea unul sau doi, dar pe ceilalti ii leapada, nu se dovedeste a avea dreapt\u0103 intelegere, ca unul ce d\u0103 inapoi pe cei mai multi talanti; si, chiar mai putin talanti de ar lep\u0103da, tot gre\u015fe\u015fte.\r\n\r\nBa, se os\u00e2nde\u015fte chiar si acela c\u0103ruia i s-a incredintat de cineva chiar un singur talant, si il da inapoi, deplin si intreg, precum il luase; deci, se osandeste, pentru lipsa de c\u00e2\u015ftig cu talantul dat.\r\n\r\n~C\u0103ci, cel ce a cinstit pe tatal s\u0103u zece ani, iar, pe urm\u0103 il loveste pe el, numai o data, acela nu se num\u0103r\u0103, nici nu se cinsteste, ca un recunosc\u0103tor, ci se os\u00e2nde\u015fte, ca un ucig\u0103tor de tat\u0103.\r\n\r\nMerg\u00e2nd, dar, a zis Domnul, invatati toate neamurile, spunandu-le lor nu c\u0103 pe unele sa le pazeasca, iar de altele sa nu se ingrijeasca, ci sa pazeasca toate c\u00e2te v-am poruncit vou\u0103 \u015fi Apostolul scrie: \"Ned\u00e2nd nicio sminteala intru nimic, ca s\u0103 nu fie slujirea voastr\u0103 def\u0103imat\u0103, ci in toate infatisandu-ne pe noi insine, ca slujitori ai lui Dumnezeu\" (II Cor. 6, 3-4).\r\n\r\n~Pentru c\u0103, daca nu toate ne-ar fi fost de folos, spre cunostinta mantuirii, apoi, nu s-ar fi scris toate poruncile, nici nu ne-ar fi spus c\u0103 este nevoie s\u0103 se pazeasc\u0103 toate.\r\n\r\nCe folos imi este mie din ispr\u0103vi, atata vreme c\u00e2t, de voi numi nebun pe un frate, m\u0103 fac vinovat de gheena? Ce folos imi este a fi slobod de multe patimi, dar numai de una a\u015f fi \u0163inut \u00een robie? Fiindca, cel ce face p\u0103catul, rob este p\u0103catului.\r\n\r\nIar, de ar zice cineva: Oare, multimea crestinilor care nu pazesc toate poruncile nu are niciun folos din p\u0103zirea numai a unora? La aceasta, bine este s\u0103 pomenim pe~fericitul Petru, care, dupa at\u00e2t de multe fapte dumnezeie\u015fti, numai pentru c\u0103 nu voia s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 o singur\u0103 porunc\u0103, a auzit pe Domnul zic\u00e2ndu-i: \"Daca nu te voi sp\u0103la, nu ai parte de Mine\" (Ioan, 13,8). \r\n\r\nDar, ar mai zice cineva c\u0103 scris este: \"Oricine va chema numele Domnului, se va m\u00e2ntui\" (Rom.10,13). Drept aceea, destul\u0103 ar fi \u015fi singur\u0103 chemarea numelui Dumnezeului nostru, ca s\u0103 mantuiasca pe cel ce \u00cel cheam\u0103 - deci, s\u0103 aud\u0103 \u015fi acela pe Apostolul zic\u00e2nd iar\u0103\u015fi: \"Dar cum voi chema numele Aceluia, in Care \u00eenc\u0103 nu am crezut? (Rom.10, 14). Sau, de\u015fi~crezi, s\u0103 auzi pe Domnul, Care spune: \"Nu oricine \u00cemi zice Doamne, Doamne, va intra \u00een Imparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tat\u0103lui Meu, Celui din Ceruri\" (Matei 7,21). Iar unii, chiar crezand c\u0103 fac voia lui Dumnezeu, dar nu cum voie\u015fte Dumnezeu, nici dup\u0103 \u00een\u0163elegerea dragostei dumnezeie\u015fti, pentru aceasta nu au sporire la s\u00e2rguin\u0163a lor, dup\u0103 glasul \u00eensu\u015fi al Domnului nostru Iisus Hristos, Care a zis c\u0103 fac acestea \"ca s\u0103 arate oamenilor; adevarat gr\u0103iesc vou\u0103, \u015fi-au luat plata lor\" (Matei 6,5). \r\n\r\nC\u0103ci, a lep\u0103da ceva din cele poruncite, nu este f\u0103r\u0103 de~primejdie.\r\n\r\nDumnezeului nostru, slava! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre un c\u0103lug\u0103r lene\u015f","content":"Un egumen oarecare avea sub pov\u0103\u0163uirea sa dou\u0103zeci de c\u0103lug\u0103ri, din care unul foarte lene\u015f, ne\u00eengrijindu-se de m\u00e2ntuirea sa: f\u0103r\u0103 de vreme m\u00e2nca \u015fi bea f\u0103r\u0103 de \u00eenfr\u00e2nare \u015fi limba nicidecum nu-\u015fi \u0163inea. Pe acesta, stare\u0163ul de multe ori \u00eel \u00eenv\u0103\u0163a \u015fi \u00eel ruga pe el, zic\u00e2ndu-i: \"Frate, \u00eengrije\u015fte de sufletul t\u0103u, c\u0103 ai s\u0103 mori \u015fi \u00een munci grele vei merge\". Iar fratele niciodat\u0103 nu asculta pe stare\u0163, neprimind cele gr\u0103ite de d\u00e2nsul.\r\nDeci, a\u015fa vie\u0163uind, s-a \u00eent\u00e2mplat c\u0103 a murit fratele acela. Iar egumenul~mult se m\u00e2hnea pentru d\u00e2nsul, \u015ftiind c\u0103 \u00eentru mult\u0103 lenevire \u015fi nepurtare de grij\u0103 a ie\u015fit din lumea aceasta. \u00cens\u0103, a \u00eenceput egumenul a se ruga lui Dumnezeu, zic\u00e2nd: \"Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru Cel Adev\u0103rat, arat\u0103-mi mie pentru sufletul fratelui\". \u015ei, \u00eentr-acest fel, de multe ori a f\u0103cut. \r\nIar odat\u0103 a c\u0103zut peste d\u00e2nsul o spaim\u0103 \u015fi a v\u0103zut r\u00e2ul cel de foc \u015fi mul\u0163ime de oameni \u00eentr-\u00eensul, arz\u00e2nd \u00een foc \u015fi v\u0103it\u00e2ndu-se, iar la mijloc a v\u0103zut \u015fi pe c\u0103lug\u0103rul s\u0103u, st\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la grumaji \u00een v\u0103paie; \u015fi a \u00eenceput a gr\u0103i egumenul: \"Oare, nu pentru muncile acestea te rugam eu pe tine, ca s\u0103 fi avut grij\u0103 de~sufletul t\u0103u, fiule \u015fi frate?\". Iar fratele, r\u0103spunz\u00e2nd, a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: \"Mul\u0163umit\u0103 lui Dumnezeu, p\u0103rinte, c\u0103, pentru rug\u0103ciunile tale, m\u0103car capul meu are u\u015furare; a\u015fa, cu adev\u0103rat \u00ee\u0163i spun\".\r\n\u015ei aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare spun\u00e2ndu-o, pe mul\u0163i \u00eei aducea la m\u00e2ntuire. Dumnezeului nostru, slav\u0103!"},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 la z\u0103mislirea Preasfintei de Dumnezeu N\u0103sc\u0103toarei","content":"Iubi\u0163ilor, ast\u0103zi \u00eencep\u0103tura \u015fi p\u00e2rga m\u00e2ntuirii noastre se fac \u015fi p\u00e2ntecele dreptei Ana rode\u015fte, dup\u0103 vestirea Arhanghelului, pe nepoata dreptului Iesei, din semin\u0163ia lui David. C\u0103 printr-\u00eensa leg\u0103turile lui Adam \u00eencep s\u0103 se dezlege \u015fi printr-\u00eensa lumea din \u00een\u015fel\u0103ciune \u00eencepe s\u0103 se slobozeasc\u0103. Pentru ea s-au bucurat Proorocii, a\u015ftept\u00e2nd ca din ea s\u0103 se nasc\u0103 Domnul nostru Iisus Hristos. Deci, s\u0103 sti\u0163i, iubi\u0163ilor, c\u0103 ast\u0103zi pr\u0103znuim z\u0103mislirea Doamnei noastre, St\u0103p\u00e2nei~N\u0103sc\u0103toarei de Dumnezeu celei Preacurate. Drept aceea, cu bucurie s\u0103 alerg\u0103m la Biserica ei, la rug\u0103ciune cu fric\u0103 s\u0103 st\u0103m \u015fi U\u015file cere\u015ftii c\u0103m\u0103ri s\u0103 le deschidem: cu priveghere, cu rug\u0103ciuni, cu milostenie \u015fi cu post s\u0103 ne \u00eempodobim. \u015ei a\u015fa, s\u0103 petrecem cu cinste, pr\u0103znuind cu bucurie cinstita zi de ast\u0103zi, Z\u0103mislirea Preacuratei, pentru c\u0103 ea ne\u00eencetat roag\u0103 pentru noi pe Fiul ei \u015fi Dumnezeul Nostru. \r\nS\u0103 pr\u0103znuim, nu numai noi singuri \u00eendestul\u00e2ndu-ne, ci \u015fi pe s\u0103raci miluind, pe fl\u0103m\u00e2nzi hr\u0103nind, pe \u00eenseta\u0163i ad\u0103p\u00e2nd, pe cei goi \u00eembr\u0103c\u00e2nd, precum Domnul a zis: \"Fi\u0163i milostivi, precum Domnul a~zis: \"Fi\u0163i milostivi, precum \u015fi Tat\u0103l vostru Cel Ceresc milostiv este\". S\u0103 urm\u0103m, deci, fecioarelor celor \u00een\u0163elepte, c\u0103rora le-a zis Domnul: \"Intra\u0163i \u00een c\u0103mara cea cereasc\u0103, pentru c\u0103, str\u0103in v\u0103z\u00e2ndu-M\u0103, M-a\u0163i miluit \u015fi fl\u0103m\u00e2nd fiind, M-a\u0163i hr\u0103nit \u015fi, \u00eensetat fiind, M-a\u0163i ad\u0103pat\". \r\nAu doar, fra\u0163ilor, pe \u00censu\u015fi Hristos L-au hr\u0103nit, sau L-au ad\u0103pat? Ba nu, ci pe cei ce umbl\u0103 \u00een lumea aceasta \u015fi cer \u00eentru numele Domnului; drept aceea \u015fi de \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerurilor s-au \u00eenvrednicit. Rogu-v\u0103, dar, pe voi, s\u0103 fugim \u015fi de gheena \u015fi de Judecata cea f\u0103r\u0103 de veste. Pentru c\u0103 nu \u015ftim \u00een care ceas sufletul se va desp\u0103r\u0163i~de trup, noi afl\u00e2ndu-ne ori m\u00e2nc\u00e2nd, ori b\u00e2nd, ori umbl\u00e2nd ori \u015fez\u00e2nd. Drept aceea, s\u0103 avem \u00een tot ceasul poc\u0103in\u0163\u0103, milostenie, bl\u00e2nde\u0163e, \u00eenfr\u00e2nare \u015fi a\u015fa s\u0103 rug\u0103m pe St\u0103p\u00e2nul Hristos, Care poate s\u0103 ne miluiasc\u0103 pe noi. \r\n\u00cenc\u0103 s\u0103 ne aducem aminte de marele p\u0103stor, cel cu gura de aur, care a zis: \"O, fra\u0163ilor, acestea, pentru noi sunt f\u0103cute, iar nu noi pentru d\u00e2nsele\". S\u0103 nu v\u0103 \u00eentoarce\u0163i \u015fi s\u0103 nu v\u0103 fie ur\u00e2t de Biseric\u0103, nici s\u0103 v\u0103 \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i la de\u015fert\u0103ciuni, ca s\u0103 nu se umple cu noi gheena, \u00eempreun\u0103 cu cei ce au c\u0103zut din slava Domnului. Drept aceea iubi\u0163ilor fra\u0163i, s\u0103 ne nevoim la rug\u0103ciune totdeauna, cu cur\u0103\u0163ie, la~biseric\u0103 s\u0103 mergem la toate praznicele Domnului nostru Iisus Hristos \u015fi la ale Preacuratei Maicii Sale, ca, la sf\u00e2r\u015fit, s\u0103 ne \u00eenvrednicim a auzi glasul Lui cel prea dorit \u015fi prea dulce: \"Veni\u0163i binecuv\u00e2nta\u0163ii P\u0103rintelui Meu, de mo\u015fteni\u0163i \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia cea g\u0103tit\u0103 vou\u0103\", C\u0103ruia Se cuvine slava \u00een veci! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, cuv\u00e2nt despre un c\u00e3lug\u0103r \u00een\u015felat de diavol, care s-a m\u00e2ntuit","content":"Un oarecare c\u0103lug\u0103r, tem\u0103tor de Dumnezeu, anume Grigore, ne spunea: \"Mi-a venit mie un g\u00e2nd s\u0103 m\u0103 duc la Ierusalim, s\u0103 m\u0103 \u00eenchin Sfintei \u00cenvieri a Domnului nostru Iisus Hristos \u015fi la toate Sfintele Locuri care sunt acolo. \u015ei, c\u00e2nd am ajuns la un anume loc, am aflat un mal mare \u015fi \u00eenalt \u015fi \u00eentr-\u00eensul o pe\u015fter\u0103, \u015fi sub malul acela era o m\u00e2n\u0103stire. \u015ei-mi spuneau mie c\u0103lug\u0103rii din m\u0103n\u0103stirea aceea c\u0103, mai \u00eenainte de aceast\u0103 vreme, un frate dintre ei avea dorirea s\u0103~locuiasc\u0103 \u00een pe\u015ftera care era mai sus, \u015fi-l ruga pentru aceasta pe egumen. Iar acesta, fiind cu dreapt\u0103 socoteal\u0103, i-a zis lui: \"Fiule, cum vei petrece singur \u00een pe\u015fter\u0103, fiindc\u0103 n-ai biruit nicidecum \u00eenc\u0103 patimile g\u00e2ndurilor trupe\u015fti \u015fi suflete\u015fti? Pentru c\u0103 celui ce voie\u015fte s\u0103 se lini\u015fteasc\u0103, i se cade s\u0103 fie l\u00e2ng\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori, iar nu singur s\u0103 se chiverniseasc\u0103. Iar tu nicidecum n-ai ajuns la o m\u0103sur\u0103 ca aceasta, \u015fi ceri de la mine s\u0103-\u0163i dau \u00eenvoire s\u0103 petreci singur \u00een pe\u015fter\u0103. Eu socotesc c\u0103 n-ai cunoscut \u00eenc\u0103 cursele cele de multe feluri ale diavolului. \u015ei mult mai de folos \u00ee\u0163i este \u0163ie s\u0103 sluje\u015fti p\u0103rin\u0163ilor, \u015fi cu rug\u0103ciunile acestora s\u0103 prime\u015fti~ajutor de la Dumnezeu, \u015fi \u00eempreun\u0103 cu d\u00e2n\u015fii, \u00een vremile cele or\u00e2nduite, s\u0103 sl\u0103ve\u015fti \u015fi s\u0103 lauzi pe St\u0103p\u00e2nul tuturor, dec\u00e2t s\u0103 te lup\u0163i singur cu g\u00e2ndurile cele necurate. Au doar n-ai auzit pe gr\u0103itorul de Dumnezeu, P\u0103rintele Ioan Sc\u0103rarul, scriitorul Sc\u0103rii, gr\u0103ind: \"Vai de cel ce petrece singur, c\u0103 de va c\u0103dea \u00een lene, nu este cine s\u0103-l ridice pe el?\". Iar \"unde sunt doi sau trei aduna\u0163i \u00een numele Meu, acolo sunt \u015fi Eu \u00een mijlocul lor\", zice Domnul\".\r\nAcestea gr\u0103ind egumenul c\u0103tre d\u00e2nsul, n-a putut s\u0103-l \u00eentoarc\u0103 pe el de la ni\u015fte g\u00e2nduri ca acelea, stric\u0103toare de suflet. Ci, v\u0103z\u00e2ndu-i dorirea lui cea neschimbat\u0103 cu care se ruga s\u0103 petreac\u0103 \u00een pe\u015fter\u0103, l-a~slobozit pe el egumenul. Iar, dup\u0103 ce, cu rug\u0103ciunea egumenului a intrat \u00een pe\u015fter\u0103, apoi, la vremea de pr\u00e2nz \u00eei ducea lui m\u00e2ncare un frate, iar el, av\u00e2nd o co\u015fni\u0163\u0103 legat\u0103 cu fr\u00e2nghie, o slobozea \u015fi lua m\u00e2ncarea. Iar diavolul, cel ce de-a pururea se lupt\u0103 cu cei ce voiesc a vie\u0163ui cu pl\u0103cere dumnezeiasc\u0103, nu \u00eenceta a-l tulbura pe acesta, ziua \u015fi noaptea, cu g\u00e2nduri rele. \r\nApoi, dup\u0103 pu\u0163ine zile, \u00eenchipuindu-se \u00een \u00eengerul luminii, diavolul i s-a ar\u0103tat lui, zic\u00e2ndu-i: \"S\u0103 \u015ftii c\u0103 pentru cur\u0103\u0163ia ta \u015fi pentru via\u0163a ta cea cu bune obiceiuri, m-a trimis Domnul s\u0103 slujesc sfin\u0163iei tale\". Iar c\u0103lug\u0103rul i-a r\u0103spuns: \"Dar ce bine am f\u0103cut~eu, ca s\u0103-mi slujeasc\u0103 mie \u00eengerii?\". Iar el a zis: \"Toate c\u00e2te le-ai f\u0103cut mari \u015fi \u00eenalte sunt. C\u0103 toate cele frumoase le-ai l\u0103sat, \u015fi te-ai f\u0103cut c\u0103lug\u0103r. Apoi, cu postul, cu rug\u0103ciunea \u015fi cu privegherea te ostene\u015fti. \u00cenc\u0103, iar\u0103\u015fi, l\u0103s\u00e2nd \u015fi m\u00e2n\u0103stirea, te-ai s\u0103l\u0103\u015fuit aici. Apoi, cum s\u0103 nu-\u0163i slujeasc\u0103 sfin\u0163iei tale \u00eengerii?\".\r\nCu aceste b\u00e2rfeli l-a \u00eeng\u00e2mfat pe el \u015farpele cel pierz\u0103tor de suflete \u015fi l-a adus la m\u00e2ndrie, \u015fi totdeauna i se ar\u0103ta lui. Iar, \u00eentr-o zi, un om fusese c\u0103lcat de t\u00e2lhari, \u015fi omul a mers la acest c\u0103lug\u0103r. \u015ei necuratul drac, care \u00een chip de \u00eengeri i se ar\u0103ta lui, i-a zis: \"Acest om este pr\u0103dat de t\u00e2lhari, iar cele furate sunt \u00een~cutare loc ascunse, deci spune-i lui ca, merg\u00e2nd acolo, s\u0103 \u015fi le ia\". \u015ei, venind, omul s-a \u00eenchinat la pe\u015fter\u0103, iar c\u0103lug\u0103rul, de sus, i-a zis lui: \"Bine ai venit, frate, \u015ftiu c\u0103 ai un necaz, c\u0103 t\u00e2lharii au venit \u015fi \u0163i-au furat cutare \u015fi cutare lucru. Nu te nec\u0103ji peste m\u0103sur\u0103, c\u0103 sunt puse toate \u00een cutare loc, iar tu, merg\u00e2nd acolo, le vei afla toate, \u015fi te roag\u0103 \u015fi pentru mine\". Deci, omul, auzind aceasta, s-a mirat \u015fi, duc\u00e2ndu-se, \u015fi-a aflat cele furate \u015fi l-a prosl\u0103vit pe el \u00een toat\u0103 ziua aceea, zic\u00e2nd: \"C\u0103lug\u0103rul ce a intrat \u00een pe\u015fter\u0103 este prooroc\".\r\n\u015ei se aduna la el mul\u0163ime de oameni \u015fi-l ascultau pe d\u00e2nsul \u015fi se minunau de diavoleasca \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103~a lui. C\u0103 \u00eei spunea fiec\u0103ruia cele ce vor s\u0103 fie \u015fi se \u00eemplineau \u00eentocmai. \u015ei a\u015fa s-a \u00een\u015felat tic\u0103losul acela de c\u0103lug\u0103r, c\u00e2t\u0103va vreme. Iar a doua zi din s\u0103pt\u0103m\u00e2na a doua dup\u0103 \u00cen\u0103l\u0163area Domnului nostru Iisus Hristos, i s-a ar\u0103tat lui spurcatul drac \u015fi i-a zis: \"S\u0103 \u015ftii, p\u0103rinte, c\u0103 pentru via\u0163a ta cea f\u0103r\u0103 de prihan\u0103 \u015fi asemenea \u00eengerilor, vor s\u0103-\u0163i vie \u0163ie \u015fi al\u0163i \u00eengeri, \u015fi a\u015fa, cu trup, cu totul, te vor lua la ceruri \u015fi vei vedea negr\u0103ita frumuse\u0163e a St\u0103p\u00e2nului, \u00eempreun\u0103 cu to\u0163i \u00eengerii\". Acestea zic\u00e2ndu-le, dracul s-a f\u0103cut nev\u0103zut. Iar Iubitorul de oameni \u015fi Milostivul Dumnezeu, Cel Ce nu voie\u015fte s\u0103 piar\u0103 cineva, i-a pus \u00een inima lui s\u0103 vesteasc\u0103 \u015fi pe~egumen. Deci, venind, dup\u0103 obicei fratele care \u00eei aducea lui hran\u0103, ivindu-se el de sus, i-a zis: \"Frate, mergi de spune egumenului s\u0103 vin\u0103 aici\". Iar fratele, duc\u00e2ndu-se, a spus egumenului, \u015fi acesta scul\u00e2ndu-se degrab\u0103 a venit, \u015fi cu o scar\u0103 s-a suit la d\u00e2nsul \u015fi i-a zis lui: \"Pentru ce, fiule, mi-ai poruncit s\u0103 viu aici?\". Iar acela i-a r\u0103spuns lui: \"Ce-\u0163i voi r\u0103spl\u0103ti, p\u0103rinte sfinte, de toate c\u00e2te ai f\u0103cut nevredniciei mele?\". Iar egumenul i-a zis: \"Ce bine \u0163i-am f\u0103cut \u0163ie?\". \"A\u015fa, p\u0103rinte\" - a zis el - \"de multe \u015fi mari bun\u0103t\u0103\u0163i m-am \u00eenvrednicit prin tine. C\u0103, prin tine, m-am \u00eenvrednicit a m\u0103 \u00eembr\u0103ca \u00een chipul \u00eengeresc \u015fi, prin tine, v\u0103d \u00eengerii \u015fi~cu d\u00e2n\u015fii a vorbi m-am \u00eenvrednicit \u015fi, prin tine, darul proorocirii am luat\". Iar egumenul, auzind acestea, s-a mirat \u015fi a zis: \"Tic\u0103losule, dar tu vezi pe \u00eengeri? Sau te-ai \u00eenvrednicit tu de darul proorociei? Vai de tine, lipsitule de minte. Nu \u0163i-am spus eu, \u0163ie, s\u0103 nu mergi \u00een pe\u015fter\u0103, ca s\u0103 nu te \u00een\u015feli de draci?\".\r\n\u015ei acestea gr\u0103indu-le egumenul, i-a zis, fratele: \"S\u0103 nu zici de acestea, cinstite p\u0103rinte, c\u0103 eu, pentru sfintele tale rug\u0103ciuni, v\u0103d \u00eengeri. Iar m\u00e2ine diminea\u0163\u0103 am s\u0103 fiu \u00een\u0103l\u0163at de \u00eengeri la Ceruri, cu trupul meu, \u015fi s\u0103 \u015ftii, sfin\u0163ia ta, c\u0103 dup\u0103 ce m\u0103 voi sui eu, vreau s\u0103 cer \u015fi aceasta de la Domnul Dumnezeul~nostru, ca \u015fi pe tine s\u0103 te ia \u00eengerii, ca \u00eempreun\u0103 cu mine s\u0103 fii \u00eentru slava aceea\".\r\nDeci, acestea auzindu-le, egumenul l-a lovit peste obraz \u015fi i-a zis: \"Te-ai \u00eendr\u0103cit, tic\u0103losule. Dar de vreme ce am venit aici, nu m\u0103 voi duce, ci aici voi \u015fedea, p\u00e2n\u0103 ce voi vedea ce se va \u00eent\u00e2mpla \u0163ie. C\u0103 \u00eengerii, spurca\u0163ii aceia draci de care vorbe\u015fti, eu nu-i voi vedea pe d\u00e2n\u015fii, iar tu de-i vei vedea venind, \u00eendat\u0103 s\u0103-mi spui mie\". Dup\u0103 aceea a poruncit s\u0103 ia scara, \u015fi a r\u0103mas \u00een pe\u015fter\u0103, postind cu cel \u00een\u015felat, \u015fi c\u00e2nta psaltirea ne\u00eencetat. \u015ei, dup\u0103 ce a venit ceasul, \u00eentru care n\u0103d\u0103jduia cel \u00een\u015felat c\u0103 se va \u00een\u0103l\u0163a la Ceruri, a v\u0103zut pe dracii cei ce~veniser\u0103 \u015fi a spus: \"Au venit, p\u0103rinte\". Atunci egumenul, cuprinz\u00e2ndu-l pe el, a strigat, zic\u00e2nd: \"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajut\u0103 robului t\u0103u acesta ce s-a \u00een\u015felat, \u015fi nu-l l\u0103sa pe el s\u0103 fie st\u0103p\u00e2nit de dracii cei necura\u0163i\".\r\nAcestea zic\u00e2ndu-le el, dracii tr\u0103geau de cel \u00een\u015felat, vr\u00e2nd s\u0103-l r\u0103peasc\u0103 de la stare\u0163, iar acesta \u00eei certa pe d\u00e2n\u015fii. \u015ei, lu\u00e2nd dracii mantia celui \u00een\u015felat, au pierit nev\u0103zu\u0163i. Dar se vedea mantia \u00een\u0103l\u0163\u00e2ndu-se c\u0103tre \u00een\u0103l\u0163imea v\u0103zduhului, p\u00e2n\u0103 ce nu s-a mai v\u0103zut, iar dup\u0103 vreme destul\u0103, iat\u0103 a c\u0103zut jos mantia, zbur\u00e2nd spre p\u0103m\u00e2nt. Atunci, stare\u0163ul a zis celui~\u00een\u015felat: \"Oare, vezi, lipsitule de minte, ce au f\u0103cut dracii, mantiei tale? A\u015fa era s\u0103-\u0163i fac\u0103 \u015fi \u0163ie. C\u0103, precum lui Simon vr\u0103jitorul, a\u015fa te-ar fi \u00een\u0103l\u0163at \u00een v\u0103zduh \u015fi, slobozindu-te jos, te-ar fi sf\u0103r\u00e2mat, \u015fi a\u015fa \u0163i-ai fi dat tic\u0103losul t\u0103u suflet\".\r\nAtunci, a strigat egumenul pe fra\u0163i \u015fi le-a poruncit s\u0103 aduc\u0103 scara, \u015fi a pogor\u00e2t pe cel \u00een\u015felat. \u015ei i-a poruncit lui s\u0103 slujeasc\u0103 la buc\u0103t\u0103rie, la pit\u0103rie \u015fi la celelalte slujbe ale fra\u0163ilor, ca, adic\u0103, s\u0103-\u015fi smereasc\u0103 g\u00e2ndurile lui. \u015ei, a\u015fa, a izb\u0103vit pe fratele acela. Deci, s\u0103 lu\u0103m aminte la noi \u00een\u015fine \u015fi cu toat\u0103 grija s\u0103 ne p\u0103zim inima \u015fi s\u0103 nu primim g\u00e2ndurile pe care dracii le~v\u00e2r\u0103 \u00eentru noi. Ci, mai mult, s\u0103 ne g\u00e2ndim la moarte \u015fi la ve\u015fnicele munci, iar g\u00e2ndurile s\u0103 le omor\u00e2m cu postul, cu privegherea \u015fi cu rug\u0103ciunea, rug\u00e2ndu-ne lui Dumnezeu, cu smerit\u0103 inim\u0103, s\u0103 ne p\u0103zeasc\u0103 pe noi de toate cursele vr\u0103jma\u015filor celor ce ne v\u00e2neaz\u0103 pe noi. Dumnezeului nostru slav\u0103!"},{"title":" Cuv\u00e2nt din Pateric","content":"Cuvintele cele bune, din comoara cea bun\u0103 a inimii sale, le scoate omul. Iar, dac\u0103 cineva nu-\u015fi va cur\u0103\u021bi inima sa de cuvinte rele, apoi, nu va putea s\u0103 gr\u0103iasc\u0103 lucruri bune. C\u0103ci, chiar de ar socoti omul s\u0103 gr\u0103iasc\u0103 ascult\u0103torilor, neprimite \u00eei sunt cuvintele lui \u015fi lep\u0103date, fiindc\u0103 n-au darul Sf\u00e2ntului Duh. Deci, cel ce voie\u015fte s\u0103 fie folositor cuiva prin cuvintele sale, s\u0103 cear\u0103 de la Dumnezeu, har spre deschiderea gurii sale. Precum Sf\u00e2ntul Isaia zice: \u201dDomnul mi-a dat mie limb\u0103 de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103, ca s\u0103 \u015ftiu c\u00e2nd se~cade a gr\u0103i cuv\u00e2ntul.\u201d\r\n\r\nC\u0103 zice: \u201cAsculta\u021bi-m\u0103 pe mine, ca s\u0103 vieze \u00eentru bun\u0103t\u0103\u021bi sufletele voastre.\u201d Iar, la Pilde, zice: \u201cfaguri de miere sunt cuvintele cele bune \u015fi dulcea\u021ba lor, vindecare de suflet.\u201d Pentru c\u0103 graiurile, cele spre m\u00e2ntuire, fac vindecare sufletului. \u015ei, cel \u00een\u021belept \u00een fapte, afl\u0103 Dar. S\u0103 iube\u015fti gura care gr\u0103ie\u015fte cuvintele bune, c\u0103 buzele cele dulci acop\u0103r inima tihnit\u0103.\" \u015ei iar\u0103\u015fi: \u201c Din buzele drep\u021bilor, picur\u0103 \u00een\u021belepciune, iar gura celor smeri\u021bi, izvor\u0103\u015fte daruri.\u201d \u015ei iar\u0103\u015fi: \u201c Din roadele gurii omului, se va hr\u0103ni sufletul de bun\u0103t\u0103\u021bi \u015fi dup\u0103 osteneala gurii lui, i se va r\u0103spl\u0103ti~lui.\u201d Pentru c\u0103 buzele cele adev\u0103rate, \u00eendrepteaz\u0103 m\u0103rturia lui \u015fi cei ce voiesc a fi smeri\u021bi, se vor veseli.\u201d Iar David zice: \u201cR\u0103spuns-a inima mea cuv\u00e2nt bun\u201d (Psalm 44,1)\r\n\r\n\u015ei: \u201cDomnul va da cuv\u00e2nt cu putere mult\u0103 celor ce binevestesc.\u201d (Din Liturghier). \u015ei: \u201cDoamne, buzele mele vei deschide \u015fi gura mea va vesti lauda Ta.\"(Psalm 50,16). \u00cenc\u0103, m\u0103rturise\u015fte cu t\u0103rie \u015fi Pavel, zic\u00e2nd: \"Cuv\u00e2ntul vostru, \u00een toat\u0103 vremea, s\u0103 fie cu dar, dres cu sare, ca s\u0103 \u015fti\u021bi cum trebuie s\u0103 r\u0103spunde\u021bi fiec\u0103ruia.\u201d (Colos, 4, 6) \u015ei , c\u0103tre romani: \u201cC\u0103 doresc s\u0103 v\u0103 v\u0103d pe voi, ca s\u0103 v\u0103 dau vou\u0103 vreun dar~duhovnicesc, spre \u00eent\u0103rirea voastr\u0103\u201d (Rom. 1,11). \u015ei iar\u0103\u015fi: \u201cRogu-v\u0103 dar, pe fiecare din voi, fra\u021bilor, m\u00e2ng\u00e2indu-v\u0103 pe voi, ca s\u0103 umbla\u021bi cu vrednicie dup\u0103 Dumnezeu.\u201d\r\n\r\n\u015ei cela ce se \u015ftie pe sine, c\u0103 a luat dar de m\u00e2ng\u00e2iere, s\u0103 gr\u0103iasc\u0103, dar, cu smerit\u0103 minte, \u015fi s\u0103 zideasc\u0103 \u015fi pe al\u021bii, ca s\u0103 nu fie \u015fi el os\u00e2ndit, precum acela care a ascuns talantul. Iar cel ce n-a luat un dar ca acela, de la Dumnezeu, s\u0103 tac\u0103 \u015fi s\u0103 nu scoat\u0103 nici un cuv\u00e2nt de\u015fert din inima sa, ca niciodat\u0103 s\u0103 nu aud\u0103: \u201cIar, p\u0103c\u0103tosului, i-a zis Dumnezeu: \"Pentru ce tu poveste\u015fti drept\u0103\u021bile Mele \u015fi pui a\u015fez\u0103m\u00e2ntul~Meu de lege \u00een gura ta ? C\u0103 tu ai ur\u00e2t \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura \u015fi ai lep\u0103dat cuvintele Mele\u201d(Psalm 49,17-18). Pentru omul cel bun, a zis Domnul: \u201cDin comoara cea bun\u0103 a inimii sale, scoate cele bune.\u201d(Matei, 12,35), adic\u0103 Darul Duhului Sf\u00e2nt, \u00eentru Hristos, Domnul nostru, de la Care \u015fi noi, dac\u0103 am luat toate bun\u0103t\u0103\u021bile. A C\u0103ruia este slava acum \u015fi pururea \u015fi \u00een veciii vecilor ! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre cei mor\u0163i","content":"Se cade a se face, pentru cei mor\u0163i, pomeniri: la trei zile, la nou\u0103 zile \u015fi la patruzeci de zile, cu c\u00e2nt\u0103ri, cu rug\u0103ciuni \u015fi cu milostenie la s\u0103raci. Deci, dup\u0103 trei zile, facem pomenire, pentru c\u0103 a treia zi dup\u0103 moarte omului i se schimb\u0103 chipul. La a noua zi, facem pomenire, pentru c\u0103 de atunci \u00eencepe a i se risipi omului toat\u0103 f\u0103ptura, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd numai inima. Iar la patruzeci de zile facem pomenire c\u0103 atunci \u015fi inima \u00eencepe s\u0103 piar\u0103. C\u0103 \u015fi la z\u0103mislirea omului, \u00een acest chip se alc\u0103tuie\u015fte pruncul: a treia~zi se \u00eenchipuie\u015fte inima, a noua zi \u00eencepe alc\u0103tuirea trupului, iar la patruzeci de zile toate m\u0103dularele trupului \u00eencep a se \u00eenchipui.\r\nDeci, \u015ftiind dumnezeie\u015ftii P\u0103rin\u0163i c\u0103 pomenirile pentru cei mor\u0163i, adic\u0103, milosteniile \u015fi slujbele, mare ajutor \u015fi folos dau celor adormi\u0163i, poruncesc tuturor s\u0103 fac\u0103 aceasta la biseric\u0103, lu\u00e2nd r\u00e2nduiala aceasta de la Sfin\u0163ii Apostoli. \u00cens\u0103 aceasta o gr\u0103iesc pentru cei credincio\u015fi. Pentru cei necredincio\u015fi, \u00eens\u0103, chiar de ar da cineva la s\u0103raci averea din toat\u0103 lumea, nu va spori nimic, c\u0103 cel ce, c\u00e2nd era viu, a fost vr\u0103jma\u015f lui Dumnezeu, ar\u0103tat este c\u0103 \u015fi dup\u0103 moarte este l\u0103sat la mila lui Dumnezeu, c\u0103 nu se afl\u0103 nedreptate~la Dumnezeu. C\u0103 drept este Domnul \u015fi iube\u015fte \u015fi va r\u0103splati fiec\u0103ruia dup\u0103 faptele lui. C\u0103ruia este slava, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre folosul pomenirii mor\u0163ilor","content":"Un oarecare om din Cipru a fost robit \u015fi, duc\u00e2ndu-l pe el \u00een Persia, acolo l-au \u00eenchis pe el \u00een temni\u0163\u0103. Iar, sc\u0103p\u00e2nd unii de acolo \u015fi venind \u00een Cipru, p\u0103rin\u0163ii lui i-au \u00eentrebat dac\u0103 nu cumva acolo l-au v\u0103zut pe d\u00e2nsul. \u015ei, r\u0103spunz\u00e2nd, le-au spus lor c\u0103 a murit. \u015ei \u00eenc\u0103 noi - au zis ei - cu m\u00e2inile noastre l-am \u00eengropat pe el. Dar nu fusese acela de care l-au \u00eentrebat ei, ci altul care sem\u0103na cu el; \u00eenc\u0103 le spusese lor ziua \u015fi luna \u00een care murise el.\r\nDeci, p\u0103rin\u0163ii \u00eei f\u0103ceau lui, ca pentru un mort, pomeniri, trei~Liturghii pe an. Iar, dup\u0103 ce au trecut patru ani, omul acela robit, fugind de la per\u015fi, a venit \u00een Cipru. \u015ei i-au zis lui, p\u0103rin\u0163ii s\u0103i: \"Noi auzisem c\u0103 ai murit \u015fi \u00ee\u0163i f\u0103ceam pomenire de trei ori pe an\". \u015ei, auzindu-i pe ei spun\u00e2nd aceasta, i-a \u00eentrebat pe ei, \u00een care lun\u0103 \u015fi \u00een care zi f\u0103ceau aceasta. Iar ei i-au spus: \"La Sf\u00e2nta Na\u015ftere a lui Hristos, la Sfintele Pa\u015fti \u015fi \u00een Sfanta zi a Cincizecimii\". Deci, el le-a zis lor: \"\u00centru aceste trei zile ale anului, venea la mine cineva \u00een haine albe ca soarele \u015fi m\u0103 slobozea pe mine din lan\u0163 \u015fi din temni\u0163\u0103 \u015fi umblam toat\u0103 ziua \u015fi nimeni nu m\u0103 cuno\u015ftea pe mine. Iar a doua zi, iar\u0103\u015fi m\u0103 aflam purt\u00e2nd lan\u0163uri\"."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre fapta bun\u0103 pe care, c\u00e2\u015ftig\u00e2nd-o, omul se m\u00e2ntuie\u015fte","content":"Sunt patru fapte bune de care se \u0163ine seama la m\u00e2ntuirea omului: postul, a se ruga adeseori Domnului, lucrarea m\u00e2inilor \u015fi cur\u0103\u0163ia trupeasc\u0103; la acestea patru se \u00eempotrive\u015fte diavolul. Prin cea dint\u00e2i, adic\u0103 prin m\u00e2ncare, a ispitit pe Adam \u00een Rai. Prin a doua, nerug\u00e2ndu-se Domnului, i-a dat lui Adam ru\u015fine \u015fi teama de Dumnezeu \u015fi l-a f\u0103cut a se ascunde \u015fi a nu veni \u00eenaintea Lui, ca nu cumva, \u00eenchin\u00e2ndu-se \u00eenaintea lui Dumnezeu, Adam s\u0103 primeasc\u0103~iert\u0103ciune de p\u0103catul s\u0103u. Iar dup\u0103 ce a fost izgonit Adam, gol, din rai, \u00eenc\u0103 \u015fi prin goliciunea aceea voia diavolul s\u0103-l surpe pe om \u00een alt p\u0103cat, adic\u0103 \u00een dezn\u0103dejde voia s\u0103-l duc\u0103 pe el. Dar iubitorul de oameni Dumnezeu, \u015ftiind mai dinainte facerea de r\u0103u a diavolului, a dat lui Adam lucru, a\u015fez\u00e2ndu-l pe om \u00een Rai, ca s\u0103-l p\u0103zeasc\u0103 \u015fi s\u0103-l lucreze, zic\u00e2ndu-i: \"Lucreaz\u0103 p\u0103m\u00e2ntul din care ai fost luat!\". Iar Adam, \u00eengrijindu-se de lucru, a lep\u0103dat me\u015fte\u015fugirea cea rea, a diavolului. Deci, fiind biruit \u00een aceasta, diavolul a sem\u0103nat g\u00e2nd r\u0103u \u015fi \u00een cur\u0103\u0163ia trupeasc\u0103, c\u0103 a f\u0103cut a se \u00eempodobi fetele lui Cain \u015fi a f\u0103cut s\u0103 cad\u0103 \u00een desfr\u00e2nare, cu d\u00e2nsele,~pe fiii lui Set, \u015fi a spurcat cur\u0103\u0163ia trupeasc\u0103. Drept aceea \u015fi Scriptura zice: \"Intrat-au fiii lui Dumnezeu la fiicele oamenilor\". C\u0103 atunci c\u00e2nd omul \u00ee\u015fi p\u0103ze\u015fte trupul curat, fiu al lui Dumnezeu este, nespurc\u00e2nd f\u0103ptura m\u00e2inii lui Dumnezeu. Drept aceea, s\u00e2rgui\u0163i-v\u0103 la lucrul m\u00e2inilor, ca nu \u00een nelucrare s\u0103 ne afle pe noi diavolii \u015fi s\u0103 ne \u00een\u015fele. Iar de va p\u0103zi cineva aceste patru fapte bune: postul, rug\u0103ciunea, lucrul m\u00e2inilor, cur\u0103\u0163ia trupeasc\u0103, ar\u0103tat este c\u0103 fiu al Luminii \u015fi mo\u015ftean al \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei Cerurilor este, \u00eentru Hristos Iisus Domnul nostru, C\u0103ruia se cuvine slava."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, istorisire a Cuviosului P\u0103rintelui nostru Daniil, despre Andronic \u015fi despre so\u0163ia sa Atanasia (sec.V)","content":"Acest cuvios Andronic a fost din Antiohia cea mare, cu me\u015fte\u015fugul lucr\u0103tor de argint, foarte cucernic, plin de fapte bune \u015fi bogat. \u015ei \u015fi-a luat femeie, pe Atanasia, care \u015fi ea era curat\u0103 \u015fi iubitoare de Dumnezeu, vie\u0163uind ei cu cinste, dup\u0103 pl\u0103cerea Domnului, \u00eenfrumuse\u0163\u00e2ndu-se cu toate bun\u0103t\u0103\u0163ile. Iar bog\u0103\u0163ia lor, \u00een care erau \u00eendestula\u0163i, o \u00eemp\u0103r\u0163eau \u00een trei p\u0103r\u0163i: o parte cheltuind-o la s\u0103raci, alta la \u00eempodobirea bisericilor, iar~a treia la trebuin\u0163a casei lor. \u015ei au n\u0103scut un fiu \u015fi o fiic\u0103, iar dup\u0103 na\u015fterea celor doi copii, n-au mai voit a se cunoa\u015fte trupe\u015fte, ci se nevoiau am\u00e2ndoi pururea in cur\u0103\u0163ie, la rug\u0103ciune, la a face bine s\u0103racilor \u015fi la a c\u0103uta pe bolnavi.\r\n\u015ei, vie\u0163uind doisprezece ani \u00eempreun\u0103, fiii lor erau la o v\u00e2rst\u0103 ca aceea, c\u0103 aduceau mult\u0103 bucurie p\u0103rin\u0163ilor.\r\nDar \u00eentr-o zi, copiii \u00eemboln\u0103vindu-se, au \u015fi murit. Iar fericitul Andronic nu se ar\u0103ta prea m\u00e2hnit de acea \u00eent\u00e2mplare, ba \u00eenc\u0103 a \u015fi strigat acel fericit cuvant al lui Iov, zic\u00e2nd: \"Gol am ie\u015fit din p\u00e2ntecele maicii mele, \u015fi gol m\u0103 voi \u00eentoarce \u00een p\u0103m\u00e2nt. Domnul a dat, Domnul~a luat, fie numele Domnului binecuv\u00e2ntat! (Iov 1, 21). \u015ei altele ca acestea zicea fericitul. Iar femeia lui, Atanasia, avea jale nem\u00e2ng\u00e2iat\u0103. Zdrobindu-se cu at\u00e2ta pl\u00e2ns, de mare m\u00e2hnire, at\u00e2t a sl\u0103bit, de era s\u0103 moar\u0103; c\u0103 zicea: \"S\u0103 mor \u015fi eu cu copiii mei\". Deci, la \u00eengroparea fiilor lor, s-au adunat to\u0163i cet\u0103\u0163enii \u015fi \u00eensu\u015fi Patriarhul cu tot clerul s\u0103u, \u015fi-i \u00eengropar\u0103 la Biserica Sf\u00e2ntului Iulian. Dar dup\u0103 \u00eengropare, Atanasia nu voia s\u0103 mearg\u0103 la casa ei, ci \u015fedea l\u00e2ng\u0103 morm\u00e2ntul fiilor s\u0103i, pl\u00e2ng\u00e2nd. Dar, la miezul nop\u0163ii, i s-a ar\u0103tat ei Sf\u00e2ntul Mucenic Iulian, \u00een chip de c\u0103lug\u0103r, zic\u00e2ndu-i: \"Pentru ce nu la\u015fi pe cei ce sunt aici s\u0103 se~odihneasc\u0103, o, femeie?\". Iar ea a zis: \"Nu te m\u00e2nia pe mine, doamne, de vreme ce m\u00e2hnit\u0103 sunt, c\u0103 doi fii am avut \u015fi pe ace\u015ftia i-am \u00eengropat \u00eempreun\u0103 ast\u0103zi\". Iar el i-a zis ei: \"Dar pentru ce pl\u00e2ngi pentru d\u00e2n\u015fii? C\u0103 \u00ee\u0163i spun \u0163ie \u00een ce chip caut\u0103 firea omeneasc\u0103 m\u00e2ncare, \u015fi nu se poate a nu-i da ei, a\u015fa \u015fi copiii t\u0103i se hr\u0103nesc cu cere\u015ftile bun\u0103t\u0103\u0163i de la Hristos, pe Care roag\u0103-L tu, zic\u00e2nd: \"Dreptule Judec\u0103tor, ne-ai lipsit pe noi de la cele p\u0103m\u00e2nte\u015fti, drept aceea nu ne lipsi pe noi de cele cere\u015fti\". Iar ea, auzind acestea, s-a umilit \u015fi \u015fi-a schimbat m\u00e2hnirea, \u00een bucurie, zic\u00e2nd: \"Dac\u0103 fiii mei vie\u0163uiesc \u00een Cer, pentru ce s\u0103 pl\u00e2ng?\". \u015ei \u015fi-a \u00eentors~fa\u0163a, ca mai mult s\u0103 vorbeasc\u0103 cu cel ce i se ar\u0103tase ei, dar nu l-a mai v\u0103zut pe el. L-a c\u0103utat, apoi, prin toat\u0103 biserica, \u015fi n-a aflat pe nimeni. \u015ei a zis, portarului: \"Unde este p\u0103rintele acela, care acum a vorbit cu mine?\". R\u0103spuns-a portarul: \"Oare nu vezi c\u0103 por\u0163ile sunt \u00eencuiate \u015fi n-a intrat aici nimeni, apoi, cum zici c\u0103 a vorbit cineva cu tine?\".\r\nAtunci, Atanasia a cunoscut c\u0103 a avut o vedenie \u015fi s-a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat \u015fi, merg\u00e2nd la casa ei, a spus b\u0103rbatului ceea ce a v\u0103zut \u015fi a auzit, \u015fi s-au m\u00e2ng\u00e2iat de \u00eentristare.\r\n\u015ei, nu dup\u0103 mult\u0103 vreme, a zis Atanasia c\u0103tre Andronic: \"Sloboze\u015fte-m\u0103 la o m\u00e2n\u0103stire, ca~s\u0103-mi pl\u00e2ng p\u0103catele mele\". \u015ei, primind cuv\u00e2ntul cu bucurie, c\u0103 aceea dorea \u015fi el, au \u00eenceput a \u00eemp\u0103r\u0163i cea mai mare parte din avu\u0163ia lor, la s\u0103raci, au eliberat robii cei cump\u0103ra\u0163i, iar cealalt\u0103 avu\u0163ie au dat-o socrului s\u0103u, s\u0103 fac\u0103 bolni\u0163\u0103 pentru s\u0103raci \u015fi cas\u0103 de g\u0103zduire str\u0103inilor, \u015fi, lu\u00e2ndu-\u015fi ei pu\u0163in\u0103 avere, c\u00e2t s\u0103 le fie pe cale, au ie\u015fit noaptea din cetate, numai am\u00e2ndoi singuri. Iar fericita Atanasia, \u00eentorc\u00e2ndu-se, a v\u0103zut de departe casa ei \u015fi, c\u0103ut\u00e2nd spre cer, a zis: \"Dumnezeule, Cel Ce ai zis lui Avraam \u015fi Sarei: Ie\u015fi din p\u0103m\u00e2ntul t\u0103u, din neamul t\u0103u \u015fi vino \u00een p\u0103m\u00e2ntul pe care \u0163i-l voi ar\u0103ta \u0163ie Eu. (Facere 12,1).~Tu, caut\u0103 \u015fi spre noi \u015fi ne du, pe noi, pe calea Ta. Iat\u0103, pentru numele T\u0103u am l\u0103sat casa deschis\u0103, s\u0103 nu ne \u00eenchizi nou\u0103 u\u015file \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei Tale\".\r\n\"\u015ei, pl\u00e2ng\u00e2nd am\u00e2ndoi, au mers \u00een calea lor. \u015ei, ajung\u00e2nd la Ierusalim, s-au \u00eenchinat la Sfintele Locuri \u015fi, vorbind cu mul\u0163i P\u0103rin\u0163i, au luat binecuv\u00e2ntare de la d\u00e2n\u015fii. \u015ei, auzind de P\u0103rintele Daniil, au mers la d\u00e2nsul \u015fi i s-au \u00eenchinat lui, iar el, vorbind cu d\u00e2n\u015fii cuv\u00e2nt de m\u00e2ntuire, mult le-a folosit lor. \u015ei le-a scris lor o carte \u015fi i-a binecuv\u00e2ntat \u015fi i-a \u00eendrumat spre M\u00e2n\u0103stirea Tabenisio\u0163ilor (\u00een Egipt). Deci, merg\u00e2nd acolo, a l\u0103sat fericitul Andronic pe sf\u00e2nta lui~so\u0163ie Atanasia, \u00een m\u00e2n\u0103stirea de femei, iar el, \u00eentorc\u00e2ndu-se la P\u0103rintele Daniil, a primit \u00eengerescul chip \u015fi a petrecut fericitul, l\u00e2ng\u0103 acest P\u0103rinte, doisprezece ani, nevoindu-se.\r\nDup\u0103 aceasta, a rugat pe p\u0103rintele, s\u0103-l \u00eenvoiasc\u0103 pe el, la Ierusalim, s\u0103 se \u00eenchine Sfintelor Locuri. \u015ei, f\u0103c\u00e2nd rug\u0103ciune, P\u0103rintele Daniil l-a slobozit pe el, cu binecuv\u00e2ntare. A mers, apoi, P\u0103rintele Andronic \u00een p\u0103r\u0163ile Egiptului \u015fi a \u015fezut s\u0103 se odihneasc\u0103 pu\u0163in sub un copac \u015fi, iat\u0103, dup\u0103 r\u00e2nduiala lui Dumnezeu, a v\u0103zut pe fericita Atanasia, femeia sa, care mergea \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een chip b\u0103rb\u0103tesc \u015fi s-au \u00eenchinat unul altuia. Deci, a cunoscut Atanasia pe~b\u0103rbatul ei, dar el nu a cunoscut-o pe ea, c\u0103 fa\u0163a ei se ve\u015ftejise de \u00eenfr\u00e2nare \u015fi era neagr\u0103 ca un arap \u015fi afar\u0103 de aceasta, \u00eenc\u0103 \u015fi r\u00e2nduiala ei o schimbase, \u00eembr\u0103c\u0103minte b\u0103rb\u0103teasc\u0103 purt\u00e2nd. Deci, a \u00eentrebat ea pe Andronic, zic\u00e2nd: \"Oare nu esti tu Andronic, ucenicul P\u0103rintelui Daniil?\". Iar el a zis: \"Eu sunt\". \u015ei iar\u0103\u015fi l-a \u00eentrebat: \"Deci, unde mergi, ava Andronic?\". Raspuns-a Andronic: \"Merg la Sfintele Locuri, s\u0103 m\u0103 \u00eenchin. Dar tu unde mergi \u015fi cum \u00ee\u0163i este numele?\". Iar ea a zis: \"M\u0103 duc \u015fi eu la Sfintele Locuri \u015fi numele \u00eemi este Atanasie\" (c\u0103 a\u015fa \u00ee\u015fi schimbase numele s\u0103u; \u00een loc de Atanasia, s-a numit~Atanasie). \u015ei a zis, Andronic: \"Deci, s\u0103 mergem \u00eempreun\u0103\". Iar Atanasie a zis: \"De voie\u015fti s\u0103 mergi \u00eempreun\u0103 cu mine, apoi s\u0103 pui paz\u0103 gurii tale, ca \u00een t\u0103cere s\u0103 c\u0103l\u0103torim\". Iar el a zis: \"Bine, s\u0103 fie a\u015fa cum voie\u015fti!\". Grait-a Atanasie: \"S\u0103 mergem dar, \u015fi rug\u0103ciunile sf\u00e2ntului t\u0103u stare\u0163 s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 cu noi\".\r\n\u015ei ajung\u00e2nd la sf\u00e2nta cetate a Ierusalimului \u015fi \u00eenchin\u00e2ndu-se la Sfintele Locuri, s-au \u00eentors \u00een t\u0103cere la Alexandria. \u015ei a zis Atanasie, c\u0103tre P\u0103rintele Andronic: \"Voie\u015fti, p\u0103rinte, s\u0103 petrecem am\u00e2ndoi \u00eentr-o chilie?\". R\u0103spuns-a Andronic: \"S\u0103 petrecem, \u00eens\u0103 mai \u00eent\u00e2i, voi \u00eentreba de ne va porunci nou\u0103 stare\u0163ul s\u0103~petrecem \u00eempreun\u0103\". \u015ei a zis Atanasie: \"Deci mergi \u015fi \u00eentreab\u0103, iar eu te voi a\u015ftepta pe tine \u00een schitul ce se cheam\u0103 Optsprezecinul. \u015ei, de-\u0163i va porunci p\u0103rintele, s\u0103 vii la mine, \u015fi precum am umblat cu t\u0103cere, a\u015fa, \u00een t\u0103cere, \u015fi \u00een chilie s\u0103 petrecem. Iar de nu vei putea s\u0103 petreci cu t\u0103cere, s\u0103 nu vii la mine. C\u0103 chiar de ar \u015fi porunci p\u0103rintele, nu vreau s\u0103 vie\u0163uiesc acolo unde nu ar fi t\u0103cere\".\r\n\u015ei, merg\u00e2nd Andronic la ava Daniil, i-a spus lui toate despre \u00eempreun\u0103-c\u0103l\u0103torul s\u0103u Atanasie.\r\n\u015ei a zis Daniil, lui Andronic: \"Merg\u00e2nd, s\u0103 iubi\u0163i t\u0103cerea \u015fi s\u0103 petreci cu Atanasie, c\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fit~c\u0103lug\u0103r e\u015fti\". Deci, a luat Andronic pe Atanasie \u015fi l-a dus pe el la chilia sa \u015fi au petrecut \u00een frica lui Dumnezeu, cu t\u0103cere, al\u0163i doisprezece ani, \u015fi n-a \u015ftiut Andronic c\u0103 Atanasie este so\u0163ia lui. C\u0103, se ruga aceea lui Dumnezeu cu deadinsul, s\u0103 nu fie cunoscut\u0103 de b\u0103rbatul s\u0103u. Iar ava Daniil adeseori venea la d\u00e2n\u015fii \u015fi-i \u00eenv\u0103\u0163a pe ei.\r\nDeci, dup\u0103 ce a fost la d\u00e2n\u015fii, mult gr\u0103indu-le de folosul sufletului, pe c\u00e2nd se \u00eentorcea la chilia sa, l-a ajuns pe el fericitul Andronic, zic\u00e2ndu-i: \"P\u0103rinte Daniil, p\u0103rintele Atanasie se duce c\u0103tre Domnul\". \u015ei, \u00eentorc\u00e2ndu-se, stare\u0163ul l-a aflat pe el cuprins de~mare \u00eenfocare. \u015ei a \u00eenceput Atanasie a pl\u00e2nge. \u015ei i-a zis lui, stare\u0163ul: \"Se cade \u0163ie a te bucura, iar nu a pl\u00e2nge, de vreme ce mergi s\u0103 \u00eent\u00e2mpini pe Hristos\". R\u0103spuns-a Atanasie: \"Nu pentru mine, ci pentru p\u0103rintele Andronic pl\u00e2ng. Ci s\u0103 ai bun\u0103voirea, p\u0103rinte, \u015fi, dup\u0103 \u00eengroparea mea, afl\u00e2nd o scrisoare sub c\u0103p\u0103t\u00e2iul meu \u015fi citind-o pe ea, s\u0103 o dai p\u0103rintelui Andronic\". \u015ei, f\u0103c\u00e2nd rug\u0103ciunea, s-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit Atanasie cu dumnezeie\u015ftile Taine \u015fi s-a dus c\u0103tre Domnul. \r\n\u015ei au venit fra\u0163ii, ca s\u0103 \u00eengroape trupul lui, \u015fi aflar\u0103 c\u0103 Atanasie era femeie cu firea. Iar ava Daniil a aflat, sub c\u0103p\u0103t\u00e2iul ei scrisoarea \u015fi,~citind-o pe ea, a dat-o lui Andronic. Atunci, a cunoscut Andronic, c\u0103 Atanasie era femeia lui, \u015fi to\u0163i au prosl\u0103vit pe Dumnezeu.\r\n\u015ei s-a auzit aceasta, \u00een toate lavrele Alexandriei \u015fi la schitenii cei ce purtau haine albe (c\u0103 asa era obiceiul schitenilor acelora, c\u0103 umblau \u00een haine albe) \u015fi \u00eengropar\u0103 cu cinste sf\u00e2ntul trup al fericitei Atanasia, sl\u0103vind pe Dumnezeu, Cel Ce i-a dat ei o asemenea r\u0103bdare. Iar, dup\u0103 \u00eengroparea ei, a petrecut stare\u0163ul Daniil, cu Andronic, p\u00e2n\u0103 la a \u015faptea zi, iar \u00een ziua a \u015faptea, f\u0103c\u00e2nd pomenirea celei ce se mutase, a voit s\u0103 ia pe p\u0103rintele Andronic \u00een chilia sa. Iar Andronic \u00eel ruga pe el, zic\u00e2nd:~\"Las\u0103-m\u0103 aici p\u0103rinte, ca \u015fi eu s\u0103 m\u0103 \u00eengrop cu doamna mea, Atanasia\". \u015ei stare\u0163ul l\u0103s\u00e2ndu-l pe el, s-a dus. \u015ei, \u00eenc\u0103 \u00eenainte de a sosi el la chilie, l-a ajuns alt c\u0103lug\u0103r, zic\u00e2ndu-i: \"P\u0103rintele Andronic se duce c\u0103tre Domnul\". \u015ei a trimis, stare\u0163ul, \u00een urma p\u0103rintilor celor ce se duseser\u0103, zic\u00e2nd: \"\u00centoarce\u0163i-v\u0103 cu mine la p\u0103rintele Andronic\". Iar ei, \u00eentorc\u00e2ndu-se, l-au aflat pe el abia viu \u015fi au fost blagoslovi\u0163i de el. \u015ei sf\u00e2r\u015findu-se cu pace p\u0103rintele Andronic, s-a f\u0103cut dezbinare mare \u00eentre schiteni \u015fi cei din Schitul Optsprezecinul, c\u0103 petrecerea cuviosului Andronic \u015fi a fericitei Atanasia era \u00eentre dou\u0103 schituri. C\u0103 ziceau, cei cu haine albe:~\"Este fratele nostru \u015fi-l vom lua pe el \u00een schitul nostru, ca s\u0103 ne ajute nou\u0103 rug\u0103ciunile lui\". Asemenea \u015fi p\u0103rin\u0163ii din Schitul Optsprezecinul ziceau: \"Al nostru este fratele \u015fi cu sora lui, fericita Atanasia; la noi s\u0103 se a\u015feze\". \u015ei, abia potolindu-se, au \u00eengropat pe cuviosul Andronic \u00eempreun\u0103 cu fericita Atanasia, l\u0103ud\u00e2nd pe Dumnezeu, Cel minunat \u00eentru Sfin\u0163ii S\u0103i, C\u0103ruia se cuvine slava \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" Despre invidie (\u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a Sf\u00e2ntului Vasile)","content":"Sa fugim, fratilor, de invidie, de cursa cea draceasca, ca nu cumva legandu-ne de rautatea pacatului, sa cadem in osanda cea amar\u0103. Pentru c\u0103 Domnul se impotriveste celor mandri, iar celor smeriti le d\u0103 dar. Deci, unde este invidie si cearta, acolo nu este cercetarea darului lui Dumnezeu, ci numai lucruri de def\u0103imare si diavolesti g\u00e2nduri.\r\n\r\nApoi, ce este mai tic\u0103los dec\u00e2t invidia? Invidiaz\u0103 lenesul agonisirile celui bogat, dar el nu se~osteneste, c\u0103 din osteneala vine agoniseala.\r\n\r\nInvidiaza pacatosul curatia celui drept, dar nu voieste sa se trag\u0103, pe sine insusi, de la p\u0103cat. \r\n\r\nInvidiaza desfranatul intreaga intelepciune a celui curat, dar nu voieste sa se asemene cu viata lui.\r\n\r\nInvidiaza, pe cei dimpreuna cu el, lucratorul cel viclean, care a c\u0103p\u0103tat aceea\u015fi plat\u0103, ca si cei care au lucrat un singur ceas, \u015fi nu-si aduce aminte de Hristos, Care a zis: \"Prietene, nu-ti fac tie strambatate, nu cu un dinar te-ai tocmit cu mine? Ia-\u0163i al tau si du-te,~c\u0103 vreau, si celui de pe urm\u0103 s\u0103-i dau, ca \u015fi \u0163ie. Oare, nu sunt Eu slobod, ca s\u0103 fac ce vreau cu ale Mele? Chiar dac\u0103 ochiul t\u0103u este viclean, Eu \u00eens\u0103 sunt bun\". \r\n\r\nDrept aceea, nu p\u0103\u015fi\u0163i cu mandrie, \u015fi l\u0103sa\u0163i invidia. Pentru c\u0103 invidia este intristarea inimii si stricaciunea sufletului, uscaciunea trupului, stricarea dragostei, vrajba fa\u0163\u0103 de toti, risipirea neamului, \u00eempiedicarea faptei bune, arvuna os\u00e2ndei, pierderea vie\u0163ii ce va s\u0103 fie, si mostenirea gheenei.\r\n\r\nDeci, acestea auzindu-le, fratilor, sa nu tinem invidie, ci sa petrecem in dragoste."},{"title":" Despre iubirea de argin\u0163i (cuv\u00e2nt din via\u0163a Sf\u00e2ntului Nifon)","content":"Umbl\u00e2nd, Sf\u00e2ntul Nifon a v\u0103zut pe un om, pe care-l rugau multi neputinciosi, cerand de la el milostenie. Iar el nici nu se uita la d\u00e2n\u015fii. Deci, Sf\u00e2ntul Nifon, apropiindu-se de ingerul p\u0103zitor al aceluia, i-a zis: \"Spune-mi mie, \u00cengerule, oare, mult\u0103 avere are omul acesta?\". Zis-a \u00cengerul: \"Bog\u0103\u0163ie mult\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 de num\u0103r are, dar este iubitor de arginti, si, pentru un ban, se imbolnaveste de moarte, si bate pe cei ai casei lui, omorandu-i prin foame si prin goliciune si silindu-i pe ei la~munc\u0103\". \r\n\r\nZis-a Nifon: \"Cu ce gand isi amageste cugetul s\u0103u, ca s\u0103 nu dea nimic la fra\u0163ii cei s\u0103raci?\". A gr\u0103it, lui, \u00cengerul: \"Ascult\u0103-m\u0103 ce-\u0163i spun, c\u0103 vine dracul cel intunecat si-i pune lui in gand, ca va imbatrani si, dupa aceea, va cadea in boal\u0103 \u015fi sa nu dea averea sa la nimeni, ca nu cumva s\u0103 nu-i ajung\u0103 lui, \u015fi s\u0103 se c\u0103iasc\u0103, zicandu-\u015fi c\u0103 in zadar a \u00eemp\u0103r\u0163it averea sa la s\u0103raci, \u015fi nu a sporit cu nimic. Si asa il am\u0103ge\u015fte pe el necuratul drac, acestea pun\u00e2ndu-i-le in inim\u0103, adeseori. Iar el se supune gandului aceluia, \u015fi se \u00eentunec\u0103, nemiluind pe s\u0103raci\". Apoi, \u00cengerul i-a mai zis lui~Nifon: \"Las\u0103-l, s\u0103-i fie lui precum crede. Pentru c\u0103 Dumnezeu nu este ispititor la r\u0103u. Si pe nimeni nu ispiteste, ci fiecare se ispiteste de ale sale patimi, de vreme ce ascult\u0103 de diavol si se supune lui\".\r\nSi aceasta zicand, s-a dus \u00cengerul de la el.\r\n\r\nIar omul acela, dupa pu\u0163in\u0103 vreme, a c\u0103zut \u00een boal\u0103. Si era boala lui foarte cumplit\u0103. Deci, dupa ce a c\u0103zut omul in acea amar\u0103 boala, atunci si-a dat toata averea sa la doctori si niciun folos n-a aflat de la ei, ci \u00een \u015fi mai cumplite dureri a c\u0103zut. Si asa, multe zile chinuindu-se, a murit si cu sufletul si cu trupul. Si s-a \u00eemplinit, cu el,~cuvantul spus de Proorocul David: \"Iata omul care nu si-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui, ci a nadajduit in multimea bogatiilor sale\" (Psalmi 51,5-6). S\u0103 nu v\u0103 \u00een\u015fele dracul, fra\u0163ilor, ca sa nu luati judecat\u0103 fara de mil\u0103, pentru zg\u00e2rcenie, dac\u0103 ave\u0163i avere, \u015fi s\u0103 v\u0103 pierdeti sufletul si trupul si sa nu luati Imparatia Cerurilor."},{"title":" Despre moarte (Cuv\u00e2nt din cronograful Sf\u00e2ntului Dimitrie, Mitropolitul Rostovului)","content":"In istoria Facerii, incepand de la Adam, la sfarsitul vietuirii fiecarui stramos, care a trait mult ani, citim acest cuvant: \"Si a murit\". De pild\u0103: \"Zilele vietii lui Adam au fost noua sute treizeci de ani si, apoi, a murit\", \"Zilele lui Set au fost noua sute doisprezece ani, si, apoi, a murit\", \"Zilele lui Enoh au fost noua sute cinci ani si, apoi, a murit\", \"Zilele lui Cainan au fost noua sute zece ani si, apoi a murit\" (Facerea 5,5,8,11,14).\r\n\r\n~Si despre ceilalti stramosi, de asemenea, se citeste ca si-au sfarsit viata lor, cea de multi ani, cu moarte, din care vadit se arata puterea lucratoare a cuvintelor lui Dumnezeu, pe care le-a zis catre Adam: \"Ori in ce zi veti manca din pomul cel oprit, veti muri. Iar, pentru noi, acest cuvant: \"Si a murit\", ce se repeta adeseori in Sfanta Scriptura, este ca un ciocan ce loveste in piatra. Pentru c\u0103 gandul mortii bate in mintea noastra si zdrobeste impietrirea inimii. C\u0103, daca oamenii din lumea cea dintai, care au trait atat de mult, n-au scapat de moarte, cu atat mai mult vom muri noi, cei ce traim putina vreme. Aceia, traind~atatea sute de ani, isi asteptau moartea lor, iar noi, avand sfarsitul langa usa, oare nu indelunga vreme se cuvine s-o asteptam pe ea? Oare, in zadar se citeste in toate zilele, in rugaciunea celor ce merg spre somn: \"Iata groapa imi este inainte, iata moartea imi sta de fa\u0163\u0103?\". C\u0103 ce este moartea? Ce este obiceiul mortii si care sunt faptele ei si ce nevoie ne sileste sa avem gandul mortii; s\u0103 ne gandim la aceasta, noi muritorii?\r\n\r\nMoartea este despartirea sufletului de trup, dezlegarea de legatura fireasca a acestora, risipirea stihiilor, prin care firea omeneasca sta impreuna. Oprirea organelor~omenesti, nesimtirea simturilor, incetarea vietii, dezlegarea alcatuirii omenesti. C\u0103 omul, din trup si din suflet este alcatuit, iar, murind el, nu mai este om, chiar daca trupul vazut st\u0103 de fa\u0163\u0103, chiar daca si sufletul ramane nemuritor.\r\n\r\nC\u0103, de vreme ce sunt despartite intre ele, nici sufletul nu este om, ci numai suflet, nici trupul nu este om, ci st\u00e2rv. Si, pentru aceea, firea celor vii se teme de moarte, de vreme ce moartea ia, de la firea celor vii, puterea aceasta, ca, adica, sa nu fie ea cum era, sa nu fie omul om, ci intru nimic sa se intoarca cu totul, p\u00e2n\u0103 in ziua judecatii, si la tr\u00e2mbi\u0163a Arhanghelului, care va sa~destepte pe cei morti.\r\n\r\nObiceiul cel firesc al mortii este ca, fara de stire, sa vie la om, chiar daca de toti este \u015ftiut\u0103. Pentru c\u0103, ce este mai stiut in viata noastra, decat moartea, de vreme ce, dupa cuvantul apostolic: \"Este randuit oamenilor o dat\u0103 s\u0103 moar\u0103, iar, dupa aceea, sa fie judecata\" (Evr.9,27). Si ce este mai nestiut decat venirea sau ceasul mortii? Precum si Domnul \u00censu\u015fi, in Evanghelii, graieste: \"Nu \u015fti\u0163i ziua, nici ceasul, cand vine Fiul Omului\" (Matei 25,13). \u015etiut\u0103 este de toti moartea, de vreme ce ea, nemutat si neschimbat, la fiecare va s\u0103 vie. Si nimeni nu poate sa scape de ea.~Neinstiin\u0163at\u0103 este venirea ei, deoarece nu d\u0103 veste despre sine, nici nu cauta la vreme, nici nu numara zilele si anii, nu asteapt\u0103 batranetea, nu cruta tineretea, nici nu intreaba daca este cineva gata. \r\n\r\nNici un ceas nu slabeste pe omul cel nepregatit, atunci cand vine la el. \u015etiut\u0103 este moartea, c\u0103 dupa cum oameni suntem, tot atat si muritori suntem. Stiuta este moartea, de vreme ce tuturor celor ce se nasc in lumea aceasta, calea vietii lor nu duce in alta parte, ci numai la moarte. Insa, nearatata este vremea mortii, pentru c\u0103 nu stie nimeni in ce loc il asteapta pe el moartea, sau cand il va ajunge pe el ceasul~mortii. \r\n\r\nStiut este, c\u0103 sufletul, de trup se va desparti negresit, dar nu se stie, cum se va desparti, dupa firea legii mortii, sau dupa vreo silitoare primejdie. Toti stiu c\u0103 vor muri, dar chipul mortii lor, cum, si in ce intamplare vor muri, nimeni nu poate sa stie. Moartea, \u015ftiut\u0103 este, fiindca, dupa dreapta judecata a lui Dumnezeu, ca o pedeapsa cade pe tot neamul omenesc, pentru pacatul stramosesc. Dar nearatat este ceasul mortii, fiindca, vremii vietii omenesti, Dumnezeu nu i-a pus hotar v\u0103dit, ci intru judecatile Sale cele nestiute a ascuns-o pe ea. Stim ca vom muri, dar nu stim cand vom~muri, ori astazi, ori maine, ori diminea\u0163a, ori t\u00e2rziu, ori ziua, ori noaptea. Multi, culc\u00e2ndu-se s\u0103 doarma, spre noapte, nu s-au mai desteptat din somn, ci au fost gasiti morti, si li s-a facut lor somnul, moarte, iar patul, mormant. Multi, din somnul noptii desteptandu-se si vazand ziua, noaptea n-au mai ajuns-o. Benchetuia Baltazar, imparatul chaldeienilor, de cu seara, si, acum, tare se veselea, si, iata a vazut m\u00e2na unei fe\u0163e nev\u0103zute, scriind pe perete, in preajma luminii, nestiute cuvinte, judecata de moarte asupra lui, si a fost ucis chiar in noaptea aceea. Oare, stia el ceasul cel atat de grabnic al mortii sale? Oare, se~gandea ca va muri in acea noapte?\r\n\r\nA adormit pe patul s\u0103u, seara tarziu, Olofern, conducatorul oastei asirienilor, plin de vin, si, indata, somnul, in moarte l-a schimbat, t\u0103indu-i-se capul, de o m\u00e2n\u0103 femeiasc\u0103. Si cel ce seara se l\u0103uda, c\u0103 a doua zi va lua cetatea Betulia ca pe o pasare, acela, el insusi, a cazut in la\u0163ul mortii. Se ingrijea bogatul c\u0103ruia \u00eei rodise \u0163arina, unde s\u0103-\u015fi adune roadele, hambarele cele mici sa le risipeasca si mai mari sa le zideasca. Se g\u00e2ndea la ani multi, sa manance, sa bea, sa se veseleasca. Iar Dumnezeu i-a zis lui: \"Nebune, in aceasta noapte voi cere de la tine sufletul tau\"~(Luca 12,20). Si, a\u015fa, cel ce a\u015ftepta s\u0103 traiasca multi ani a murit f\u0103r\u0103 de veste. \r\n\r\nO, c\u00e2t de ne\u015ftiute sunt venirea si ceasul mortii. Bine ne sfatuieste Domnul, zicandu-ne: \"Luati aminte, privegheati si va rugati, ca nu stiti cand va fi acea vreme\" (Marcu 13,33).\r\nIar lucr\u0103rile mortii sunt acestea: ia, de la om, tot ce are el in lumea aceasta: bogatia, cinstea, slava, frumusetea, desfatarea tutoror bunatatilor, deoarece cand moare, omul le lasa pe toate, \"nu va pogor\u00e2 cu el slava lui\" (Psalmi 48,18). \r\n\r\nDesparte pe unul de altul, pe~parintii de fii, pe stapani de slugi, si toata iubirea omeneasca, si toata nadejdea celor vremelnice o curm\u0103 si o pierde. Deschide, omului, usa vesniciei si o incepe pe ea, oricum ar fi, bun\u0103 sau rea. Drep\u0163ilor, le deschide u\u015fa vesniciei celei fericite, care este Imparatia Cereasca, iar pacatosilor, celor ce mor f\u0103r\u0103 poc\u0103in\u0163\u0103, le deschide usa vesniciei celei dureroase, care este in iad. Pentru c\u0103, in ce fel ii este aici aceasta viata, in acest fel ii va fi lui acolo si rasplatirea.\r\n\r\nDeci, ni se cade nou\u0103, muritorilor, s\u0103 avem de-a pururea in minte gandul mortii si sa invatam aceasta, ca temandu-ne de nestiutul ceas~al mortii, sa ne infranam de la lucrurile care m\u00e2nie pe Dumnezeu, \u015fi sa fim totdeauna gata de iesire. Sf\u00e2ntul Ioan Sc\u0103rarul spune c\u0103 atat de folositor este g\u00e2ndul mortii, la cei ce vor sa se mantuiasca, pe cat de trebuincioasa este painea pentru om. C\u0103, precum fara paine nu se poate trai, asa f\u0103r\u0103 de gandul mortii, nu este cu lesnire cuiva sa-si indrepte viata sa. Fara de paine, cu trupul, si, fara de gandul mortii, cu sufletul, omul slabeste. Painea intareste inima omului, iar pomenirea mortii intareste viata cea imbunatatita. Cel ce are paine nu moare de foame, iar cel ce are de-a pururea gandul mortii, nu-si omoara sufletul s\u0103u cu moartea~pacatului, nu greseste de moarte. \r\n\r\nDespre Isihie Hozevitul, scrie acelasi Ioan Scararul c\u0103, traind din inceput fara grija de sufletul sau, s-a imbolnavit si a murit. Si, z\u0103c\u00e2nd mort timp de un ceas, s-a desteptat din moarte, ca din somn, intorcandu-se sufletul lui intr-insul, cu dumnezeiasc\u0103 porunc\u0103. Deci, dupa invierea sa, s-a inchis in chilia lui, si a trait, acolo, doisprezece ani, neiesind si nevorbind cu nimeni, nimic, ci numai putina paine si apa, ce i se aducea lui, gusta si, pururea tacand, lacrimi fierbinti din ochii sai varsa neincetat. Iar, cand avea sa se sfarseasca cu totul, fratii, deschizand usa, au intrat la el si~l-au rugat mult sa le spuna lor ceva de folos. Si numai aceasta au auzit de la el; \"Iertati-ma, nimeni, de va avea pomenirea mortii, nu va putea sa pacatuiasca vreodata\"(Scara, Cuv. VI.20). Aceasta zicand, s-a sfarsit in Domnul. Si se minunau aceia, care cunoscusera mai inainte viata lui cea fara de grija, cum s-a indreptat el, prin gandul mortii. \r\n\r\nDeci, sa ne invatam si noi, spre aducerea aminte de moarte si sa ne indreptam, pe noi insine, pana ce avem vreme, ca sa nu ne apuce pe noi moartea nepregatiti. Sa luam aminte la sfatul, folositor al Sfantului Ioan Scararul, care zice: \"Pomenirea mortii, de-a pururea,~sa se culce si sa se scoale cu tine!\"."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt din Pandoc, ca s\u0103 nu sc\u00e2rbim pe nimeni","content":"Dac\u0103 cineva ar zice c\u0103 iube\u0219te pe Dumnezeu, dar pe fratele s\u0103u \u00eel ur\u0103\u0219te, mincinos este. C\u0103 cel ce iube\u0219te pe Dumnezeu, acela \u0219i pe fratele s\u0103u \u00eel iube\u0219te. Iar cel ce nu iube\u0219te pe fratele s\u0103u, nici pe Dumnezeu nu-L iube\u0219te, dup\u0103 cum zice Apostolul Ioan. Cel ce sc\u00e2rbe\u0219te pe fratele s\u0103u, pe Dumnezeu \u00cel sc\u00e2rbe\u0219te. C\u0103 zice: \"Nu sc\u00e2rbi\u021bi pe Duhul Sf\u00e2nt cu Care sunte\u021bi pecetlui\u021bi\". \u0218i iar\u0103\u0219i, pentru dragoste, zice: \"Ceea ce a\u021bi f\u0103cut unuia dintre ace\u0219tia mai mici fra\u021bi ai Mei, Mie a\u021bi f\u0103cut\". Deci,~s-a ar\u0103tat, \u00een cele mai sus-zise, c\u0103 cel ce face spre bucuria fratelui s\u0103u, lui Dumnezeu \u00eei face spre bucurie.\r\nAceasta, dar, \u0219tiindu-o, fra\u021bilor, c\u0103 prin acestea suntem pl\u0103cu\u021bi lui Dumnezeu, dac\u0103 nu dispre\u021buim pe aproapele nostru, apoi \u0219i noi cu toat\u0103 puterea s\u0103 ne silim s\u0103 facem spre pl\u0103cere fra\u021bilor \u0219i s\u0103 nu le d\u0103m pricini din care ei s\u0103 fie sc\u00e2rbi\u021bi, ca primit\u0103 la Dumnezeu s\u0103 fie rug\u0103ciunea noastr\u0103, ca o jertf\u0103 f\u0103r\u0103 prihan\u0103. C\u0103 dac\u0103 unul se roag\u0103 pentru tine, iar altul te blestem\u0103, precum \u0219i la \u00cen\u0163elepciune este scris: \"Dac\u0103 unul zide\u0219te, iar altul risipe\u0219te, apoi ce spor este, f\u0103r\u0103 numai osteneal\u0103?\". A\u0219a \u0219i omul cel ce poste\u0219te \u0219i p\u0103r\u0103se\u0219te p\u0103catul s\u0103u,~dar, iar\u0103\u0219i, la acela\u0219i p\u0103cat intr\u0103, rug\u0103ciunea lui cine o va asculta \u0219i cu ce spor se va alege?\r\n\u0218i iar\u0103\u0219i gr\u0103ie\u0219te, zic\u00e2nd: \"S\u0103 nu me\u015fte\u015fuge\u015fti asupra prietenului t\u0103u rele, c\u00e2nd n\u0103d\u0103jduie\u0219te el la tine, c\u0103 numai gura nebunilor se preface \u00een st\u00e2lp de batjocur\u0103, dar buzele drep\u021bilor sunt cu paz\u0103\". Deci, \"cel ce umbl\u0103 \u00eentru dreptate se teme de Dumnezeu, iar cel ce-\u0219i str\u00e2mb\u0103 c\u0103r\u0103rile, os\u00e2ndit va fi\".\r\n\u0218i proorocul Miheia, suspin\u00e2nd, gr\u0103ie\u0219te pentru Israel: \"Spre r\u0103u \u00eendeamn\u0103 fiecare pe aproapele s\u0103u \u0219i \u00eempotriva lui m\u00e2inile-\u0219i g\u0103te\u0219te\". Iar Apostolul zice: \"Dac\u0103 fratele t\u0103u se sc\u00e2rbe\u0219te \u00eempotriva ta, iat\u0103 c\u0103 nu cu dragoste umbli\". Iar~Domnul a zis: \"Tot cel ce se m\u00e2nie asupra fratelui s\u0103u, \u00een zadar, vinovat este judec\u0103\u021bii, iar cel ce va zice fratelui s\u0103u, r\u00e2ca(prostule), vinovat va fi de judecata soborului, iar cel ce-i zice nebunule, vinovat va fi de gheena focului\". \u0218i \u00eenc\u0103 mai zice: \"Dac\u0103-\u021bi aduci darul t\u0103u la altar \u0219i acolo \u00ee\u021bi aduci aminte c\u0103 fratele t\u0103u are ceva \u00eempotriva ta, las\u0103-\u021bi acolo darul t\u0103u \u00eenaintea altarului \u0219i mergi mai \u00eent\u00e2i de te \u00eempac\u0103 cu fratele t\u0103u \u0219i vino apoi s\u0103-\u021bi aduci darul t\u0103u \u00eenaintea lui Dumnezeu\"."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt pentru Tobit cel milostiv, care a fost \u00een Israel","content":"A fost un om \u00een Israel, Tobit, milostiv \u0219i cucernic \u0219i mult\u0103 s\u00e2rguin\u021b\u0103 avea spre \u00eengroparea iudeilor celor mor\u021bi, \u00een vremea robiei asirienilor \u0219i, clevetit fiind la \u00eemp\u0103ratul Sanherib, a sc\u0103pat. Deci, a adormit, odinioar\u0103, sub zid, dinafar\u0103 de cetate, precum adesea se \u00eent\u00e2mpla. \u0218i, dormind el, c\u00e2nd a deschis ochii, p\u0103s\u0103rile zbur\u00e2nd pe deasupra lui, i-au l\u0103sat necur\u0103\u021bie \u00een ochi \u0219i a f\u0103cut albea\u021b\u0103.\r\nDeci, era \u00een Muntele Ecbatana o fecioar\u0103, rudenie a lui, Sara cu~numele, care fusese m\u0103ritat\u0103 dup\u0103 \u0219apte b\u0103rba\u021bi, dar to\u021bi fuseser\u0103 omor\u00e2\u021bi de un drac cu numele Asmodeu, \u00eenainte de a se uni ei ca so\u021bi cu ea. \u0218i s-a rugat lui Dumnezeu, fecioara, \u0219i i-a trimis Dumnezeu ei ajutor pe \u00eengerul Rafael. C\u0103 Tobit cel orb a zis fiului s\u0103u, Tobie cu numele, s\u0103 nu-\u0219i ia femeie din alt\u0103 parte, f\u0103r\u0103 numai din semin\u021bia \u0219i din neamul lor, dup\u0103 lege. \u0218i i-a dat lui \u0219i o scrisoare pentru zece talan\u021bi, zic\u00e2ndu-i: \"C\u00e2nd erai prunc i-am dat lui Gabel, din cetatea Raghes a Mezilor, ace\u0219ti bani spre p\u0103strare. Drept aceea, s\u0103 cau\u021bi s\u0103 te duci la d\u00e2nsul, ca s\u0103 iei de la el talan\u021bii ce i-am dat \u0219i-i vei da lui scrisoarea \u0219i~banii s\u0103-i aduci degrab\u0103\". Iar t\u00e2n\u0103rul \u00ee\u0219i c\u0103uta tovar\u0103\u0219, c\u0103 nu \u0219tia calea \u0219i a aflat, cu voia lui Dumnezeu, pe \u00eengerul Rafael, st\u00e2nd ca un om \u0219i l-a tocmit. C\u0103 zicea Rafael c\u0103 \u0219tie calea \u0219i adeseori umbl\u0103 pe ea, iar numele a spus c\u0103-i este Azaria, fiul marelui Anania \u0219i zicea: \"Iat\u0103 sunt gata s\u0103 merg cu tine\".\r\nDeci, venind ei la r\u00e2ul Tigrului, t\u00e2n\u0103rul s-a pogor\u00e2t la r\u00e2u ca s\u0103-\u0219i spele picioarele sale \u0219i, iat\u0103, un pe\u0219te mare a ie\u0219it ca s\u0103-l \u00eenghit\u0103 pe el. Tobie s-a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat \u0219i a strigat cu glas mare \u0219i a zis: \"St\u0103p\u00e2ne, m\u0103 \u00eenghite pe mine pe\u0219tele\". Iar \u00eengerul i-a zis: \"Apuc\u0103-l de ureche \u0219i-l trage pe el~la tine\". \u0218i l-a tras pe el la uscat. \u0218i i-a zis lui, iar\u0103\u0219i \u00eengerul: \"Prinde pe\u0219tele \u0219i, spintec\u00e2nd p\u00e2ntecele lui, s\u0103-i iei r\u0103runchii, inima \u0219i fierea \u0219i s\u0103 le p\u0103strezi pe ele\". Iar t\u00e2n\u0103rul l-a \u00eentrebat: \"La ce trebuin\u021b\u0103 folosesc acestea?\". Iar \u00eengerul i-a zis: \"Cu r\u0103runchii \u0219i cu inima, c\u0103dind \u0219i afum\u00e2nd, vei gonii dracii, iar cu fierea vei t\u0103m\u0103dui albea\u021ba de pe ochi\". Deci, a\u0219a a luat t\u00e2n\u0103rul femeie din neamul s\u0103u, pe fecioara aceea Sara, mai \u00eenainte zis\u0103, prin sfatul \u0219i \u00eendem\u00e2narea \u00eengerului, gonind pe neprietenul diavol, prin punerea pe c\u0103rbuni a inimii pe\u0219telui, prin c\u0103dire \u0219i prin afumare \u0219i gonindu-l \u00een pustie. Dup\u0103 aceea, lu\u00e2nd cei zece talan\u021bi,~t\u00e2n\u0103rul s-a \u00eentors \u00eempreun\u0103 cu femeia lui la tat\u0103l s\u0103u Tobit, c\u0103ruia i-a uns ochii cu fierea cea de pe\u0219te \u0219i \u00eendat\u0103 b\u0103tr\u00e2nul a v\u0103zut.\r\nApoi s-a descoperit pe sine \u00eengerul, c\u0103 nu a fost om, ci de la Dumnezeu trimis era, spre ajutorul lor. Iar pe fecioara aceea le-a d\u0103ruit-o lor, pentru a lor evlavie \u0219i a zis c\u0103tre d\u00e2n\u0219ii: \"Taina \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 bine este a o ascunde, dar faptele lui Dumnezeu sunt lucru sl\u0103vit \u0219i binecuv\u00e2ntat a le vesti \u0219i a le l\u0103uda\". A C\u0103ruia este slava, acum \u0219i pururea \u0219i \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2ntul lui Cosma preotul, despre monahii care umbl\u0103 \u00een voile lor \u015fi nu voiesc s\u0103 fie \u00eempreun\u0103 cu fra\u0163ii \u015fi s\u0103 slujeasc\u0103 la ostenelile m\u00e2n\u0103stirii","content":"Sunt unii monahi care intr\u0103 \u0219i se v\u00e2r\u0103 \u00een chilii \u00eenchise, s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 voile lor acolo, hr\u0103nindu-se ca mistre\u021bii, tr\u0103iesc \u00een pe\u0219teri \u0219i de cele ce li se aduc lor se bucur\u0103. \u0218i pentru aceasta, fug de a\u0219ez\u0103m\u00e2ntul m\u00e2n\u0103stirii, nevr\u00e2nd s\u0103 se osteneasc\u0103, nici s\u0103 se supun\u0103 egumenului, neprimind s\u0103 petreac\u0103 cu smerenie, \u00eempreun\u0103 cu c\u0103lug\u0103rii nicio zi, vr\u00e2nd pe p\u0103m\u00e2nt s\u0103 fie ei cinsti\u021bi. Ei pun r\u00e2nduieli \u0219i legi~femeilor \u0219i cu m\u0103rturisirea leag\u0103 \u0219i dezleag\u0103 nepricepu\u021bii, ei \u00een\u0219i\u0219i av\u00e2nd trebuin\u021b\u0103 de dezlegare de la al\u021bii. \u0218i \u00een\u0103l\u0163area de minte, cea mai ur\u00e2t\u0103 lui Dumnezeu \u0219i cea mai spurcat\u0103, aceea petrece \u00eentru d\u00e2n\u015fii. C\u0103 se socotesc a fi mari \u0219i sfin\u021bi, iar pe to\u021bi oamenii \u00eei cred mai pro\u0219ti dec\u00e2t d\u00e2n\u0219ii, numai ei singuri socotindu-se c\u0103 plac lui Dumnezeu. \u0218i acolo \u0219ez\u00e2nd, r\u00e2nduiesc casele altora, iar de casa lor, m\u00e2n\u0103stirea, cu nebunie fug.\r\nR\u00e2nduiesc tocmeli \u0219i cump\u0103r\u0103ri multe \u0219i c\u00e2\u0219tigare de averi \u0219i de case r\u00e2nduiesc \u0219i multe alte nebunii se afl\u0103 la d\u00e2n\u0219ii. \u00ce\u015fi fac nume vestit \u0219i scrisori trimit la to\u021bi, ostenindu-se \u0219i poftind ca s\u0103 se \u00een\u0219tiin\u021beze de s-ar~putea p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een alte \u0163\u0103ri. \u00cen acest fel este diavolul cel cu r\u0103u me\u0219te\u0219ug, c\u0103 pe to\u021bi \u00eei \u00eentoarce de la calea cea dreapt\u0103, la voile sale. \u00cenc\u00e2t se \u00eempline\u015fte proorocia lui David, care zice: \"To\u021bi s-au ab\u0103tut, \u00eempreun\u0103 netrebnici s-au f\u0103cut, nu este cel ce face bine, nu este p\u00e2n\u0103 la unul\". C\u0103 acestea s-au scris pentru cei r\u0103i, care f\u0103r\u0103 de lege \u0219i f\u0103r\u0103 de r\u00e2nduial\u0103 v\u00e2ntur\u0103 lumea \u0219i toate cet\u0103\u021bile \u0219i, care, uit\u00e2nd \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile Apostolului Pavel, m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u00eentru lenevire p\u00e2ine str\u0103in\u0103 \u0219i zilele lor r\u0103u \u00ee\u0219i petrec.\r\nDrept aceea, unora c\u0103 acestora, \u00een Epistola cea c\u0103tre Tesaloniceni, Apostolul le gr\u0103ie\u0219te: \"Fra\u021bilor, v\u0103 poruncesc, \u00een numele Domnului~nostru Iisus Hristos, s\u0103 v\u0103 feri\u021bi de orice frate care umbl\u0103 f\u0103r\u0103 de r\u00e2nduial\u0103 \u0219i nu dup\u0103 predania pe care a\u021bi primit-o de la noi. C\u0103ci voi \u00een\u0219iv\u0103 \u0219ti\u021bi cum trebuie s\u0103 v\u0103 asem\u0103na\u021bi nou\u0103, c\u0103 noi n-am umblat f\u0103r\u0103 r\u00e2nduial\u0103 \u00eentre voi, nici n-am m\u00e2ncat de la cineva p\u00e2ine \u00een dar, ci cu munc\u0103 \u0219i cu trud\u0103, am lucrat ziua \u0219i noaptea, ca s\u0103 nu \u00eempov\u0103r\u0103m pe nimeni dintre voi. Nu doar c\u0103 n-avem putere, ci ca s\u0103 ne d\u0103m pe noi pild\u0103 vou\u0103 spre a ne urma. C\u0103 \u0219i c\u00e2nd ne aflam la voi, am dat porunca aceasta: dac\u0103 cineva nu vrea s\u0103 lucreze, acela nici s\u0103 nu m\u0103n\u00e2nce. Pentru c\u0103 auzim c\u0103 unii de la voi umbl\u0103 f\u0103r\u0103 r\u00e2nduial\u0103, nelucr\u00e2nd nimic \u0219i iscodind. Dar~unora ca ace\u0219tia le poruncim \u0219i-i rug\u0103m, \u00een Domnul Iisus Hristos, s\u0103 munceasc\u0103 \u00een lini\u0219te \u0219i s\u0103-\u0219i m\u0103n\u00e2nce p\u00e2inea lor\" (II Tesaloniceni 3, 6-10)."},{"title":" Cuv\u00e2nt pentru cei \u00eeng\u00e2mfa\u0163i de trufie","content":"Nu te \u00een\u0103l\u0163a, omule, ca s\u0103 nu cazi \u015fi s\u0103 dai pierz\u0103rii sufletul t\u0103u. Ur\u00e2t este, inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, tot omul cel mandru. Pentru c\u0103, inceputul pacatului omenesc este mandria, si cel ce se \u0163ine de ea este ur\u00e2t tuturor. Iar sfarsitul mandriei este caderea de la Dumnezeu, pentru c\u0103 inima celui mandru nu are umilin\u0163\u0103. O, s\u0103rmane om, de ce te inal\u0163i, fiind pamant si cenusa? C\u0103 cine este mai nebun, decat cel m\u00e2ndru? Trufasul, cu m\u00e2ndria umfl\u00e2ndu-se, este ca o b\u0103\u015fic\u0103 de ap\u0103 ce scoate glas~f\u0103\u0163arnic.\r\n\r\nO, m\u0103re\u0163ule, cunoaste-\u0163i firea ta, c\u0103 din fire e\u015fti muritor, iar tu, cu m\u00e2ndria, te socote\u015fti a fi ve\u015fnic. Chiar de ai zbura \u00eenalt cu g\u00e2ndul, ca un vultur, \u015fi de acolo te voi surpa, zice Domnul; pentru c\u0103 El, m\u00e2ndrilor, le st\u0103 \u00eempotriv\u0103.\r\n\r\nAtunci, cei m\u00e2ndri, c\u00e2indu-se, vor zice: \"Ce ne-a folosit nou\u0103 m\u00e2ndria noastr\u0103 \u015fi la ce ne-a ajutat noua bogatia cea cu m\u00e2ndrie? Toate acelea au trecut ca o umbr\u0103 \u015fi la chinurile ve\u015fnice ne vor duce\". Din care, s\u0103 ne izbaveasca pe noi Domnul, Dumnezeul nostru, a C\u0103ruia este slava, acum \u015fi pururea~\u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" Despre Sf\u00e2nta Jertf\u0103 (Sf\u00e2ntul Grigorie Dialogul)","content":"Am auzit - zicea Sf\u00e2ntul Grigorie - despre cineva care a fost robit de niste osta\u015fi \u015fi a fost legat cu lan\u0163uri \u015fi c\u0103, la zile \u00eensemnate, so\u0163ia lui obi\u015fnuia s\u0103 aduc\u0103 jertf\u0103 la Sf\u00e2ntul Altar, pentru el. Iar, dupa cativa ani, acela s-a intors din robie, la sotia sa. Si i-a ar\u0103tat ei, spunandu-i ca, \u00een unele zile, nev\u0103zut, i se dezlegau lan\u0163urile lui. Iar ea i-a spus c\u0103 chiar acelea sunt zilele \u00een care ea aducea Jertfa la Biseric\u0103, pentru el.\r\n\r\nTot asemenea \u015fi dintr-o alt\u0103 fapt\u0103,~putem cunoaste c\u0103 acestea sunt adevarate. Astfel, s-a intamplat, mai inainte cu sapte ani, precum mi-au spus mie credinciosii si multi oameni \u00eembun\u0103t\u0103\u0163i\u0163i, c\u0103 cel ce, intru fericita pomenire, a fost episcop, inaintea mea, d\u0103duse o porunc\u0103, s\u0103 vie la Roma Agaton, episcopul cet\u0103\u0163ii Palermo. Acesta, c\u0103l\u0103torind pe mare, a fost \u00eent\u00e2mpinat de o foarte cumplit\u0103 primejdie, \u00eenc\u00e2t deznadajduise ca se va mai izbavi din acele valuri mari. Un corabier oarecare, din cei ce calatoreau impreuna cu el, anume Varac, care acum este slujitor la aceeasi biseric\u0103, plutea in urma corabiei, intr-o luntre. Si, rupandu-si funia, a fost luat cu~luntrea, de valuri, si nu s-a mai v\u0103zut. Iar corabia in care era episcopul a sosit, cu greutate, aproape sfaramata, de furia valurilor, la insula ce se cheam\u0103 Ustica. Iar, dupa ce au trecut trei zile, si nevazand luntrea cea rupta de corabie, in nicio parte a marii, foarte mult s-a intristat episcopul, socotind c\u0103 \u00eenso\u0163itorul s\u0103u s-a \u00eenecat. Apoi, \u00eemplinind r\u00e2nduiala ce se face la mort, a poruncit s\u0103 se aduc\u0103 Atotputernicului Dumnezeu, m\u00e2ntuitoarea Jertf\u0103, pentru odihna sufletului celui mort. \r\n\r\nIar, dup\u0103 ce a f\u0103cut aceasta, dreg\u00e2ndu-se corabia, a mers in Italia. Si, ajungand la cetatea ce se~cheam\u0103 Tupori, acolo, a aflat pe corabierul despre care credea c\u0103 a murit. Deci, de aceast\u0103 nea\u015fteptat\u0103 vedere bucur\u00e2ndu-se, episcopul a inceput a-l intreba pe el cum, petrecand atatea zile intr-o primejdie ca aceea a marii, a putut sa r\u0103m\u00e2n\u0103 viu? Iar acela, raspunzand, le-a spus lor cum corabia se umpluse, \u00een timpul viforului aceluia, de valuri, \u00eens\u0103 el o c\u00e2rmuia \u015fi, \u0163in\u00e2nd-o pe ea, plutea. \u015ei, de cate ori se r\u0103sturna, plutea totu\u015fi, cu c\u00e2rma \u00een sus. Deci, c\u00e2teva zile \u015fi nop\u0163i, ne\u00eencetat p\u0103timind acestea, puterea lui sl\u0103bise de osteneal\u0103 \u015fi de foame. Iar, in ce chip l-a pazit pe el iubirea de oameni a lui Dumnezeu - lucru pe care si~acum il marturiseste, mi l-a ar\u0103tat zic\u00e2nd ca, \u00een valuri ostenindu-se, deodat\u0103 i s-a ingreunat mintea, nici \u00een somn nefiind afundat\u0103, dar nici treaz\u0103.\r\n\r\n\u015ei, \u00een mijlocul m\u0103rii afl\u00e2ndu-se el, i s-a ar\u0103tat lui cineva, aduc\u00e2ndu-i p\u00e2ine, spre m\u00e2ncare. Apoi, m\u00e2nc\u00e2nd \u015fi s\u0103tur\u00e2ndu-se, s-a \u00eent\u0103rit. Iar, p\u0103timind mult, a sc\u0103pat cor\u0103bioara din primejdia aceea \u015fi din urgia valurilor \u015fi a ajuns la uscat. Deci, episcopul, aceasta auzind-o cercetand zilele, a aflat c\u0103 aceea era ziua \u00eentru care preotul din insula ce se cheama Ustica a adus, pentru d\u00e2nsul, Jertfa Sfin\u0163it\u0103, Atotputernicului Dumnezeu,~C\u0103ruia I se cuvine slava \u00een veci! Amin."},{"title":" Cuv\u00e2nt de la Isus Sirah","content":"Nu te certa cu cel puternic, ca sa nu cazi vreodata in mainile lui. Sa nu te judeci cu omul ce bogat, ca sa nu-ti ingreuneze tie masura. Pentru ca pe multi i-a pierdut aurul si inimile regilor le-a aplecat. Sa nu te sfadesti cu omul cel limbut si sa nu pui pe focul lui lemne. Sa nu te insotesti cu omul rau crescut, ca sa nu se necinsteasca stramosii tai.\r\n\r\nSa nu ocarasti pe omul cel ce se intoarce de la pacat; sa-ti aduci aminte ca toti suntem vinovati. Sa nu necinstesti pe vreun om la batranetile lui, pentru ca si tu insuti~vei imbatrani. Nu te bucura de moartea vrajmasului tau; sa-ti aduci aminte ca toti trebuie sa murim. Sa nu treci cu vederea vorbele inteleptilor, ci, la pildele lor, opreste-te, pentru ca de la dansii vei deprinde invatatura, despre cum sa slujesti la cei mai mari. Sa nu te departezi de la poruncile batranilor, pentru ca si ei s-au deprins de la parintii lor, ca, de la ei, vei invata intelepciunea si indemanarea de a da raspuns bun la nevoie. Nu atatia carbunii pacatosilor ca sa nu te arda flacara focului lor.\r\n\r\nSa nu ajungi pana la sfada cu omul iute la manie, ca sa nu fie o cursa~intinsa inaintea buzelor tale. Sa nu dai imprumut omului, celui mai tare decat tine, si, de vei imprumuta, socoteste imprumutul ca pierdut. Sa nu fii chezas peste puterea ta, iar, daca ai dat chezasie, fii cu grija, ca va trebui sa platesti."},{"title":" S\u0103 nu ne jur\u0103m \u0219i s\u0103 nu ne c\u0103lc\u0103m jur\u0103m\u00e2ntul – Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur","content":"Drepta aceea, daca cei ce mint, patimesc multe, apoi, cei ce-si calca juramantul, oare, nu vor patimi? Ca, daca numai pentru raspunsul simplu ce a zis femeia aceea, a lui Anania: \"Adevarat, cu atat am vandut tarina, va jurati si calcati juramantul, de ce fel de osanda veti fi vrednici? Este potrivit sa aratam, astazi, si din Legea veche, cumplitul lucru al calcarii de juramant, ca zice Zaharia Proorocul: \"Secera se pogoara, lunga de douazeci de coti, si inalta de zece coti\", pogorare~care arata grabnica navalire a pedepsei, ce urmeaza calcarii juramintelor. Fiindca acei multi coti insemneaza groaza si marimea relelor. Iar, fiindca vedea secera pogorandu-se din cer, aceasta insemna judecata, care se pogoara de la Judecatorul cel de Sus, iar chipul secerei, arata pedeapsa cea fara de scapare.\r\n\r\nCa precum secera, oriunde ar cadea, aduce pierzanie, asa si urgia, care se pogoara asupra celor ce se jura si calca juramantul infricosata este si acei oameni nu vor putea scapa, daca nu isi vor indrepta, mai intai, faptele lor. Ca, desi nu suntem pedepsiti indata ce ne~purtam, pentru aceasta, sa nu fim fara teama. Deci, cei ce gresesc mult si sunt, mai mult nepedepsiti, decat pedepsiti, aceia sunt datori sa se teama si sa se cutremure mai mult, de vreme ce, le cresc lor chinurile, si aici si dincolo. Pentru aceea, dar, sa nu cautam daca suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, ci, sa cercetam singuri, daca n-am gresit, fiindca daca gresim si nu suntem pedepsiti, apoi, mai mult, suntem datori a ne cutremura.\r\n\r\nMulti s-au jurat si juramantul l-au calcat, dar, macar ca au scapat de osanda pana acum, sa nu se semeteasca, pentru ca ii asteapta~scrasnirea dintilor. Si, poate unii, chiar si aici vor patimi si nu vor scapa de pedeapsa, chiar daca, nu pentru greseala aceea, ci pentru alte greseli, osanda mai cumplita avand. Pentru aceea, dar, sa nu cautam daca suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, calcandu-se juramantul, ci, sa cercetam de n-am gresit.\" Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt de suflet folositor, din Pateric, cum c\u0103 mare este cinul c\u0103lug\u0103resc","content":"Un oarecare frate din Tebaida ne spunea nou\u0103, zic\u00e2nd: \"Eu, fra\u0163ilor, am fost feciorul unui aduc\u0103tor de jertfe idolilor. Deci, c\u00e2nd eram eu copil, vedeam de multe ori pe tat\u0103l meu alerg\u00e2nd seara \u015fi diminea\u0163a \u00een capi\u015fte, \u00eenchin\u00e2ndu-se \u015fi t\u0103m\u00e2ind idolii. Iar, odat\u0103, am mers eu dup\u0103 tat\u0103l meu, \u00een tain\u0103, ne\u015ftiindu-m\u0103 el, ca s\u0103 v\u0103d ce face c\u00e2nd merge \u00een capi\u015fte \u015fi cum se \u00eenchin\u0103. \u015ei, dac\u0103 am mers \u015fi am intrat \u00een capi\u015fte, am v\u0103zut pe satana, \u015fez\u00e2nd ca un \u00eemp\u0103rat pe scaun \u00eemp\u0103r\u0103tesc, \u015fi to\u0163i~osta\u015fii lui st\u00e2nd \u00eenaintea lui. \u015ei, a venit unul din draci \u015fi i s-a \u00eenchinat lui, iar el l-a \u00eentrebat, zic\u00e2nd: \"De unde vii \u015fi ce ai f\u0103cut?\". Raspuns-a dracul \u015fi a zis: \"Iat\u0103, \u00een cutare parte am fost \u015fi am ridicat sfad\u0103 \u015fi r\u0103zboi mare \u015fi mult\u0103 v\u0103rsare de s\u00e2nge am f\u0103cut \u00eentre oameni \u015fi am venit s\u0103-\u0163i spun\". Zis-a lui, satana: \"\u00cen c\u00e2te zile ai f\u0103cut aceasta?\". R\u0103spuns-a demonul: \"\u00cen treizeci de zile\". \u015ei, m\u00e2niindu-se, a poruncit de l-au b\u0103tut pe el, zic\u00e2nd: \"Numai aceast\u0103 slujb\u0103 mi-ai f\u0103cut \u00een at\u00e2tea zile?\". \u015ei aceasta f\u0103c\u00e2ndu-se, a venit alt drac, \u00eenchin\u00e2ndu-se lui. Iar el l-a \u00eentrebat \u015fi pe acela, zic\u00e2nd: \"De unde ai venit?\". R\u0103spuns-a acela: \"Am fost pe mare~\u015fi am ridicat furtun\u0103 mare asupra unei cor\u0103bii cu mul\u0163ime de oameni \u015fi s-au \u00eenecat to\u0163i \u00een mare \u015fi am venit ca s\u0103-\u0163i spun\". \u015ei, l-a \u00eentrebat pe el, zic\u00e2nd: \"\u00cen c\u00e2te zile ai f\u0103cut aceasta?\". R\u0103spuns-a el, zic\u00e2nd: \"\u00cen dou\u0103zeci de zile\". \u015ei a poruncit de l-au b\u0103tut \u015fi pe acela, zic\u00e2nd: \"De ce numai at\u00e2t de pu\u0163in lucru \u015fi at\u00e2t de pu\u0163in\u0103 slujb\u0103 mi-ai f\u0103cut \u00een at\u00e2tea zile?\". \u015ei, iat\u0103, \u015fi al treilea drac a venit \u015fi s-a \u00eenchinat lui.\r\n\u015ei l-a \u00eentrebat \u015fi pe acela de unde a venit. \u015ei a r\u0103spuns \u015fi acela, zic\u00e2nd: \"\u00centru aceast\u0103 cetate s-a f\u0103cut o nunt\u0103. \u015ei am pornit sfad\u0103 \u015fi r\u0103zboi mare \u00eentre nunta\u015fi \u015fi \u00eentre mire \u015fi mireas\u0103. \u015ei mult\u0103 v\u0103rsare de s\u00e2nge am f\u0103cut \u015fi am venit s\u0103-\u0163i spun\". \u015ei~l-a \u00eentrebat pe d\u00e2nsul, zic\u00e2nd: \"\u00cen c\u00e2te zile ai f\u0103cut aceasta?\". \u015ei a zis: \"\u00cen cinci zile\". \u015ei a poruncit s\u0103-l bat\u0103 \u015fi pe acela, zic\u00e2nd: \"Pentru ce \u00een cinci zile numai at\u00e2t de pu\u0163in\u0103 slujb\u0103 \u015fi lucru ai f\u0103cut?\". Dup\u0103 aceasta a venit \u015fi altul \u015fi i s-a \u00eenchinat lui. \u015ei l-a \u00eentrebat \u015fi pe acela, zic\u00e2nd: \"Dar tu de unde ai venit?\". R\u0103spuns-a acela, zic\u00e2nd: \"Eu, st\u0103p\u00e2ne, sunt patruzeci de ani de c\u00e2nd m\u0103 lupt cu un c\u0103lug\u0103r sihastru \u00een pustie, iar \u00eentru aceast\u0103 noapte l-am \u00eempins \u015fi l-am aruncat \u00een desfr\u00e2nare\".\r\nIar satana, auzind aceasta, s-a sculat \u015fi l-a s\u0103rutat pe el \u015fi l-a pus pe scaun aproape de d\u00e2nsul, zic\u00e2nd: \"Cu adev\u0103rat bun lucru \u015fi~pl\u0103cut\u0103 slujb\u0103 mi-ai f\u0103cut, vrednic e\u015fti de cinstea mea, c\u0103 ai f\u0103cut o isprav\u0103 ca aceasta\".\r\nAcestea, v\u0103z\u00e2ndu-le cu ochii mei \u015fi cu urechile mele auzindu-le, am cunoscut c\u0103 mare este cinul c\u0103lug\u0103resc. Drept aceea \u015fi eu, l\u0103s\u00e2nd lumea, am ie\u015fit \u00een pustie, Dumnezeu pov\u0103\u0163uindu-m\u0103 pe calea m\u00e2ntuirii\"."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, minunea t\u0103m\u0103duirii de c\u0103tre Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur a dreg\u0103torului Arhela","content":"Era \u00een Antiohia un om, anume Arhela, dreg\u0103tor fiind, \u015fi mai-mare \u00een cetate. Deci, i-a ie\u015fit lui pe obraz o pecingine \u015fi, petrec\u00e2nd mult\u0103 vreme cu ea, n-a putut s\u0103 se cur\u0103\u0163easc\u0103 de ea, \u015fi era foarte nec\u0103jit, nu numai pentru bub\u0103, ci \u015fi pentru ru\u015fine, c\u0103 era mare \u015fi la loc ar\u0103tat \u015fi nu putea fi ascuns\u0103, \u00eenc\u00e2t de multe ori z\u0103bovea mai mult \u00een casa sa \u015fi nu ie\u015fea afar\u0103. \u015ei to\u0163i se fereau de el \u015fi se \u00eentorceau, nesuferit fiindu-le s\u0103 se apropie de d\u00e2nsul.\r\n~\u00cens\u0103 avea el un prieten apropiat \u015fi acela \u00eei purta de grij\u0103, v\u0103z\u00e2ndu-l pe el \u00eentr-acest fel. Iar odat\u0103, fiind el cu d\u00e2nsul \u00een casa lui, din a lui Dumnezeu purtare de grij\u0103, a zis c\u0103tre Arhela: \"Aud pe mul\u0163i, de un c\u0103lug\u0103r ce vie\u0163uie\u015fte \u00eentr-una din m\u00e2n\u0103stirile din preajma cet\u0103\u0163ii, fiindc\u0103 umbl\u0103 unii dup\u0103 d\u00e2nsul \u015fi, \u00eentorc\u00e2ndu-se, spun multe despre el. Deci, ascult\u0103-m\u0103 pe mine, la ceea ce te sf\u0103tuiesc eu: s\u0103 mergem la d\u00e2nsul \u00een m\u00e2n\u0103stire, cu credin\u0163\u0103 \u015fi cu cuget drept, \u015fi s\u0103-l rug\u0103m s\u0103 fac\u0103 rug\u0103ciune c\u0103tre Dumnezeu pentru tine, \u015fi n\u0103d\u0103jduim c\u0103 nu ne vom \u00eentoarce de la d\u00e2nsul f\u0103r\u0103 milostivire\".\r\nAceasta auzind de la prietenul s\u0103u,~Arhela a mers cu d\u00e2nsul \u00een m\u00e2n\u0103stire la fericitul Ioan \u015fi, c\u0103z\u00e2nd la picioarele Sf\u00e2ntului, \u00eel ruga pe el pentru t\u0103m\u0103duirea bolii. Iar Sf\u00e2ntul Ioan a zis lui Arhela: \"S\u0103 f\u0103g\u0103duie\u015fti Domnului c\u0103 vei face cele pl\u0103cute Lui \u015fi s\u0103 umpli m\u00e2inile celor neputincio\u015fi, din averile tale, \u015fi s\u0103 crezi c\u0103 Dumnezeu poate s\u0103 te fac\u0103 s\u0103n\u0103tos de boala ce te-a cuprins\". \u015ei, r\u0103spunz\u00e2nd, Arhela i-a zis lui: \"Toate cele poruncite mie de sfin\u0163ia ta le voi p\u0103zi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii. \u015ei, de am r\u0103pit de la cineva f\u0103r\u0103 dreptate, \u00eei voi \u00eentoarce \u00eendoit, numai t\u0103m\u0103duie\u015fte-m\u0103 pe mine, Cuvioase P\u0103rinte\". Atunci, fericitul Ioan a zis celor ce st\u0103teau de fa\u0163\u0103: \"Lua\u0163i-l pe~el \u015fi spala\u0163i-l cu ap\u0103 din care beau fra\u0163ii \u00een numele Domnului nostru Iisus Hristos \u015fi se va t\u0103m\u0103dui\".\r\nDeci, l-au luat \u015fi i-au f\u0103cut lui precum le-a poruncit lor. \u015ei, \u00eentru acela\u015fi ceas, i s-a cur\u0103\u0163at pecinginea fe\u0163ii lui \u015fi s-a f\u0103cut teaf\u0103r, rumeneala \u00eentorc\u00e2ndu-se la el, \u00eenc\u00e2t nu r\u0103m\u0103sese nicio urm\u0103.\r\n\u015ei s-a \u00eentors Arhela la fericitul Ioan, mul\u0163umind lui Dumnezeu \u015fi pl\u0103cutului S\u0103u Ioan, c\u0103z\u00e2nd la picioarele lui \u015fi mul\u0163umindu-i de vindecarea sa. Dumnezeului nostru slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt din Limonar, despre fapta bun\u0103","content":"Cineva dintre P\u0103rin\u0163i ne-a spus nou\u0103 c\u0103 un oarecare mirean avea copii, \u00eentre care era unul mai mare, cu numele Aviv. Acesta era feciorelnic \u015fi foarte se p\u0103zea, cucernic \u015fi postitor \u015fi de la toate \u00eenfr\u00e2nat, \u015fi gandea s\u0103 ias\u0103 din lume.\r\nIar tat\u0103l lui \u00eel oprea \u015fi voia a-l \u00eencurca \u00een grijile lumii acesteia. \u015ei era, pentru aceasta, sup\u0103rat pe d\u00e2nsul \u015fi totdeauna \u00eel oc\u0103ra pentru multa lui \u00eenfr\u00e2nare. \u015ei \u00eei zicea lui: \"Pentru ce nu te duci \u00een lucrurile lumii acesteia, ca \u015fi fra\u0163ii t\u0103i?\". Iar el, r\u0103bd\u00e2nd, t\u0103cea. \u015ei to\u0163i \u00eel iubeau~pe el pentru multa lui \u00een\u0163elegere \u015fi pentru cucernicia lui.\r\nIar, boln\u0103vindu-se tat\u0103l lui \u015fi apropiindu-i-se sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii, rudeniile \u015fi to\u0163i cei ce-l iubeau pe el socoteau c\u0103 tat\u0103l lui \u00eel ur\u0103\u015fte \u015fi-l va lipsi pe el de partea lui de mo\u015ftenire, fiindc\u0103 tat\u0103l s\u0103u era foarte bogat.\r\nDeci, adun\u00e2ndu-se, au mers c\u0103tre tat\u0103l lui \u015fi i-au zis: \"Voim s\u0103 te rug\u0103m pe tine un lucru\". Iar el a zis: \"Ce anume?\". \u015ei ei au zis: \"Pentru fiul t\u0103u Aviv, ca s\u0103 nu-l lipse\u015fti pe el de mo\u015ftenire\". Iar el a zis, lor: \"Oare m\u0103 ruga\u0163i pe mine pentru acela care nu se \u00eengrije\u015fte de loc de ale vie\u0163ii, ci numai se roag\u0103 \u015fi poste\u015fte?\". \u015ei i-au zis lui: \"A\u015fa\". \u015ei~a gr\u0103it lor: \"Chema\u0163i-l aici\". \u015ei c\u00e2nd a intrat la d\u00e2nsul, a zis lui: \"Apropie-te c\u0103tre mine, fiule\". \u015ei apropiindu-se, s-a \u00eentins tat\u0103l s\u0103u pe sine la picioarele fiului s\u0103u, pl\u00e2ng\u00e2nd \u015fi zic\u00e2nd: \"Iart\u0103-m\u0103 pe mine fiul meu, \u015fi te roag\u0103 lui Dumnezeu pentru mine, ca s\u0103 m\u0103 ierte Milostivul Dumnezeu pentru aceasta, c\u0103 te-am sup\u0103rat \u00een zadar. C\u0103 tu pe Hristos ai iubit, iar eu, tic\u0103losul, lume\u015fte am judecat\". \u015ei chemand pe to\u0163i fra\u0163ii lui, le-a zis lor: \"Iat\u0103, de acum fratele vostru Aviv v\u0103 este vou\u0103 \u015fi tat\u0103 \u015fi st\u0103p\u00e2n \u015fi s\u0103-l asculta\u0163i pe el, \u00eentru toate ce va porunci\". Iar dup\u0103 ce a r\u0103posat tat\u0103l lor, a \u00eemp\u0103r\u0163it lor mo\u015ftenirea. \u015ei partea sa a \u00eemp\u0103r\u0163it-o s\u0103racilor \u015fi~pentru el nu \u015fi-a l\u0103sat nimic.\r\n\u015ei a zidit pentru sine o chilie mic\u0103 pentru lini\u015fte, iar c\u00e2nd a ispr\u0103vit-o pe ea, s-a \u00eemboln\u0103vit \u015fi, apropiindu-se vremea sf\u00e2r\u015fitului s\u0103u, a venit unul din fra\u0163ii lui \u015fi \u015fedea l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsul, iar el a zis: \"Mergi, frate, \u015fi f\u0103 m\u00e2ngaiere \u00een casa ta, c\u0103 ast\u0103zi este zi sf\u00e2nt\u0103 \u015fi praznic\" (c\u0103 era Praznicul Sfin\u0163ilor Apostoli). \u015ei a r\u0103spuns fratele lui: \"Cum te voi l\u0103sa pe tine?\". Iar el a zis: \"Mergi, \u015fi cand va veni vremea, te voi chema pe tine\". \u015ei, apropiindu-se ceasul, s-a sculat singur \u015fi a mers la u\u015fa fratelui s\u0103u \u015fi a lovit \u00een u\u015f\u0103 \u015fi, auzind, fratele a cunoscut c\u0103-l cheam\u0103. Iar c\u00e2nd a venit la fratele lui, acesta s-a culcat~\u00eendat\u0103 \u015fi \u015fi-a dat sufletul s\u0103u Domnului \u015fi to\u0163i au prosl\u0103vit pe Dumnezeu \u015fi s-au minunat de un sf\u00e2r\u015fit at\u00e2t de fericit.\r\nA\u015fa moare cel credincios. El de moarte nu se teme, nici de judecat\u0103, c\u0103 acestea nu se vor atinge de el, dupa cum ne \u00eencredin\u0163eaz\u0103 pe noi Domnul Iisus, zic\u00e2nd: \"Cel ce ascult\u0103 cuv\u00e2ntul Meu \u015fi crede \u00een Cel Ce M-a trimis are via\u0163\u0103 ve\u015fnic\u0103 \u015fi la judecat\u0103 nu va veni, ci s-a mutat din moarte la via\u0163\u0103\". (Ioan 5, 24). Un asemenea sf\u00e2r\u015fit preafrumos prime\u015fte lupta \u015fi p\u0103timirea cre\u015ftinului drept-credincios. O, de ar fi cu putin\u0163\u0103 a \u00eendemna pe fiecare la aceast\u0103 credin\u0163\u0103, ca s\u0103 se str\u0103duiasc\u0103 spre~lupta cea neobosit\u0103 \u015fi s\u0103 se lupte el cu toat\u0103 os\u00e2rdia, intr\u00e2nd pe u\u015fa cea stramt\u0103 \u015fi fericit s\u0103-\u015fi sf\u00e2r\u015feasc\u0103 alergarea sa. C\u0103 acolo \u00eel a\u015fteapt\u0103 pe el cununa cea sl\u0103vit\u0103, neve\u015ftejit\u0103, a fericirii, \u00een Hristos Iisus Domnul nostru, C\u0103ruia I se cuvine slava \u00een veci! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt din Pateric, despre r\u0103zboiul desfr\u00e2n\u0103rii","content":"Un frate era \u00een mare r\u0103zboi \u015fi sup\u0103rare, de g\u00e2ndurile desfr\u00e2n\u0103rii, \u015fi a mers la un stare\u0163 mare \u015fi-l ruga pe el, gr\u0103ind: \"F\u0103 bine \u015fi te roag\u0103 pentru mine, c\u0103 m\u0103 sup\u0103r\u0103 foarte mult r\u0103zboiul desfr\u00e2n\u0103rii\". Deci, s-a rugat stare\u0163ul, pentru d\u00e2nsul.\r\nApoi, a venit iar\u0103\u015fi, a doua oar\u0103, la stare\u0163 \u015fi acela\u015fi cuv\u00e2nt i-a zis. Asemenea \u015fi stare\u0163ul nu se lenevea a ruga pe Dumnezeu pentru d\u00e2nsul \u015fi a zice: \"Doamne, arat\u0103-mi mie \u015federea fratelui acestuia \u015fi din ce parte se n\u0103v\u0103le\u015fte satana asupra lui, c\u0103 m-am rugat \u015fi n-a aflat~odihn\u0103\". \u015ei Dumnezeu i-a descoperit lui despre d\u00e2nsul. C\u0103 l-a v\u0103zut pe el \u015fi pe demonul desfr\u00e2n\u0103rii \u015fez\u00e2nd aproape de el \u015fi b\u00e2rfind \u00eempreun\u0103. Iar \u00eengerul cel trimis lui spre ajutor, departe st\u00e2nd \u015fi m\u00e2niindu-se asupra fratelui, c\u0103 nu se \u00eendrepta spre Dumnezeu, ci se \u00eendulcea cu cugetele \u015fi tot g\u00e2ndul s\u0103u \u00eel da vr\u0103jma\u015fului. Deci, a cunoscut stare\u0163ul c\u0103 de la fratele este pricina. \u015ei i-a zis lui: \"Tu te la\u015fi supus, \u015fi te \u00eemprietene\u015fti cu g\u00e2ndul t\u0103u \u015fi, de aceea, p\u0103time\u015fti\". \u015ei l-a \u00eenv\u0103\u0163at pe d\u00e2nsul, c\u0103 se cade a se \u00eempotrivi g\u00e2ndurilor. Iar fratele, a\u015fa f\u0103c\u00e2nd, cu rug\u0103ciunea stare\u0163ului a aflat odihn\u0103."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt pentru alegerea episcopilor \u015fi a preo\u0163ilor \u015fi pentru slujba lor","content":"St\u00e2nd ava Amos \u00een Ierusalim \u015fi fiind ales patriarh, au venit to\u0163i egumenii din m\u00e2n\u0103stirile pustiului la \u00eenchin\u0103ciune \u015fi, cu ei, ne-am pogor\u00e2t \u015fi eu \u00eempreun\u0103 cu egumenul meu. \u015ei a inceput patriarhul a gr\u0103i c\u0103tre P\u0103rin\u0163i: \"Ruga\u0163i-v\u0103 pentru mine, p\u0103rin\u0163ilor, c\u0103 mare sarcin\u0103 \u015fi greu de purtat mi s-a \u00eencredin\u0163at mie \u015fi nu pu\u0163in m\u0103 \u00eenfrico\u015feaz\u0103 pe mine acest lucru p\u0103storesc al preo\u0163iei.\r\nLui Petru, adic\u0103, \u015fi lui Pavel \u015fi lui Moise, unora ca ace\u015ftia le este cu~putin\u0163\u0103 a p\u0103stori sufletele cele cuv\u00e2nt\u0103toare, iar eu sunt mai p\u0103c\u0103tos dec\u00e2t to\u0163i.\r\nC\u0103 iat\u0103 am aflat scris c\u0103 cinstitul \u015fi fericitul Leon, care a fost \u00eent\u00e2i st\u0103t\u0103tor al romanilor, a petrecut p\u00e2n\u0103 la patru zeci de zile \u00een rug\u0103ciune, l\u00e2ng\u0103 morm\u00e2ntul Apostolului Petru, \u015fi, vie\u0163uind \u00een post, ruga pe Apostol s\u0103 fac\u0103 rug\u0103ciune lui Dumnezeu pentru d\u00e2nsul, s\u0103-i ierte gre\u015felile. Iar dup\u0103 ce s-au sf\u00e2r\u015fit patruzeci de zile, i s-a ar\u0103tat lui \u00eengerul, gr\u0103indu-i: \"M-am rugat pentru tine \u015fi \u0163i s-au iertat toate p\u0103catele tale. Numai pentru hirotonie, \u00eens\u0103, ai s\u0103 dai seam\u0103\"."},{"title":" Despre Sfintele trei femei ce s-au aflat \u00een munte, dup\u0103 Pavel, Episcopul Monembaziei","content":"Pavel, episcopul Monembaziei, ne-a spus: Fiind eu mirean, trimis am fost, la rasarit, s\u0103 adun dajd\u0103 imparateasca. Si mi s-a intamplat mie in cale o manastire pustniceasca, si am voit sa intru intr-insa, iar egumenul si calugarii au iesit intru intampinarea mea si, sarutandu-ne unul pe altul, am sezut afara.\r\nDeci, era acolo o gradina de pomi avand roade, si am vazut pasarile zburand si rupand ramuri cu poame si ducandu-se degraba. Si~am intrebat, pe egumen: \"De ce, oare, pasarile acestea nu mananca aici poamele, ci, rupand ramurile, le duc?\", Si mi-a zis mie egumenul: \"Iata, unsprezece ani sunt de cand pasarile acestea totdeauna fac asa\". Iar eu, ca indemnat de Dumnezeu, am zis: \"Sunt, undeva, in munti, de bun\u0103 seam\u0103, niste Sfinti barbati sau femei, petrecand in Dumnezeu, si pasarile acestea, dupa a lui Dumnezeu porunca, le duc lor acele poame\". Acestea graindu-le, iata a zburat un corb si a rupt o ramura cu rod. Si am zis, egumenului: \"Sa mergem dupa el\"; si asa, am mers, iar corbul zbura inaintea noastra, cu rodul. Si, zburand pe un deal, s-a oprit, punand ramura jos. Iar~noi, suindu-ne la el, indata a luat corbul ramura si a zburat intr-o vale adanca precum o prapastie. Si lasand acolo ramura, a zburat. Apropiindu-ne de prapastia aceea, am aruncat o piatra in jos si am auzit un glas de acolo, zicand: \"De sunteti crestini, nu ne ucideti pe noi\". Iar noi am zis: \"Dar voi cine sunteti?\". Iar ele au zis: \"De voiti sa ne vedeti, aruncati-ne noua trei haine, c\u0103 suntem femei goale si, mergand pe sub munte, veti afla o cararuie ingusta, si pe aceea veti putea veni la noi\".\r\n\r\nAcestea daca le-am auzit noi, indata trei calugari au dezbracat de pe ei hainele lor si, invelind intr-insele~niste pietre, le-au aruncat la dansele, jos. Si ne-am pogorat din munte si am aflat o cale mica si stramta, precum spusesera ele si abia puteam sa mergem pe ea, si am ajuns la acea pestera de munte, intru care petreceau Sfintele. Si, am aflat trei femei, iar ele, vazandu-ne pe noi, s-au inchinat noua, pana la pamant si, facand rugaciune, am stat. Deci, una dintre dansele s-a asezat, iar doua ii stateau dinainte. Atunci, egumenul a zis catre ceea ce sedea: \"De unde esti st\u0103p\u00e2n\u0103 \u015fi maic\u0103, si cum ai venit aici?\", Raspuns-a aceea, zicand: Eu, parinte, din Constantinopol sunt, si am avut barbat cu r\u00e2nd imparatesc, care, murind t\u00e2n\u0103r, am ramas eu,~putin mai mult de douazeci de ani avand de la nastere, si petreceam plangand de doua lucruri: de vaduvie si de nerodire. Iar dupa cateva zile, oarecare dregator, auzind de mine, a trimis slugile sale, vrand sa ma rapeasca la sine, cu sila, si nu ma slabeau trimisii, vrand sa ma duca la stapanul lor. Deci, m-am rugat Domnului meu Iisus Hristos, sa ma izbaveasca de acel om silnic, care voia sa-mi spurce si sufletul si trupul. Si am zis, catre slujitori: \"Stapanii mei, au doara nu voiesc eu sa merg cu bucurie la stapanul vostru cel slavit? Dar, acum, eu am o neputinta. Deci, ingaduiti-ma pe mine, pana ce ma voi tamadui si ma~voi curati de neputinta, si atunci voi merge la d\u00e2nsul, cu veselie\". Aceasta auzind-o, slugile se dusera, zicand: \"Te va astepta pe tine stapanul nostru, p\u00e2n\u0103 la patruzeci de zile\".\r\n\r\nIar dupa plecarea acelora, pe toate slugile mele si slujnicele le-am slobozit, d\u00e2ndu-le lor aur, si am lasat numai pe acestea dou\u0103, pe care le vedeti acum. Dupa aceasta, chemand pe un om iubitor de Hristos, din neamul meu, cu juraminte \u00eenfricosatoare l-am jurat pe el, sa v\u00e2nd\u0103 mo\u015fiile mele si casa si aurul, s\u0103 le imparta saracilor.\r\n\r\nApoi, sculandu-ma noaptea, am~luat pe aceste doua slujnice, acum surori ale mele, si am intrat cu d\u00e2nsele in corabie si, fiind povatuite de Dumnezeu, am venit la locul acesta. Si, iat\u0103, unsprezece ani sunt de cand om n-am vazut, f\u0103r\u0103 numai pe voi, astazi. Iar hainele noastre, dupa un an, s-au rupt\".\r\n\r\nSi a zis, c\u0103tre d\u00e2nsa, egumenul: \"De unde, stapana mea, aveti voi hran\u0103?\". Iar ea a zis: \"Bunul, iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, Cel Ce a hranit poporul Sau in pustie patruzeci de ani, Acela si nou\u0103, necredincioaselor roabelor sale, ne trimite hran\u0103. C\u0103 peste tot anul, cu purtarea Lui de grija cea dumnezeiasca, pasarile ne aduc~noua tot felul de poame, nu numai de trebuinta noastra, ci si de prisosinta, si ne acopera si ne incalzeste Domnul cu darul S\u0103u, incat nici iarna nu ne temem de ger, nici vara de z\u0103duf, si petrecem salasuindu-ne ca in Rai, slavind totdeauna Sf\u00e2nta Treime\". \r\n\r\nAcestea auzindu-le noi si minunandu-ne, a zis, catre d\u00e2nsa, egumenul: \"De vei porunci, st\u0103p\u00e2n\u0103, trimit un frate la m\u00e2n\u0103stire, s\u0103 aduc\u0103 bucate si sa mancam cu voi\". Iar ea a raspuns: \"De vei voi, parinte, sa faci aceasta, apoi, sa poruncesti s\u0103 vie si un preot sa savarseasca aici sf\u00e2nta slujb\u0103, ca sa ne impartasim cu~Preacuratele Taine ale lui Hristos, c\u0103 de cand ne-am despartit de cetate, nu ne-am mai invrednicit sa primim sfintirea acestora\".\r\n\r\nSi, indata, egumenul a trimis un calugar in manastire, ca sa cheme un preot si sa aduca si bucate. Deci, venind, preotul a savarsit Sfanta Liturghie si s-a impartasit intai ea singur\u0103, apoi si slujnicele ei, cu Preacuratele Taine, si au mancat acolo, cu noi, si a zis stapana, catre egumen: \"Rogu-ma sfintiei tale, parinte, sa petreci aici trei zile\". Si a fagaduit, egumenul. Apoi, sculandu-se, fericita aceasta s-a rugat lui Dumnezeu, cu dinadinsul, si a murit. Iar noi, cu lacrimi,~cantand deasupra gropii, cantari, am ingropat-o pe ea. Iar diminea\u0163\u0103, s-a rugat si cea de a doua, si a murit in pace, asemenea si cea de a treia, \u00een a treia zi. Si, ingropandu-le pe ele, ne-am intors, slavind pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel Ce face minuni preasl\u0103vite cu sfin\u0163ii S\u0103i, C\u0103ruia se cuvin cinstea si inchinaciunea, in veci.\r\n\r\nAmin."},{"title":" Istorisire despre Icoana cea Nef\u0103cut\u0103 de M\u00e2n\u0103, a Domnului, Dumnezeului \u015fi M\u00e2ntuitorului nostru Iisus Hristos","content":"In zilele binecuvantatului si credinciosului imparat Tiberiu (578-582), s-a facut o minune mare si preaslavita. O femeie de rang inalt, anume Maria, iubitoare de Hristos si patrician\u0103, de bun neam, fiind vaduva, a cazut intr-o boala grea si fara de leac. Si, deznadajduind de tot ajutorul omenesc, s-a lasat in nadejdea Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Deci, punand intru sine gand bun, a trimis la preotii~care slujeau la Icoana Domnului, cea Sfanta si Nefacuta de M\u00e2n\u0103, rugandu-i sa vina la ea.\r\n\r\nAcestia venind, a cazut la picioarele lor, zicand: \"Rogu-va, stapanii mei, de vreme ce Dumnezeu, pentru pacatele mele, a vrut sa ma chinuiesc cu aceasta boala grea de moarte, pentru aceasta, voiesc eu, ticaloasa si nevrednica, sa primesc Sfantul Chip al Domnului nostru, in s\u0103raca mea c\u0103su\u0163\u0103, 40 de zile, ca, prin rugaciunile voastre, s\u0103 faca Domnul mil\u0103 cu mine\".\r\n\r\n\u015ei ei, \u015ftiindu-i viata si duhovniceasca ei a\u015fezare, i-au adus Sf\u00e2nta Icoan\u0103 si, deschizand Sf\u00e2nta~Racl\u0103, indata, c\u0103z\u00e2nd, femeia s-a inchinat si a sarutat-o si, luand o p\u00e2nz\u0103 de bumbac, pe m\u0103sura Sfintei Icoane, a pus-o deasupra ei. Deci, pun\u00e2nd-o intr-o racl\u0103 curat\u0103, a inchis-o \u015fi, asezand-o in paraclisul casei sale, ii facea stralucit\u0103 lumin\u0103 de f\u0103clii aprinse, slujind Liturghie 40 de zile.\r\n\r\n\u015ei, daca s-au plinit cele 40 de zile, au inceput a se \u00eent\u0103ri durerile femeii, fiind at\u00e2t de nesuferite, incat, nici din pat nu putea s\u0103 se ridice.\r\n\r\nDeci, strig\u00e2nd o slujnic\u0103, pe care o stia c\u0103 este mai curat\u0103, i-a zis: \"S\u0103 aduci racla Sfintei Icoane, ca s\u0103 m\u0103~\u00eenchin, doar a\u015f g\u0103si pu\u0163in\u0103 odihn\u0103 de la durerile care m-au cuprins\". Si aceea, mergand \u00een paraclis, a v\u0103zut o minune mare si infricosata si preaslavita, c\u0103ci o vapaie de foc, mare, iesea din sfanta racl\u0103 \u015fi se suia p\u00e2n\u0103 la podul casei. Si cuprinzand tot altarul, se pogora p\u00e2n\u0103 la fa\u0163a pamantului, iar slujnica, minunandu-se, a c\u0103zut la pamant.\r\n\r\nDeci, alergand, alt\u0103 slujnic\u0103 a spus stapanei sale, care, si ea, infricosandu-se foarte, s-a pogorat din pat si, mergand, cu mare greutate in paraclis si vazand vapaia cea de foc, a strigat: \"Doamne, miluie\u015fte!\". Deci, a~trimis si a adus degraba pe slujitorii Sfintei Icoane, care, urma\u0163i de popor mult, s-au mirat, vazand toti minunea, c\u0103 se suia si se pogora vapaia, ca o p\u00e2nz\u0103 de corabie, ce se umfla de v\u00e2nt tare. Si toti au strigat: \"Doamne, miluie\u015fte!\".\r\n\r\n\u015ei, facandu-se rug\u0103ciune preo\u0163easc\u0103, s-a potolit v\u0103paia. Si, deschizand racla, au aflat icoana, cea nef\u0103cut\u0103 de m\u00e2n\u0103, neatins\u0103 de foc. Deci, lu\u00e2nd panza cea de bumbac, pe care o pusese patriciana deasupra icoanei, mare minune, au aflat pe ea alt chip al St\u0103p\u00e2nului, tot nefacut de m\u00e2n\u0103, asemenea Chipului Celui dint\u00e2i.~Pentru care lucru, au slavit toti pe Dumnezeu si, sarutand Chipul, l-au pus deasupra femeii si, indata, au lasat-o durerile si boala, si s-a tamaduit femeia. Si, facandu-se desavarsit sanatoasa, s-a ridicat si a slavit pe Dumnezeu, impreuna cu toti c\u00e2\u0163i au mers, acolo, cu preo\u0163ii. \r\n\r\nApoi, peste cativa ani, acea cinstita femeie s-a gandit s\u0103 daruiasca Sf\u00e2ntul Chip, la m\u00e2n\u0103stire de monahi, care se afla la Militina Armeniei, la M\u00e2n\u0103stirea Sfintei \u00cen\u0103l\u0163\u0103ri a Domnului.\r\n\r\nDeci, aflandu-se femeia cu acest gand, ca si cand s-ar fi dat veste, iat\u0103 a sosit acolo, la Constantinopol,~Dometian, Arhiepiscopul Melitinei, v\u0103rul \u00cemp\u0103ratului Mauriciu, impreuna cu cei mai de cinste ai cetatii si, intelegand acest semn, Patricia a dat Sf\u00e2ntul Chip \u00een m\u00e2na Arhiepiscopului, spunandu-i gandul ei, si asa a fost trimis in Melitina.\r\n\r\nDar nu se cade sa trecem sub tacere si a doua minune, care s-a facut cu aceast\u0103 icoan\u0103. C\u0103, navalind per\u015fii, in zilele imparatului Heraclius (610-641), c\u0103lug\u0103ri\u0163ele m\u00e2n\u0103stirii, tem\u00e2ndu-se ca nu cumva s\u0103 le robeasca \u015fi pe ele, au luat Cinstitul Chip si s-au dus la Constantinopol, unde au primit o m\u00e2n\u0103stire, de la Serghie, Patriarhul.\r\n\r\n~Si, afland de aceasta Sf\u00e2nt\u0103 \u015fi Nef\u0103cut\u0103 de M\u00e2n\u0103 Icoan\u0103, Patriarhul a luat-o, f\u0103r\u0103 voia c\u0103lug\u0103ri\u0163elor. Insa, intr-acele zile, i-au venit multe necazuri de la imparat, asupra lui, si multe tulburari pentru Biseric\u0103. Deci, mirandu-se mult de aceasta, a vazut, noaptea, \u00een vis, un om infricosator, care sta deasupra lui \u015fi-i zicea: \"\u00centoarce, c\u00e2t mai de grab\u0103, m\u00e2n\u0103stirii, ceea ce ai luat pe nedrept\". Si, daca s-a sculat, sta si se gandea si, chemand pe slujitorii lui, i-a intrebat: \"Ce sunt aceste necazuri, \u015fi pentru care pricin\u0103 p\u0103timesc eu acestea? Si ce este acest vis? C\u0103 eu nu stiu s\u0103 fi luat cuiva, ceva?\". Iar ei i-au zis: \"Nu b\u0103ga \u00een~seam\u0103 unele ca acestea, st\u0103p\u00e2ne, c\u0103 n-ai n\u0103p\u0103stuit, niciodat\u0103, pe nimeni, iar necazurile \u015fi n\u0103lucirile acestea sunt din lucrare dr\u0103ceasc\u0103\". \r\n\r\nDeci, cand s-a facut noapte, iarasi, i s-a aratat acel infricosator om, care i-a zis: \"Intoarce, c\u00e2t mai cur\u00e2nd, ceea ce ai luat c\u0103lug\u0103ri\u0163elor, de la M\u00e2n\u0103stirea \u00cen\u0103l\u0163\u0103rii. Oare, nu \u015ftii c\u0103 ele sunt str\u0103ine \u015fi f\u0103r\u0103 de m\u00e2ng\u00e2iere, c\u0103 au venit din alt\u0103 parte?\". Deci, de\u015fteptandu-se, a zis c\u0103tre eclesiarhul lui: \"Frate, c\u00e2nd ai luat Chipul St\u0103p\u00e2nului, de la c\u0103lug\u0103ri\u0163e, cum li s-a p\u0103rut lor aceasta?\". Iar el a zis: \"Le-a fost foarte greu, P\u0103rinte, \u015fi, de ar fi putut, ne-ar fi certat\". Atunci, a~priceput Patriarhul \u015fi s-a umilit pe sine si, degrab\u0103, cu mult\u0103 cinste, a trimis Sf\u00e2ntul Chip, la m\u00e2n\u0103stirea c\u0103lug\u0103ri\u0163elor, \u00een ziua de 29 a lui decembrie. Si s-au potolit b\u00e2ntuielile si necazurile Patriarhului. \u015ei, dac\u0103 au luat Sf\u00e2ntul Chip, s-au bucurat \u015fi c\u0103lug\u0103ri\u0163ele."},{"title":" S\u0103 nu-L cunoa\u015fte\u0163i pe Domnul numai pe jum\u0103tate (Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Vasile cel Mare)","content":"Cum voi fi impreuna cu Iov, eu, care n-am primit, cu multumire, necazul ce mi s-a intamplat? Cum voi fi impreuna cu David, eu, care n-am avut, ca el, \u00eendelung\u0103 rabdare, impotriva vrajmasului? Cum, iarasi, voi fi cu Daniil, eu, cel ce n-am cautat pe Dumnezeu, cu infranarea cea de-a pururea si cu rugaciunea cea iubitoare de osteneal\u0103? Cum voi fi cu fiecare dintre Sfinti, eu, cel ce n-am umblat pe urmele lor? Cine este atat de nesocotit c\u00e2rmuitor de nevoin\u0163e, ca~sa incununeze pe cel biruitor, la fel cu acela care nu s-a nevoit nicidecum? Care carmuitor, la impartirea dobanzilor, cheama pe cei care nici nu s-au aratat la r\u0103zboi, r\u0103spl\u0103tindu-i ca pe cei ce au biruit? \r\n\r\nBun este Dumnezeu, dar este si drept. Si El va da celui drept r\u0103spl\u0103tirea cea dup\u0103 vrednicie, precum este scris: \"F\u0103 bine Doamne, celor buni si celor drepti cu inima; iar pe cei ce se abat pe c\u0103i nedrepte, Domnul \u00eei va duce cu cei ce lucreaz\u0103 f\u0103r\u0103delegi\" (Psalmi 124,5). \r\n\r\nEste milostiv, dar si drept~judec\u0103tor. El iubeste milostenia, dar \u015fi dreapta judecat\u0103. Stii doar, a Cui este mila. Fericiti, zice Domnul, cei milostivi, c\u0103 aceia se vor milui. Vezi, dar, c\u0103 El cu socotin\u0163\u0103 primeste milostenia. C\u0103 nu f\u0103r\u0103 dreptate miluieste si nici nu judec\u0103 f\u0103r\u0103 milostenie. C\u0103 nemilostiv\u0103 este judecata, pentru cel ce n-a f\u0103cut mil\u0103. C\u0103 milostiv \u015fi drept este Domnul.\r\n\r\nDrept aceea, sa nu-L cunoasteti pe Domnul numai pe jum\u0103tate. Cel Ce face s\u0103 r\u0103sar\u0103 soarele, Acela os\u00e2nde\u015fte \u015fi la pierderea vederii. Cel ce d\u0103 ploaie, Acela plou\u0103 \u015fi cu foc. Acelea, de mai inainte sunt semnele bunatatii, acestea, semnele~dreptatii. Pentru acelea, s\u0103-L iubim, pentru acestea, s\u0103 ne temem.\r\nIar, dupa \u00eenv\u00e2rto\u015farea \u015fi nepocain\u0163a din inima a ta, \u00ee\u0163i aduni, \u0163ie \u00eensu\u0163i, m\u00e2nie pentru ziua m\u00e2niei. C\u0103 nu pot s\u0103 se mantuiasca cei ce nu fac fapte bune dup\u0103 poruncile lui Dumnezeu. Iar, a trece cu vederea ceva din cele poruncite, nu este f\u0103r\u0103 de primejdie.\r\n\r\nAmar\u0103 este c\u00e2rmuirea, fiindc\u0103 ea ne a\u015feaz\u0103 pe noi, ca pe ni\u015fte judec\u0103tori ai \u00eentemeietorilor legii; ca, pe unii s\u0103-i r\u00e2nduim dupa lege, iar pe al\u0163ii s\u0103-i slobozim. Adaug\u0103, la grija ta, \u015fi sfatul acesta de ob\u015fte, tr\u0103irea nevoitorilor Ortodoxiei, pe~care o cinstim ca pe o ajut\u0103toare la p\u0103zirea poruncilor Evangheliei, ca s\u0103 nu piard\u0103 nimic din cele poruncite.\r\n\r\nC\u0103ci, se cade, ca desavarsit sa fie omul lui Dumnezeu, precum este scris, ca, prin toate poruncile, s\u0103 se desavarseasca masura cre\u015fterii lui Hristos \u00een noi.\r\n\r\nDrept aceea, si in dumnezeiasca Lege scrie: Desi vita cea v\u0103t\u0103mat\u0103 este curat\u0103, nu este, \u00eens\u0103, primit\u0103 ca jertf\u0103 lui Dumnezeu. Deci, numai cu osteneal\u0103 se va afla m\u0103sura \u00eemplinirii, dupa f\u0103g\u0103duin\u0163a Domnului nostru Iisus Hristos, prin \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura si pov\u0103\u0163uirea Sf\u00e2ntului~Duh. A\u015fa, \u015fi nou\u0103, asemenea, nevoin\u0163\u0103 ne trebuie c\u00e2nd ne lenevim spre \u00eendreptare \u015fi c\u00e2nd petrecem, f\u0103r\u0103 str\u0103danii la p\u0103zirea celor date nou\u0103 spre \u00eemplinire. Drept aceea, a zis Domnul: \"Cuv\u00e2ntul pe care L-am gr\u0103it, acela v\u0103 va judeca pe voi \u00een ziua cea de apoi\". C\u0103 sluga care nu \u015ftie voia st\u0103p\u00e2nului s\u0103u, \u015fi face cele vrednice de b\u0103taie, se va bate mai pu\u0163in, dar cel ce a \u015ftiut \u015fi n-a facut, acela se va bate mult.\r\n\r\nS\u0103 ne s\u00e2rguim, deci, acum, spre lucrarea cuv\u00e2ntului celui f\u0103r\u0103 de prihan\u0103, ca roditoare s\u0103 ne fie noua \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura. \u015ei, a\u015fa, lu\u00e2nd aminte, cu trezire, la cele gr\u0103ite \u00een Scripturi, s\u0103 ne s\u00e2rguim a scoate, la~lucrare \u015fi sporire, dumnezeie\u015ftile cuvinte. C\u0103 nu stim \u00een care zi sau ceas va veni Domnul nostru."},{"title":" Sfaturi de folos sufletesc (\u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a Sf\u00e2ntului Efrem)","content":"Temeti-va fratilor, de vorbele cele vatamatoare si nefolositoare de suflet, ca in liniste sa fie sufletele voastre. Ca mai bine este a arunca o piatra, din nebagare de seama, decat a zice un cuvant de\u015fert. \r\nVeselia dreptilor este dreptatea, iar c\u0103ile lor sunt milostive, \u015fi cel ce face milostenie va afla via\u0163\u0103. \r\nS\u0103 nu ai prietenie cu cel mai mare al locului, ascult\u0103-i cuvintele, dar faptele lui rele s\u0103 nu le faci. \r\nS\u0103 nu iubesti a merge la t\u00e2rg; \u015fi s\u0103 nu zici c\u0103 ochiul meu este curat, c\u0103ci \u0163i-l vei face du\u015fman. \r\n~S\u0103 nu bei vin, ca s\u0103 nu \u0163i se intoarca inima spre dulcetile trupesti. \r\nS\u0103 nu mananci prea mult, ca s\u0103 nu \u0163i se intunece mintea.\r\nS\u0103 nu-\u0163i inchizi usile tale fa\u0163\u0103 de str\u0103ini, ca s\u0103 nu-\u015fi inchida Domnul u\u015file Sale fa\u0163\u0103 de tine.\r\nCu ce masur\u0103 ve\u0163i m\u0103sura, cu aceea se va m\u0103sura \u015fi vou\u0103.\r\nS\u0103 cercetezi pe cei bolnavi, ca si Dumnezeu sa te cerceteze pe tine.\r\nS\u0103 nu dormi mult, ci te roag\u0103 cu dinadinsul lui Dumnezeu, s\u0103-\u0163i fie \u0163ie de ajutor, ca sa scapi ca o pasare din la\u0163.\r\nS\u0103 mergi de-a pururi la Biserica lui Dumnezeu. Pe cei ce Ma proslavesc pe Mine, \u00eei voi proslavi. Aceasta f\u0103c\u00e2nd-o, tu insuti te vei mantui, si~totdeauna pe cei ce sunt cu tine. \u015ei orice vei cere de la Dumnezeu, degrab\u0103 vei lua, ca unul curat cu sufletul.\r\nS\u0103 nu-\u0163i c\u00e2\u015ftigi \u0163ie lucruri mai presus dec\u00e2t trebuinta ta, ci sa petreci \u00een via\u0163\u0103 smerit\u0103.\r\nOstene\u015fte-te cu m\u00e2inile tale, ca s\u0103 dai \u015fi celor ce au trebuin\u0163\u0103.\r\n\r\nAcestea, de le vei face, Dumnezeu \u00ee\u0163i va da \u0163ie ve\u015fnicele Sale bun\u0103t\u0103\u0163i. A C\u0103ruia este slava, cinstea \u015fi st\u0103p\u00e2nirea, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt din via\u0163a Sf\u00e2ntului Epifanie, despre a judeca f\u0103r\u0103 p\u0103rtinire","content":"Era un oarecare diacon \u00een episcopie, anume Sabin, av\u00e2nd ca me\u015fte\u015fug scrierea c\u0103r\u0163ilor \u015fi cu dreapt\u0103 via\u0163\u0103 era \u00eempodobit. \u015ei erau \u00een episcopie c\u0103lug\u0103ri, ca la optzeci, iar Sabin era mai cuvios \u00eentre to\u0163i. Deci, pe acesta \u00eel pusese Sf\u00e2ntul Epifanie judec\u0103tor peste treburile biserice\u015fti. Iar odinioar\u0103, s-au judecat de c\u0103tre Sabin doi oameni: unul fiind bogat, iar altul s\u0103rac. \u015ei Sabin a cugetat s\u0103 p\u0103rtineasc\u0103 \u015fi s\u0103 ajute s\u0103racului, m\u0103car c\u0103 bogatul avea mai mult\u0103~dreptate dec\u00e2t s\u0103racul. \r\nDar Sf\u00e2ntul Epifanie st\u0103tea ascuns la un loc oarecare \u015fi-i asculta pe am\u00e2ndoi. Deci, a auzit pe Sabin p\u0103rtinind \u015fi miluind la judecat\u0103 pe cel s\u0103rac. A venit atunci Sf\u00e2ntul, de fa\u0163\u0103, \u015fi a zis lui Sabin cu glas lin \u015fi cu bl\u00e2nd\u0103 fa\u0163\u0103: \"Mergi, fiule, la me\u015fte\u015fugul t\u0103u de scrie c\u0103r\u0163i \u015fi adu-\u0163i aminte de cuvintele Sfin\u0163ilor, ca s\u0103 fii des\u0103v\u00e2r\u015fit \u00eentru tot r\u0103spunsul de trebuin\u0163\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eenal\u0163i cu mare glas slav\u0103 Sfintei Scripturi. Iar c\u00e2nd judeci, auzi pe F\u0103c\u0103torul de bine, strig\u00e2nd \u015fi zic\u00e2nd: 'S\u0103 nu p\u0103rtine\u015fti pe nimeni la judecat\u0103!'. \u015ei de atunci, Sf\u00e2ntul Epifanie singur judeca pe to\u0163i cei ce veneau, ostenindu-se \u00een toate zilele, de~diminea\u0163\u0103 p\u00e2n\u0103 la ceasul al noulea. Iar de la ceasul al noulea p\u00e2n\u0103 a doua zi, nu-l mai vedea nimeni. Dumnezeului nostru slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin. "},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt pentru adormirea celui \u00eentre Sfin\u0163i P\u0103rintelui nostru Sisoie","content":"Cel dintre Sfin\u0163i P\u0103rintele nostru Sisoe a tr\u0103it \u00een pustie \u015fi \u00een munte, \u015faizeci de ani, iar c\u00e2nd era s\u0103 se mute din via\u0163\u0103, \u015fez\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsul c\u0103lug\u0103rii, i-a str\u0103lucit lui fa\u0163a, ca lumina. \u015ei le gr\u0103ia lor: \"Iat\u0103, ava Antonie a venit!\". Dup\u0103 aceea, t\u0103c\u00e2nd pu\u0163in, iar\u0103\u015fi le zicea lor: \"Iat\u0103, ceata proorocilor a venit!\". \r\n\u015ei a str\u0103lucit \u015fi mai mult \u015fi a zis: \"Ceata Apostolilor a venit!\". \u015ei fa\u0163a lui \u00eendoit a str\u0103lucit \u015fi, iat\u0103, vorbea, cum vorbe\u015fte cineva cu al\u0163ii.\r\nDeci, l-au rugat pe el b\u0103tr\u00e2nii,~zic\u00e2nd: \"Spune nou\u0103 P\u0103rinte, cu cine vorbe\u015fti?\". \u015ei a zis lor: \"Iat\u0103, au venit \u00eengerii s\u0103 m\u0103 ia pe mine \u015fi m\u0103 rog lor s\u0103 m\u0103 lase pu\u0163in, ca s\u0103 m\u0103 poc\u0103iesc\". Iar b\u0103tr\u00e2nii i-au zis lui: \"Nu-\u0163i trebuie poc\u0103in\u0163\u0103, p\u0103rinte\". Zisu-le-a lor, stare\u0163ul: \"Cu adev\u0103rat, nu m\u0103 \u015ftiu pe mine c\u0103 am pus m\u0103car \u00eenceput de poc\u0103in\u0163\u0103\". Iar to\u0163i \u015ftiau c\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fit este. \r\nApoi, iar\u0103\u015fi, f\u0103r\u0103 de veste, i s-a f\u0103cut fa\u0163a lui ca soarele \u015fi s-au temut to\u0163i. Deci el le-a gr\u0103it lor: \"Iat\u0103, vede\u0163i to\u0163i, a venit Domnul \u015fi zice: \"Aduce\u0163i-Mi acest vas ales din pustie!\". \u015ei \u00eendat\u0103 \u015fi-a dat duhul. Apoi, s-a f\u0103cut un fulger \u015fi s-a umplut casa de bun\u0103 mireasm\u0103."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, cuv\u00e2nt din via\u0163a Sf\u00e2ntului Teodosie (de la Metafrast)","content":" A fost \u00een pustietate, aproape de Ierusalim, Preacuviosul P\u0103rintele nostru Teodosie, vie\u0163uind din copil\u0103rie dup\u0103 pl\u0103cerea lui Dumnezeu cu post, cu priveghere \u015fi cu rug\u0103ciune, iar, mai ales, cu milostenia ce f\u0103cea la s\u0103raci. \u015ei l-a f\u0103cut pe el Dumnezeu mai mare s\u0103 fie peste to\u0163i cei ce sunt \u00eemprejurul Ierusalimului. \u015ei m\u0103n\u0103stirea lui se chema a N\u0103sc\u0103toarei de Dumnezeu \u015fi \u00eentru ea fericitul f\u0103cea milostenie cu mare \u00een\u0163elepciune. \u015ei s-a f\u0103cut, Lavra Cuviosului Teodosie, vestit\u0103 \u015fi m\u0103rit\u0103, \u015fi a a\u015fezat \u00eentr-\u00eensa via\u0163\u0103~de ob\u015fte. \u015ei a dat Domnul, \u00een lavra aceea, toat\u0103 \u00eendestularea, \u00eenc\u00e2t cei ce vie\u0163uiau \u00eentr-\u00eensa se \u00eembog\u0103\u0163eau, nu numai cu lucruri bune \u015fi duhovnice\u015fti daruri, dar nici de cele de trebuin\u0163\u0103 pentru trup nimeni nu ducea lips\u0103. \u015ei era odihn\u0103 acolo nu numai monahilor, ci \u015fi mul\u0163imilor, str\u0103inilor, nenoroci\u0163ilor, s\u0103racilor, sc\u0103p\u0103ta\u0163ilor, bolnavilor \u015fi neputincio\u015filor, pentru c\u0103 milostiv era Cuviosul Teodosie \u015fi iubitor de oameni \u015fi \u00eendurat, ar\u0103t\u00e2ndu-se c\u0103 este tuturor p\u0103rinte, cu inima dureroas\u0103, tuturor prieten iubit, slug\u0103 tuturor \u015fi slujitor cu os\u00e2rdie, r\u0103nile \u015fi bubele bolnavilor cur\u0103\u0163indu-le, s\u00e2ngele \u015fi puroaiele sp\u0103l\u00e2ndu-le, cu cei lepro\u015fi vorbind~fa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103, m\u00e2ng\u00e2indu-i, \u015fi cu m\u00e2inile sale hr\u0103nindu-i, \u015fi toat\u0103 slujirea f\u0103c\u00e2ndu-le lor. \r\n\u015ei ar\u0103ta mare dragoste \u015fi celor ce veneau de pretutindenea, osp\u0103t\u00e2ndu-i \u015fi odihnindu-i, \u015fi cu toate cele de trebuin\u0163\u0103 \u00eendestul\u00e2ndu-i. \u015ei era Cuviosul tuturor ad\u0103postire, de ob\u015fte spi\u0163erie, de ob\u015fte cas\u0103, de ob\u015fte vistierie a neputincio\u015filor, a fl\u0103m\u00e2nzilor, a celor goi \u015fi a str\u0103inilor. Pentru c\u0103 to\u0163i se \u00eendulceau din dragostea aceluia, din mila \u015fi din \u00eendur\u0103rile lui, \u015fi. la el, nimeni nu era trecut cu vederea.\r\n\u015ei vedeau aceasta cei ce slujeau la mese \u00een m\u00e2n\u0103stire, c\u0103 uneori se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 se pun\u0103 \u015fi c\u00e2te o sut\u0103 de~mese pe zi, pentru cei ce veneau, pentru str\u0103ini \u015fi pentru s\u0103raci. At\u00e2t de iubitor de oameni \u015fi de iubitor de str\u0103ini era Cuviosul p\u0103rinte! Iar Dumnezeu, fiind El \u00censu\u015fi dragoste, v\u0103z\u00e2nd pe pl\u0103cutul S\u0103u cu at\u00e2ta dragoste fa\u0163\u0103 de aproapele, i-a binecuv\u00e2ntat m\u0103n\u0103stirea lui, \u00eenc\u00e2t \u015fi atunci c\u00e2nd era hran\u0103 pu\u0163in\u0103, ea se \u00eenmul\u0163ea nev\u0103zut \u015fi s\u0103tura astfel multe mii de oameni. \r\nA\u015fa, odat\u0103, o foamete mare fiind \u00een Palestina, o mul\u0163ime de s\u0103raci \u015fi de sc\u0103p\u0103ta\u0163i s-a adunat pentru Duminica Floriilor, \u015fi, venind ei la por\u0163ile m\u0103n\u0103stirii s\u0103-\u015fi ia obi\u015fnuita milostenie, s-au \u00eentristat ucenicii \u015fi i-au spus Fericitului c\u0103 n-au at\u00e2ta hran\u0103 ca s\u0103 dea la cei f\u0103r\u0103 de~num\u0103r, care cereau. Iar el, cu m\u00e2nie c\u0103ut\u00e2nd la ei, i-a mustrat pentru necredin\u0163a lor \u015fi a zis: \"Degrab\u0103 s\u0103 deschide\u0163i por\u0163ile, ca to\u0163i s\u0103 intre\". Deci, intr\u00e2nd s\u0103racii \u015fi sc\u0103p\u0103ta\u0163ii, au \u015fezut pe r\u00e2nd. Iar Cuviosul a poruncit ucenicilor s\u0103 pun\u0103 \u00eenaintea lor p\u00e2ine; \u015fi au mers ucenicii m\u00e2hni\u0163i la c\u0103mara cea cu p\u00e2ine, socotind c\u0103 nu vor afla nimic. \u015ei, deschiz\u00e2nd c\u0103mara, au v\u0103zut-o plin\u0103 plin\u0103 de p\u00e2ini. C\u0103 m\u00e2na lui Dumnezeu, Purt\u0103torul de grij\u0103 al tuturor, a umplut-o pe ea, pentru credin\u0163a robului S\u0103u. \u015ei au l\u0103udat fra\u0163ii pe Dumnezeu, pentru o minune ca aceea, \u015fi s-au minunat de n\u0103dejdea cea mare a p\u0103rintelui lor. \u015ei iar\u0103\u015fi, praznic \u00een m\u0103n\u0103stirea lor~fiind \u00een ziua Adormirii Preacuratei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, \u015fi popor mult la praznic venind, iar bucate nefiind s\u0103 pun\u0103 \u00eenainte la at\u00e2ta mul\u0163ime, Cuviosul Teodosie, c\u0103ut\u00e2nd spre cer \u015fi pu\u0163ine p\u00e2ini binecuv\u00e2nt\u00e2nd, a poruncit s\u0103 le pun\u0103 pe ele \u00eenainte. \u015ei s-au s\u0103turat mul\u0163imile, Dumnezeu \u00eenmul\u0163ind, precum oarec\u00e2nd cele cinci p\u00e2ini, \u015fi \u00eenc\u0103 \u015fi pentru cale fiecare \u015fi-a luat lui, din destul. Iar din prisosin\u0163ele cele r\u0103mase, adun\u00e2ndu-le fra\u0163ii, multe co\u015furi au umplut \u015fi, usc\u00e2ndu-le la soare, au m\u00e2ncat din ele nu pu\u0163in\u0103 vreme.\r\nDe multe ori, mii de oameni aduna\u0163i fiind la m\u00e2n\u0103stire, se p\u0103rea c\u0103 nici marile butoaie nu le vor fi~lor destule spre ad\u0103pare, la at\u00e2tea suflete, dar, iat\u0103, to\u0163i din destul erau hr\u0103ni\u0163i, cu m\u00e2inile Hr\u0103nitorului, Celui Ce nu \u015ftia de lips\u0103.\r\n\u015ei a zidit Cuviosul \u015fi multe case pentru str\u0103ini, \u015fi felurite bolni\u0163e, unele pentru monahi, altele pentru mireni, precum \u015fi bolni\u0163\u0103 pentru cei trecu\u0163i \u015fi \u00eemb\u0103tr\u00e2ni\u0163i \u00een osteneli. \u015ei \u00eenc\u0103 cerceta \u015fi pe cei ce erau \u00een mun\u0163i \u015fi \u00een pe\u015fteri, \u015fi se \u00eengrijea pentru d\u00e2n\u015fii, arz\u00e2nd de \u00eendurare, ca un tat\u0103 pentru fiii s\u0103i. \u015ei purta de grij\u0103 \u015fi de ale trupului, c\u00e2t \u015fi de ale sufletului, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-i \u015fi dojenindu-i, \u015fi pe mul\u0163i izb\u0103vindu-i din \u00een\u015fel\u0103ciunea satanei.\r\n\u015ei minunat lucru era la d\u00e2nsul \u015fi aceasta c\u0103, ne\u00eenv\u0103\u0163at fiind la~\u00eenv\u0103\u0163\u0103tura cea din afar\u0103, \u015fi neiscusit fiind nici \u00een c\u0103r\u0163ile eline\u015fti, cu at\u00e2ta \u00eendestulare de cuvinte f\u0103cea \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura, \u00eenc\u00e2t nici de ar fi str\u0103b\u0103tut cineva des\u0103v\u00e2r\u015fit toat\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura ritoriceasca, cea cu frumoas\u0103 vorbire, n-ar fi putut s\u0103 se asemene lui. C\u0103 \u00eenv\u0103\u0163a \u015fi din \u00een\u0163elepciunea cea omeneasc\u0103, dar \u015fi din darul Duhului lui Dumnezeu, Care gr\u0103ia \u00een tain\u0103 c\u0103tre d\u00e2nsul, ca \u015fi c\u0103tre un alt Ieremia: \"Iat\u0103, am dat cuvintele Mele \u00een gura ta\". \u015ei gr\u0103ia Fericitul unele de la sine, multe \u015fi alese, altele din cuvintele Apostolilor \u015fi din a\u015fez\u0103mintele p\u0103rin\u0163ilor, altele din cuvintele cele pustnice\u015fti ale marelui Vasile, c\u0103ruia \u00eei era urm\u0103tor \u015fi cu via\u0163a,~dar urm\u0103tor era \u015fi scripturilor celor \u00een\u0163elepte ale acestui de Dumnezeu iubitor. \r\nDintre toate \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile lui, multe \u015fi mari, s\u0103 pomenim, deci, m\u0103car una din \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile lui mici - aceast\u0103 pild\u0103: \"Rogu-m\u0103 vou\u0103, fra\u0163ilor, pentru dragostea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel Ce S-a dat pe Sine pentru p\u0103catele noastre, s\u0103 nu stingem grija cea pentru sufletele noastre, ci s\u0103 ne \u00eentrist\u0103m pentru de\u015fert\u0103ciunile vie\u0163ii trec\u0103toare, s\u0103 pornim spre cele viitoare \u00eentru sl\u0103virea lui Dumnezeu \u015fi a Fiului S\u0103u. S\u0103 nu petrecem \u00een lenevire \u015fi \u00een sl\u0103birea faptelor bune, trec\u00e2ndu-ne ziua de ast\u0103zi cu tr\u00e2nd\u0103vie \u015fi am\u00e2n\u00e2nd pe~m\u00e2ine \u00eenceputul lucrului celui bun, ca s\u0103 nu r\u0103m\u00e2nem f\u0103r\u0103 fapte bune, \u00een fa\u0163a Celui Ce le cere de la sufletele noastre, \u015fi s\u0103 ne g\u0103sim afar\u0103 de c\u0103mara cea de bucurie. C\u0103 \u00een zadar \u015fi f\u0103r\u0103 folos vom pl\u00e2nge pentru vremea cea r\u0103u petrecut\u0103 a vie\u0163ii noastre, t\u00e2nguindu-ne atunci c\u00e2nd aceast\u0103 t\u00e2nguire de niciun ajutor nu va mai fi celor ce se c\u0103iesc. \r\nAcum este vremea bine primit\u0103, acum este ziua m\u00e2ntuirii. Acesta este veacul poc\u0103in\u0163ei, iar acela al r\u0103spl\u0103tirii. Acesta este al ostenelii, iar acela al lu\u0103rii de plat\u0103. Acesta al r\u0103bd\u0103rii, iar acela al m\u00e2ng\u00e2ierii. Acum, Dumnezeu este ajut\u0103tor celor ce se \u00eentorc din calea cea rea,~iar atunci va fi \u00eenfrico\u015fat \u00eentreb\u0103tor al faptelor celor omene\u015fti, al cuvintelor \u015fi al g\u00e2ndurilor, \u00eenaintea C\u0103ruia nimic nu este cu putin\u0163\u0103 a se t\u0103inui. \r\nAcum, de \u00eendelung\u0103 r\u0103bdarea Lui s\u0103 ne \u00eendulcim, iar atunci vom cunoa\u015fte dreapta Lui judecat\u0103, c\u00e2nd vom \u00eenvia, unii spre munca ve\u015fnic\u0103, iar al\u0163ii spre via\u0163a ve\u015fnic\u0103, \u015fi vom lua fiecare dup\u0103 faptele noastre. \u015ei noi \u00eent\u00e2rziem s\u0103 ne supunem lui Hristos, Celui Ce ne cheam\u0103 pe noi \u00eentru Cereasca Lui \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ie! Au nu ne trezim? Au nu ne \u00eentoarcem, de la via\u0163a cea de\u015fart\u0103, spre \u00eemplinirea Evangheliei? Cu ce ochi vom privi ziua Domnului cea \u00eenfrico\u015fat\u0103 \u015fi~\u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare, \u00eentru care pe cei ce vor fi de-a dreapta lui Dumnezeu \u015fi care se vor apropia de D\u00e2nsul prin fapte bune, El \u00eei va primi \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Sa cea Cereasc\u0103, iar pe cei de-a st\u00e2nga, goni\u0163i pentru lipsa faptelor bune, \u00eei va m\u00e2nca gheena focului, \u00eentunericul cel ve\u015fnic \u015fi scr\u00e2\u015fnirea din\u0163ilor, ve\u015fnica pierzanie?\r\nZicem \u015fi noi c\u0103 suntem dornici de Cereasca \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ie, dar cum s\u0103 o c\u00e2\u015ftig\u0103m, dac\u0103 de aceasta nu ne \u00eengrijim. \u015ei, neostenindu-ne la poruncile Domnului c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in, \u00een de\u015fert\u0103ciunea min\u0163ii noastre, n\u0103d\u0103jduim s\u0103 c\u00e2\u015ftig\u0103m o cinste \u00eentocmai ca a celor care s-au luptat p\u00e2n\u0103 la moarte \u00eempotriva~p\u0103catului!...\"\r\nA\u015fa Cuviosul, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd pe ucenicii s\u0103i, \u00eei pov\u0103\u0163uia pe ei spre cea nelenevoasa s\u00e2rguin\u0163\u0103 la m\u00e2ntuire. Odat\u0103, iar\u0103\u015fi, se apropia ziua cea mare a Pa\u015ftilor \u015fi foarte erau lipsi\u0163i din pricina d\u0103rii \u015fi a \u00eemp\u0103r\u0163irii - nici p\u00e2ine, nici unt, nici altceva nu aveau. Deci, au venit fra\u0163ii la Cuviosul, m\u00e2hnindu-se, ca cei ce nu aveau nimic la acel sf\u00e2nt praznic. Iar el, m\u00e2ng\u00e2indu-i pe d\u00e2n\u015fii, le zicea: \"Fiilor, Dumnezeu, Cel Ce a f\u0103cut minuni cu p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri israeliteni, \u00een pustie hr\u0103nindu-i, Acela\u015fi \u015fi cu noi, s\u0103racii, va face mil\u0103, f\u0103r\u0103 numai s\u0103 r\u0103bda\u0163i, \u015fi Dumnezeu nu ne va p\u0103r\u0103si, nici nu ne va l\u0103sa pe noi\". Iar, \u00een S\u00e2mb\u0103ta~cea Mare, apun\u00e2nd soarele, iat\u0103, cineva cu dou\u0103 c\u0103mile, a venit la m\u00e2n\u0103stire, aduc\u00e2ndu-le tot felul de bucate. \u015ei primindu-le, au l\u0103udat pe Dumnezeu cu mare bucurie.\r\nA\u015fa, sunt fra\u0163ilor, florile \u015fi roadele milosteniei celor credincio\u015fi. C\u0103 \u015ftie Dumnezeu s\u0103 fac\u0103 voia celor ce se tem de El, aici \u015fi \u00een veacul ce va s\u0103 fie. C\u0103ruia este slava, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" Despre a pune \u00eenceput bun, spre fapta cea bun\u0103 (Cuv\u00e2nt din Pateric)","content":"Zis-a ava Ioan Colov: \"Eu vreau ca omul sa ia parte, pe cat se poate, la toata fapta cea buna. Adica, sculandu-se dimineata, sa puna inceput bun, si porunca lui Dumnezeu, cu fric\u0103 \u015fi cu \u00eendelung\u0103 r\u0103bdare, sa o \u00eemplineasc\u0103, in dragostea lui Dumnezeu si a oamenilor, cu toata ravna sufletului si a trupului, cu smerenie multa, in rabdare si grij\u0103 mare, in rugaciune multa si post intru curatie trupeasca, pazindu-si limba.\r\n\r\nIar cand va fi ocarat, sa nu se~manie, ci sa se smereasca si sa nu rasplateasca raul cu rau, sa nu caute la greseli straine, nici sa se m\u0103soare pe sine cu altii, ci sa fie sub toata faptura, cu lepadarea celor trupesti, si sa se rastigneasca pe cruce, in nevoin\u0163\u0103, \u00een plans si in lupta razboiului nevazut, in dreapta socotire si in curatie sufleteasca, intru infaptuirea binelui, implinindu-si, in liniste, lucrul mainilor sale, in privegherile de noapte, in foame si in sete, in frig si in osteneli, socotind, in toate zilele, c\u0103 moartea este aproape si ca trecem din moartea la viata\"."},{"title":" Despre doi vecini \u015fi aurul g\u0103sit pe drumul spre biseric\u0103","content":"Erau doi credinciosi, cu mestesugul cismari, traind unul aproape de altul.\r\n\r\nInsa unul avea copii multi, femeie, tat\u0103 \u015fi mam\u0103 \u015fi umbla la biseric\u0103 in toate zilele \u015fi-\u015fi chivernisea toate dupa Dumnezeu, din mestesugul sau.\r\n\r\nIar celalalt era si el mester, dar fiindca nu umbla la biseric\u0103, ci lucra si Duminica, pentru aceea, nici pe sine nu putea sa se chiverniseasca.\r\n\r\n~Deci, invidiind pe vecinul sau, i-a zis lui cu m\u00e2nie: \"De unde, si cum te-ai imbogatit tu? C\u0103 eu ma silesc in mestesugul meu mai mult decat tine, si cu totul am saracit\". Iar el, vrand s\u0103-l faca si pe acela sa mearga la biseric\u0103, i-a zis lui: \"Iat\u0103, eu merg la biseric\u0103 si, acolo, aflu aur aruncat pe drum si, de atunci, cate putin, m-am imbogatit. Ci de vei voi sa vii mereu cu mine, eu te voi chema si, orice vom afla, tu sau eu, sa le impartim pe jumatate\". Iar acela, crezand, a inceput sa mearga cu dansul.\r\n\r\nSi, mergand el la biseric\u0103, totdeauna, l-a binecuvantat pe el Dumnezeu si s-a imbogatit. Dupa~aceea, i-a zis lui acel bun sf\u0103tuitor: \"Oare stii, frate, cat de mult ti-a folosit sufletului tau si averii tale, un cuvant intelept de la Dumnezeu? Dar sa ma crezi pe mine n-am aflat pe drum, c\u0103 \u0163i se p\u0103rea c\u0103 eu umblu dupa aur. Dar, de vreme ce Dumnezeu a zis: Cautati mai intai Imparatia Cerurilor si toate celelalte se vor adauga vou\u0103, pentru aceea ti-am grait tie asa. Deci, chiar de am mintit, iat\u0103, c\u0103 n-am gresit, fiindca am izbandit \u015fi ai c\u00e2\u015ftigat\".\r\n\r\nIar, de aceasta afland, preacuviosul Patriarh al Alexandriei, Ioan cel Milostiv, l-a f\u0103cut pe acesta bun sfetnic si preot, pentru c\u0103 vrednic era \u015fi cinstitor de Dumnezeu.~Dumnezeului nostru slava, acum \u015fi pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" Din minunile Sf\u00e2ntului Mina, istorisite de Timotei, Arhiepiscopul Alexandriei","content":"Dup\u0103 moartea p\u0103g\u00e2nilor \u015fi ur\u00e2torilor de Dumnezeu \u00eemp\u0103ra\u0163i ai Romei, \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ind dreptcredinciosul \u00eemp\u0103rat Constantin cel Mare \u015fi credin\u0163a \u00een Domnul nostru Iisus Hristos sporind, atunci, oarecare iubitori de Hristos din cetatea Alexandriei, c\u0103ut\u00e2nd \u015fi afl\u00e2nd moa\u015ftele Sf\u00e2ntului sl\u0103vitului Mucenic al lui Hristos Mina, au zidit o biseric\u0103 cu numele lui. \u00cen aceea\u015fi vreme, un negustor dreptcredincios din \u0163inutul Isauriei, venind \u00een~Alexandria pentru negu\u0163\u0103torie \u015fi auzind de minunile \u015fi de t\u0103m\u0103duirile cele multe care se f\u0103ceau \u00een Biserica Sf\u00e2ntului Mina, a zis \u00eentru sine: \"M\u0103 voi duce \u015fi eu, deci, \u015fi m\u0103 voi \u00eenchina cinstitelor moa\u015fte ale Sf\u00e2ntului Mucenic \u015fi voi duce \u015fi eu un dar \u00een biserica lui, ca s\u0103-mi fie mie Dumnezeu milostiv, cu rug\u0103ciunile r\u0103bd\u0103torului S\u0103u de chinuri\". \u015ei a\u015fa, scul\u00e2ndu-se, a purces, lu\u00e2nd cu sine o pung\u0103 plin\u0103 de galbeni. \u015ei, venind la un iezer f\u0103cut de rev\u0103rsarea m\u0103rii, a aflat o trec\u0103toare \u015fi a venit la locul ce se zicea Loxoni\u0163a, \u015fi, acolo, ie\u015find la \u0163\u0103rm, \u00ee\u015fi c\u0103uta loc unde s\u0103 se odihneasc\u0103 peste noapte, c\u0103 era sear\u0103. \u015ei afl\u00e2nd o cas\u0103, a zis~st\u0103p\u00e2nului ei: \"Prietene, fie-\u0163i mil\u0103 \u015fi m\u0103 prime\u015fte \u00een casa ta, ca s\u0103 dorm peste noapte, c\u0103 a apus soarele \u015fi m\u0103 tem a merge singur pe cale, \u015fi nici nu am tovar\u0103\u015f s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 cu mine\". Iar cel cu casa a zis: \"Intr\u0103, frate, \u015fi r\u0103m\u00e2i aici, p\u00e2n\u0103 ce se va face ziu\u0103\". Deci, intr\u00e2nd oaspetele \u00een cas\u0103, s-a culcat \u015fi a adormit.\r\nIar cel cu casa, v\u0103z\u00e2nd la oaspete punga cu galbeni, a r\u00e2vnit la ea \u015fi, \u00eendemnat fiind de diavolul, a g\u00e2ndit s\u0103 ucid\u0103 pe oaspetele s\u0103u, ca s\u0103 ia aurul. Deci, s-a sculat la miezul nop\u0163ii \u015fi l-a sugrumat cu m\u00e2inile sale, apoi, t\u00e2indu-l \u00een buc\u0103\u0163i, l-a pus \u00eentr-o co\u015fni\u0163\u0103 \u015fi l-a ascuns \u00een c\u0103mara sa cea mai dosnic\u0103, c\u0103ut\u00e2nd~un loc foarte ferit, unde s\u0103-l \u00eengroape. Pe c\u00e2nd cugeta el acestea, s-a ar\u0103tat Mucenicul lui Hristos, Mina, \u015fez\u00e2nd pe cal, venind ca un osta\u015f trimis de \u00eemp\u0103ratul \u015fi, intr\u00e2nd pe u\u015f\u0103 \u00een casa uciga\u015fului, \u00eentreba de oaspetele cel ucis. Iar uciga\u015ful se lep\u0103da, zic\u00e2nd c\u0103tre Sf\u00e2ntul: \"Nu \u015ftiu ce spui, st\u0103p\u00e2ne, n-a fost la mine nimeni\". Iar Sf\u00e2ntul, pogor\u00e2ndu-se de pe cal, a intrat \u00een c\u0103mara cea mai dinl\u0103untru.\r\n\u015ei, afl\u00e2nd co\u015fni\u0163a, a tras-o afar\u0103 \u015fi a zis c\u0103tre uciga\u015f: \"Ce este aceasta?\". Iar acela, foarte \u00eenfrico\u015f\u00e2ndu-se, s-a aruncat pe sine la picioarele Sf\u00e2ntului.\r\nIar Sf\u00e2ntul, alc\u0103tuind buc\u0103\u0163ile celui t\u0103iat \u015fi rug\u00e2ndu-se, a \u00eenviat pe cel~mort. \u015ei a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: \"D\u0103 slav\u0103 lui Dumnezeu!\". Iar el, scul\u00e2ndu-se ca din somn \u015fi cunosc\u00e2nd ce a patimit de la cel cu casa, a prosl\u0103vit pe Dumnezeu \u015fi se \u00eenchina osta\u015fului celui ce se ar\u0103tase, mul\u0163umindu-i. Deci, Sf\u00e2ntul, lu\u00e2nd aurul de la uciga\u015f, l-a dat omului celui \u00eenviat \u015fi i-a zis: \"Mergi \u00een calea ta cu pace\". Iar \u00eentorc\u00e2ndu-se c\u0103tre uciga\u015f, l-a prins \u015fi l-a b\u0103tut, cert\u00e2ndu-l pe d\u00e2nsul, iar el cerea iertare. Iar Sf\u00e2ntul, d\u00e2ndu-i iertare \u015fi rug\u00e2ndu-se pentru d\u00e2nsul, a \u00eenc\u0103lecat pe cal \u015fi s-a f\u0103cut nev\u0103zut de la ochii lui.\r\nEra \u00een Alexandria un om cu numele Eutropiu. Acesta a f\u0103g\u0103duit s\u0103 dea la Biserica Sf\u00e2ntului Mina un blid~de argint \u015fi, chem\u00e2nd pe argintar, i-a poruncit s\u0103-i fac\u0103 lui dou\u0103 blide de argint: un blid pe numele Sf\u00e2ntului \u015fi s\u0103 scrie pe el cuvintele acestea: \"Blidul Sf\u00e2ntului Mare Mucenic Mina\", iar cel\u0103lalt a poruncit s\u0103-l fac\u0103 pe numele lui, \u015fi s\u0103 scrie pe el a\u015fa: \"Blidul lui Eutropiu, cet\u0103\u0163ean al Alexandriei\".\r\n\u015ei argintarul, dup\u0103 porunc\u0103, a \u00eenceput a lucra, iar c\u00e2nd a sf\u00e2r\u015fit am\u00e2ndou\u0103 blidele, blidul Sf\u00e2ntului Mina a ie\u015fit mai frumos \u015fi mai luminat, \u015fi, scriind numele fiec\u0103ruia pe blidul s\u0103u, le-a dat lui Eutropiu. Acesta, c\u0103l\u0103torind odat\u0103 pe mare, a osp\u0103tat din am\u00e2ndou\u0103 blidele nou f\u0103cute \u015fi, v\u0103z\u00e2nd blidul cel f\u0103cut pe numele Sf\u00e2ntului Mina mai frumos~dec\u00e2t blidul lui, nu vrea s\u0103-l mai dea Sf\u00e2ntului, ci a poruncit slugii sale s\u0103 pun\u0103 \u00eentr-\u00eensul bucate, iar blidul cel\u0103lalt a g\u00e2ndit s\u0103-l trimit\u0103 la Biserica Sf\u00e2ntului Mina. Deci, dup\u0103 ce s-a sf\u00e2r\u015fit masa, sluga a luat blidul Mucenicului \u015fi, merg\u00e2nd la marginea corabiei, a \u00eenceput a-l sp\u0103la \u00een mare. \u015ei, sp\u0103l\u00e2ndu-l, a c\u0103zut asupra lui o spaim\u0103, c\u0103 a v\u0103zut un om ie\u015find din mare, care, r\u0103pind blidul din m\u00e2na lui, s-a f\u0103cut nev\u0103zut. Iar sluga, tremur\u00e2nd de fric\u0103, s-a aruncat \u00een mare dup\u0103 blid. Aceasta v\u0103z\u00e2nd, st\u0103p\u00e2nul lui s-a temut \u015fi, pl\u00e2ng\u00e2nd zicea: \"Vai mie, tic\u0103losul, c\u0103 am r\u00e2vnit blidul Sf\u00e2ntului \u015fi am pierdut \u015fi pe robul meu \u00eempreun\u0103 cu blidul. Iar Tu,~Doamne Dumnezeul meu, nu te m\u00e2nia p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit asupra mea \u015fi f\u0103 mil\u0103 cu sluga mea. C\u0103 iat\u0103, dau f\u0103g\u0103duin\u0163\u0103 c\u0103, dac\u0103 voi afla m\u0103car trupul slugii mele, apoi voi face alt blid ca acela \u015fi-l voi da pe el pl\u0103cutului T\u0103u, Sf\u00e2ntul Mina, sau pre\u0163ul blidului celui pierdut \u00eel voi da la Biserica Sf\u00e2ntului\". \u015ei, ajung\u00e2nd corabia la mal, a ie\u015fit Eutropiu la uscat. \u015ei se uita pe \u0163\u0103rmul m\u0103rii, vr\u00e2nd s\u0103 vad\u0103 trupul slugii aruncat \u00een mare, ca s\u0103-l \u00eengroape pe el. \u015ei, lu\u00e2nd aminte cu s\u00e2rguin\u0163\u0103, a v\u0103zut pe slug\u0103 cu blidul ie\u015find din mare \u015fi, \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u00e2ndu-se, a zis cu mare glas: \"Slav\u0103 lui Dumnezeu, cu adev\u0103rat mare este Sf\u00e2ntul Mucenic~Mina\". \u015ei au ie\u015fit afar\u0103 to\u0163i din corabie \u015fi, v\u0103z\u00e2nd pe slug\u0103 \u0163in\u00e2nd blidul, s-au mirat \u015fi sl\u0103veau pe Dumnezeu. \u015ei l-au \u00eentrebat pe el cum a r\u0103mas viu \u015fi cum a ie\u015fit s\u0103n\u0103tos. Iar el le-a spus zic\u00e2nd: \"C\u00e2nd m-am aruncat \u00een mare, un b\u0103rbat cu bun\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare, \u00eempreun\u0103 cu al\u0163i doi m-au apucat \u015fi au c\u0103l\u0103torit \u00eempreun\u0103 cu mine ieri \u015fi ast\u0103zi p\u00e2n\u0103 aici\". Iar Eutropiu, lu\u00e2nd pe slug\u0103 \u015fi blidul, s-a dus la Biserica Sf\u00e2ntului Mina \u015fi, \u00eenchin\u00e2ndu-se, au l\u0103sat blidul cel f\u0103g\u0103duit Sf\u00e2ntului \u015fi s-au dus, mul\u0163umind lui Dumnezeu \u015fi prosl\u0103vind pe pl\u0103cutul S\u0103u, Sf\u00e2ntul Mina.\r\nO femeie oarecare cu numele Sofia,~din p\u0103r\u0163ile Fecozaliei, mergea la Sf\u00e2ntul Mina s\u0103 se \u00eenchine. \u015ei a \u00eent\u00e2mpinat-o un osta\u015f pe c\u00e2nd mergea pe cale \u015fi poftindu-o pe d\u00e2nsa, vrea s\u0103 o sileasc\u0103 la desfr\u00e2nare, iar ea, \u00eempotrivindu-se, chema \u00een ajutor pe Sf\u00e2ntul Mucenic Mina, care n-a trecut-o cu vederea, ci \u015fi pe siluitor l-a certat \u015fi pe femeie a p\u0103zit-o nev\u0103t\u0103mat\u0103. C\u0103 osta\u015ful acela, leg\u00e2nd calul de piciorul s\u0103u cel drept, vrea s\u0103 o sileasc\u0103 pe ea. Iar calul, s\u0103lb\u0103ticindu-se, nu numai c\u0103 a ap\u0103rat pe femeie, ci pe st\u0103p\u00e2nul nelegiuit l-a t\u00e2r\u00e2t p\u00e2n\u0103 la Biserica Sf\u00e2ntului Mina, nechez\u00e2nd \u015fi sfor\u00e2ind, \u00eenc\u00e2t a scos pe mul\u0163i din biseric\u0103 s\u0103-l vad\u0103, c\u0103 era praznic \u015fi~se adunase mul\u0163ime de popor la biseric\u0103.\r\nDeci, v\u0103z\u00e2nd osta\u015ful adunare de b\u0103rba\u0163i \u015fi calul tot s\u0103lb\u0103ticindu-se, \u015fi c\u0103 nimeni nu putea s\u0103-l ajute, \u015fi-a v\u0103dit f\u0103r\u0103 ru\u015fine f\u0103r\u0103delegea sa, m\u0103rturisind-o \u00eenaintea tuturor. \u015ei \u00eendat\u0103 a statut calul \u015fi s-a f\u0103cut bl\u00e2nd. Iar osta\u015ful, intr\u00e2nd \u00een biseric\u0103, a c\u0103zut \u00een genunchi, rug\u00e2ndu-se \u015fi cer\u00e2nd iertare pentru p\u0103catul s\u0103u.\r\nUn \u015fchiop \u015fi o femeie mut\u0103 \u015fedeau l\u00e2ng\u0103 Biserica Sf\u00e2ntului, \u00eempreun\u0103 cu mul\u0163i al\u0163ii, pentru t\u0103m\u0103duire. Iar la miezul nop\u0163ii, c\u00e2nd dormeau to\u0163i, Sf\u00e2ntul s-a ar\u0103tat \u015fchiopului \u015fi i-a zis: \"Apropie-te \u00eenceti\u015for de femeia cea mut\u0103 \u015fi o atinge pe~d\u00e2nsa la picior\". Iar \u015fchiopul a zis: \"Sfinte al lui Dumnezeu, au doar\u0103 desfr\u00e2nat sunt eu de-mi porunce\u015fti aceasta?\". Iar Sf\u00e2ntul i-a zis a doua oar\u0103 \u015fi a treia oar\u0103 acela\u015fi lucru: \"Dac\u0103 nu vei face aceasta, nu te vei t\u0103m\u0103dui\". Deci, omul s-a t\u00e2r\u00e2t, dup\u0103 porunca Sf\u00e2ntului, \u015fi a atins-o pe cea mut\u0103 la picior. Iar ea, de\u015ftept\u00e2ndu-se, a \u00eenceput a striga, sup\u0103r\u00e2ndu-se asupra \u015fchiopului, care, tem\u00e2ndu-se de ea, s-a sculat \u015fi, s\u0103rind, a fugit. \u015ei a\u015fa au c\u0103p\u0103tat am\u00e2ndoi vindecarea lor: c\u0103 femeia mut\u0103 a gr\u0103it limpede, iar omul cel \u015fchiop a s\u0103rit ca cerbul.\r\n\u015ei am\u00e2ndoi, \u00een\u0163eleg\u00e2nd minunea, au dat mul\u0163umire lui Dumnezeu \u015fi Sf\u00e2ntului Mucenic Mina.\r\n~Un oarecare p\u0103g\u00e2n, avea ca prieten un cre\u015ftin. Deci, duc\u00e2ndu-se p\u0103g\u00e2nul \u00eentr-un loc departe, a dat prietenului s\u0103u, spre p\u0103strare, o l\u0103di\u0163\u0103 cu o mie de galbeni. \u015ei p\u0103g\u00e2nul a z\u0103bovit c\u00e2t\u0103va vreme \u00een acel loc, \u00een care se dusese. Iar cre\u015ftinul a g\u00e2ndit, \u00een inima sa, s\u0103 nu mai dea \u00eenapoi galbenii p\u0103g\u00e2nului, c\u00e2nd se va \u00eentoarce, ci s\u0103-i t\u0103inuiasc\u0103, ceea ce a \u015fi f\u0103cut. C\u0103 venind, p\u0103g\u00e2nul a cerut cre\u015ftinului s\u0103-i dea galbenii ce i-a \u00eencredin\u0163at spre p\u0103strare, iar cre\u015ftinul a t\u0103g\u0103duit, zic\u00e2nd: \"Nu \u015ftiu ce gr\u0103ie\u015fti, c\u0103 nu mi-ai dat mie nimic\". P\u0103g\u00e2nul, auzind aceasta, s-a m\u00e2hnit \u015fi s-a dezn\u0103d\u0103jduit de aurul s\u0103u, dar a zis cre\u015ftinului:~\"Frate, nimeni nu \u015ftie de aceasta, numai unul Dumnezeu \u015fi, dac\u0103 t\u0103g\u0103duie\u015fti aurul cel dat \u0163ie spre p\u0103strare, zic\u00e2nd c\u0103 nu l-ai primit, apoi spune aceasta cu jur\u0103m\u00e2nt. Deci, s\u0103 mergem la Biserica Sf\u00e2ntului Mina \u015fi acolo jur\u0103-te c\u0103 n-ai luat de la mine l\u0103di\u0163a cu o mie de galbeni\". \u015ei au mers am\u00e2ndoi; \u015fi cre\u015ftinul s-a jurat, \u00eenaintea lui Dumnezeu, c\u0103 n-a luat de la p\u0103g\u00e2n aurul lui spre p\u0103strare. Dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul jur\u0103m\u00e2ntului, au ie\u015fit am\u00e2ndoi din biseric\u0103 \u015fi, c\u00e2nd au \u00eenc\u0103lecat pe caii lor, a \u00eenceput calul cre\u015ftinului a se s\u0103lb\u0103tici, \u00eenc\u00e2t nu mai era cu putin\u0163\u0103 a-l \u0163ine, c\u0103, rup\u00e2nd fr\u00e2ul, a fugit \u015fi a aruncat la p\u0103m\u00e2nt pe st\u0103p\u00e2nul s\u0103u. \u015ei, c\u0103z\u00e2nd~cre\u015ftinul de pe cal, i-a ie\u015fit din deget inelul \u015fi o cheie din buzunarul s\u0103u. Apoi, scul\u00e2ndu-se, a prins calul \u015fi l-a \u00eembl\u00e2nzit \u015fi, \u00eenc\u0103lec\u00e2nd iar\u0103\u015fi, mergea \u00eempreun\u0103 cu p\u0103g\u00e2nul. Ajung\u00e2nd la un loc, a zis cre\u015ftinul c\u0103tre p\u0103g\u00e2n: \"Prietene, iat\u0103, locul este frumos; s\u0103 desc\u0103lec\u0103m de pe cai \u015fi s\u0103 m\u00e2nc\u0103m\". \u015ei, desc\u0103lec\u00e2nd au slobozit caii s\u0103 pasc\u0103, iar ei au \u00eenceput a se osp\u0103ta. Deci, dup\u0103 pu\u0163in, cre\u015ftinul a v\u0103zut pe sluga sa c\u0103 venise \u015fi sta \u00eenainte, \u0163in\u00e2nd l\u0103di\u0163a p\u0103g\u00e2nului \u00eentr-o m\u00e2n\u0103, iar \u00een cealalt\u0103, inelul cel c\u0103zut din degetul lui \u015fi cheia.\r\n\u015ei, v\u0103z\u00e2ndu-l, s-a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat. \u015ei a zis c\u0103tre slug\u0103: \"Ce este aceasta?\". Sluga a zis: \"Un osta\u015f c\u0103lare a venit~la st\u0103p\u00e2na mea \u015fi i-a dat cheia \u015fi cu inelul \u015fi a zis c\u0103tre d\u00e2nsa: Trimite \u00een grab\u0103 l\u0103di\u0163a p\u0103g\u00e2nului, ca s\u0103 nu cad\u0103 b\u0103rbatul t\u0103u \u00een primejdie. Deci, mi-a dat mie acestea, ca s\u0103 \u0163i le aduc, precum a poruncit\". Iar p\u0103g\u00e2nul, v\u0103z\u00e2nd aceasta, s-a mirat de minune \u015fi, bucur\u00e2ndu-se, s-a \u00eentors \u00eempreun\u0103 cu cre\u015ftinul, la Sf\u00e2ntul Mina.\r\n\u015ei s-a \u00eenchinat p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt \u015fi cerea cu st\u0103ruin\u0163\u0103 Botezul, pentru o minune ca aceasta, la care el \u00eensu\u015fi a fost de fa\u0163\u0103. Iar cre\u015ftinul ruga pe Sf\u00e2ntul s\u0103-i dea lui iertare, ca unul ce a def\u0103imat legea lui Dumnezeu.\r\n\u015ei am\u00e2ndoi au primit precum au cerut: unul, adic\u0103, Sf\u00e2ntul Botez, iar cel\u0103lalt, iertare; \u015fi a mers~fiecare \u00eentru ale sale, bucur\u00e2ndu-se \u015fi sl\u0103vind pe Dumnezeu \u015fi pe pl\u0103cutul S\u0103u, Sf\u00e2ntul Mucenic Mina."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur, despre milostenie","content":"Milostenia este me\u015fte\u015fugire \u00een\u0163eleapt\u0103, folositoare celor ce o fac pe ea; \u015fi prieten\u0103 de aproape cu Dumnezeu este, c\u0103 de-a pururea st\u0103 \u00eenainte, aproape de El, \u015fi cu lesnire aduce daruri pentru oricine voie\u015fte, dac\u0103 nu este asuprit\u0103 de noi. Iar asuprit\u0103 este atunci c\u00e2nd o facem din bunuri str\u0103ine. Iar c\u00e2nd este curat\u0103, mult\u0103 \u00eendr\u0103zneal\u0103 are, c\u0103 ea dezleag\u0103 leg\u0103turile celor lega\u0163i, stric\u0103 \u00eentunericul, stinge focul, omoar\u0103 viermii, izgone\u015fte scr\u00e2\u015fnirea din\u0163ilor \u015fi cu mult\u0103~bucurie deschide u\u015file Cerului. C\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 este cu adev\u0103rat, asemeni cu Dumnezeu f\u0103c\u00e2nd pe oameni. C\u0103 zice: \"Fi\u0163i milostivi, precum \u015fi Tat\u0103l vostru este milostiv\" (Luca 6, 36).\r\n\u015ei este u\u015foar\u0103, av\u00e2nd aripi de aur, cu zbor care \u00eenfrumuse\u0163eaz\u0103 pe \u00eengeri, precum zice Proorocul: \"Aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbi\u0163ei, \u015fi spatele vostru va str\u0103luci ca aurul\" (Psalmi 67, 14). C\u0103 mai bine dec\u00e2t un porumbel, porumbi\u0163a prive\u015fte prin gene cu ochi bl\u00e2nzi \u015fi nimic nu-i mai frumos dec\u00e2t ochii acesteia.\r\nFrumos este \u015fi p\u0103unul, dar pe l\u00e2ng\u0103 porumbi\u0163\u0103 este ca o nimica. Ea este pas\u0103re frumoas\u0103 \u015fi minunat\u0103,~av\u00e2nd aripi de aur, care vede mai \u00eenalt dec\u00e2t toate, fecioar\u0103 este cu fa\u0163\u0103 alb\u0103 \u015fi bl\u00e2nd\u0103. Cu aripi este \u015fi u\u015foar\u0103, st\u00e2nd \u00eenaintea Scaunului \u00cemp\u0103r\u0103tesc. \u015ei, c\u00e2nd vom fi judeca\u0163i, va sta grabnic de fa\u0163\u0103 \u015fi se va ar\u0103ta \u015fi ne va scoate pe noi de la os\u00e2nd\u0103, \u00eembr\u0103c\u00e2ndu-ne cu aripile sale; c\u0103 jertfe ca acestea voie\u015fte Dumnezeu, de la noi, C\u0103ruia se cuvine slava, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a Sf\u00e2ntului Teodor, egumenul studi\u0163ilor, despre cei ce se ostenesc pentru Dumnezeu","content":"Fra\u0163ilor \u015fi p\u0103rin\u0163ilor, oamenii c\u00e2nd se adun\u0103, fac negu\u0163\u0103torie \u015fi sobor \u00een toate zilele \u015fi v\u00e2nd \u015fi cump\u0103r\u0103, dar scurt\u0103 este vremea aceea, fiindc\u0103 iar\u0103\u015fi se stric\u0103. Dar negu\u0163\u0103toria cea pentru suflet tot una st\u0103 \u015fi nu se stric\u0103, ci este \u00eentins\u0103 c\u00e2t via\u0163a fiec\u0103ruia. C\u0103 negu\u0163\u0103toria aceasta nu este aur sau argint, nici haine, ci m\u00e2ntuirea sufletului \u015fi via\u0163a ve\u015fnic\u0103, \u00eentru \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia cea f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit, pentru care se cade s\u0103 avem acum toat\u0103 s\u00e2rguin\u0163a \u015fi grija. Deci,~s\u0103 nu gre\u015fim, fra\u0163ilor, din neiscusin\u0163\u0103, nici s\u0103 ne lipsim de negu\u0163\u0103toria cea bun\u0103, ci s\u0103 ascult\u0103m pe Domnul, Cel Ce zice: \"\u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerului aproape este de noi, numai s\u0103 o cump\u0103r\u0103m pe ea \u00een toate zilele noastre, nu d\u00e2nd \u00eent\u00e2ietate aurului sau argintului, ci adun\u00e2nd credin\u0163\u0103 dreapt\u0103 \u015fi via\u0163\u0103 cur\u0103\u0163it\u0103, ascultare \u015fi r\u0103bdare cu smerit\u0103 \u00een\u0163elepciune \u015fi dragoste, care este leg\u0103tura des\u0103v\u00e2r\u015firii\". (Coloseni 3, 14). C\u0103, iat\u0103, Domnul propov\u0103duie\u015fte \u00een Evanghelie, zic\u00e2nd: \"Iar\u0103\u015fi este asemenea \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerurilor cu un negu\u0163\u0103tor, care caut\u0103 m\u0103rg\u0103ritare bune. \u015ei, afl\u00e2nd un m\u0103rg\u0103ritar de mult pre\u0163, s-a dus, a v\u00e2ndut~toate c\u00e2te avea \u015fi l-a cump\u0103rat\" (Matei 13; 45,46).\r\nIat\u0103, dar, sunte\u0163i \u015fi voi buni negu\u0163\u0103tori, l\u0103s\u00e2nd toate \u015fi cump\u0103r\u00e2nd pe Hristos, Bunul \u015fi Cinstitul M\u0103rg\u0103ritar. C\u0103 aceasta este a lua crucea Sa \u015fi a-I urma Lui cu cuvio\u015fie \u015fi cu dreptate.\r\nDeci, de vreme ce soborul st\u0103 de fa\u0163\u0103, apoi este vremea de de\u015fteptare, de priveghere \u015fi de nevoin\u0163\u0103 mare. Drept aceea, fra\u0163ilor, s\u0103 fim gata \u015fi mai buni, cump\u0103r\u00e2ndu-ne m\u00e2ntuirea noastr\u0103 la acest \"t\u00e2rg\" dumnezeiesc.\r\nBun negu\u0163\u0103tor este acela ce toate vorbele le vinde pentru t\u0103cere, de nimic am\u0103r\u00e2ndu-se, nici v\u0103it\u00e2ndu-se. Bun negu\u0163\u0103tor este cel ce a~schimbat \u015fi a cump\u0103rat cinste, prin nevoin\u0163a sa. Bun negu\u0163\u0103tor este cel ce a schimbat \u015fi a cump\u0103rat cinste, prin nevoin\u0163a sa. Bun negu\u0163\u0103tor este cel ce trupul \u015fi s\u00e2ngele s\u0103u \u00ee\u015fi vinde \u015fi prime\u015fte Duh prin r\u0103bdarea \u015fi prin ascultarea fra\u0163ilor. \u015ei de vreme ce, despre ascultare este cuv\u00e2ntul, s\u0103 vorbim deci despre aceia care n toate zilele fac bucate pentru fra\u0163i \u015fi mult se ostenesc \u015fi a\u015fa \u00eemplinesc legea dragostei. S\u0103 lu\u0103m aminte la cei ce se ostenesc spre trebuin\u0163ele fra\u0163ilor, ca ni\u015fte buni \u015fi iscusi\u0163i lucr\u0103tori \u00eentru Domnul.\r\n\u015ei iar\u0103\u015fi, s\u0103 lu\u0103m aminte la cei ce c\u00e2nt\u0103 cu \u00een\u0163elegere \u015fi laud\u0103 pe Dumnezeu, cu nevoin\u0163\u0103 mare, \u015fi~care sunt vrednici de \u00eendoit\u0103 plat\u0103. S\u0103 \u00een\u0163elegem dar, cum este via\u0163a noastr\u0103 \u015fi cum au lucrat Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i acea fericit\u0103 negu\u0163\u0103torie, cu mult\u0103 r\u0103bdare, ca \u015fi noi bine s\u0103 lucr\u0103m negu\u0163\u0103toria \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163i f\u0103c\u00e2ndu-ne, s\u0103 trecem de aici, dupa cuv\u00e2ntul Domnului cel zis de David: \"\u00centoarce-te suflete al meu, la odihna ta, c\u0103 Domnul \u0163i-a f\u0103cut \u0163ie bine\" (Psalmi 114,7). Deci, fie ca un glas ca acesta s\u0103 ne fie \u015fi nou\u0103 gr\u0103it, \u00een vremea mor\u0163ii, \u015fi s\u0103 c\u0103\u015ftig\u0103m via\u0163a ve\u015fnic\u0103. Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, Aducerea aminte de minunea ce s-a f\u0103cut cu Icoana Domnului nostru Iisus Hristos","content":"\u00cen cetatea Beirut, tr\u0103ia un cre\u015ftin \u00eentr-o cas\u0103 aproape de \u015fcoala evreilor \u015fi avea o icoan\u0103 pe care era zugr\u0103vit chipul Domnului nostru Iisus Hristos, dup\u0103 firea Lui omeneasc\u0103. Iar dup\u0103 o vreme, cre\u015ftinul \u015fi-a cump\u0103rat o alt\u0103 cas\u0103 \u015fi s-a dus din casa aceea, lu\u00e2ndu-\u015fi ale sale, \u015fi a r\u0103mas acolo numai Icoana Domnului, dar \u015fi aceasta s-a f\u0103cut dup\u0103 r\u00e2nduiala lui Dumnezeu. Iar \u00een casa aceea, unde era Icoana Domnului, s-a a\u015fezat un necredincios \u015fi, aduc\u00e2ndu-\u015fi ale~sale, tr\u0103ia \u00eentr-\u00eensa \u015fi n-a v\u0103zut c\u0103 icoana sta acolo. Deci, dup\u0103 o vreme, chem\u00e2nd la osp\u0103\u0163 pe un alt necredincios, prieten al s\u0103u, \u015fi, osp\u0103t\u00e2ndu-se ei, prietenul cel chemat a c\u0103utat spre peretele casei \u015fi a v\u0103zut Icoana Domnului st\u00e2nd, \u015fi a zis celui ce \u00eel chemase pe el: \"Cum tu, p\u0103g\u00e2n fiind, \u0163ii \u00een casa ta aceast\u0103 icoan\u0103?\". Iar cel ce vie\u0163uia acolo a \u00eenceput a se jura \u015fi a se blestema, zic\u00e2nd c\u0103, p\u00e2n\u0103 acum, nici n-a v\u0103zut-o. \u015ei, plec\u00e2nd, cel chemat a vorbit de r\u0103u pe prietenul s\u0103u la c\u0103petenii, zic\u00e2nd: \"Cutare are Icoana lui Iisus Nazarineanul \u00een casa sa\". \u015ei se umplur\u0103 to\u0163i de m\u00e2nie, dar atunci au t\u0103cut, de vreme ce era sear\u0103. Dar a doua zi,~s-a adunat mult popor, dasc\u0103li \u015fi b\u0103tr\u00e2ni \u015fi au mers la casa unde era Icoana Domnului \u015fi s\u0103rind \u00een cas\u0103, au aflat Icoana Domnului \u015fi o scoaser\u0103 afar\u0103 \u015fi au pus-o \u00een mijlocul adun\u0103rii lor, zic\u00e2nd: \"Precum p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri l-au batjocorit pe El, a\u015fa \u015fi noi s\u0103 facem icoanei acesteia\". \u015ei au \u00eenceput a scuipa pe icoan\u0103 \u015fi a bate chipul fe\u0163ii lui Iisus Hristos pe o parte \u015fi pe alta.\r\n\u015ei dup\u0103 aceasta au zis: \"Am auzit c\u0103 p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri, de lemn L-au r\u0103stignit, deci, s\u0103 facem \u015fi noi tot a\u015fa, icoanei Lui\". \u015ei, lu\u00e2nd piroane, le-au b\u0103tut in chipul m\u00e2inilor \u015fi picioarelor Lui \u015fi, pun\u00e2nd \u00eentr-o trestie un burete cu o\u0163et, l-au lipit~de chipul gurii Domnului. Dup\u0103 aceasta, aduser\u0103 o suli\u0163\u0103 \u015fi au poruncit unuia s\u0103 loveasc\u0103 \u00een coasta chipului Domnului. \u015ei cum a lovit acela \u00een icoan\u0103, cu suli\u0163a, \u00eendat\u0103 au curs s\u00e2nge \u015fi ap\u0103 \u015fi s-a f\u0103cut fric\u0103 mare peste to\u0163i cei ce au v\u0103zut aceast\u0103 minune sl\u0103vit\u0103. \u015ei au umplut un vas, cu s\u00e2ngele \u015fi apa ce au curs. \u015ei au f\u0103cut sfat, zic\u00e2nd a\u015fa: \"S\u0103 aducem ni\u015fte orbi \u015fi \u015fchiopi \u015fi \u00eendr\u0103ci\u0163i \u015fi s\u0103-i ungem pe ei cu s\u00e2ngele acesta \u015fi, de se vor vindeca, to\u0163i vom crede \u00een Cel R\u0103stignit, c\u0103 fric\u0103 ne-a cuprins pe noi, de minunea aceasta\". \u015ei aduser\u0103 pe un olog din na\u015ftere \u015fi, cum l-au uns pe el cu s\u00e2ngele cel curs din Icoana lui Hristos, \u00eendat\u0103 a s\u0103rit ologul \u015fi s-a~f\u0103cut cu totul s\u0103n\u0103tos. Dup\u0103 aceasta, aduser\u0103 ni\u015fte orbi \u015fi, aceia ung\u00e2ndu-se au v\u0103zut \u015fi mul\u0163ime f\u0103r\u0103 de num\u0103r de cei \u00eendr\u0103ci\u0163i, prin ungere cu s\u00e2ngele acela, s-au cur\u0103\u0163it. \u015ei s-a \u00een\u015ftiin\u0163at, de aceasta, toat\u0103 cetatea, \u015fi to\u0163i alergau la acea negr\u0103it\u0103 minune, aduc\u00e2nd pe bolnavii lor, pe cei sl\u0103b\u0103nogi, strica\u0163i, usca\u0163i \u015fi pe cei ce se t\u00e2rau; \u015fi to\u0163i luau t\u0103m\u0103duire. Atunci, tot poporul care tr\u0103ia acolo a crezut \u00een Domnul nostru Iisus Hristos \u015fi, c\u0103z\u00e2nd \u00eenaintea chipului Icoanei Domnului, to\u0163i strigau, zic\u00e2nd cu lacrimi: \"Slav\u0103 \u0162ie Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, c\u0103 faci ni\u015fte minuni ca acestea. Slav\u0103 \u0162ie, pe Care p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri Te-au r\u0103stignit, c\u0103~noi credem \u00een Tine, prime\u015fte-ne pe noi cei ce c\u0103dem acum la Tine, St\u0103p\u00e2ne\". \u015ei to\u0163i oamenii din cetatea aceea, b\u0103rba\u0163ii \u015fi femeile \u015fi copiii au mers la episcop \u015fi l-au rugat pe el s\u0103 le dea lor Sf\u00e2ntul Botez. \u015ei i-au ar\u0103tat, lui, Icoana Domnului \u015fi s\u00e2ngele \u015fi apa care curseser\u0103 dintr-\u00eensa \u015fi toate batjocurile pe care ei le f\u0103cusera Sfintei Icoanei aceleia, toate le-au spus episcopului, iar episcopul v\u0103z\u00e2ndu-i pe ei poc\u0103indu-se cu adev\u0103rat, i-a primit cu bucurie.\r\n\u015ei \u00een multe zile, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-i pe ei sf\u00e2nta credin\u0163\u0103, i-a botezat cu femeile \u015fi cu copiii.\r\nAtunci s-a f\u0103cut bucurie mare la cetatea aceea, nu numai pentru~neputincio\u015fii cei t\u0103m\u0103dui\u0163i, ci \u015fi pentru necredincio\u015fii care s-au botezat, c\u0103 au primit sf\u00e2nta credin\u0163\u0103, prin minunea Icoanei Domnului nostru Iisus Hristos, C\u0103ruia, \u00eempreun\u0103 cu Dumnezeu Tat\u0103l \u015fi cu Sf\u00e2ntul Duh, s\u0103-I fie de la to\u0163i \u00eenchin\u0103ciune, \u00een vecii vecilor. Amin."},{"title":" Despre ava Agaton, care izgonea dracii, prin cuv\u00e2nt (din Pateric)","content":"Au venit niste elini, oarecand, in Tebaida, la staretul Agaton, avand cu ei un \u00eendr\u0103cit, ca s\u0103-l vindece pe el. Deci staretul, rugat fiind de d\u00e2n\u015fii mult, a zis dracului: \"Ie\u015fi din f\u0103ptura lui Dumnezeu\". Iar dracul a zis staretului : \"Voi iesi, numai daca te voi intreba pe tine un cuvant: \"Cine sunt caprele, si cine sunt oile?\". Si a zis staretul: \"Capra, adica, sunt eu, iar oile, Dumnezeu stie\". \r\nSi aceasta auzind, diavolul a strigat cu glas mare: \"Pentru smerenia ta, voi ie\u015fi\". Si a iesit, in ceasul acela."},{"title":" S\u0103 nu dezn\u0103d\u0103jduim de mila lui Dumnezeu, pentru pacatele noastre (\u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a Sf\u00e2ntului Teodor, egumenul studi\u0163ilor)","content":"Niciun lucru nu-l opreste pe cel ce voieste sa se mantuiasca si nici o pricina nu-l tine pe el sa nu se pocaiasca, chiar de ar fi cazut in tot felul si in cele mai de pe urma pacate. Si, ca dovada c\u0103 adevarat imi este cuvantul, multe imi sunt marturiile. Iar una din cele multe este si marturia lui David, mai marele t\u00e2lharilor. In ce fel a fost el mai inainte? Au nu era el, mai inainte, ucigas de oameni? Si nu era plin de toate rautatile? Si cum s-a~pocait si a luat asupra sa chipul calugaresc si a fost iscusit si pe cei munciti de diavol ii izbavea? C\u0103 i-a zis lui ingerul: Davide, Davide, ti-a iertat Domnul Dumnezeu pacatele tale. Si nu numai ca l-a iertat pe el, ci si facator de minuni l-a aratat. \r\n\r\nVoiesti inca sa vezi si pe altul? Vezi pe Manase, care timp de cincizeci si doi de ani a invatat pe Israel spre inchinarea idolilor celor fara de suflet. Ci si acela, in putine zile pocaindu-se, s-a m\u00e2ntuit si a dat lauda lui Dumnezeu, lauda pe care si acum o c\u00e2nta Biserica lui Dumnezeu. Si iarasi dumnezeiescul David, dupa desfranare si dupa ucidere pocaindu-se, proorocescul~dar a primit. \r\n\r\nIar Maria Egipteanca, dupa nesaturarea pacatului, la sfintenie a ajuns si a prooroci s-a invrednicit. Si altii multi, cazuti in pacatele lor, cu poc\u0103in\u0163\u0103 s-au sculat. Drept aceea, nimeni vreodata sa nu se deznadajduiasca de sine, ci sa ne s\u00e2rguim, prin poc\u0103in\u0163\u0103, a ajunge m\u00e2ntuirea. Pentru aceea fratilor, mai treji sa ne facem si cu buna nadejde sa credem c\u0103, daca Dumnezeu si pe cei ce au cazut in adancul greselilor i-a miluit, prin iubirea lui de oameni cea negraita, si-i cheama, si-i mintuieste, cu c\u00e2t mai v\u00e2rtos pe noi, cei ce am gresit Lui, ne va mantui. \r\n~\u015ei, auzind acestea, s\u0103 nu zic\u0103 nimeni: Daca asa facand, asa au fost primiti de Dumnezeu, apoi si pe noi, pe toti, care cu neinfranate patimi vietuind acum, ne va milui. S\u0103 nu ganditi acestea, ca ei, dupa iertare, ingereste au vietuit. Iar cei ce cu neinfranate patimi vietuiesc aici, de cugetul lor vor fi judecati, iar in veacul ce va sa fie, in osanda si in chinuri vor fi, de vreme ce aici si-au luat visteriile cele stricacioase ale desfatarilor.\r\nDeci, unii ca acestia se cuvine sa planga, c\u0103ci nimic nu insemneaza desf\u0103tarea lumii acesteia, fa\u0163\u0103 de os\u00e2nda celor ce gresesc. Pentru aceea, fratilor, s\u0103 pornim spre poc\u0103in\u0163\u0103, cer\u00e2nd iertarea pacatelor,~si sa ne bucuram unul cu altul, sporind spre Dumnezeu, prin rabdare si supunere si prin domolirea poftelor trupesti, care este cea de-a doua mucenicie. Ca, prin acestea, s\u0103 fim mostenitori cu desavarsire ai vietii celei vesnice, intru Hristos Iisus, Domnul nostru. Amin."},{"title":" \u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 pentru umilin\u0163a sufletului (a Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur)","content":"S\u0103 stea scrise, intotdeauna, in gandul tau, tainele acelea despre infricosatoarea a doua venire, adica: Judecatorul Cel infricosator, sezand pe scaun, cartile deschise, faptele cele ascunse ce se vor v\u0103di, desfranarile, furturile, jafurile, l\u0103comiile, hulele, clevetirile, invidiile, r\u0103zboaiele, batjocurile.\r\n\r\nLa acestea toate s\u0103 te gandesti, iubitule. Inca, si la acestea s\u0103 iei aminte: r\u0103ul cel clocotitor al focului nestins, mul\u0163imi nenumarate de~\u00eengeri, care stau inainte, imprejurul Tronului, si tot neamul omenesc intrebat si dand raspuns de cele facute, dreptii despartindu-se de cei pacatosi. Si, pe scurt, sa zicem si cele ce se vor intampla dreptilor atunci. C\u0103 blandetile, dreptatea, intelepciunea, milostenia, alinarea, rabdarea in primejdii si toata ceata faptelor bune avandu-le, acestea ii vor duce in Imparatia Cerului.\r\n\r\nPrecum radacina tuturor acestora este postul, asemenea si radacina tuturor acelora este sa\u0163iul. Si nu se cade a gr\u0103i de r\u0103u despre omul drept. Iar cei ce bleastema si urasc pe robul lui Dumnezeu, gresesc asupra lui Hristos.\r\n\r\n~C\u0103 sufletul cel ce place oamenilor si doreste slava de la ei, nu va vedea Imparatia Cerurilor, chiar si lucruri bune de ar face.\r\n\r\nPrin trei lucruri poate tot sufletul s\u0103 se lipeasc\u0103 de Dumnezeu: sau prin caldura credintei, sau prin frica de Dumnezeu, sau prin invatatura Domnului. Varful faptelor bune este a rabda cu bucurie minciunile si clevetirile, fiindca, cel cu adevarat smerit cu gandul, nu se tulbur\u0103 cand este asuprit, nici nu se razbuna pentru ca este asuprit, ci primeste clevetirea, ca si cand ar fi adevarata. Si nu se ingrijeste a se certa cu oamenii c\u0103 l-au clevetit, ci~isi cere iertaciune.\r\n\r\nIar unii si-au pus si nume de batjocur\u0103, macar c\u0103 ei nu erau asemenea oameni. Iar cand vei voi sa faci \u00eencep\u0103tur\u0103 la lucrul lui Dumnezeu, socoteste, mai intai, ca nu ai de trait vesnic in lumea aceasta, c\u0103 nadejdea numai in viata aceasta sl\u0103be\u015fte mintea.\r\n\r\nDumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre doi siha\u015ftri, adev\u00e3ra\u0163i fra\u0163i, care \u00een Schit, pl\u0103c\u00e2nd Domnului, s-au m\u00e2ntuit","content":"Povestit-a ava Vitinie, c\u0103 spunea ava Macarie: \"\u015eez\u00e2nd eu odat\u0103 \u00een Schit, s-au pogor\u00e2t doi tineri str\u0103ini acolo: \u015fi unul avea barb\u0103, iar celuilalt abia \u00eencepuse a-i cre\u015fte. \u015ei au venit la mine, zic\u00e2nd: \"Unde este chilia lui ava Macarie?\". \u015ei eu le-am zis: \"Ce voi\u0163i de la d\u00e2nsul?\". \u015ei ei au zis: \"Auzind noi cele despre d\u00e2nsul \u015fi de Schit, am venit s\u0103-l vedem\". Le-am zis lor: \"Eu sunt\". \u015ei au f\u0103cut metanie, zic\u00e2nd: \"Aici voim s\u0103 petrecem\". Iar eu,~v\u0103z\u00e2ndu-i ginga\u015fi \u015fi c\u0103 erau din p\u0103rin\u0163i boga\u0163i, le-am zis lor: \"Nu pute\u0163i \u015fedea aici\". \u015ei a zis cel mai mare: \"Dac\u0103 nu putem \u015fedea aici, ne ducem \u00een alt\u0103 parte\". \r\nDeci, am zis eu \u00een g\u00e2ndul meu: \"Pentru ce s\u0103-i gonesc \u015fi s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103? Osteneala \u00eei va face ca ei \u00een\u015fi\u015fi s\u0103 fug\u0103\". \u015ei le-am zis lor: \"Veni\u0163i de v\u0103 face\u0163i chilie dac\u0103 pute\u0163i\". \u015ei ei au zis: \"Arat\u0103-ne locul \u015fi ne vom face\". \u015ei le-am dat lor un topor \u015fi o traist\u0103 plin\u0103 de p\u00e2ine \u015fi sare \u015fi le-am ar\u0103tat lor o piatr\u0103 v\u00e2rtoas\u0103, zic\u00e2nd: \"S\u0103pa\u0163i \u00een piatra aceasta \u015fi aduce\u0163i-v\u0103 lemne din lunc\u0103 \u015fi, acoperind-o, a\u015feza\u0163i-v\u0103 acolo\". C\u0103 socoteam eu c\u0103 vor pleca din pricina ostenelii. \u015ei m-au~\u00eentrebat: \"Ce lucreaz\u0103 c\u0103lug\u0103rii aici?\". \u015ei le-am zis: \"\u00cempletire de co\u015fni\u0163e\". \u015ei am luat zmicele de finici din lunc\u0103 \u015fi le-am ar\u0103tat lor \u00eenceputul \u00eempletiturii \u015fi cum trebuie s\u0103 le coas\u0103. \u015ei le-am zis: \"Face\u0163i co\u015fni\u0163e \u015fi le da\u0163i p\u0103zitorilor \u015fi v\u0103 vor aduce p\u00e2ini\". Dup\u0103 aceea, eu m-am dus. \u015ei ei, cu r\u0103bdare, toate le-au f\u0103cut, c\u00e2te le-am zis lor. \u015ei n-au mai venit la mine trei ani. \r\n\u015ei am r\u0103mas lupt\u00e2ndu-m\u0103 cu g\u00e2ndurile, zic\u00e2nd: \"Oare ce fel este lucrarea lor, c\u0103 n-au venit la mine s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe de vreun g\u00e2nd. Cei de departe vin la mine \u015fi ace\u015ftia de aproape n-au venit, nici la al\u0163ii nu s-au dus, dec\u00e2t numai la biseric\u0103 merg\u00e2nd \u015fi t\u0103c\u00e2nd, se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc~cu Sfintele Taine?\". \u015ei m-am rugat lui Dumnezeu, postind o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, ca s\u0103-mi arate faptele lor. \u015ei, scul\u00e2ndu-m\u0103 dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, m-am dus la ei, ca s\u0103 v\u0103d cum stau. \u015ei, b\u0103t\u00e2nd eu la u\u015f\u0103, mi-au deschis \u015fi mi s-au \u00eenchinat, t\u0103c\u00e2nd. \u015ei eu spun\u00e2nd rug\u0103ciune, am \u015fezut. \u015ei cel mai mare, f\u0103c\u00e2nd semn celui mai mic s\u0103 ias\u0103, a \u015fezut s\u0103 \u00eempleteasc\u0103 \u00eempletitura de co\u015fni\u0163e, negr\u0103ind nimic. \u015ei \u00een ceasul al nou\u0103lea a venit cel mai t\u00e2n\u0103r \u015fi, f\u0103c\u00e2nd pu\u0163in\u0103 fiertur\u0103, a a\u015fezat masa, dup\u0103 cum i-a f\u0103cut semn cel mare. \u015ei a pus pe ea trei posmagi \u015fi au r\u0103mas a\u015fa t\u0103c\u00e2nd. Iar eu am zis: \"Scula\u0163i-v\u0103 s\u0103 m\u00e2nc\u0103m\". \u015ei scul\u00e2ndu-se, am m\u00e2ncat. \u015ei ne-a~pus vasul cu ap\u0103 \u015fi am b\u0103ut. \u015ei dac\u0103 s-a f\u0103cut sear\u0103, mi-au zis: \"Te duci?\" Iar eu am r\u0103spuns: \"Ba nu, ci aici voi dormi\". \u015ei mi-au pus o rogojin\u0103 de o parte \u015fi, pentru ei, iar\u0103\u015fi, \u00eentr-un col\u0163, de alt\u0103 parte. \u015ei au lep\u0103dat \u00eencing\u0103torile lor \u015fi paramanele \u015fi s-au culcat \u00eempreun\u0103 pe o rogojin\u0103 \u00eenaintea mea. \r\nIar dac\u0103 s-au culcat, m-am rugat lui Dumnezeu s\u0103-mi descopere lucrarea lor. \u015ei s-a deschis acoper\u0103m\u00e2ntul chiliei \u015fi s-a f\u0103cut lumin\u0103 ca ziua, dar ei nu vedeau lumina. \u015ei c\u00e2nd socoteau ei c\u0103 eu dorm, a \u00eemboldit cel mai mare pe cel mai mic \u00een coast\u0103 \u015fi s-au sculat am\u00e2ndoi \u015fi s-au \u00eencins \u015fi \u015fi-au \u00eentins m\u00e2inile la cer \u015fi eu \u00eei vedeam pe ei,~iar ei nu m\u0103 vedeau pe mine. \u015ei am v\u0103zut pe diavoli c\u0103 veneau ca ni\u015fte mu\u015fte spre cel mai mic: unii veneau s\u0103 se a\u015feze pe gura lui, iar al\u0163ii pe ochii lui. \u015ei am v\u0103zut pe \u00eengerul Domnului c\u0103 \u0163inea sabia de foc \u015fi-l p\u0103zea pe el, gonindu-i de la d\u00e2nsul. \u015ei de cel mai mare nu puteau s\u0103 se apropie. Iar c\u0103tre diminea\u0163\u0103 s-au culcat. \r\n\u015ei eu m-am pref\u0103cut c\u0103 m-am de\u015fteptat; \u015fi ei, asemenea. \u015ei mi-a zis cel mai mare numai acest cuv\u00e2nt: \"Vrei s\u0103 citim cei doisprezece Psalmi?\". I-am zis: \"A\u015fa, s\u0103 citim!\". \u015ei a c\u00e2ntat cel mic cinci psalmi, c\u00e2te \u015fase stihuri \u015fi un \"Aliluia\". \u015ei la fiecare stih ie\u015fea c\u00e2te o f\u0103clie de foc din gura lui \u015fi se~suia la cer. Asemenea \u015fi cel mai mare: C\u00e2nd deschidea gura lui \u015fi c\u00e2nta, ca o funie de foc ie\u015fea din ea \u015fi ajungea p\u00e2n\u0103 la cer. \u015ei am rostit \u015fi eu pu\u0163in, pe de rost. \u015ei, ie\u015find afar\u0103, le-am zis: \"Ruga\u0163i-v\u0103 pentru mine\". Iar ei mi-au f\u0103cut metanie, t\u0103c\u00e2nd. \r\nDeci am cunoscut c\u0103 cel mai mare este des\u0103v\u00e2r\u015fit, iar cu cel mai mic \u00eenc\u0103 se lupt\u0103 vr\u0103jma\u015ful. Iar peste pu\u0163ine zile, a adormit fratele cel mai mare \u015fi, a treia zi, cel mai mic\". \u015ei, c\u00e2nd mergeau vreunii din p\u0103rin\u0163i la ava Macarie, \u00eei lua el \u015fi \u00eei ducea la chilia celor doi fra\u0163i, zic\u00e2ndu-le: \"Veni\u0163i de vede\u0163i mucenicia str\u0103inilor celor mici\". Dumnezeului nostru, slav\u0103! "},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, minunea Sf\u00e2ntului Spiridon, cu un v\u00e2nz\u00e3tor de gr\u00e2u","content":"O foamete mare cuprinsese toat\u0103 \u0163ara Ciprului. Dar boga\u0163ii cet\u0103\u0163ii, care erau v\u00e2nz\u0103tori de gr\u00e2u, se bucurau de scumpete \u015fi au \u00eenceput a vinde mai scump gr\u00e2ul cel str\u00e2ns de mul\u0163i ani, dar c\u00e2nd s-a ispr\u0103vit gr\u00e2ul, nu mai aveau \u00een cetate de unde s\u0103 mai cumpere. \u00cens\u0103, aceasta a r\u00e2nduit Dumnezeu, pentru p\u0103catele noastre, smerindu-ne pre noi, c\u0103 toate cu judecat\u0103 \u015fi cu purtarea de grij\u0103 le face. Deci, era \u00een cetatea Trimitundei un oarecare v\u00e2nz\u0103tor de gr\u00e2u, nes\u0103\u0163ios pentru iubirea de argin\u0163i \u015fi toate cele din~l\u0103untrul s\u0103u erau fl\u0103m\u00e2nde de l\u0103comie. \r\nAcesta, str\u00e2ng\u00e2nd cu negu\u0163\u0103torie, de prin alte p\u0103r\u0163i, mul\u0163ime de gr\u00e2u, \u015fi aduc\u00e2ndu-l cu corabia \u00een cetate, nu voia s\u0103-l v\u00e2nd\u0103 cu acel pre\u0163 cu care se vindea \u00een cetate, ci l-a str\u00e2ns \u00een hambare, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se va m\u0103ri foametea \u00een cetate, ca s\u0103-l v\u00e2nd\u0103 mai scump \u015fi s\u0103 c\u00e2\u015ftige avere mai mult\u0103. \r\n\u015ei, f\u0103c\u00e2ndu-se foamete mare \u015fi, din zi \u00een zi, \u00eengreun\u00e2ndu-se traiul, a \u00eenceput bogatul acela a vinde gr\u00e2ul s\u0103u, foarte scump. \u015ei a venit, c\u0103z\u00e2nd c\u0103tre d\u00e2nsul, un s\u0103rac, cer\u00e2nd \u015fi rug\u00e2ndu-l cu lacrimi s\u0103-l miluiasc\u0103 \u015fi s\u0103-i dea lui pu\u0163in gr\u00e2u, ca s\u0103 nu moar\u0103 de foame cu femeia~\u015fi copiii lui, iar v\u00e2nz\u0103torul, cuprins fiind de nemilostivire \u015fi de pofta aurului, n-a vrut s\u0103-l miluiasc\u0103 pe acel s\u0103rac, ci a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: \"S\u0103 mergi \u015fi s\u0103 aduci pre\u0163ul, \u015fi vei avea ceea ce vrei s\u0103 cumperi\". \r\nIar s\u0103racul, sl\u0103bit de foame, a venit c\u0103tre Sf\u00e2ntul Spiridon, spun\u00e2nd cu pl\u00e2ngere s\u0103r\u0103cia lui \u015fi nemilostivirea bogatului. Iar Sf\u00e2ntul i-a zis lui: \"Nu pl\u00e2nge, ci mergi la casa ta, pentru c\u0103 a\u015fa gr\u0103ie\u015fte Duhul Sf\u00e2nt, c\u0103, diminea\u0163\u0103, casa ta se va umple de gr\u00e2u, iar pe bogatul acela \u00eel vei vedea c\u0103 te va ruga pe tine \u015fi-\u0163i va da \u0163ie gr\u00e2u f\u0103r\u0103 de pre\u0163\". Iar s\u0103racul, socotind c\u0103 Sf\u00e2ntul i-a zis aceasta numai spre m\u00e2ng\u00e2ierea necazului s\u0103u \u015fi~crez\u00e2nd de\u015fart\u0103 \u015fi nelucr\u0103toare n\u0103dejdea ce i s-a dat, s-a dus la casa lui, suspin\u00e2nd. \r\n\u015ei, cum s-a \u00eentunecat de noapte, din porunca lui Dumnezeu s-a v\u0103rsat ploaie mare pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi, prin acea v\u0103rsare mult\u0103 de ape, hambarele bogatului aceluia nemilostiv \u015fi iubitor de argin\u0163i s-au spart \u015fi apa a risipit tot gr\u00e2ul. Iar acel nemilostiv v\u00e2nz\u0103tor de gr\u00e2u a alergat prin toat\u0103 cetatea, strig\u00e2nd \u015fi rug\u00e2nd pe to\u0163i, s\u0103-i dea lui ajutor. Iar poporul cel s\u0103rac, v\u0103z\u00e2nd gr\u00e2ul cel risipit pe drumuri, a \u00eenceput a-l str\u00e2nge \u015fi a-l aduna prin casele lor. Asemenea \u015fi s\u0103racul acela \u015fi-a adunat \u015fi el gr\u00e2u pentru sine, cu prisosin\u0163\u0103. \u00cenc\u0103 \u015fi bogatul, v\u0103z\u00e2ndu-l, a \u00eenceput a-l~ruga s\u0103-\u015fi ia gr\u00e2u f\u0103r\u0103 de pre\u0163, c\u00e2t va voi."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Atanasie, despre c\u00e3lcarea de lege","content":"Cel ce nu face voile lui Dumnezeu, \u00een cursa diavolului este. C\u00e3 precum o pas\u00e3re, chiar dac\u00e3 nu cu tot trupul, ci numai de un picior s-ar prinde \u00eentr-o curs\u00e3, se afl\u00e3 \u00een \u00eentregime \u00een st\u00e3p\u00e2nirea celui ce a pus la\u0163ul, a\u015fa \u015fi noi, prin via\u0163a \u015fi prin credin\u0163a cea rea, c\u00e3dem \u00een st\u00e3p\u00e2nirea diavolului. \r\nC\u00e3ci gr\u00e3ie\u015fte Domnul: \u201eNu tot cel ce-Mi zice Mie, Doamne, Doamne, va intra \u00een \u00cemp\u00e3r\u00e3\u0163ia Cerurilor\u201d. \u015ei iar\u00e3\u015fi zice: \u201eNu v\u00e3 \u015ftiu pe voi, dep\u00e3rta\u0163i-v\u00e3 de la Mine to\u0163i cei ce lucra\u0163i f\u00e3r\u00e3delegea\u201d.\r\n~Vede\u0163i oare ce fel de dob\u00e2nd\u00e3 avem, dintr-o credin\u0163\u00e3 f\u00e3r\u00e3 de fapte bune? C\u00e3 \u015fi fecioarelor, tot a\u015fa le-a zis: \u201eNu v\u00e3 \u015ftiu pe voi!\u201d. Deci, ce au c\u00e2\u015ftigat din fecioria cea cu at\u00e2ta osteneal\u00e3 agonisit\u00e3, dac\u00e3 nu voia s\u00e3 le \u015ftie pe d\u00e2nsele St\u00e3p\u00e2nul? \r\n\u015ei mai sunt, \u015fi \u00een alte locuri din Scriptur\u00e3 mul\u0163i neos\u00e2ndi\u0163i pentru credin\u0163\u00e3, dar chinui\u0163i pentru via\u0163a lor cea rea. Dar cei ce nu p\u00e3zesc poruncile, aceia de tot vor pieri. C\u00e3 \u015fi fecioarele acelea, nu pentru desfr\u00e2nare n-au intrat \u00een via\u0163\u00e3, nici pentru be\u0163ie, nici pentru zavistie, nici pentru rea-credin\u0163\u00e3, ci numai pentru lipsa untdelemnului, ca cele ce nu f\u00e3ceau milostenie. C\u00e3 untdelemnul milostenie~\u00eensemneaz\u00e3, ca aceea ce cur\u00e3\u0163e\u015fte tot p\u00e3catul \u015fi apropie pe om de Dumnezeu. C\u00e3 a\u0163i auzit \u015fi pe \u00censu\u015fi Domnul, zic\u00e2nd c\u00e3tre cei nemilostivi: \u201eDuce\u0163i-v\u00e3 de la Mine, blestema\u0163ilor, \u00een focul cel ve\u015fnic\u201d. \u015ei nu le-a adus aminte de niciun p\u00e3cat de alt fel, ci numai at\u00e2t le-a zis: \u201eC\u0103 n-a\u0163i f\u00e3cut milostenie, nici nu a\u0163i hr\u00e3nit pe fra\u0163ii mei, pentru aceea nu v\u00e3 \u015ftiu pe voi\u201d."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Evagrie, despre smerenie \u015fi \u00een\u00e3l\u0163are","content":"Pentru ce te m\u00e2ndre\u015fti omule, tin\u00e3 fiind \u015fi gunoi. \u015ei de ce te umfli \u015fi, mai presus de nori, te \u00eenal\u0163i? Cerceteaz\u00e3 \u015fi-\u0163i cunoa\u015fte firea ta, c\u00e3 p\u00e3m\u00e2nt e\u015fti \u015fi cenu\u015f\u00e3 \u015fi, peste pu\u0163in\u00e3 vreme, \u00een \u0163\u00e3r\u00e2n\u00e3 te risipe\u015fti. Acum e\u015fti m\u00e2ndru \u015fi peste pu\u0163in, vierme. \r\nDe ce \u00ee\u0163i \u00eenal\u0163i ceafa care, dup\u00e3 pu\u0163in\u00e3 vreme, putreze\u015fte? Este mare omul ajutorat de Dumnezeu, c\u00e3, p\u00e3r\u00e3sit fiind, \u015fi-a cunoscut neputin\u0163a sa. C\u00e3 niciun bine nu ai pe care s\u00e3 nu-l fi luat de la Dumnezeu; pentru ce, dar, te faci~minunat, tr\u00e3ind doar numai p\u00e2n\u00e3 diminea\u0163a? \r\nDe ce te \u00eempodobe\u015fti cu darul lui Dumnezeu, ca \u015fi cum l-ai fi c\u00e2\u015ftigat de aiurea? S\u00e3 cuno\u015fti pe Cel Prea\u00eenalt \u015fi s\u00e3 nu te \u00eenal\u0163i peste fire; zidire a lui Dumnezeu fiind, s\u00e3 nu te lepezi de Cel Ce te-a zidit. Ajutor primind de la Dumnezeu, nu \u00eentoarce spatele D\u0103t\u0103torului Cel Bun. La \u00een\u00e3l\u0163ime de via\u0163\u00e3 te-ai suit - dar El \u0163i-a dat-o. Ai s\u00e3v\u00e2r\u015fit vreo fapt\u00e3 bun\u00e3, dar El \u0163i-a ajutat, lucr\u00e2nd cu tine \u00eempreun\u00e3. \r\nM\u00e3rturise\u015fte pe Cel Ce te-a ridicat pe tine. Om e\u015fti, s\u00e3 nu-\u0163i treci marginea firii. Cunoa\u015fte-\u0163i ce-i al t\u00e3u, ca \u015fi ce-i al firii tale. S\u00e3 nu te lepezi, din r\u00e3utate de neam \u015fi de~fire, chiar dac\u0103 acesta-i smerit \u015fi simplu, iar tu ai ajuns mare, c\u00e3 Acela\u015fi Ziditor pe am\u00e2ndoi v-a zidit. \r\nS\u00e3 nu asupre\u015fti pe cel smerit, c\u00e3-i mai tare dec\u00e2t tine \u015fi, merg\u00e2nd mai aproape de p\u00e3m\u00e2nt, nu cade r\u00e3u, iar cel \u00eenalt, de va c\u00e3dea, se va sf\u00e3r\u00e2ma. \r\nPutred scaun este m\u00e2ndria, c\u00e3 cel ce \u015fade pe ea, degrab\u00e3 cade. Iar cel smerit totdeauna st\u00e3 tare, \u015fi m\u00e2ndria nu-i clatin\u00e3 lui piciorul niciodat\u00e3. Omul cel m\u00e2ndru, este ca un copac f\u00e3r\u00e3 r\u00e3d\u00e3cini, nu sufer\u00e3 furtuna v\u00e2nturilor. G\u00e2ndul cel smerit cetate \u00ee\u015fi zide\u015fte \u015fi cel ce locuie\u015fte \u00een el nesurpat este. Spuma de pe ap\u00e3 piere \u015fi pomenirea celui~m\u00e2ndru nu r\u00e3m\u00e2ne dup\u00e3 moarte. Cuv\u00e2ntul celui smerit este t\u00e3rie sufletului, iar cuv\u00e2ntul celui m\u00e2ndru este plin de m\u00e2nie. \r\nRug\u00e3ciunea celui smerit trece \u015fi sose\u015fte la Dumnezeu, iar a celui m\u00e2ndru m\u00e2nie pe Dumnezeu. C\u00e2nd ai ajuns chiar la v\u00e2rful faptelor bune, nici atunci nu este trebuin\u0163\u00e3 s\u00e3 te lauzi. C\u00e3 cel ce cade jos, de pe p\u00e3m\u00e2nt, degrab\u00e3 se scoal\u00e3, iar cel ce cade de sus, cap\u00e3t\u00e3 ran\u00e3 de moarte. Toiagul este chip \u015fi semn al \u00eenv\u00e3\u0163\u00e3turii c\u00e3, pe acesta av\u00e2ndu-l omul, trece Iordanul vie\u0163ii. Toiagul \u00een m\u00e2inile c\u0103l\u0103torului este de trebuin\u0163\u00e3 pretutindenea \u015fi la tot lucrul. \u015ei \u00eenv\u00e3\u0163\u00e3tura cea din fapte, \u00eendrepteaz\u00e3 via\u0163a omului. Toiagul ~cel aruncat s-a pref\u00e3cut \u00een \u015farpe. \u015ei \u00eenv\u00e3\u0163\u00e3tura cea din fapte, aruncat\u00e3 \u00een dulcea\u0163a cea trupeasc\u00e3, c\u00e3lcat\u0103 \u015fi stricat\u00e3 se face."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, cuv\u00e2nt din “Scara”, despre r\u00e3bdarea \u00een ascultare","content":"Marele meu prieten, Ioan Savaitul mi-a povestit ni\u015fte \u00eent\u00e2mpl\u00e3ri vrednice de auzit. Iar tu, cuvioase, cunoa\u015fte din p\u00e3\u0163aniile lui, c\u00e3 acel b\u00e3rbat era om f\u00e3r\u00e3 de patim\u00e3 \u015fi curat de orice minciun\u0103. El mi-a povestit urm\u00e3toarele: \r\n\u201e\u00cen m\u00e3n\u00e3stirea mea din Asia, era un b\u00e3tr\u00e2n vestit de lene\u015f \u015fi de nest\u00e3p\u00e2nit, dar gr\u00e3iesc nu judec\u00e2ndu-l, ci ca s\u00e3 dau pe fa\u0163\u00e3 adev\u00e3rul. \u015ei el dob\u00e2ndise, nu \u015ftiu cum, un ucenic mai t\u00e2n\u00e3r, cu numele Acachie, cam simplu cu~duhul, dar \u00een\u0163elept cu g\u00e2ndul. El at\u00e2ta a r\u00e3bdat de la un b\u00e3tr\u00e2n ca acela, \u00eenc\u00e2t multora li se p\u00e3rea de necrezut, c\u00e3ci \u00eel chinuia cumplit \u00een fiecare zi, nu numai cu sud\u00e3lmi \u015fi necinstiri, ci p\u00e2n\u00e3 \u015fi cu lovituri cu b\u00e3\u0163ul. R\u00e3bdarea lui era \u00eens\u00e3 de dobitoc. \r\nDeci, v\u00e3z\u00e2nd eu cum sufer\u00e3 el, \u00een fiecare zi, rele p\u00e3timiri, \u00een cel mai de pe urm\u00e3 hal, ca un rob cump\u00e3rat, l-am \u00eentrebat, \u00eentr-una din multele mele \u00eent\u00e2lniri cu el: \u201eCe mai e nou pe la voi, frate Acachie? Cum merg treburile pe ziua de azi?\u201d. Iar el \u00eemi ar\u0103ta ,f\u00e3r\u00e3 g\u00e2nd r\u00e3u, o dat\u00e3 un ochi \u00eenvine\u0163it, alt\u00e3 dat\u00e3 grumazul plin de v\u00e2n\u00e3t\u00e3i, iar alt\u00e3 dat\u00e3 capul plin de cucuie. Deci,~cum \u00eel \u015ftiam iubitor de p\u00e3timiri, i-am spus: \u201eMergi bine, mergi bine, rabd\u00e3 \u015fi te vei folosi\u201d.\r\nDeci, petrec\u00e2nd el \u00een acest chip la acel b\u00e3tr\u00e2n nemilostiv, nou\u00e3 ani, s-a dus c\u00e3tre Domnul. \u015ei, dup\u00e3 cinci zile de la \u00eengroparea lui \u00een cimitirul p\u00e3rin\u0163ilor, b\u00e3tr\u00e2nul acelui Acachie s-a dus la un mare duhovnic din cei de acolo \u015fi i-a spus: \u201eA murit fratele Acachie, p\u00e3rinte!\u201d. Iar duhovnicul, cum a auzit vestea, a r\u00e3spuns celui ce gr\u00e3ia: \u201eB\u00e3tr\u00e2ne, crede-m\u00e3 c\u0103 eu nu te cred\u201d. El a zis: \u201eVino \u015fi vezi!\u201d.\r\nAtunci s-a sculat repede b\u00e3tr\u00e2nul \u015fi s-a dus la cimitir cu stare\u0163ul fericitului lupt\u00e3tor \u015fi, dac\u00e3 a ajuns acolo, a strigat b\u00e3tr\u00e2nul - ca la unul~ce tr\u00e3ie\u015fte - c\u00e3tre cel ce cu adev\u00e3rat viaz\u00e3 \u00eentru adormire, \u015fi \u00eei zise: \u201eMurit-ai, frate Acachie?\u201d. Iar \u00een\u0163eleptul, ar\u00e3t\u00e2ndu-se \u015fi dup\u00e3 moarte ascult\u00e3tor, r\u00e3spunse marelui b\u00e3tr\u00e2n: \u201eCum e cu putin\u0163\u00e3, p\u00e3rinte, s\u00e3 moar\u00e3 un iubitor de ostenelile ascult\u00e3rii?\u201d. \r\nAtunci, b\u00e3tr\u00e2nul care \u00eei fusese mai \u00eenainte \u00eendrum\u00e3tor, cuprins de spaim\u00e3, a c\u00e3zut la p\u00e3m\u00e2nt, curg\u00e2ndu-i lacrimi pe fa\u0163\u00e3 \u015fi, cer\u00e2nd de la egumen o chilie \u00een apropierea morm\u00e2ntului, a tr\u00e3it de atunci \u00eenainte acolo, \u00een\u0163elep\u0163e\u015fte, zic\u00e2nd necontenit c\u00e3tre p\u00e3rin\u0163i: \u201eRuga\u0163i-v\u00e3 pentru mine, c\u0103 am s\u00e3v\u00e2r\u015fit ucidere!\u201d. Dumnezeului nostru, slav\u00e3!"},{"title":" Despre m\u00e2ntuirea c\u0103lug\u0103rilor","content":"Ne spunea Ioan Sirianul, ca despre alt c\u0103lug\u0103r, \u00eens\u0103 el era acela care a avut aceast\u0103 ar\u0103tare: \u201dSe f\u0103cea c\u0103 un oarecare stare\u021b a v\u0103zut trei c\u0103lug\u0103ri, care st\u0103teau l\u0103 \u021b\u0103rmul m\u0103rii. \u015ei iat\u0103, s-a f\u0103cut un glas c\u0103tre d\u00e2n\u015fii, din cealalt\u0103 parte de mare, zic\u00e2ndu-le: Primi\u021bi aripi de foc \u015fi veni\u021bi la mine.\r\n\r\nDeci, doi au luat aripi de foc \u015fi au zburat \u00een partea aceea, iar al treilea a r\u0103mas pl\u00e2ng\u00e2nd \u015fi strig\u00e2nd, dar mai pe urm\u0103 i s-au dat \u015fi lui aripi, \u00eens\u0103 nu de foc, ci slabe \u015fi neputincioase \u015fi, cu osteneal\u0103~zbur\u00e2nd, se afunda, \u015fi cu nevoie mult\u0103 a trecut de partea cealalt\u0103.\r\n\r\nA\u015fa \u015fi neamul acesta de acum al c\u0103lug\u0103rilor, chiar dac\u0103 prime\u015fte aripi, ele nu sunt de foc, ci slabe \u015fi neputincioase. Deci, c\u0103lug\u0103rii cei dint\u00e2i, sunt aceia ce luau aripi de foc, av\u00e2nd cugetarea c\u0103tre Dumnezeu \u015fi fiind f\u0103r\u0103 de avere \u00een veacul acesta.\r\n\r\nIar dup\u0103 d\u00e2n\u015fii, sunt acei care, m\u0103car c\u0103 au avut aripi de foc, au zburat dincolo \u015fi ei, dar mai greu, \u00eengrijindu-se de agoniseli prin m\u00e2n\u0103stiri.\r\n\r\nIar cei ce au luat aripi nu de foc, ci~slabe, sunt acei ce, cu sila, s-au m\u00e2ntuit, adic\u0103 acei c\u0103lug\u0103ri din vremea de acum, care se \u00eempleticesc cu de\u015fert\u0103ciunile vie\u021bii \u015fi nicioadat\u0103 nu zboar\u0103 cu mintea c\u0103tre Dumnezeu: ace\u015ftia nu se vor m\u00e2ntui, dec\u00e2t numai lupt\u00e2nd \u00eempotriva ispitelor.\r\n\r\n\u201eDumnezeului nostru, slav\u0103!\u201d"},{"title":" Despre luarea aminte de sine – Cuv\u00e2nt al Preacuviosului P\u0103rintelui nostru Efrem Sirul","content":"Doi oameni calatoreau la o cetate, care era departe, ca la treizeci de stadii.\r\n\r\nSi, dupa ce au facut ei doua sau trei stadii, au aflat pe cale un loc, intru care era padure de copaci desi, care umbreau, si paraie de ape. Si multa veselie era in locul acela. Iar ei, vazand acestea, unul a trecut in fuga prin locul acela, silindu-se sa ajunga in cetate, ca sa o vada, iar celalalt, intorcandu-se, lua aminte la frumusetea locului si a ramas in~urma. Apoi, vrand el sa iasa din umbra copacilor, s-a temut de arsita si, pe cand zabovea in locul acela, veselindu-se, a iesit din acea padure o fiara care, apucandu-l pe el, l-a tras in vizuina sa. Iar cel dintai, nelenevindu-se si nici indeletnicindu-se cu frumusetea copacilor si a locului, a ajuns la cetate. Iar, deslegarea acestei pilde, este aceasta: Acei doi oameni sunt cei ce au inceput a calatori si a se nevoi pe acela evlaviei.\r\n\r\nIar vrajmasul, vrand sa-i opreasca din drum, ii satura pe ei cu pofte dracesti, de slava desarta, de iubire de arginti, de mandrie si de cate sunt asemenea acestora. Si cel ce~s-a silit a lua plata chemarii celei de Sus, de la Hristos, acesta nu s-a poticnit. Iar cel ce s-a indeletnicit cu frumusetea copacilor si a locului, acesta este cel care si-a abatut mintea sa, de la cele ce nu se vad, catre cele ce se vad. Arsita este osteneala faptelor bune, iar zabava lui, in locul acela, si rapirea lui de catre o fiara, este zabava gandului in pofta celor pamantesti, pofta care, iesind ca o fiara cumplita, naste pacatul, ce il apuca pe el, dupa cum sta scris: \"Pofta, zamislind, naste pacatul, iar pacatul savarsindu-se, naste moartea\" (Iacov 1,15).\r\n\r\nDrept aceea, iubitilor, sa fugim de~poftele cele lumesti, ca nu cumva sa ne facem, iarasi, robi ai pacatelor.\r\n\r\nCa zice Mantuitorul: \"Amin, zic voua, tot cela ce face pacatul, rob este al pacatului\" (Ioan, 8,34). Deci, sa slujim cu buna placere lui Dumnezeu.\r\n\r\nCelui ce ne-a slobozit pe noi si sa nu ne amagim de patimile stricaciunii, nici sa luam aminte la infatisarea impodobirii, a culionului, a braului sau a paramanului, celui lucrat cu iscusinta ci, pe cele smerite si fara de slava desarta, sa le cautam, precum se cuvine Sfintilor. Ca necuviincios lucru este, ca cei ce au supus pe cele mari sa fie biruiti de~cele de nimic.\r\n\r\nSi de-a pururea sa ne sarguim, ca omul nostru cel dinlauntru, sa fie bine placut, Celui ce cearca inimile, iar pe cele nefolositoare sa le defaimam. Ca nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, dupa glasul Stapanului.\r\n\r\nCaci, ce teslar, invatand mestesugul, voind a-si agonisi smerita cugetare, se lupta pentru slava desarta. Sau cine, poftind cele ceresti, nu defaima pe cele pamantesti? Iar Domnul sa ne dea noua, cele placute Lui a le cugeta si a le face. Ca Lui I se cuvine slava, in veci! Amin."},{"title":" Despre via\u021ba lumii acesteia – Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Vasilie","content":"Viata lumii acesteia este plina de multe griji si de suspinuri si nici unui om nu-i este fara de necaz, ci, plina este de inselaciune si de toata rautatea.\r\n\r\nCei ce, adica, nu-s insotiti cu nunta, se lupta cu poftele cele spurcate, iar cei insotiti, multa neintelegere au pentru trebuintele caselor si, dupa nasterea de copii, vine grija de a-i hrani pe ei, grija de a pazi credinta in casnicie, sfada cu vecinii, procese pe la judecatorii. Si fiecare zi, venind isi aduce a sa intunecare.~Incepand de la cel ce poarta porfira si coroana pana la cel ce poarta zdrente de panza, socotim grijile, ziua si noaptea, cu care si in somn ne amagesc dracii.\r\n\r\nCa omenestile treburi sunt asemenea cu marea cea tulbure, numai ca, intru aceasta te ineci pe uscat. Unul, adica, are destul pamant ca sa are, altul, caruia nu i s-a dat, vrea sa ia, iar altul, pe cat a luat, se intareste, sa nu dea. Inca, unii, si la camata sunt nesatiosi, iar altii, si de avutia cea adevarata se lipsesc. Iarasi, cei ce n-au nimic, se supara pe ei insisi, iar cei ce au mai mult, decat nevoia lor, se cearta. Saracul cel ce nu are, este ocarat,~iar celuia ce are, i se intind curse. Cei ce sunt in dregatorii, se inalta, adeseori se sfadesc si se bat intre ei, cu nesaturare jefuiesc si din greu se ostenesc.\r\n\r\nMinciuna s-a preainaltat, dragostea a fugit, adevarul a parasit pamantul, fatarnicii si clevetitorii sunt cinstiti si vamesii stapanesc cetatile. Deci, acestea toate adunandu-se, Proorocul le zicea: \"In desert se tulbura tot ce vietuieste cu nedreptate.\" Drept aceea, fratilor, sa ne ingrijim de a noastra mantuire si milostiv spre noi sa facem pe Dumnezeu, prin fapte bune."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur, despre milostenie","content":"Cu milostenia \u015fi cu credin\u0163a se cur\u0103\u0163\u0103 p\u0103catele. Iar milostenie socotesc nu pe cea adunat\u0103 din silnicia \u015fi din jaful altuia, c\u0103 aceea nu este milostenie, ci cruzime \u015fi neomenie. C\u0103 ce folos este a dezbr\u0103ca pe unul \u015fi a \u00eembr\u0103ca pe altul? C\u0103, chiar \u015fi toat\u0103 averea altuia de vom da, de niciun c\u00e2\u015ftig nu ne este nou\u0103. \u015ei dovada este Zaheu care, atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi f\u0103cea rug\u0103ciunea la Dumnezeu, a zis: \"Voi \u00eentoarce \u00eemp\u0103trit celor ce i-am n\u0103p\u0103stuit\". Iar noi, de mii de ori~n\u0103p\u0103stuind \u015fi apuc\u00e2nd, socotim c\u0103 ne rug\u0103m lui Dumnezeu; dar, oare, nu-L m\u00e2niem pe El, \u00eenc\u0103 \u015fi mai mult? C\u0103, spune-mi mie, dac\u0103 ai fi adus la Altar un cal mort, tr\u0103g\u00e2ndu-l din r\u0103sp\u00e2ntiile drumului, oare nu to\u0163i te-ar fi gonit pe tine, ca pe un spurcat \u015fi un ie\u015fit din minte? Deci, de ce nu te-a\u015f mustra? C\u0103, dac\u0103 este adun\u0103tura din jafuri, nu este numai precum calul cel mort, ci cu mult mai r\u0103u.\r\n\u015ei tu acela\u015fi lucru faci, c\u00e2nd, prin cuvintele tale, f\u0103g\u0103duie\u015fti lui Dumnezeu c\u0103 te vei dep\u0103rta de rele, iar, prin obiceiurile cele rele, ajutorezi din jafuri pe cei ce n-au \u015fi, a\u015fa, \u00ee\u0163i aduci jertfa ta la Altar. Dar acum, nu este numai aceasta~singura gre\u015feal\u0103, ci \u015fi una mai cumplit\u0103 dec\u00e2t aceea, c\u0103 necinste\u015fti, adic\u0103, sufletele Sfin\u0163ilor. C\u0103 Altarul, masa aceasta, este de piatr\u0103 sau de lemn, \u015fi se sfin\u0163e\u015fte \u015fi se cur\u0103\u0163e\u015fte, iar acele suflete pe \u00censu\u015fi Hristos \u00cel poart\u0103 \u015fi tu \u00eendr\u0103zne\u015fti a trimite acolo, \u00een ele, o necur\u0103\u0163ie ca aceasta. Dar el zice, c\u0103 nu d\u0103 ajutor din avu\u0163ia aceea, ci din alt\u0103 avere curat\u0103. De r\u00e2s sunt aceste cuvinte \u015fi glume. Oare nu \u015ftii c\u0103 dac\u0103 \u00eentru averea ta cea mult\u0103 vei c\u0103dea \u015fi averea nedreapt\u0103, aceasta pe toat\u0103 o necinste\u015fte. Precum \u015fi \u00eentr-un izvor curat cineva arunc\u00e2nd gunoaie, tot izvorul \u00eel face necurat, a\u015fa \u015fi l\u0103comia, \u00eentr\u00e2nd \u00een bog\u0103\u0163ie o stric\u0103 pe ea. Pentru c\u0103, iat\u0103, s-a zis: \"Din~aceast\u0103 pricin\u0103 mai bine este a nu milui\". De vreme ce \u015fi Cain mai bine era s\u0103 nu fi adus jertf\u0103 nicidecum, dec\u00e2t aduc\u00e2nd jertf\u0103 proast\u0103 s\u0103 m\u00e2nie pe Dumnezeu.\r\nIar cel ce ajut\u0103 din cele str\u0103ine, cum nu-l va m\u00e2nia pe Domnul? C\u0103 zice Dumnezeu: \"Jefuirea altuia este jefuirea Mea, iar nu din averea ta. Acela este st\u0103p\u00e2nul averii aceleia, chiar dac\u0103 de mii de ori o vei \u0163ine tu pe ea. Eu \u0163i-am poruncit, zice Domnul, s\u0103 nu jefuie\u015fti, iar tu cu jafuri M\u0103 cinste\u015fti\". \u015ei oare nu-\u0163i va zice \u0163ie: \"Tu g\u00e2nde\u015fti f\u0103r\u0103delegea, c\u0103 Eu sunt asemenea \u0163ie. Mustra-te-voi \u015fi-\u0163i voi pune \u00eenaintea fe\u0163ii tale p\u0103catele tale\". S\u0103 ne dep\u0103rt\u0103m deci, de cele nedrepte~\u015fi cele drepte s\u0103 le facem, pentru Hristos Iisus Domnul nostru, C\u0103ruia se cuvine slava, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Preacuviosului p\u0103rintelui nostru Efrem Sirul, despre cum se cuvine cre\u015ftinilor a vie\u0163ui","content":"Privi\u0163i, fra\u0163ii mei iubi\u0163i, cum se \u00eentoarce omul la cele lep\u0103date \u015fi cuget\u0103 iar\u0103\u015fi \u015fi face lucrurile p\u0103g\u00e2nilor. Tot cela ce cuget\u0103 cele trupe\u015fti \u015fi risipe\u015fte ca \u015fi c\u00e2nd nu ar a\u015ftepta s\u0103 dea seam\u0103 lui Dumnezeu \u00een ziua judec\u0103\u0163ii, oare nu s-a dezbr\u0103cat el de Hristos? C\u0103 zice Domnul, cu dumnezeiasca Sa gur\u0103, c\u0103 \u015fi pentru un cuvant de\u015fert vor s\u0103 dea seama oamenii \u00een ziua judec\u0103\u0163ii, apoi faptele oare \u00een ce fel vor fi judecate? O, ce drac r\u0103u. O,~ur\u00e2torul de bine \u015fi ur\u00e2torul de oameni, duh necurat.\r\nCum \u00eempiedic\u0103 \u015fi cum ademene\u015fte el pe fiecare. St\u0103p\u00e2nul strig\u0103 prin Prooroci \u015fi prin Apostoli \u015fi prin Sfintele Evanghelii. Din mul\u0163ime, pu\u0163ini iau aminte.\r\nDiavolul cheam\u0103 prin al\u0103ute \u015fi prin hore \u015fi prin c\u00e2ntecele dr\u0103ce\u015fti \u015fi mul\u0163imea se adun\u0103. Iubitorul de oameni, Dumnezeu cheam\u0103 pe to\u0163i \u015fi zice: \"Veni\u0163i la mine to\u0163i!\". \u015ei nu este nimeni s\u0103-L asculte, nici s\u0103 se s\u00e2rguiasc\u0103.\r\nHulitorul de oameni, diavolul, pe mul\u0163i \u00eendeamn\u0103 \u015fi ace\u015ftia la el alearg\u0103.\r\nDac\u0103 undeva s-ar propov\u0103dui ajunare sau priveghere, se sperie~to\u0163i \u015fi se t\u00e2nguiesc \u015fi se fac ca ni\u015fte mor\u0163i. Iar dac\u0103 s-ar vesti c\u00e2ndva pr\u00e2nzuri, cine sau al\u0103ute, sau c\u00e2ntece dr\u0103ce\u015fti, to\u0163i se fac veseli, binevoitori \u015fi treji, \u015fi unii pe altii se cheam\u0103 \u015fi se strig\u0103 \u015fi \u00eempreun\u0103 alearg\u0103 pe drumul cel r\u0103u \u015fi se nevoiesc cu nevoin\u0163a cea vrednic\u0103 de jale. Nu \u00eens\u0103 cu cinste cum se cuvine cre\u015ftinilor, ci ca ni\u015fte p\u0103g\u00e2ni. Nu ca ni\u015fte robi ai lui Dumnezeu, ci ca ni\u015fte apuca\u0163i. \u015ei de multe ori, toat\u0103 ziua se ostenesc pentru p\u00e2ntecele lor \u015fi toat\u0103 noaptea petrec f\u0103r\u0103 de somn, spre pierzarea sufletului lor, juc\u00e2nd \u015fi batjocorindu-se \u015fi nimic altceva c\u00e2\u015ftig\u00e2nd din osteneal\u0103 \u015fi din priveghere, f\u0103r\u0103 numai vaiul,~precum a zis Domnul.\r\nLua\u0163i aminte cu dinadinsul la cele scrise \u015fi nu le def\u0103ima\u0163i, c\u0103 vai celor ce oc\u0103r\u0103sc Dumnezeie\u015ftile Scripturi. C\u0103 mul\u0163i cuv\u00e2nt\u0103tori de\u015ferti sunt, am\u0103gindu-se cu mintea, care c\u00e2nd aud de chinurile judec\u0103\u0163ii zic r\u00e2z\u00e2nd, m\u00e2ng\u00e2indu-se: \"Oare sunt eu mai bun dec\u00e2t toat\u0103 lumea? Unde va merge toat\u0103 lumea, acolo voi merge \u015fi eu. Afar\u0103 de toat\u0103 lumea, ce are s\u0103 mi se \u00eent\u00e2mple mie? S\u0103 m\u0103 \u00eendulcesc deocamdat\u0103 \u015fi eu, ca toat\u0103 lumea, de bun\u0103t\u0103\u0163ile lumii acesteia\".\r\nApoi, dup\u0103 ce s-a \u00eemplinit hotarul vie\u0163ii acesteia, se trimite vestitorul mor\u0163ii, zic\u00e2ndu-ne: \"S-a \u00eemplinit calea ta \u00een via\u0163a aceasta, vino de~acum \u00eentr-o alt\u0103 lume, vino la \u00eensu\u015fi locul t\u0103u!\". Apoi, la\u015fi lucrurile vie\u0163ii celei veselitoare, cu care \u0163i se p\u0103rea c\u0103 ve\u015fnic te vei desf\u0103ta, \u015fi te duci, fiind tras de demoni, la locul de os\u00e2nd\u0103. \u015ei, v\u0103z\u00e2ndu-\u015fi locul, omul se va cutremura \u015fi \u00ee\u015fi va bate fa\u0163a sa cu palmele, \u015fi, c\u0103ut\u00e2nd \u00eemprejur \u00eencoace \u015fi \u00eencolo, va vrea s\u0103 fug\u0103 \u015fi nu-i va fi lui cu putin\u0163\u0103 s\u0103 fug\u0103, c\u0103 va fi \u0163inut cu n\u0103dejde, legat de cei ce \u00eel vor duce pe d\u00e2nsul. Atunci \u00eei vor zice lui, demonii cei ce \u00eel \u0163in: \"Ce te temi, vrednicule de jale? Ce te tulburi, ce te \u00eentristezi, ce te \u00eenfico\u015fezi, tic\u0103losule? Ce te cutremuri, netrebnicule? Tu \u0163i-ai g\u0103tit \u0163ie locul acesta; secer\u0103 acum ce ai sem\u0103nat.\r\n~Ai auzit de \u00eenfrico\u015fata os\u00e2nd\u0103 \u015fi, r\u00e2z\u00e2nd a\u015fa, ziceai: Unde va fi lumea toat\u0103, acolo voi fi \u015fi eu. Acum, pentru ce te cutremuri? Nu e\u015fti singur. Acolo unde este toat\u0103 lumea, acolo e\u015fti \u015fi tu. N-ai auzit pe St\u0103p\u00e2nul, zic\u00e2nd: Toat\u0103 lumea \u00eentru cel r\u0103u zace? Ci, def\u0103im\u00e2nd, ziceai: Unde va fi toat\u0103 lumea, acolo \u015fi eu. Vrednicule de jale \u015fi tic\u0103losule, pentru ce c\u00e2nd ziceai acestea nu te g\u00e2ndeai la tine? Acum, lumea toat\u0103 poate s\u0103-\u0163i ajute \u0163ie? Oare pentru toat\u0103 lumea vei da tu r\u0103spuns Judec\u0103torului? Au nu numai pentru singur sufletul t\u0103u? Iat\u0103 acum, precum ziceai, unde este toat\u0103 lumea, acolo e\u015fti \u015fi tu\". \u015ei, intr\u00e2nd \u00een locul cel de os\u00e2nd\u0103,~nevr\u00e2nd \u015fi cumplit chinuindu-se, va \u00eencepe s\u0103 ridice jalnice glasuri \u015fi s\u0103 roage pe cei ce vor sta \u00eenaintea judec\u0103\u0163ii, ca s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 m\u0103car pu\u0163in\u0103 r\u0103suflare. \u015ei \u00eei vor r\u0103spunde, lui: \"Ce strigi, tic\u0103losule? Au doar tu e\u015fti mai bun dec\u00e2t toat\u00e2 lumea? Unde este toat\u0103 lumea, acolo e\u015fti \u015fi tu, precum ai zis\". \u015ei atunci, suspin\u00e2nd din ad\u00e2ncul inimii, va zice: \"\u015ei ce-mi folose\u015fte mie toat\u0103 lumea? Vai mie, c\u0103 m-am am\u0103git \u015fi m-am batjocorit. Dreapt\u0103 este judecata lui Dumnezeu.\r\nAcum am cunoscut, tic\u0103losul, c\u0103 ceea ce seam\u0103n\u0103 omul, aceea va \u015fi secera. \u015ei ce sarcin\u0103 va lega, aceea va \u015fi purta. Vai mie, c\u0103 am auzit \u015fi nu primeam.\r\n~Pe c\u00e2\u0163i vedeam nevoindu-se, priveghind \u015fi ajun\u00e2nd, pe to\u0163i \u00eei oc\u0103ram \u015fi-i os\u00e2ndeam. Pe c\u00e2\u0163i \u00eei vedeam pl\u00e2ng\u00e2nd \u015fi t\u00e2nguindu-se, r\u00e2deam de ei. Vai mie, c\u0103 mai de folos \u00eemi era mie o sut\u0103 de ani s\u0103 pl\u00e2ng acolo \u015fi s\u0103 m\u0103 t\u00e2nguiesc \u015fi p\u0103m\u00e2nt s\u0103 m\u0103n\u00e2nc \u015fi s\u0103 nu vin \u00een locul acesta de chin. Cine-mi va da mie vreme de poc\u0103in\u0163\u0103, m\u0103car trei zile ale veacului aceluia pe care l-am cheltuit \u00een lenevire, eu vrednicul de jale \u015fi tic\u0103losul? \u00cens\u0103 acum t\u00e2rgul \u015fi soborul s-au risipit \u015fi nu mai am folos din poc\u0103in\u0163\u0103...\r\nVede\u0163i, fra\u0163ilor, s\u0103 nu se afle cineva f\u0103r\u0103 de road\u0103. Cela ce seam\u0103n\u0103 \u00een trupul s\u0103u \u00eendulcirea lumii acesteia, desf\u0103t\u0103ri, cine \u015fi pr\u00e2nzuri, din trup~va secera stric\u0103ciune. Iar cel ce seam\u0103n\u0103 \u00een duh rug\u0103ciune, ajunare \u015fi priveghere, din duh va secera via\u0163a ve\u015fnic\u0103. Lua\u0163i seama \u015fi vede\u0163i c\u0103 nicidecum nu se laud\u0103 cel ce se desf\u0103teaz\u0103, nici cei ce r\u00e2d, nici cei ce joac\u0103, c\u0103 acestea p\u0103g\u00e2nii le fac. Iar \u00een partea cre\u015ftinilor, legea este \u00een acest fel: ferici\u0163i cei s\u0103raci cu duhul, ferici\u0163i cei ce pl\u00e2ng, ferici\u0163i cei milostivi, ferici\u0163i cei izgoni\u0163i, ferici\u0163i cei cura\u0163i cu inima, ferici\u0163i cei vorbi\u0163i de r\u0103u, ferici\u0163i cei ce se \u00eenfr\u00e2neaz\u0103, ferici\u0163i cei ce au p\u0103zit Botezul, curat, ferici\u0163i cei ce pentru Hristos s-au lep\u0103dat de lumea aceasta, fericite sunt trupurile feciorelnicilor, ferici\u0163i cei ce au femei ca \u015fi c\u00e2nd n-ar avea, ferici\u0163i~cei ce privegheaz\u0103 \u015fi se roag\u0103, ferici\u0163i cei ce v\u0103d mai \u00eenainte pe Cel Ce va s\u0103 vie s\u0103 judece viii \u015fi mor\u0163ii \u015fi-\u015fi preg\u0103tesc r\u0103spunsul, ferici\u0163i cei ce l\u0103crimeaz\u0103 \u00een rug\u0103ciune \u015fi \u00een c\u00e2ntarea de psalmi.\r\nAcestea sunt ale Dumnezeie\u015ftii Scripturi a drept-credincio\u015filor.\r\nSi, oare, care Scriptur\u0103 ferice\u015fte pe cei ce c\u00e2nt\u0103 din fluier, sau din al\u0103ut\u0103, sau r\u00e2d, sau pe cei ce se desf\u0103teaz\u0103, sau pe cei ce se \u00eembat\u0103, sau pe cei ce se \u00eenver\u015funeaz\u0103 \u015fi joac\u0103, sau pe cei ce iubesc lumea aceasta? St\u0103p\u00e2nul nostru nu ne-a \u00eenv\u0103\u0163at acestea, ci, mai v\u00e2rtos, le-a \u015fi os\u00e2ndit, zic\u00e2nd: \"Vai vou\u0103 care r\u00e2de\u0163i acum \u015fi v\u0103 desf\u0103ta\u0163i, c\u0103 ve\u0163i pl\u00e2nge \u015fi v\u0103 ve\u0163i t\u00e2ngui!\". Deci,~veni\u0163i ca, l\u0103s\u00e2nd calea cea larg\u0103, care duce la pierzare, s\u0103 ne os\u00e2ndim pu\u0163in\u0103 vreme, ca s\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163im \u00een vecii cei nesf\u00e2r\u015fi\u0163i \u015fi s\u0103 dob\u00e2ndim bun\u0103t\u0103\u0163ile cele nestric\u0103cioase pe care ochiul nu le-a v\u0103zut, urechea nu le-a auzit \u015fi la inima omului p\u0103c\u0103tos nu s-au suit.\r\nFugi de m\u00e2ndrie, o, omule, de\u015fi e\u015fti bogat, ca nu cumva s\u0103 ai pe Dumnezeu \u00eempotriva ta, \u015fi iube\u015fte smerita cugetare, de\u015fi e\u015fti mare, ca s\u0103 te \u00eenal\u0163i \u00een ziua judec\u0103\u0163ii, c\u0103 vai celui trufa\u015f, c\u0103 acela, c\u00e2nd va intra \u00een morm\u00e2nt, atunci se \u00eenva\u0163\u0103 cine este.\r\nVai lacomului, c\u0103 bog\u0103\u0163ia trece; vai necredinciosului, c\u0103 \u00een vreme ce to\u0163i se lumineaz\u0103, el singur atunci se~\u00eentunec\u0103. Vai, celui f\u0103r\u0103 de lege, c\u0103 se duce la Judec\u0103torul aspru \u015fi drept. Vai tr\u00e2ndavului, c\u0103 va c\u0103uta vremea pe care r\u0103u a cheltuit-o \u015fi nu o va afla. Vai oc\u0103r\u00e2torului \u015fi \u00eempreun\u0103 cu el, be\u0163ivului, c\u0103 se r\u00e2nduiesc cu uciga\u015fii \u015fi cu desfr\u00e2na\u0163ii se pedepsesc.\r\nVai celui ce se desf\u0103teaz\u0103 \u00een aceast\u0103 pu\u0163in\u0103 vreme c\u0103, precum un vi\u0163el spre junghiere, a\u015fa se \u00eengra\u015f\u0103.\r\nDar fericit este cel ce c\u0103l\u0103tore\u015fte pe calea cea str\u00e2mt\u0103, c\u0103 purt\u0103tor de cunun\u0103 va intra \u00een cer. Fericit cel ce multora le face bine, c\u0103 va afla ajut\u0103tori mul\u0163i, c\u00e2nd va fi judecat. Fericit cela ce se s\u00e2rguie\u015fte c\u0103tre via\u0163a ce va s\u0103 fie, c\u0103 acestea de aici trag spre stric\u0103ciune \u015fi moarte.\r\n~Fericit este cela ce risipe\u015fte cele rele, adic\u0103 pe acelea ce le-a adunat r\u0103u, c\u0103 va sta curat \u00eenaintea judec\u0103torului. Fericit este cel ce spre toate se sile\u015fte pe sine, c\u0103 silitorii r\u0103pesc \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu.\r\nDeci, s\u0103 ne silim acum \u015fi noi spre tot lucrul bun. S\u0103 ne \u00eendemn\u0103m \u015fi s\u0103 ne zidim unii pe al\u0163ii, precum \u015fi face\u0163i. Totdeauna vorbirea noastr\u0103 s\u0103 fie despre judecat\u0103 \u015fi despre darea r\u0103spunsului nostru. Orice lucru face\u0163i, fie de umbla\u0163i pe cale, fie de \u015fede\u0163i la pr\u00e2nzuri sau \u00een paturile voastre, ori altceva de face\u0163i, totdeauna \u00eengriji\u0163i-v\u0103 de judecat\u0103 \u015fi de venirea dreptului Judec\u0103tor, \u015fi v\u0103 aduce\u0163i aminte, \u00een~inimile voastre, \u015fi zice\u0163i unii c\u0103tre al\u0163ii: \"Oare \u00een ce fel este \u00eentunericul cel mai dinafar\u0103? Oare \u00een ce fel este focul cel nestins \u015fi viermele cel neadormit? Oare \u00een ce fel sunt scr\u00e2\u015fnirile din\u0163ilor?\". Acestea vorbi\u0163i-le unii cu al\u0163ii, noaptea \u015fi ziua. S\u0103 ne nevoim fra\u0163ilor, p\u00e2n\u0103 avem vreme. S\u0103 cump\u0103t\u0103m desf\u0103tarea cea de aici, ca acolo s\u0103 c\u00e2\u015ftig\u0103m desf\u0103tarea Raiului. S\u0103 pl\u00e2ngem aici pu\u0163in, ca acolo s\u0103 r\u00e2dem. S\u0103 fl\u0103m\u00e2nzim aici, ca s\u0103 ne s\u0103tur\u0103m acolo. S\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m a ne lipsi de toate acestea vremelnice de aici, ca s\u0103 ne \u00eendulcim acolo de bun\u0103t\u0103\u0163ile cele adev\u0103rate. Pe calea cea str\u00e2mt\u0103 s\u0103 c\u0103l\u0103torim aici, ca acolo pe calea cea lat\u0103 \u015fi desf\u0103tat\u0103~s\u0103 umbl\u0103m. \u015ei iar\u0103\u015fi zic: \"Vede\u0163i s\u0103 nu ne \u00eempiedice pe noi via\u0163a aceasta \u015fi s\u0103 ne batjocoreasc\u0103 \u015fi goi \u015fi netrebnici s\u0103 ne trimit\u0103 pe noi \u00een veacul acela. C\u0103 \u00een\u015fel\u0103ciunea lumii acesteia pe mul\u0163i i-a \u00eempiedicat, pe mul\u0163i i-a pierdut, pe mul\u0163i i-a batjocorit, pe mul\u0163i i-a orbit\".\r\nIar noi, fra\u0163ilor, s\u0103 luam aminte la noi \u00een\u015fine \u015fi s\u0103 ascult\u0103m pe Domnul, Care zice: \"Veni\u0163i dup\u0103 Mine!\". Deci, de toate s\u0103 ne desp\u0103r\u0163im, \u015fi Lui s\u0103-I urm\u0103m. S\u0103 potolim toat\u0103 bucuria lumii acesteia, c\u0103 batjocore\u015fte pe cei ce o iubesc pe d\u00e2nsa. Iar noi s\u0103 ne s\u00e2rguim a dob\u00e2ndi via\u0163a cea ve\u015fnic\u0103, d\u0103n\u0163uirea cea cu \u00eengerii, petrecerea cea cu Hristos. C\u0103ruia se~cuvine slava, \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre desfr\u00e2nare. Despre milostenia Sf\u00e2ntului Andrei, cel “nebun”","content":"\u00centr-una din zile, fericitul Andrei, umbl\u00e2nd prin cetate, a venit aproape de casele desfr\u00e2natelor, iar una din ele l-a prins pe el de hain\u0103. Atunci au venit \u015fi celelalte desfr\u00e2nate \u015fi, st\u00e2nd \u00eemprejurul lui Andrei, \u00eel batjocoreau.\r\nIar el nu r\u0103spundea nimic, f\u0103r\u0103 numai \u00ee\u015fi \u0163inea n\u0103rile cu m\u00e2na \u015fi scuipa.\r\nIar ele l-au \u00eentrebat: \"Pentru ce, \u0163in\u00e2ndu-\u0163i n\u0103rile, scuipi a\u015fa?\". Iar fericitul le-a zis: \"V\u0103d pe demonul desfr\u00e2n\u0103rii, care v\u0103 st\u0103p\u00e2ne\u015fte, c\u0103~este \u00eembr\u0103cat \u00eentr-o hain\u0103 cu r\u0103u miros \u015fi nu-l pot suferi\". Dar ele, dezbr\u0103c\u00e2nd haina de pe el, i-au dat o rogojin\u0103 pe deasupra \u015fi l-au izgonit.\r\nIar unii din cei iubitori de Hristos \u00eei d\u0103deau lui \u015fi bani. \u015ei oric\u00e2\u0163i \u00eei d\u0103deau lui, el primea, iar unde vedea adunare de s\u0103raci, acolo mergea \u015fi joc cu argintul f\u0103cea. Iar s\u0103racii ca pe un nebun \u00eel \u00eembr\u00e2nceau pe el, \u015fi luau banii. Iar el u\u015for lovindu-i cu palma, ca \u015fi cum i-ar certa, arunc\u00e2nd argin\u0163ii to\u0163i, \u00eendat\u0103 fugea de la d\u00e2n\u015fii. Iar s\u0103racii, lu\u00e2nd argin\u0163ii, \u00eei \u00eemp\u0103r\u0163eau \u00eentre ei. \u015ei jocul acesta \u00eel f\u0103cea, fericitul Andrei, ca near\u0103tat\u0103 s\u0103 fie milostenia lui."},{"title":" Despre darul pov\u0103\u0163uirii altora (Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Simion cel Nou)","content":"Multi au fericit viata pustnicilor, iar altii cele sobornicesti, adica viata de obste, iar altii pe cei ce s-au facut povatuitori ca sa intelepteasca si sa invete pe oameni, si sa aseze manastiri, in care, in multe feluri, s\u0103 se hraneasca si trupeste si duhovniceste. Eu, insa, nu fac alegere intre toate acestea; nici nu laud pe una, nici nu defaim pe cealalta, ci, totdeauna, \u015fi in toate lucrurile, laud de trei ori fericita via\u0163\u0103, ca pentru Dumnezeu si in Dumnezeu. \r\n\r\n~Precum, din diferite mestesugiri se alcatuieste viata omeneasca, unii lucrand una, iar altii, altele, si asa isi implinesc nevoile, luand unul de la altul, asa traiesc oamenii, d\u00e2nd, firii trupe\u015fti, trebuin\u0163e. Tot astfel, se poate vedea si la cei duhovnicesti, unul, adica, se nevoieste la acest fel de viata, iar altul, la alt\u0103 fapt\u0103 bun\u0103 si asa, isi petrec viata lor, pentru Dumnezeu si in Dumnezeu. Insa, in privinta acestor doua feluri de vietuire, toti gandesc la fel, si anume, la Chipul Domnului nostru Iisus Hristos, Omul Ceresc si Dumnezeu, Cel imbracat in omul cel pamantesc si cuvantator.\r\n\r\nC\u0103 omul, Chipul Celui Ceresc~purtand, si barbat desavarsit al plinirii lui Hristos fiind, poate sa povatuiasca bune, la calea dumnezeiestilor porunci si a pastoriei lui Hristos. Iar cel ce nu cunoaste aceast\u0103 tain\u0103, aceluia mai de folos ii este s\u0103 fie povatuit el, decat sa povatuiasca el pe altii, spre pierzare. Insa, pe cei ce cu osardie se apropie, Dumnezeu nu-i las\u0103 s\u0103 cad\u0103 de tot, ci, vazandu-i pe ei neputinciosi, lucreaza impreuna cu ei si le ajut\u0103, iubindu-i pe dansii si vrand sa le intinda lor mana Puterii de Sus, si sa-i ridice la Sine. Si, astfel, le ajut\u0103, si la ar\u0103tare si in tain\u0103, prin intelegere si nestiut, pana ce vor urca toata scara si se vor apropia de El, si toti, prin toate,~una vor fi si la uitarea tuturor celor pamantesti vor ajunge, \u015fi pe El, Unul, Il vor cunoaste, ori in trup, ori afara de trup, nu stiu. Si, petrecand impreuna cu El, vor primi negraitele bunatati.\r\n\r\nS\u0103 nu-ti strici randuiala si petrecerea ta, cand vrei sa zidesti pe aproapele. Vezi, dar, c\u0103 lucrul acesta este cumplit si nu este lesnicios. Ca nu cumva, ajutandu-l tu pe acesta, s\u0103 strici asezarea ta si nici asezarea aceluia sa nu poti sa o zidesti si sa o vindeci. \r\n\r\nCel ce se teme de Dumnezeu, nu se teme de navalirile dracilor, nici de neputincioasele lor porniri, nici de~certarea oamenilor celor vicleni. C\u0103, precum o v\u0103paie de foc mistuie\u015fte totul, in locuri nepatrunse si neluminoase, noaptea si ziua, asa, razele dumnezeiescului foc, care se trimit, in chipul focului, de catre Domnul, goneste de la noi pe draci, care fug, ca sa nu fie arsi de El. \r\n\r\nUnele puteri, adic\u0103, sunt de la noi, iar altele, se dau noua de sus, de la Dumnezeu. Pe c\u00e2t ne curatim prin osteneli sfin\u0163ite, pe at\u00e2t ne lumin\u0103m cu lumina umilin\u0163ei. \u015ei, pe c\u00e2t ne lumin\u0103m, ne curatim cu lacrimile. Una, adica aducand-o de voie, iar, pe alta, o primim, d\u00e2ndu-ni-se de sus. Unde este smerenia adanca,~acolo sunt lacrimi din destul si, unde sunt acestea, acolo este si venirea Sf\u00e2ntului Duh. Iar Acesta venind, prin ajutorul cel de la Domnul, se face toata curatia si sfintenia. \u015ei v\u0103zut este omul acela de Dumnezeu, \u015fi Dumnezeu il vede \u015fi il cerceteaza pe el. C\u0103 zice: Spre cine voi c\u0103uta? F\u0103r\u0103 numai spre cel bl\u00e2nd si lin \u015fi spre cel ce se cutremur\u0103 de cuvintele Mele.\r\nDumnezeului nostru, slava!"},{"title":" Despre dezlegarea canonului, dup\u0103 moarte","content":"Spunea Petru preotul, despre Sfantul Episcop Grigorie al Romei, c\u0103, dupa ce a fost sfintit episcop, a zidit o manastire mare si a pus acest fel de randuiala, ca nimeni din calugari sa nu aiba ceva in chilia sa. Iar un calugar avea un frate mirean. Si calugarul a cerut de la fratele lui, zicand: \"Nu am c\u0103ma\u015f\u0103, deci, s\u0103 fii bun sa-mi cumperi una\". Iar acela i-a dat lui trei galbeni, zicandu-i: \"S\u0103-\u0163i cumperi singur, cum vei pofti\". \r\n\r\nDeci, calugarul, luand galbenii, ii~tinea la sine. Iar un alt calugar, vazand acei galbeni, a spus egumenului si egumenul i-a spus episcopului. Deci, dupa trei zile, episcopul a oprit pe calugarul acela de la Impartasanie, ca pe un stric\u0103tor de r\u00e2nduial\u0103 a manastirii. Dar, dupa pu\u0163ine zile, fratele acela a murit, sub acest canon.\r\n\r\nInsa, episcopul nu stia c\u0103 fratele, acolo, a murit. Deci, dupa trei zile, i s-a spus episcopului si s-a mahnit mult pentru el. Pentru c\u0103 nu-l dezlegase pe el din canon, mai inainte de ducerea lui din viata aceasta. Deci, episcopul a scris pe o h\u00e2rtie rugaciunea cea de dezlegare \u015fi a dat-o arhidiaconului s\u0103u,~poruncindu-i s\u0103 se suie deasupra mormantului acelui frate si s\u0103 o citeasca pe ea.\r\n\r\nSi, ducandu-se, arhidiaconul a citit deasupra mormantului h\u00e2rtia, pe care era scris\u0103 rugaciunea de dezlegare. Apoi, intru acea noapte, egumenul a vazut in vis pe fratele care murise si i-a zis lui: \"Frate, n-ai murit?\". \"Adevarat, a\u015fa este\". Si, iarasi, l-a intrebat pe el, egumenul: \"Atunci, unde ai fost p\u00e2n\u0103 acum?\". \u015ei a zis, c\u0103lugarul: \"Am fost in temni\u0163\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de ieri, dar dup\u0103 ceasul al noualea, am fost slobozit de acolo\".\r\n\r\nDeci, s-au instiintat toti, c\u0103 in~ceasul in care arhidiaconul a citit rugaciunea la mormantul fratelui, intru acel ceas s-a si dezlegat de canon si s-a slobozit sufletul lui, din os\u00e2nda temni\u0163ei. \r\nDumnezeului nostru, slava!"},{"title":" Despre \u00een\u0163elepciune \u015fi pricepere (Cuv\u00e2nt din Pildele lui Solomon)","content":"Fiul meu s\u0103 nu te asemeni oamenilor r\u0103i, nici s\u0103 nu doresti a fi ca d\u00e2n\u015fii. Pentru c\u0103 minciuni cuget\u0103 inima lor si buzele lor gr\u0103iesc lucruri n\u0103praznice.\r\n\r\nCu intelepciune se ridic\u0103 o cas\u0103, \u015fi cu chibzuial\u0103 se \u00eent\u0103re\u015fte. Si cu stiinta se umplu camarile ei, de toata avu\u0163ia cinstit\u0103 \u015fi bun\u0103.\r\n\r\nMai bun este un intelept, decat un voinic, si omul priceput, decat unul plin de putere.\r\n\r\n~Cu dib\u0103cie se face r\u0103zboiul, iar biruinta se dobandeste cu multi sf\u0103tuitori.\r\n\r\nIntelepciunea si gandul bun stau la poarta inteleptilor si inteleptul nu se abate de la legea lui Dumnezeu, ci se sfatuieste in adunari. \r\n\r\nCei neincercati se intalnesc cu moartea; si moare in pacate cel fara de minte. \r\n\r\nSa nu te scumpesti a-i izbavi pe cei dusi la moarte si a-i rascumpara. Iar, de vei zice: \"Nu-l stiu pe acesta\", sa stii ca Domnul stie inimile tuturor. Si Cel Ce a dat suflare tuturor, Acela stie toate si va~rasplati fiecaruia, dupa faptele lui.\r\n\r\nFiul meu, intelepciunea este dulce ca mierea, daca o vei afla, va fi bun\u0103 moartea ta, \u015fi nadejdea ta nu te va p\u0103r\u0103si. Dac\u0103 cel drept cade de \u015fapte ori \u015fi tot se scoal\u0103, cei fara de lege se poticnesc in nenorocire.\r\n\r\nDumnezeului nostru slava!"},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt din Pateric, pentru cei dint\u00e2i c\u0103lug\u0103ri, pentru cei de acum \u015fi pentru cei de pe urm\u0103","content":"Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i ai Schitului, proorocind despre neamul cel mai de pe urm\u0103, ziceau: \"Ce am f\u0103cut noi \u00eenaintea lui Dumnezeu?\". \u015ei, r\u0103spunz\u00e2nd unul din c\u0103lug\u0103ri, mare cu via\u0163a, anume Ishirion, le-a zis lor: \"Noi poruncile lui Dumnezeu le-am p\u0103zit cu fapta\". \r\nIar ei, \u00eentreb\u00e2ndu-l, din nou, au zis: \"Dar cei de dup\u0103 noi, ce vor face?\" \u015ei le-a r\u0103spuns: \"La jum\u0103tate din faptele noastre vor ajunge\". \r\n\u015ei, iar\u0103\u015fi, l-au mai \u00eentrebat, zic\u00e2nd:~\"Dar c\u0103lug\u0103rii cei mai de pe urm\u0103 ce vor face?\". \u015ei le-a gr\u0103it, lor: \"Aceia nu vor face nicidecum fapte c\u0103lug\u0103re\u015fti. \u00cens\u0103 vor veni asupra lor ispite \u015fi necazuri; \u015fi dac\u0103 \u00een vremea aceea a ispitelor, fiind \u015fi afl\u00e2ndu-se, vor suferi \u015fi vor r\u0103bda cu vitejie patimile \u015fi chinurile, apoi, ca aurul cel str\u0103lucitor, mai mari \u015fi mai buni dec\u00e2t noi \u015fi dec\u00e2t p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri se vor afla \u00eenaintea lui Dumnezeu. C\u0103ruia este slava, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, pomenirea minunii celor cinci Sfin\u0163i Mucenici – Eustratie, Avsentie, Evghenie, Mardarie \u015fi Orest.","content":"Dinaintea por\u0163ilor cet\u0103\u0163ii Constantinopolului era o m\u00e2n\u0103stire, ce se numea Olimp, \u00eentru care era biserica zidit\u0103 cu hramul celor cinci Sfin\u0163i Mucenici: Eustratie, Avsentie, Evghenie, Mardarie \u015fi Orest. \u015ei era obicei vechi de veneau \u00eemp\u0103ratul \u015fi patriarhul \u00een acea m\u00e2n\u0103stire, la praznicul ei, \u00eentru pomenirea acestor Sfin\u0163i Mucenici, \u015fi d\u0103ruiau cele de trebuin\u0163\u0103 monahilor. C\u0103 era pus a\u015fez\u0103m\u00e2nt, de la cel ce zidise~m\u0103n\u0103stirea aceea, s\u0103 nu agoniseasc\u0103 nimic monahii, nici sate, nici vii, ci s\u0103 se dea pe sine \u00een purtarea de grij\u0103 a Sfin\u0163ilor Mucenici \u015fi s\u0103 ia aminte la m\u00e2ntuirea lor. \r\n\u015ei, de vreme ce se p\u0103zea porunca celui ce o d\u0103duse, pentru aceea nu se dep\u0103rtau nici Sfin\u0163ii Mucenici, \u00eengrijindu-se de cele de trebuin\u0163\u0103 m\u00e2n\u0103stirii. Darul lui Dumnezeu obi\u015fnuie\u015fte, \u00eens\u0103, s\u0103 ne pun\u0103 la \u00eencercare, ca \u015fi mai cu adeverire s\u0103 se arate c\u0103 cei ce n\u0103d\u0103jduiesc spre Dumnezeu \u015fi caut\u0103 spre El nu se lipsesc de tot binele, mai v\u00e2rtos dec\u00e2t cei ce-\u015fi pun n\u0103dejdea \u00een bog\u0103\u0163ia lor.\r\nDeci, Dumnezeu, purt\u0103torul de~grij\u0103 al tuturor, vr\u00e2nd \u015fi mai mult a prosl\u0103vi locul de pomenire a Mucenicilor S\u0103i, r\u0103bd\u0103tori de chinuri, \u015fi a cerceta cu darul S\u0103u pe cei ce slujeau lor, \u015fi a-i m\u00e2ng\u00e2ia \u00een s\u0103r\u0103cia lor, a r\u00e2nduit s\u0103 fie \u00een vremea praznicului o furtun\u0103 grozav\u0103 dinspre mare \u015fi ploaie mult\u0103 \u015fi un frig foarte mare, \u00eenc\u00e2t nimeni din cetate n-a venit la hramul Sfin\u0163ilor Mucenici. \u015ei, c\u00e2nt\u00e2nd Vecernia \u015fi canonul, monahii de acolo erau \u00eentrista\u0163i, c\u0103 nu aveau nici ce s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, zic\u00e2nd: \"M\u00e2ine diminea\u0163\u0103 vom pleca de la locul acesta \u015fi ne vom risipi, muncind fiecare unde va putea s\u0103-\u015fi afle cele de trebuin\u0163\u0103\". \r\nIar, dup\u0103 ce s-a \u00eentunecat, a venit~portarul c\u0103tre egumen, zic\u00e2nd: \"Binecuv\u00e2nteaz\u0103, p\u0103rinte, s\u0103 aduc la tine pe un b\u0103rbat care a venit de la \u00eemp\u0103rat cu dou\u0103 c\u0103mile \u00eenc\u0103rcate\". \u015ei, poruncind egumenul, a intrat un b\u0103rbat foarte luminat, zic\u00e2nd: \"\u00cemp\u0103ratul v-a trimis vou\u0103 bucate \u015fi vin\". \u015ei, f\u0103c\u00e2nd rug\u0103ciune, le-a pus \u00een beci, \u015fi au m\u00e2ncat to\u0163i din bucate \u015fi au b\u0103ut vin. \u015ei, \u00eenc\u0103 fiind cu to\u0163ii \u00eempreun\u0103, a venit portarul, spun\u00e2nd despre altul ce venea de la \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 \u015fi, dup\u0103 ce l-a adus \u00eenl\u0103untru, acela a zis c\u0103tre egumen: \"Iat\u0103, v-a trimis \u00eemp\u0103r\u0103teasa pe\u015fte bun \u015fi zece galbeni\". \u015ei, \u00eenc\u0103 gr\u0103ind aceasta, iar\u0103\u015fi a venit portarul, spun\u00e2nd de un b\u0103rbat ce fusese~trimis de patriarh. \u015ei, adus fiind \u00eenl\u0103untru, acela a dat egumenului vase biserice\u015fti, zic\u00e2nd: \"Patriarhul a binevoit ca, diminea\u0163\u0103, s\u0103 slujeasc\u0103 aici Liturghia\". \u015ei egumenul a zis c\u0103tre b\u0103rba\u0163ii ce veniser\u0103: \"Precum Dumnezeu va voi, a\u015fa va face. Oare, voi ve\u0163i pleca de aici?\". \u015ei ei au r\u0103spuns: \"De vom avea loc aici, vom r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 diminea\u0163\u0103\".\r\n\u015ei a poruncit egumenul s\u0103-i duc\u0103 pe ei la casa de oaspe\u0163i. \u015ei slobozindu-i pe d\u00e2n\u015fii, i-a \u00eentrebat egumenul despre numele lor. \u015ei a zis, cel ce venise de la \u00eemp\u0103ratul: \"Eu m\u0103 numesc Auxentie\". Iar cel de la \u00eemp\u0103r\u0103teasa a spus c\u0103-l cheam\u0103 Evghesie. Cel ce adusese vasele de~la patriarh s-a numit pe sine Mardarie. \r\nIar, \u00een vremea c\u00e2nt\u0103rii Utreniei, au intrat \u00een biseric\u0103 doi b\u0103rba\u0163i. \u015ei, dup\u0103 citirea Psaltirii, a zis egumenul: \"S\u0103 se fac\u0103 citire din p\u0103timirile Sfin\u0163ilor Mucenici\". \u015ei au zis monahii: \"S\u0103 le l\u0103s\u0103m pe ele, c\u0103 n-a venit nimeni din cetate la praznic\". Iar, un b\u0103rbat, din cei ce intraser\u0103 \u00een biseric\u0103, pe care nu-l cuno\u015fteau, a zis: \"Da\u0163i-mi mie cartea, s\u0103 citesc\". \u015ei aceasta f\u0103c\u00e2ndu-se, a ajuns istorisirea la locul unde zicea: \"A fost \u00eenc\u0103l\u0163at Eustratie cu \u00eenc\u0103l\u0163\u0103minte de fier cu piroane ascu\u0163ite\". \u015ei, oft\u00e2nd, a lovit \u00een pardoseala bisericii cu toiagul ce-l avea \u00een m\u00e2na sa \u015fi, \u00eenfig\u00e2ndu-se,~toiagul a dat din sine ramuri \u015fi s-a f\u0103cut copac. \u015ei a zis oarecine din cei ce \u015fedeau \u00een spatele lui: \"Oare, pentru tine ai f\u0103cut aceasta, Eustratie?\". \u015ei a zis: \"Nu, pu\u0163ine sunt p\u0103timirile mele, fa\u0163\u0103 de r\u0103spl\u0103tirile lui Dumnezeu. Ci aceasta s-a f\u0103cut pentru aceea, ca s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 praznicul acesta al nostru, f\u0103r\u0103 cei de vin din cetate\". \u015ei aceasta zic\u00e2nd el, to\u0163i cei cinci s-au f\u0103cut nev\u0103zu\u0163i. \r\nDeci, c\u00e2nd a ie\u015fit din biseric\u0103, egumenul a aflat beciul plin de p\u00e2ine \u015fi de pe\u015fte, iar butoaiele cele goale erau acum pline de vin. Atunci, au vestit degrab\u0103, \u00eemp\u0103ratului \u015fi patriarhului, de minunea ce se f\u0103cuse, \u015fi to\u0163i venind,~au prosl\u0103vit pe Dumnezeu \u015fi au m\u0103rit pe Sfin\u0163ii S\u0103i Mucenici. Iar toiagul ce se f\u0103cuse copac l-au fr\u00e2nt \u015fi l-au \u00eemp\u0103r\u0163it, pentru binecuv\u00e2ntare. \u015ei multe t\u0103m\u0103duiri, neputincio\u015filor, s-au f\u0103cut \u00eentru acea zi, cu rug\u0103ciunile Sfin\u0163ilor r\u0103bd\u0103tori de chinuri."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, cuv\u00e2nt al Preacuviosului P\u00e3rintelui nostru Efrem Sirul, despre poc\u00e3in\u0163\u00e3 \u015fi despre via\u0163a cea desfr\u00e2nat\u00e3","content":"Domnul nostru Iisus Hristos \u015fi Dumnezeul nostru zice \u00een Sfintele Evanghelii: \"Deci, \u015fi voi fi\u0163i gata, c\u0103 \u00een ceasul \u00een care nu g\u00e2ndi\u0163i, Fiul Omului va veni\"(Luca, 12,40). Nevoi\u0163i-v\u0103 a intra prin poarta cea str\u00e2mt\u0103, care duce la via\u0163\u0103. S\u0103 c\u0103l\u0103torim pe calea aceasta, fra\u0163ilor, ca via\u0163a ve\u015fnic\u0103 s\u0103 mo\u015ftenim. C\u0103l\u0103toriile sunt cu necazuri, dar odihna este fericit\u0103. C\u0103l\u0103toriile acestea sunt cu \u00eentristare, dar r\u0103spl\u0103tirea este cu bucurie.~C\u0103l\u0103toriile acestea sunt str\u00e2mte, dar s\u0103la\u015ful este desf\u0103tat. C\u0103l\u0103toriile acestea sunt: poc\u0103in\u0163a, ajunarea, rug\u0103ciunea, umilin\u0163a, privegherea, smerita cugetare, s\u0103r\u0103cia cea duhovniceasc\u0103, def\u0103imarea trupului, \u00eengrijirea sufletului, culcarea pe jos, foamea, setea, m\u00e2ncarea uscat\u0103, goliciunea, milostenia, lacrimile, pl\u00e2nsul, suspin\u0103rile, plecarea genunchilor, necinstirile, gonirile, r\u0103pirile, osteneala cu m\u00e2inile, primejdiile, a fi def\u0103ima\u0163i \u015fi a r\u0103bda, a fi ur\u00e2\u0163i \u015fi a nu ur\u00ee, a p\u0103timi rele \u015fi cu bine a r\u0103spl\u0103ti, a l\u0103sa datornicilor datoriile, a ne pune sufletul pentru prieteni iar, mai pe urm\u0103 de toate, a ne v\u0103rsa s\u00e2ngele pentru Hristos,~c\u00e2nd vremea va cere. Acestea sunt c\u0103l\u0103toriile por\u0163ii celei str\u00e2mte \u015fi ale c\u0103ii celei nec\u0103jite, care are r\u0103spl\u0103tirea cea fericit\u0103: \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerurilor. \r\nIar poarta care duce la pierzare este larg\u0103, \u015fi calea desf\u0103tat\u0103. \u015ei umbletele pe aceast\u0103 cale sunt, aici, \u00een lumea aceasta, adic\u0103, de bucurie f\u0103c\u0103toare, iar acolo, de mare sc\u00e2rb\u0103. Aici u\u015foare, iar acolo grele \u015fi dureroase. Aici se arat\u0103 ca ni\u015fte lucruri de nimic, iar acolo ca ni\u015fte fiare s\u0103lbatice care mu\u015fc\u0103 pe cei ce le s\u0103v\u00e2r\u015fesc \u015fi care nu se poc\u0103iesc, dup\u0103 cuv\u00e2ntul Proorocului: \"Cutremur i-a cuprins pe ei acolo, dureri ca ale celei ce na\u015fte\"(Psalmi 47,6). Iar r\u0103utatea vie\u0163ii acesteia,~adic\u0103 umbletele c\u0103ii celeilalte, pe care \u015fi Apostolul, \u00een parte, le-a num\u0103rat, sunt: desfr\u00e2narea, \u00eenver\u015funarea, slujirea la idoli, otr\u0103virea, vrajba, cearta, pofta, m\u00e2nia, b\u0103taia, invidia, petrecerile, strig\u0103tele, c\u00e2ntecele lume\u015fti, fluier\u0103turile, jocurile, sc\u0103ld\u0103turile, hainele cele moi, pr\u00e2nzurile cele scumpe, b\u0103t\u0103ile din palme, g\u00e2lcevile, somnul cel f\u0103r\u0103 de grij\u0103, ura dintre fra\u0163i, gr\u0103irea de r\u0103u. Iar lucrul cel mai r\u0103u, dec\u00e2t toate este nepoc\u0103in\u0163a \u015fi a nu ne aduce aminte niciodat\u0103 de ie\u015firea, cea din urm\u0103, din via\u0163\u0103. Acestea sunt c\u0103l\u0103toriile c\u0103ii celei cumplite, pe care mul\u0163i sunt cei ce c\u0103l\u0103toresc. Dar \u015fi s\u0103la\u015ful cel cuvenit lor \u00eel vor afla. \u00cen locul~desf\u0103t\u0103rii, foame; \u00een locul be\u0163iei, setea; \u00een locul odihnei, chinul; \u00een locul r\u00e2sului, t\u00e2nguirea; \u00een locul al\u0103utei, pl\u00e2ngerea; \u00een locul \u00eengr\u0103\u015f\u0103rii trupului, viermele; \u00een locul jocurilor, a fi \u00eempreun\u0103 cu dracii; \u00een locul me\u015fte\u015fugurilor dr\u0103ce\u015fti, \u00eentunericul cel mai dinafar\u0103 \u015fi gheena focului \u015fi cele asemenea acestora. \r\n\u00cen ziua cea \u00eenfrico\u015fat\u0103 a Judec\u0103\u0163ii, se va cere de la fiecare de a fi p\u0103zit \u015fi dreapta m\u0103rturisire a credin\u0163ei, ne\u00eentinat\u0103 de eresuri, precum a m\u0103rturisit-o c\u00e2nd a zis: \"M\u0103 lep\u0103d de satana \u015fi de toate lucrurile lui\". Acestea \u015fi cele asemenea acestora se vor cere de la tot cre\u015ftinul, \u00een ceasul cel \u00eenfrico\u015fat al cerc\u0103rii. La care,~ajut\u0103-ne, Doamne, s\u0103 nu fim os\u00e2ndi\u0163i. C\u0103 \u0162ie Se cuvine slava \u00een veci! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, \u00eenv\u00e3\u0163\u00e3tur\u00e3 despre osteneala cea pentru \u00cemp\u00e3r\u00e3\u0163ia Cerurilor","content":"S\u0103 nu v\u0103 lenevi\u0163i, fra\u0163ilor, de a voastr\u0103 m\u00e2ntuire, nici s\u0103 petrece\u0163i ca dobitoacele, f\u0103r\u0103 de \u00eenfr\u00e2nare m\u00e2nc\u00e2nd \u015fi b\u00e2nd, c\u0103 nu spre aceast\u0103 via\u0163\u0103 ne-a ales pe noi Hristos, ci la \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cereasc\u0103 ne-a chemat \u015fi porunc\u0103 ne-a dat nou\u0103, pe care, f\u0103c\u00e2nd-o, vom intra \u00eentr-\u00eensa.\r\nPentru c\u0103 prin multe \u00eencerc\u0103ri se cade nou\u0103 a intra \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerului, \u015fi cei ce se nevoiesc o r\u0103pesc pe ea. C\u0103 nevoin\u0163a aceea sile\u015fte pe Dumnezeu \u015fi ne d\u0103ruie\u015fte~via\u0163\u0103, c\u0103 El \u015ftie inimile noastre, dac\u0103 ne ostenim pentru D\u00e2nsul cu adev\u0103rat, \u00een rug\u0103ciuni \u015fi \u00een privegheri, alerg\u00e2nd la Biseric\u0103 s\u0103 sl\u0103vim pe Dumnezeu, F\u0103c\u0103torul nostru, Care la mo\u015ftenirea \u00eengereasc\u0103 ridic\u0103 pe oamenii cei ce slujesc Lui \u015fi se ostenesc pe ei \u00een\u015fi\u015fi pentru Dumnezeu, \u015fi trec cu vederea via\u0163a aceasta de pu\u0163in\u0103 vreme. C\u0103 ace\u015ftia cunoscu\u0163i sunt lui Dumnezeu. \r\nC\u0103 \u015fi singuri \u015fti\u0163i pe Apostolul Pavel, care zice c\u0103 cei nedrep\u0163i nu vor intra \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu, nici desfr\u00e2na\u0163ii, nici sodomi\u0163ii, nici t\u00e2lharii, nici clevetitorii, nici cei ce iau mit\u0103. C\u0103 cel ce s-a \u00eencurcat \u00eentru acestea cu~greu este \u015fi a se numi m\u0103car cre\u015ftin, dar s\u0103 mai a\u015ftepte \u015fi mil\u0103 de la Dumnezeu."},{"title":" Despre m\u00e2nie (Sf\u00e2ntul Teodor Studitul)","content":"Fratilor si parintilor, putin ne-am departat de la voi si, iata, indata venind, am aflat intre voi neoranduieli. Si, oare, se cade inaintea soborului a ar\u0103ta aceasta? Si atata neoranduiala, incat unii, tinz\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2inile, au apucat unul de altul, cu m\u00e2nie, cu iutime si cu strigare. Si despre unul, adica, nu este atata mirare, fiindca este mirean si inca nu este num\u0103rat cu fra\u0163ii, dar, pentru celalalt, este lucru cu totul necuviincios si strain, pentru c\u0103 cel calugarit si rastignit pentru lume a facut lucrul acesta,~cu madularele lui cele pironite.\r\n\r\nDeci, te intreb eu pe tine frate: \"Cand te-ai pogorat de pe cruce si cand te-ai slobozit cu aceasta slobozenie si ti-ai pus mainile, ca iudeii, pe Iisus?\". C\u0103ci, zice: \"Cele ce ai facut unuia dintre acesti frati, mai mici, ai Mei, Mie Mi-ai f\u0103cut. Oare, nu te-ai temut de fa\u0163a Aceluia ce a grait acestea? Sau, nu te-ai rusinat de ingerul pazitor al vietii tale? Au nu te-ai sfiit de fratii cei ce te vedeau si se mirau?\". Asa sa lumineze, zice Scriptura, lumina noastra inaintea oamenilor, ca sa vada faptele voastre cele bune si sa proslaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri\".\r\n\r\n~Iar pe tine, dimpotriva, atata te-a intunecat duhul cel rau, incat s-a si hulit Numele lui Dumnezeu, prin tine. Vai mie pacatosul, la c\u00e2t\u0103 inaltime de viata suntem chemati, si unde ne-am pogor\u00e2t, facand neoranduieli, asemenea cu oamenii cei rai, mireni la n\u0103ravuri. Dar zice el: Acela a inceput, mai \u00eent\u00e2i, sfada. Dar, n-ai auzit pe Domnul cum zice, c\u0103tre sluga care L-a lovit pe El peste obraz: \"De am grait rau, marturiseste de rau, iar de am grait bine, de ce Ma bati? Si, iarasi pe cruce zice: \"P\u0103rinte, lasa-le lor pacatul acesta, c\u0103 nu \u015ftiu ce fac\". Drept aceea, ai datoria, cand esti clevetit, sa graiesti de bine. Si cand esti batut, sa te rogi pentru cei ce te~bat si, fiind hulit, sa nu te m\u00e2nii.\r\n\r\nIar tu, daca nu te asemeni Bunului St\u0103p\u00e2n, vezi, cu cine te asemeni. Pentru aceea, dar, nu esti calugar, ci b\u0103t\u0103u\u015f, nici pustnic, ci t\u00e2lhar, nici fiu al p\u0103cii, ci esti fiu al m\u00e2niei. Oare, nu din defaimare au iesit bataile si, batailor, le-a urmat moartea? Deci, cei ce fac unele ca acestea, sa fie pusi la canonul ce li se cade, ca s\u0103 nu mearga spre mai r\u0103u. Pentru c\u0103, unde vom pune pravila apostoleasc\u0103 ce zice: \"Episcopul sau preotul sau diaconul, de va bate pe credinciosii ce gresesc, sau pe necredinciosii ce fac strambatate, acela sa fie lepadat din rangul lui\". C\u0103 nicidecum nu~ne-a \u00eenv\u0103\u0163at pe noi Domnul unele ca acestea, ci cele potrivnice: fiind batut, tu sa nu bati; fiind clevetit, nu raspunde; patimind, nu te inspaimanta. Lui Dumnezeu este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" Despre toat\u0103 fapta bun\u0103 (Sfantul Vasile)","content":"Fratilor, sa fim binefacatori si milostivi, s\u0103 urmam Stapanului nostru, ca sa nu ardem in vapaia cea vesnica. Sa nu primim de la Dumnezeu bogatia cu suflet rau, caci, a\u015fa, mul\u0163i s\u0103raci s-au f\u0103cut in Imparatia Cerurilor. Sa nu prilejuim lacrimi s\u0103racilor, prin averea noastra, ca sa putem mosteni vesnicele bunatati.\r\n\r\nSi, asa, sa castigam pe Domnul. Cel Care a zis: \"Miluieste, si vei fi miluit. Cu ce m\u0103sur\u0103 ve\u0163i m\u0103sura, se va m\u0103sura voua\".\r\n\r\n~S\u0103 privim la sfin\u0163ii b\u0103rba\u0163i si la sfintele femei, care, pentru dragostea lui Dumnezeu, un trup aveau, dar si pe acela uscat si omor\u00e2t cu postul, cu privegherea si cu setea, prin privegherea de noapte si in rugaciuni, prin inchinaciuni cu lacrimi catre Atotputernicul Dumnezeu - adic\u0103 gura fiind pentru rugaciune, ochii pentru priveghere si lacrimi, mainile pentru a le ridica spre Dumnezeu, stand in picioare, ziua si noaptea. A\u015fa s\u0103 strunim trupul, pentru ca sufletul, la cer s\u0103-l ridic\u0103m.\r\n\r\nCei ce gresiti, s\u0103 alergati la pocainta. Cei ce alergati,~s\u00e2rgui\u0163i-v\u0103. Cei bogati, da\u0163i la s\u0103raci. Cei cu dreg\u0103torii, impodobiti-va cu smerenie. Cei saraci, primiti cu multumire si cu supunere. Preotilor, imbracati-va in blandete si dreptate. Judecatorilor, judecat\u0103 dreapt\u0103 s\u0103 face\u0163i, sa izbaviti pe sarac si pe vaduv\u0103, si sa r\u0103scump\u0103ra\u0163i pe saracul cel asuprit. Pe cei robi\u0163i s\u0103-i izb\u0103vi\u0163i de la moarte si sa nu treceti cu vederea pe cel ce zace inaintea portii voastre.\r\n\r\nPe urmele Celui de obste si Bun St\u0103p\u00e2n, s\u0103 mergem. Sa fugim de vrajmasul \u00een\u015fel\u0103tor, cel ce pierde sufletele noastre. S\u0103 ne s\u00e2rguim spre dumnezeiasca via\u0163\u0103, de care~trebuie sa ne apropiem, dupa ce z\u0103bovim putin \u00een veacul acesta. Iar, de ne lenevim, atunci s\u0103 ne aducem aminte de Cel Ce a p\u0103timit pentru noi. Care ne va dezlega de legaturile pacatelor. Sa schimbam grija cea trupeasca, \u015fi cea de pu\u0163ina vreme, pe grija cea duhovniceasca si pururea fiitoare. Dumnezeului nostru, slav\u0103!"},{"title":" Despre poc\u0103in\u0163\u0103 – Cuv\u00e2nt din Pateric","content":"Un frate, biruindu-se de desfranare, in toate zilele savarsea pacatul. Si in toate zilele, imblanzea pe Stapanul sau, cu lacrimi si cu rugaciuni.\r\n\r\nSi asa facand el, amagindu-se de obiceiul cel rau, savarsea pacatul. Apoi, iarasi, dupa savarsirea pacatului, se ducea la biserica si, vazand cinstitul chip al Domnului nostru Iisus Hristos, se arunca inaintea lui, cu amare lacrimi, zicand: \"Miluieste-ma, Doamne si ridica de la mine aceasta vicleana~ispita, ca ma trudeste cumplit si ma raneste cu amaraciunea desmierdarilor.\r\n\r\nCa nu am obraz Stapane, a cauta si a vedea chipul Tau cel Sfant si mai stralucit decat soarele, ca sa se indulceasca inima mea si sa se veseleasca.\" Aceasta zicand si iesind din biserica, iarasi, cadea in noroi, dar, iarasi, nu deznadajduia de mantuirea sa, ci, de la pacat, intorcandu-se la biserica, cele asemenea striga catre iubitorul de oameni, Dumnezeu si zicea: \"Pe Tine Doamne, Te pun chezas de acum, ca nu voi mai face pacatul acesta, numai iarta-mi mie, Preabunule, cele ce de la inceput si~pana in ceasul acesta Ti-am gresit.\" Si, dupa ce facea el aceste infricosate tocmeli, iarasi, se afla in pacatul cel rau si puteai vedea iubirea lui Dumnezeu cea preadulce si nemarginita Lui bunatate, cum suferea, in toate zilele, calcarea si neputinta fratelui, cea neindreptata si rea.\r\n\r\nSi, din multa mila, cauta si astepta pocainta si intoarcerea lui. Si nu numai un an a facut aceasta, nici doi, nici trei, ci zece ani si mai mult. Vedeti, fratilor, suferirea cea nemasurata si iubirea de oameni cea nemarginita a Stapanului? Cum totdeauna indelung rabda, suferind faradelegile si pacatele~noastre cele cumplite? Ca, de acel lucru, este cu putinta a ne inspaimanta si a ne minuna, de indrumarile cele bogate ale lui Dumnezeu, ca fratele fagaduind, ca nu va mai face altadata pacatul, ramanea de minciuna.\r\n\r\nDeci, intr-una din zile, intamplandu-se acestea si facand pacatul, fratele a alergat iarasi la biserica, plangand si suspinand si tanguindu-se si cerand indurarile Preabunului Stapan, ca sa ne milostiveasca spre el, sa scape de noroiul inversunarii.\r\n\r\nSi diavolul, incepatorul rautatii si~pierzatorul sufletelor noastre, vazand cum fratele ruga pe iubitorul de oameni Dumnezeu si cum nimic nu foloseste, ca, cele ce alcatuia el, adica diavolul, prin pacat, fratele prin pocainta le risipeste, a strigat cu nerusinare catre cinstita icoana a Domnului nostru Iisus Hristos: \"Ce este mie si Tie, Iisuse Hristoase? Milostivirea Ta cea nemarginita ma biruieste si ma surpa, ca primesti pe acest desfranat, care in toate zilele, minte inaintea Ta, defaimand stapanirea Ta. Pentru ce nu-l arzi pe el, ci indelung rabzi si suferi? Ca Tu vii sa judeci pe desfranati si pe toti pacatosii sa-i pierzi. Cu adevarat, nu esti drept judecator, pentru ca,~unde pare stapanirii Tale, treci cu vederea. Si pe mine, pentru o mica inaltare, m-ai aruncat jos din cer. Iar acesta, care zace inaintea fetii Tale, mincinos fiind si desfranat, lin ii daruiesti, lui blandetea Ta\r\n\r\nPentru ce, dar, Te numesc pe Tine oamenii Judecator preadrept? Ca, precum vad, si Tu faci deosebiri, din multa bunatate, si treci cu vederea dreptatea.\" Si zicea acestea diavolul, iutindu-se de multa amaraciune si para de foc scotand pe narile lui. Acestea, zicand a tacut. Si s-a facut glas, ca de la altar, zicand: \"O, balaure, preaviclean si pierzator, nu te-ai saturat de socotinta ta cea rea, ca ai~sorbit lumea? Ci, si pe cel ce a venit la mila Mea, cea nespusa, te silesti sa-l rapesti si sa-l sorbi?\r\n\r\nAre atatea greseli, ca sa pui si sa traga in cumpana cu sangele cel scump, pe care L-am varsat Eu pe cruce, pentru el? Iata, injunghierea Mea si moartea au afundat faradelegile lui si tu, cand vine la pacat, nu-l gonesti pe el, ci il primesti cu bucurie, si nu-l opresti, nadajduind sa-l dobandesti pe el. Si Eu, cel atat de milostiv si iubitor de oameni, Eu, Care am poruncit lui Petru Apostolul, sa ierte celui ce greseste, in fiecare zi, pana de saptezeci de ori cate sapte, oare, nu-l voi ierta pe el? Oare, nu-l voi~milui? Da, cu adevarat, ca, de vreme ce alearga la Mine, nu Ma voi intoarce de la el, pana ce-l voi castiga.\r\n\r\nCa, pentru pacatosi, M-am rastignit si preacuratele Mele palme, pentru ei le-am intins, ca cel ce va voi sa se mantuiasca, sa stie unde sa alerge si sa se mantuiasca. Ca, de la nimeni nu Ma intorc, pe nimeni nu gonesc. Chiar de-ar gresi de nenumarate ori intr-o zi, si de nenumarate ori ar veni catre Mine, nu va iesi afara nemiluit.\r\n\r\nCa nu am venit sa chem pe cei drepti, cu pe cei pacatosi, la pocainta.\" Si, facandu-se glasul~acesta, sta diavolul tremurand si neputand sa fuga. Si, iarasi, s-a facut glas, zicand: \"Asculta, amagitorule pentru ce zici ca sunt nedrept? Ca cu catre toti sunt drept, ca in starea in care aflu pe cineva, il judec.\r\nDeci, iata, pe acesta l-am aflat stand inaintea picioarelor Mele si biruitor peste tine aratandu-se. Il voi lua, dar, pe el si-i voi mantui sufletul lui, fiindca n-a deznadajduit de mantuirea sa. Iar tu, care vezi cinstea lui, rusineaza-te.\" Deci, stand fratele cu fata in jos si tanguindu-se, si-a dat duhul. Si, indata, venind ca focul, o mare urgie a cazut peste satana si l-a mistuit pe el.\r\n\r\n~De aici, sa cunoastem, fratilor, milostivirea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, cea nemasurata, si niciodata sa nu desnadajduim de mantuirea noastra. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur, despre os\u00e2nda cea f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit \u015fi despre \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cereasc\u0103 \u015fi ca s\u0103 avem \u00een minte totdeauna ziua ie\u015firii sufletului nostru","content":"S\u0103 intr\u0103m, iubi\u0163ilor, fiecare \u00eentru a sa con\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi s\u0103 ne g\u00e2ndim la p\u0103cate \u015fi s\u0103 facem judecat\u0103 asupra noastr\u0103, ca nu cumva cu lumea s\u0103 fim \u00eenstr\u0103ina\u0163i, c\u0103 \u00eenfrico\u015f\u0103toare este Judecata, groaznic este locul \u015fi plin de \u00eentrebare \u015fi de fric\u0103, asemenea \u015fi r\u00e2ul cel de foc care va curge. S\u0103 ne aducem aminte de ceea ce s-a zis \u00een Evanghelie: \"\u00cengerii alerg\u00e2nd, c\u0103mara \u00eenchiz\u00e2ndu-se,~f\u0103cliile sting\u00e2ndu-se, puterile tr\u0103g\u00e2nd \u00een cuptorul cel de foc\". \u00cenc\u0103 s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti \u015fi la aceasta: dac\u0103 vreunuia dintre noi i s-ar scoate le iveal\u0103 ast\u0103zi, \u00eenaintea a tot poporul, un lucru ascuns, apoi, c\u00e2t nu s-ar ruga s\u0103 piar\u0103, mai bine, s\u0103 se desfac\u0103 p\u0103m\u00e2nul cu d\u00e2nsul? Dar c\u00e2nd ar fi martori r\u0103i, de fa\u0163\u0103, la taina aceea? Apoi, ce def\u0103imare nu vom primi atunci c\u00e2nd, \u00eenaintea a toat\u0103 lumea, se vor aduce la iveal\u0103 toate, \u00eentr-o priveli\u015fte ca aceea, \u00eenaintea celor \u015ftiu\u0163i \u015fi ne\u015ftiu\u0163i de noi, to\u0163i lu\u00e2nd aminte?\r\nOh, vai mie, cum voi spune vou\u0103 nevoia aceea? De omeneasca nedumerire surprin\u015fi, sau, mai bine \u00eenc\u0103 se cade a zice, de frica de~Dumnezeu, \u00een ce chip vom fi atunci, spune-mi mie, c\u00e2nd lega\u0163i, cu din\u0163ii scr\u00e2\u015fnind, \u00eentru \u00eentunericul cel mai din afar\u0103 vom fi goni\u0163i? Drept aceea, pe acestea ce vor s\u0103 fie, c\u0103derea din \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, adic\u0103, durerea, leg\u0103turile cele vestite din gheena, \u00eentunericul cel mai din afar\u0103, viermele cel otr\u0103vit, scr\u00e2\u015fnirea din\u0163ilor, sc\u00e2rba, greutatea r\u00e2ului celui de foc, cuptorul cel nestins, pe toate adun\u00e2ndu-le \u015fi \u00eenainte pun\u00e2ndu-le, averea aceasta adunat\u0103 s\u0103 o dezr\u0103d\u0103cin\u0103m, c\u0103 boal\u0103 este aceasta.\r\nIar pe adev\u0103rata bog\u0103\u0163ie lu\u00e2nd-o, Doamne s\u0103 ne izb\u0103ve\u015fti de aceast\u0103 cumplit\u0103 s\u0103r\u0103cie a ve\u015fnicei~Judec\u0103\u0163i, \u015fi bun\u0103t\u0103\u0163ilor celor ce vor s\u0103 fie s\u0103 ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fti. C\u0103, daca ne vom s\u00e2rgui \u015fi ne vom ruga la D\u00e2nsul, apoi ne va ierta pe noi Dumnezeu. Iar de nu vom cere de la D\u00e2nsul, nici nu vom face nimic de acest fel, apoi, cum vom fi noi ierta\u0163i? C\u0103 fapte bune nu vom \u00eendeplini dormind.\r\nC\u0103 nici lucrurile cele bune ale lumii acesteia nu este cu putin\u0163\u0103 a le afla niciodat\u0103 cel ce doarme; cu c\u00e2t mai v\u00e2rtos cele duhovnice\u015fti. C\u0103 \u015fi de la un prieten, nimic nu va lua c\u00e2ndva cel ce doarme; apoi, cum de la Dumnezeu? Nici p\u0103rin\u0163ii nu fac cinste fiilor celor somnoro\u015fi; cu mult mai mult Dumnezeu. Nici st\u0103p\u00e2nii nu sufer\u0103 pe slugile cele~lene\u015fe; cum, iar\u0103\u015fi Dumnezeu va suferi? Pentru aceea, s\u0103 ne str\u00e2mtor\u0103m pu\u0163in aici, acum, ca \u00een veci s\u0103 ne veselim.\r\nC\u0103 str\u00e2mtora\u0163i se cade s\u0103 fim aici; de nu, apoi acolo ne a\u015fteapt\u0103 pe noi suferin\u0163a. Pentru ce, dar, nu voim s\u0103 fim obidi\u0163i aici, ca acolo s\u0103 ne odihnim de-a pururea? S\u0103 suspin\u0103m deci pu\u0163in, rogu-v\u0103 pe voi, \u015fi s\u0103 ne t\u00e2rguim aici, ca atunci s\u0103 nu pl\u00e2ngem. Aici, acest pl\u00e2ns este o fapt\u0103 bun\u0103, iar acolo este f\u0103r\u0103 de folos. Aici, pu\u0163in\u0103 vreme te vei veseli, iar acolo f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit te vei \u00eentrista. S\u0103 ne \u00eentrist\u0103m iubi\u0163ilor, p\u00e2n\u0103 ce este vreme. \u00cens\u0103, foarte s\u0103 ne \u00eengrijim, ca s\u0103 nu zicem, ca bogatul cel nebun: \"\u015ei voi zice~sufletului meu: Suflete, ai multe bun\u0103t\u0103\u0163i str\u00e2nse pentru mul\u0163i ani; odihne\u015fte-te, m\u0103n\u00e2nc\u0103, bea, vesele\u015fte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! \u00cen aceast\u0103 noapte vor cere de la tine sufletul t\u0103u. \u015ei cele ce ai preg\u0103tit ale cui vor fi?\" (Luca 12; 19-20).\r\nDeci, de m\u00e2ntuirea noastr\u0103 s\u0103 ne \u00eengrijim, acum! Dumnezeului nostru slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur","content":"Ne spunea nou\u0103 p\u0103rintele Tis de la Amasia c\u0103 auzise pe Adelfie, fratele s\u0103u, zic\u00e2nd: \"C\u00e2nd Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur, Patriarhul Constantinopolului, a fost izgonit \u015fi surghiunit la Comane, petrecea \u00een casa noastr\u0103 \u015fi, pentru aceea, mult\u0103 \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u015fi dragoste aveam c\u0103tre d\u00e2nsul\". \u015ei, zicea Adelfie, fratele meu \u015fi Episcopul de la Cucuz: \"Dup\u0103 ce fericitul Ioan s-a mutat la Domnul, fiind acolo \u00een surghiun, mare m\u00e2hnire am avut, c\u0103 un b\u0103rbat ca acesta, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor al lumii, care cu cuv\u00e2ntul s\u0103u veselea~Biserica lui Hristos, unul ca acesta \u00een surghiun a r\u0103posat.\r\n\u00cens\u0103, m-am rugat Domnului cu multe lacrimi, s\u0103-mi arate mie \u00een care r\u00e2nduiala este \u015fi de este num\u0103rat \u00eentre patriarhi. \u015ei mult rug\u00e2ndu-m\u0103 eu, pentru aceasta, \u00eentr-o noapte, am v\u0103zut \u00een vis pe un b\u0103rbat foarte luminat la vedere. \u015ei m-a luat pe mine de m\u00e2na dreapt\u0103 \u015fi m-a dus la un oarecare loc luminos \u015fi preasl\u0103vit \u015fi mi-a ar\u0103tat mie pe to\u0163i \u00eenv\u0103\u0163\u0103torii Bisericii.\r\nIar eu n\u0103d\u0103jduiam s\u0103 v\u0103d acolo cu d\u00e2n\u015fii \u015fi pe doritul meu Ioan Gur\u0103 de Aur. \u015ei, dup\u0103 ce mi-a ar\u0103tat mie pe to\u0163i \u015fi mi-a spus \u015fi numele fiec\u0103ruia dintr-\u00een\u015fii, iar\u0103\u015fi lu\u00e2ndu-m\u0103 de m\u00e2n\u0103, m-a scos pe mine~afar\u0103. Iar eu merg\u00e2nd dup\u0103 d\u00e2nsul m\u00e2hnit, c\u0103 nu vazusem, cu arhiereii, pe fericitul Ioan.\r\nDeci, mi-a zis mie: \"Ce-\u0163i este? \u015ei de ce e\u015fti m\u00e2hnit? C\u0103 nimeni intr\u00e2nd aici, nu iese de aici m\u00e2hnit. Iar eu i-am r\u0103spuns: Aceasta \u00eemi este mie m\u00e2hnirea: c\u0103, pe iubitul meu Ioan Gur\u0103 de Aur, nu l-am v\u0103zut cu ceilal\u0163i episcopi. Iar el mi-a zis, mie: Zici de Ioan pov\u0103\u0163uitorul poc\u0103in\u0163ei? \u015ei i-am zis: A\u015fa. Deci, mi-a r\u0103spuns mie, zic\u00e2nd: \"Tot omul, \u00een trup fiind, nu-l poate vedea pe acela. C\u0103 acela la Scaunul St\u0103p\u00e2nului st\u0103, \u00eentre Serafimi \u015fi Heruvimi. \u015ei m-am m\u00e2ng\u00e2iat de cuvintele lui\"."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Antioh despre mit\u0103, dob\u00e2nd\u0103 \u015fi iubirea de argin\u0163i","content":"Cel ce ia dob\u00e2nd\u0103, cel ce ia mit\u0103, ca \u015fi iubitorul de argin\u0163i \u015fi r\u0103pitorul, sunt o c\u0103ru\u0163\u0103 cu patru cai, av\u00e2nd ca vizitiu pe satan cel m\u00e2ndru - c\u0103ru\u0163a pe care Dumnezeu a surpat-o. Satan adun\u0103 \u00eenc\u0103 pe to\u0163i cei ce-l urmeaz\u0103, spre a lor pierzare. Deci, nu se cade celor ce au minte a fi purta\u0163i de vr\u0103jma\u015ful, ca nu \u00eempreun\u0103 cu el s\u0103 ajung\u0103 \u00een groap\u0103 \u015fi \u00een focul cel ve\u015fnic, ci \u00een via\u0163\u0103, spre mai bine, s\u0103 se \u00eendrepteze, precum \u015fi Apostolul zice: \"Av\u00e2nd hran\u0103 \u015fi \u00eembr\u0103c\u0103minte, s\u0103 fim \u00eendestula\u0163i cu~acestea\". Iar cei ce vor s\u0103 se \u00eembog\u0103\u0163easc\u0103 au parte de nenorociri \u015fi de cursele vr\u0103jma\u015fului, nep\u0103zind poruncile apostole\u015fti, iar, mai bine zis, ale lui Dumnezeu, Care gr\u0103ie\u015fte: \"S\u0103 nu c\u00e2\u015ftiga\u0163i nici aur, nici argint, nici s\u0103 v\u0103 \u00eengriji\u0163i ce ve\u0163i m\u00e2nca sau ce ve\u0163i bea \u015fi cu ce v\u0103 ve\u0163i \u00eembr\u0103ca!\". C\u0103 pe cel ce adun\u0103 bog\u0103\u0163ie pe aceast\u0103 cale, \u00eel surp\u0103 Dumnezeu \u015fi cu ale Sale picioare \u00eel calc\u0103. \u00cenc\u0103 \u015fi \u00een Cartea Proverbelor, \u00eenfrunt\u0103 pe cel ce ia mit\u0103, zic\u00e2nd: \"Cel ce iube\u015fte argintul, nu se va s\u0103tura de argint; \u015fi s\u0103 nu apuci de la cel s\u0103rac, c\u0103 sarac este \u015fi nu \u015ftie a umbla\". C\u0103 zice Domnul: \"Mai bine este a da, dec\u00e2t a lua\". Iar \u00een Lege zice:~\"S\u0103 nu dezvinov\u0103\u0163i\u0163i pe cel necurat, pentru mit\u0103, \u015fi nici s\u0103 nu iei mit\u0103, fiindc\u0103 mita cre\u015fte \u015fi orbe\u015fte ochii celor ce v\u0103d\". C\u0103 \u015fi Samuil \u0163in\u00e2nd porunca Legii, gr\u0103ia c\u0103tre norod: \"Oare din m\u00e2inile voastre am luat izb\u0103virea? Iat\u0103 martor este Domnul, c\u0103 n-a ajuns mit\u0103 \u00een m\u00e2inile mele\". Iar Proorocul Amos, m\u00e2niindu-se pe judec\u0103tori, zicea: \"Mit\u0103 aleas\u0103 de la s\u0103raci a\u0163i luat\". Iar Isaia, oc\u0103r\u00e2nd cetatea zicea: \"Dreg\u0103torii t\u0103i iubesc mita, dispre\u0163uind r\u0103spl\u0103tirile. Vai celui ce face dreptate celui necurat pentru mit\u0103, \u015fi lucrul cel drept pe nedrept \u00eel ia de la omul cel drept\". \u015ei iar\u0103\u015fi: \"Pierz\u0103tor lucru este dob\u00e2nda pentru \u00eensu\u015fi sufletul celui ce ia, iar~cel ce nu iube\u015fte dob\u00e2nda viu va fi\".\r\n\u015ei iar\u0103\u015fi: \"Cel ce primeste mit\u0103 f\u0103r\u0103 dreptate nu se va \u00eendrepta \u00eenaintea lui Dumnezeu. C\u0103 mai bun este numele bun, dec\u00e2t bog\u0103\u0163ia cea mult\u0103\". Iar David se ruga lui Dumnezeu, zic\u00e2nd: \"S\u0103 nu pierzi, cu cei necredincio\u015fi, sufletul meu\".\r\nOare vezi c\u0103 Scriptura nume\u015fte, pe uciga\u015fi \u015fi pe primitorii de daruri b\u0103rba\u0163i ai s\u00e2ngelui \u015fi f\u0103r\u0103 de lege? \u00cenc\u0103 asemenea cu aceasta a zis Domnul: \"Nebunule, \u00eentru aceast\u0103 noapte sufletul t\u0103u vor s\u0103-l cear\u0103 de la tine, dar cele ce le-ai g\u0103tit ale cui vor fi?\". Nebuni nume\u015fte pe cei ce-\u015fi pun n\u0103dejdea \u00een bog\u0103\u0163ia cea pieritoare. \u015ei, iar\u0103\u015fi, David zice: \"Pleac\u0103 inima mea spre~\u00eenv\u0103\u0163\u0103turile tale, iar nu la dorin\u0163a de c\u00e2\u015ftig\". \u00cenc\u0103 \u015fi Iov, ar\u0103t\u00e2ndu-\u015fi cur\u0103\u0163ia, zicea: \"Au, doar\u0103, m\u00e2na mea s-a atins de mit\u0103?\". \u015ei \u00censu\u015fi Domnul ne porunceste, gr\u0103ind: \"Lua\u0163i aminte \u015fi v\u0103 p\u0103zi\u0163i de toat\u0103 l\u0103comia, c\u0103 nu din bog\u0103\u0163ia omului este via\u0163a lui, ci precum este scris: Dreptul prin credin\u0163\u0103 va fi viu!\"."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt din Pateric, despre miluirea str\u0103inilor","content":"Un oarecare monah, antiohian de neam, cucernic, de la M\u00e2n\u0103stirea lui Casian, a mers la Sfintele Locuri pentru rug\u0103ciuni. \u015ei, z\u0103bovind el acolo, s-au sf\u00e2r\u015fit cele de care avea trebuin\u0163\u0103 \u015fi nu \u015ftia ce s\u0103 fac\u0103. \u015ei, \u015fez\u00e2nd \u00een biseric\u0103, se \u00eentrista de aceasta \u015fi, plec\u00e2ndu-se, a adormit pu\u0163in \u015fi a v\u0103zut pe Domnul nostru Iisus Hristos, gr\u0103indu-i lui: \"Du-te la iconomul Sfintei \u00cenvieri \u015fi s\u0103-i zici lui: M-a trimis Iisus la tine, s\u0103-mi dai, pentru D\u00e2nsul, un galben \u015fi \u00ee\u0163i voi da zapis la m\u00e2n\u0103 \u015fi c\u00e2nd va veni Iisus \u00ee\u0163i va da galbenul\".\r\n~\u015ei monahul de\u015ftept\u00e2ndu-se \u015fi rug\u00e2ndu-se, a crezut cuv\u00e2ntul. \u015ei, merg\u00e2nd,a aflat pe iconom \u015fi i-a zis precum i s-a poruncit. \u015ei i-a r\u0103spuns iconomul: \"Dar c\u00e2nd va veni Iisus, ca s\u0103 mi-l dea?\". Iar monahul a zis: \"Eu \u0163i-am spus precum am auzit, iar tu, cum \u015ftii, a\u015fa s\u0103 faci!\". Atunci i-a zis lui iconomul: \"F\u0103-\u0163i zapisul t\u0103u!\". \u015ei, \u015fez\u00e2nd monahul a scris a\u015fa: \"Eu, Ioan monahul de la Antiohia Siriei, m\u0103rturisesc c\u0103 am luat un galben de la tine \u015etefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei \u00cenvieri, trebuindu-mi. Pentru \u00eencredin\u0163are, am f\u0103cut acest \u00eenscris al meu \u015fi, c\u00e2nd va veni Iisus Hristos, \u0163i-l va da\". Deci a luat~galbenul \u015fi a plecat. Iar \u00een noaptea cea de-a doua a v\u0103zut iconomul \u00een vis pe Oarecine, gr\u0103indu-i: \"Ia-\u0163i galbenul \u015fi s\u0103-Mi \u00eentorci zapisul monahului\". Iar el nu voia, gr\u0103ind: \"El a zis c\u0103 Iisus va veni \u015fi-mi va pl\u0103ti\". Iar el a zis: \"Eu sunt Iisus. Ia-i, dar, galbenul \u015fi-Mi d\u0103 zapisul c\u0103lug\u0103rului, ori vrei s\u0103 iei ceva mai mult. Iat\u0103 ce-i al t\u0103u\". \u015ei, de\u015ftept\u00e2ndu-se, a trimis pe ni\u015fte oameni dup\u0103 monah, zic\u00e2ndu-le: \"Ori unde \u00eel ve\u0163i afla pe acel monah, s\u0103-l aduce\u0163i la mine\". \u015ei, afl\u00e2ndu-l, i-au zis: \"Mergi c\u0103 te cheam\u0103 iconomul\". Iar el, tem\u00e2ndu-se, cugeta \u00eentru sine c\u0103 s-a c\u0103it \u015fi vrea s\u0103-i ia galbenul \u015fi mergea cu sfial\u0103. Iar iconomul,~v\u0103z\u00e2ndu-l i-a zis: \"P\u0103rinte, mai ia \u015fi al\u0163i galbeni, c\u00e2\u0163i vei voi, \u015fi-mi f\u0103 zapis\". Iar el a r\u0103spuns: \"Iart\u0103-m\u0103, c\u0103 mai mul\u0163i nu-mi trebuie, destul \u00eemi este acesta, c\u0103 nici Domnul nu mi-a zis s\u0103 iau mai mult de un galben\". \u015ei s-au mirat cei ce au auzit \u015fi au prosl\u0103vit f\u0103g\u0103duin\u0163ele Domnului cele nemincinoase. A C\u0103ruia este slava, \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" Despre doi c\u0103lug\u0103ri, care au m\u00e2ntuit o desfr\u00e2nat\u0103","content":"Doi calugari oarecare mergeau din pustie in cetatea Tarsului, pentru o tre\u00adbuinta, si au intrat intr-o casa de straini, ca sa se odihneasca acolo o noapte. Iar, dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, au aflat acolo trei tineri, care aveau cu ei o desfranata; si tulburandu-se au sezut, insa unul din frati, scotandu-si din traist\u0103 Evanghelia a inceput a citi. Iar desfranata, daca a vazut pe batrin citind, a lasat pe tineri si, venind, a stat aproape de batran. Iar batranul, impingand-o pe ea, a zis: \"Mare pacoste imi esti. O, ceea~ce esti p\u0103tima\u015f\u0103 f\u0103r\u0103 de rusine, cum nu te-ai sfiit a veni aici si a sta aproape de noi?\". Iar ea a raspuns, zic\u00e2nd: \"Nu, parinte, nu te scarbi de mine, macar ca sunt plina de tot felul de pacate. C\u0103 si pe desfranata ceea ce a venit de demult, Stapanul, Domnul Dum\u00adnezeul tuturor, nu a lepadat-o\". Iar batra\u00adnul a zis catre d\u00e2nsa: \"Dar desfr\u00e2nata aceea nu s-a mai intors de la Hristos, la p\u0103cate\". Iar ea a zis batranului: \"Nadaj\u00adduiesc si eu spre Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, ca, din ceasul acesta, nici eu nu m\u0103 voi mai intoarce la pacate, daca ma vei po\u00advatui pe mine la calea pocaintei\".\r\nIar ei i-au fagaduit, zicandu-i : \"Te vei mantui, de ne vei asculta pe~noi\". Deci ea, lasand pe tinerii aceia si toate c\u00e2\u015ftigurile sale, a mers dupa acei batrini. Si au dus-o in manastirea de fecioare si au tuns-o in cinul calugaresc si, d\u00e2nd-o egumenei, s-au dus. Iar ea, in pocainta pe\u00adtrecand p\u00e2n\u0103 la batranete, multa intelep\u00adciune a castigat si, minuni facand, s-a odih\u00adnit cu pace. Si era numele ei Maria."},{"title":" \u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u00eenaintea \u00cen\u0103l\u0163\u0103rii Sfintei Cruci","content":"Sa aveti instiintare, fratilor, c\u0103 intru aceasta zi este \u00cenainte-pr\u0103znuirea Inalta\u00adrii Cinstitei Cruci a lui Hristos, pe care a fost pironit Domnul nostru Iisus Hristos si a pierdut blestemul stramosilor, care se pricinuise din neascultare si din sfatul dia\u00advolului si din gustarea cea de demult, prin care eram cazuti cu tot neamul omenesc. \r\nPentru aceea, Stapanul, Domnul nostru, omor\u00e2nd gustarea cea de moarte, pe Cruce Si-a pironit trupul S\u0103u cel ce n-a gustat din gustul cel amar, ca s\u0103-mi aduca mie~nepatimire prin lemnul cel facator de viata. Aceasta dorind, sa ne s\u00e2rguim, fratilor, si, curatindu-ne toti sufletele si trupurile, sa ne apropiem de Sfanta Cruce cea de viata facatoare si sa ne inchinam ei si, cu buze curate, s\u0103 o s\u0103rut\u0103m.\r\nC\u0103 ea curateste paca\u00adtele noastre si ne sfinteste sufletele si prin\u00adtr-\u00eensa neputintele noastre se vindec\u0103, dracii fug de ea, c\u0103 stapanirea iadului printr-insa s-a sfaramat, iar Imparatia lui Dumnezeu s-a deschis tuturor celor ce, cu credinta, i se inchina ei."},{"title":" Despre v\u0103duva cea cu mintea \u00eentreag\u0103 (Cuv\u00e2nt din Pateric)","content":"Ne spunea nou\u00e2 un oarecare P\u0103rinte, zicand: \"Doi negustori din acelasi loc, aveau dragoste mare intre ei. Insa, unul din ei era foarte bogat, iar celalat, mai putin. Deci, cel dintai avea o femeie foarte frumoasa si inteleapta, precum se va arata mai jos. Si, murindu-i barbatul, a ramas v\u0103duv\u0103. Iar negustorul celalalt, vazand frumusetea si intelepciunea ei, poftea sa o ia pe ea ca sotie pentru dansul. Se rusina insa a-i zice el, ca nu cumva sa nu primeasca si avea, totdeauna, gand r\u0103u impotriva ei.\r\n\r\n~Deci ea fiind inteleapta, a cunoscut ce vrea sa faca el si i-a zis: Frate Simion, te vad tulburat de ganduri, dar sa-mi spui mie, fara de nicio indoiala, cele ce poftesti, si, de va fi cu putinta, iti voi spune tie. Iar el, mai intai, se rusina sa-i spuna lucrul acela. Dar, mai pe urma, i l-a spus. Si o ruga pe ea, sa primeasca sa-i fie lui sotie. Iar ea i-a raspuns lui: Daca vei face cele ce-ti voi porunci tie, voi face si eu voia ta. Iar el i-a zis ei: orice-mi vei porunci mie, indata voi face. \r\n\r\nDeci, i-a zis lui: Sa mergi la casa ta si sa nu gusti nimic, pana ce te voi chema. Iar el, cu bucurie, a fagaduit sa faca aceasta, insa nu-i~daduse lui o zi hotarata, cand il va chema. Deci, a trecut intaia, a doua si a treia zi, dar nu l-a chemat pe el. Iar el, din dragoste, rabda, cu tarie, acestea toate f\u0103c\u00e2ndu-se dup\u0103 purtarea de grija a lui Dumnezeu. Deci, intru a patra zi, a trimis la el, care pierea de foame si nu putea, de slabiciune, sa vina pe picioarele sale. Insa, sprijinit fiind pe cineva, a venit. Iar ea g\u0103tise mas\u0103, asemenea \u015fi pat si i-a zis lui: \"Iata masa\", iat\u0103 si patul, ce poruncesti, mai intai, sa faci? \r\n\r\nAtunci i-a zis ei: Miluieste-ma si-mi d\u0103, mai intai, s\u0103 mananc, c\u0103 pier. Apoi, i-a zis lui: iata, daca ai flamanzit, m-ai uitat si pe mine si~toate poftele le-ai uitat si nu poftesti decat numai sa te saturi de paine. Deci, cand iti vor veni tie aceste ganduri, sa primesti acest fel de doctorie a postului si te vei izbavi de tot gandul viclean si rau. Inca, sa ma crezi pe mine, frate, c\u0103, dupa moartea barbatului meu, nici cu tine nici cu altul nu m\u0103 voi \u00eenso\u0163i, ci, cu ajutorul Hristos-ului meu, voi petrece in cur\u0103\u0163enie.\r\n\r\nAtunci, s-a umilit omul acela si s-a minunat de curatia ei si de mintea ei cea \u00eentreag\u0103. Si i-a zis ei: De vreme ce a binevoit Dumnezeu s\u0103 m\u0103 m\u00e2ntuiasc\u0103 pe mine, prin intelepciunea ta, acum ce m\u0103 sfatuiesti sa fac? Iar ea,~cunoscandu-si tineretea si frumusetea ei, ca nu cumva si ea sa patimeasca unele de acest fel, i-a zis lui: Socotesc c\u0103 nu iubesti pe nimeni, dup\u0103 Dumnezeu, ca pe mine, precum \u015fi eu, cu adevarat, dupa Dumnezeu, te iubesc. Dar avem porunca St\u0103p\u00e2nului nostru, Care zice: De voieste cineva s\u0103 vina dupa Mine si nu-si va ur\u00ee pe tat\u0103l s\u0103u \u015fi pe maica sa, pe femeie \u015fi pe copii \u015fi pe frati si pe surori, chiar si sufletul s\u0103u \u00eensu\u015fi, nu poate s\u0103-Mi fie Mie ucenic. \r\n\r\nDeci, de vei voi, eu te sfatuiesc sa ne indepartam unul de altul, pentru Dumnezeu, ca s\u0103-\u0163i socoteasca si tie Domnul c\u0103 te-ai lepadat de femeia~ta, pentru El. Si mie, asemenea, s\u0103 mi se socoteasc\u0103 c\u0103 m-am lep\u0103dat de b\u0103rbatului meu. Si, iat\u0103 c\u0103 este o m\u00e2n\u0103stire \u00een p\u0103r\u0163ile noastre. Si, dac\u0103 dore\u015fti cu adevarat s\u0103 te lepezi de lume, mergand acolo, leap\u0103d\u0103-te. Si vei pl\u0103cea lui Dumnezeu, cu adevarat.\r\n\r\nDeci, el, indata si-a impartit bogatia sa la saraci, si s-a dus in manastirea aceea, si a petrecut acolo pana la moartea sa, si a fost calugar iscusit. Asemenea si acea fericit\u0103 femeie, cea \u00eentreag\u0103 la minte, s-a dus la o manastire de fecioare si, pl\u0103c\u00e2nd lui Dumnezeu, s-a mutat la ve\u015fnica via\u0163\u0103\".\r\n\r\n~Iar acestea toate ni le-a spus nou\u0103 P\u0103rintele Simeon \u015fi am proslavit pe Dumnezeu, a Caruia este slava, acum \u015fi pururea \u015fi in vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt din Pateric despre ajutorul refuzat pe drumul spre biseric\u0103, \u015fi \u00eenainte-vederea unui preot","content":"Spunea unul dintre Sfin\u021bii P\u0103rin\u021bi, zic\u00e2nd c\u0103, \u00een Schit, c\u00e2nd slujea preotul \u00een biseric\u0103, se pogora Sf\u00e2ntul Duh \u00een chip de vultur \u00een vremea Sfintei \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firi \u015fi nimeni nu-l vedea pe El, dec\u00e2t numai clerul. \r\nS-a \u00eent\u00e2mplat, \u00eens\u0103, \u00eentr-o zi, c\u0103 a \u00eentrebat un oarecare frate, pe diacon, despre un cuv\u00e2nt de folos, iar diaconul nu i-a \u00eemplinit dorirea. \u0218i dup\u0103 aceea, \u00een vremea slujirii Sfintei Liturghii, nu a mai venit~umbrirea vulturului, dup\u0103 obicei. \u0218i, a zis preotul, c\u0103tre diacon: \"De unde, oare, vine aceasta? C\u0103 ori \u00eentru mine este gre\u0219eal\u0103, ori \u00eentru tine\". Dep\u0103rteaz\u0103-te, dar, de la mine, pu\u021bin \u0219i, de se va pogor\u00e2 vulturul, cunoscut semn va fi, cum c\u0103 pentru tine nu s-a pogor\u00e2t Sf\u00e2ntul Duh\". \r\nDeci, dep\u0103rt\u00e2ndu-se diaconul, \u00eendat\u0103 S-a pogor\u00e2t Duhul Sf\u00e2nt, \u00een chip de vultur. Iar, dup\u0103 ce au sf\u00e2r\u0219it Sf\u00e2nta Liturghie, a zis preotul c\u0103tre diacon: \"Spune-mi mie, ce ai f\u0103cut?\". Iar el, m\u0103rturisindu-i, a gr\u0103it: \"Nu m\u0103 \u0219tiu pe mine \u00eensumi gre\u0219it cu alt lucru sau fapt\u0103, f\u0103r\u0103 dec\u00e2t c\u0103 m-a ajuns pe mine un frate, c\u00e2nd~veneam la biseric\u0103, \u0219i m-a \u00eentrebat cuvinte de folos, iar eu i-am r\u0103spuns c\u0103 n-am vreme, fiindc\u0103 veneam la biseric\u0103\".\r\nDeci, i-a zis lui preotul: \"Pentru tine, dar, nu s-a pogor\u00e2t Duhul, fiindc\u0103 fratele s-a m\u00e2hnit din pricina ta\". Drept aceea, a mers diaconul la fratele acela \u0219i s-au \u00eemp\u0103cat, recunosc\u00e2ndu-\u0219i vina. Dumnezeului nostru slav\u0103, acum \u0219i pururea \u0219i \u00een vecii vecilor! Amin. "},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, cuv\u00e2nt despre p\u00e3c\u00e3to\u015fii care se \u00eengroap\u00e3 \u00een biseric\u00e3","content":"A fost, \u00een p\u0103r\u021bile tabenesiotului, o oarecare c\u0103lug\u0103ri\u021b\u0103, care \u00ee\u0219i c\u00e2\u0219tigase \u00eenfr\u00e2narea trupeasc\u0103, dar cu s\u0103lb\u0103ticia limbii nu se p\u0103r\u0103sise de vorbirea de\u0219art\u0103. \r\nDeci, aceasta, s\u0103v\u00e2r\u0219indu-se \u0219i averea d\u00e2ndu-\u0219i, a fost \u00eengropat\u0103 \u00een biseric\u0103. Iar \u00een noaptea dint\u00e2i, p\u0103zitorul bisericii, din iconomie dumnezeiasc\u0103, a v\u0103zut-o pe ea aruncat\u0103 \u00eenaintea Altarului, pe jum\u0103tate ars\u0103, c\u0103 o parte a ei ardea, fiind aruncat\u0103 \u00een foc, iar partea cealalt\u0103 r\u0103m\u00e2nea nears\u0103. \r\n~Deci, a doua zi scul\u00e2ndu-se, paznicul a spus tuturor \u0219i le-a ar\u0103tat \u0219i locul unde c\u0103lug\u0103ri\u021ba ardea \u00een foc. \u0218i, merg\u00e2nd \u00eenaintea jertfelnicului, a aflat ars locul pe marmora pe care arsese. Deci, cu acest semn, aievea s-a ar\u0103tat c\u0103 cei ale c\u0103ror p\u0103cate nu sunt iertate, aceia nu vor sc\u0103pa de Judecat\u0103. \u0218i nu vor putea s\u0103 c\u00e2\u0219tige niciun ajutor numai din atingerea cu locurile cele sfin\u021bite."},{"title":" \u00centru aceast\u00e3 zi, minunea Sf\u00e2ntului Vasile, la Anastasie preotul","content":"\u00centr-una din zile, Cuviosul P\u0103rintele nostru Vasile, str\u0103lucit fiind de darul cel dumnezeiesc, a zis c\u0103tre clericii s\u0103i: \"Veni\u021bi, fiilor, dup\u0103 mine, s\u0103 vedem slava lui Dumnezeu \u0219i, \u00eempreun\u0103, s\u0103 prosl\u0103vim pe St\u0103p\u00e2nul nostru\". \u0218i, au ie\u0219it din cetate, ne\u0219tiind nimeni unde voie\u0219te el s\u0103 mearg\u0103. Iar un preot cu numele Anastasie, care vie\u021buia \u00eentr-un sat, avea femeie cu numele Teogonia, cu care patruzeci de ani a petrecut \u00een feciorie \u0219i de mul\u021bi se socotea c\u0103 Teogonia este neroditoare, pentru c\u0103 nimeni nu~\u0219tia fecioria cur\u0103\u021biei lor cea p\u0103zit\u0103 \u00een tain\u0103. \u0218i avea Anastasie, pentru via\u021ba sa sf\u00e2nt\u0103, Duhul lui Dumnezeu, \u0219i era b\u0103rbat \u00eenainte-v\u0103z\u0103tor. C\u0103 \u00eentru acea vreme, v\u0103z\u00e2nd el mai \u00eenainte cu duhul c\u0103 Sf\u00e2ntul Vasile avea s\u0103-l cerceteze pe el, a zis c\u0103tre so\u021bia sa Teogonia: \"Eu m\u0103 voi duce la c\u00e2mp, ca s\u0103 lucrez p\u0103m\u00e2ntul, iar tu, sora mea, s\u0103 \u00eempodobe\u015fti casa \u0219i \u00een ceasul al nou\u0103lea din zi, aprinz\u00e2nd lum\u00e2n\u0103ri, s\u0103 ie\u0219i \u00eentru \u00eent\u00e2mpinarea Sf\u00e2ntului Vasile arhiepiscopul, c\u0103 vine s\u0103 ne cerceteze pe noi p\u0103c\u0103to\u0219ii\". \r\nIar ea, mir\u00e2ndu-se de cuvintele b\u0103rbatului s\u0103u, a \u00eemplinit porunca. \u0218i, nu departe fiind Sf\u00e2ntul Vasile de casa lui Anastasie, l-a~\u00eent\u00e2mpinat pe el Teogonia \u0219i i s-a \u00eenchinat lui. Iar Vasile i-a zis: \"Cum te afli, doamn\u0103 Teogonia?\". Iar ea, auzind c\u0103 pe nume o cheam\u0103, s-a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat \u0219i a zis: \"S\u0103n\u0103toas\u0103 sunt st\u0103p\u00e2ne sfinte\". Iar fericitul i-a zis: \"Unde este domnul Anastasie, fratele t\u0103u?\". Iar ea a r\u0103spuns: \"Nu frate, ci b\u0103rbat \u00eemi este mie, \u0219i s-a dus la c\u00e2mp s\u0103 lucreze p\u0103m\u00e2ntul, dar m\u0103 voi duce s\u0103-l chem pe el\". Iar Vasile i-a zis: \"A venit \u0219i \u00een cas\u0103 este, nu te osteni\".\r\nAceste cuvinte auzind, de \u0219i mai mult\u0103 spaim\u0103 s-a umplut, c\u0103 toat\u0103 taina lor, Sf\u00e2ntul mai \u00eenainte a v\u0103zut-o \u0219i, tremur\u00e2nd, a c\u0103zut la picioarele Sf\u00e2ntului \u0219i i-a zis:~\"Roag\u0103-te pentru mine, p\u0103c\u0103toasa, Sfinte al lui Dumnezeu, c\u0103 mari \u0219i minunate lucruri v\u0103d la tine\".\r\nIar Sf\u00e2ntul se ruga pentru d\u00e2nsa. \u0218i, intr\u00e2nd \u00een casa preotului, l-a \u00eent\u00e2mpinat \u00eensu\u0219i Anastasie \u0219i, s\u0103rut\u00e2nd picioarele Sf\u00e2ntului, a zis: \"De unde mie aceasta, c\u0103 a venit arhiereul Domnului la mine?\". Iar arhiereul i-a zis: \"Bine c\u0103 te-am aflat, ucenice al lui Hristos; s\u0103 mergem la biseric\u0103 \u0219i s\u0103 facem dumnezeiasca slujb\u0103\". C\u0103ci, obi\u0219nuia preotul acela s\u0103 posteasc\u0103 \u00een toate zilele, afar\u0103 de s\u00e2mb\u0103t\u0103 \u0219i de Duminic\u0103, \u0219i nu gusta nimic, f\u0103r\u0103 numai p\u00e2ine \u0219i ap\u0103.\r\nIar c\u00e2nd au mers \u00een biseric\u0103, a poruncit Sf\u00e2ntul Vasile, lui~Anastasie, s\u0103 slujeasc\u0103 Liturghia. Iar el se lep\u0103da, zic\u00e2nd: \"\u0218tii, st\u0103p\u00e2ne, ce zice Scriptura: \"Cel mai mic de la cel mai mare se blagoslove\u015fte\". Iar Vasile a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: \"Cu toate lucrurile tale cele bune, s\u0103 ai \u0219i ascultare\". \r\n\u0218i, c\u00e2nd slujea Anastasie, \u00een vremea sfin\u021birii \u00cenfrico\u0219\u0103toarelor Taine, au v\u0103zut, Sf\u00e2ntul Vasile \u0219i ceilal\u021bi care erau vrednici, pe Preasf\u00e2ntul Duh pogor\u00e2ndu-Se \u00een chip de foc, \u0219i pe Anastasie \u00eenconjur\u00e2ndu-l. Iar dup\u0103 s\u0103v\u00e2r\u0219irea dumnezeie\u0219tii slujbe, au intrat \u00een cas\u0103 \u0219i au pus, preotul, mas\u0103 Sf\u00e2ntului \u0219i clericilor lui. \u0218i, m\u00e2nc\u00e2nd, a \u00eentrebat Sf\u00e2ntul pe preot: \"De unde \u00ee\u021bi este averea \u0219i ce fel este via\u021ba ta, spune-mi mie\".~R\u0103spuns-a preotul: \"Eu, arhiereule al lui Hristos, om p\u0103c\u0103tos sunt \u0219i m\u0103 aflu sub dajdia poporului \u0219i am dou\u0103 perechi de boi. Cu una lucrez eu \u00eensumi, iar cu alta slujitorul meu \u0219i, din roadele lucrului acesta, o parte este spre primirea str\u0103inilor, iar alt\u0103 parte spre darea d\u0103jdiilor, \u0219i se ostene\u0219te cu mine \u0219i femeia mea, slujind str\u0103inilor \u0219i mie\".\r\n\u0218i a zis Vasile c\u0103tre d\u00e2nsul: \"S\u0103 o nume\u0219ti pe ea sora ta, precum \u0219i este; dar spune-mi mie bun\u0103t\u0103\u021bile tale\". R\u0103spuns-a Anastasie: \"Eu nimic bun n-am f\u0103cut pe p\u0103m\u00e2nt\". Atunci, Vasile a zis: \"S\u0103 ne scul\u0103m \u0219i s\u0103 mergem \u00eempreun\u0103\". \u0218i, scul\u00e2ndu-se, au mers la un bordei, \u0219i a zis Vasilie: \"S\u0103-mi deschizi mie~u\u0219a aceasta\". Iar Anastasie a zis: \"Nu, Sfinte al lui Dumnezeu, s\u0103 nu voie\u0219ti a intra, c\u0103 nimic nu este acolo, f\u0103r\u0103 numai cele de trebuin\u021b\u0103 pentru cas\u0103\". Iar Vasile a zis: \"Eu pentru trebuin\u021bele acestea am venit\". Iar preotul, nevr\u00e2nd s\u0103 deschid\u0103 u\u0219a, a deschis-o Sf\u00e2ntul cu cuv\u00e2ntul \u0219i, intr\u00e2nd, a aflat acolo pe un om foarte r\u0103nit de lepr\u0103, c\u0103ruia mai multe m\u0103dulare, putrezind, \u00eei c\u0103zuser\u0103.\r\n\u0218i nu \u0219tia de d\u00e2nsul nimeni, f\u0103r\u0103 numai singur preotul \u0219i sora lui. Deci, a zis Vasile, c\u0103tre preot: \"Pentru ce ai voit s\u0103 t\u0103inuie\u0219ti de mine aceast\u0103 comoar\u0103 a ta?\". R\u0103spuns-a preotul: \"Omul este m\u00e2nios \u0219i oc\u0103r\u00e2tor, st\u0103p\u00e2ne, \u0219i~pentru aceasta m-am temut s\u0103 \u021bi-l ar\u0103t, ca s\u0103 nu gre\u0219easc\u0103 cu vreun cuv\u00e2nt \u00eempotriva Sfin\u021biei tale\". Atunci, a zis Vasile: \"Bun\u0103 nevoin\u021b\u0103 alegi. Dar s\u0103 m\u0103 la\u0219i \u0219i pe mine \u00eentru aceast\u0103 noapte s\u0103-i slujesc lui, ca \u0219i eu s\u0103 fiu p\u0103rta\u0219 la plata ta\". Drept aceea, a r\u0103mas fericitul Vasile singur cu cel bolnav \u0219i, \u00eenchiz\u00e2ndu-se, toat\u0103 noaptea a petrecut \u00een rug\u0103ciune, \u0219i diminea\u021b\u0103 l-au scos pe cel bolnav, \u00eentreg \u0219i s\u0103n\u0103tos. Iar preotul \u0219i sora sa \u0219i to\u021bi cei ce erau acolo, v\u0103z\u00e2nd o minune ca aceea, au prosl\u0103vit pe Dumnezeu. \u0218i s-a \u00eentors, apoi, Sf\u00e2ntul Vasile la casa sa. Dumnezeului nostru slav\u0103, acum \u0219i pururea \u0219i \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" Cuv\u00e2nt despre poc\u0103in\u0163\u0103","content":"Spunea un oarecare parinte, zicand ca in Tesalonic, este o manastire de fecioare.\r\n\r\nIar una dintre acestea, din lucrarea vrajmasului, a vrut sa plece din manastire.\r\n\r\nSi, plecand, a cazut in desfranare, ca asa a amagit-o vrajmasul. Si, dupa ce a cazut in pacat, a petrecut, catava vreme in desfranare, apoi, iarasi, aducandu-si aminte de Dumnezeu, se gandea la pocainta. Si, pornindu-se sa vina spre manastirea din care era, dorea, din~tot sufletul, sa se pocaiasca.\r\n\r\nDar, ajungand acolo a cazut inaintea portii si a murit. Deci, a aratat Dumnezeu, unui episcop, moartea ei. Si a vazut episcopul pe Sfintii ingeri venind si luandu-i sufletul ei, iar pe draci, mergand in urma lor si certandu-se cu ei. Si Sfintii ingeri le-au zis: \"Noua ne-a slujit atatia ani: al nostru este sufletul.\" Iar, certandu-se ei multa vreme, ziceau dracii: \"Si la manastire a mers cu lenevire, deci cum ziceti ca s-a pocait?\" Si au raspuns ingerii si au zis: \"Dumnezeu, vazandu-i gandul ei plecat, acum spre pocainta, macar ca n-a mai avut vreme de pocainta~si de marturisire, din pricina mortii, i-a primit pocainta ei. Ca, a se pocai, statea in puterea ei, pe cand viata fiecaruia. Atottiitorul Dumnezeu o stapaneste.\" Si, asa rusindandu-se, dracii au fugit. Pentru aceea, cu paza sa umblam si sa vietuim, ca nu stim in care ceas ne va lua pe noi moartea, care, faca Domnul, sa ne gaseasca in pocainta si cu pacatele marturisite."},{"title":" Sfaturi de biruin\u0163\u0103 asupra patimilor. Despre cele opt g\u00e2nduri, din capetele Sf\u00e2ntului Nil","content":"Vezi, fiule, ca opt sunt gandurile, din care pornesc toate rautatile: indracirea pantecelui, desfranarea, iubirea de arginti, mania, intristarea cea fara de vreme, trandavirea, slava desarta, mandria. Acestea se lupta cu toti oamenii. Iar tu, fiule, daca vrei sa biruiesti indracirea pantecelui, iubeste infranarea si ai frica de Dumnezeu. Si asa o vei birui.\r\n\r\nDaca vrei sa biruiesti desfranarea, iubeste flamanzirea si setea si~privegherea si adu-ti aminte de moarte si niciodata sa nu vorbesti cu femei, si o vei birui. De vrei sa biruiesti iubirea de arginti, iubeste saracia si simplitatea. \r\n\r\nDe vrei sa biruiesti mania, castiga-ti blandete si indelunga rabdare si adu-ti aminte de cate rautati au facut iudeii Domnului nostru Iisus Hristos, iar Iubitorul de oameni nu se manie asupra lor, ci, mai mult, se ruga pentru ei, zicand: \"Parinte, iarta-le lor pacatul acesta, ca nu stiu ce fac.\" Daca vrei sa biruiesti grija cea lumeasca, niciodata nu te ingriji de lucrurile vremelnice si, macar de te-ar batem sau te-ar necinsti, sau te-ar goni, nu te~ingriji, nici nu te intrista, ci mai mult bucura-te si, numai atunci sa te intristezi, cand gresesti, dar si atunci, cu masura, ca sa nu cazi in deznadajduire si sa pieri. \r\nDe voiesti sa biruiesti trandavia, fa putin lucru de mana, orice ar fi, si citeste dumnezeiestile carti si te roaga deseori. \r\n\r\nDe vrei sa biruiesti desarta slava, sa nu iubesti laudele, nici cinstea, nici hainele cele bune, nici intaietatile, nici sederile mai sus, ci, mai mult, sa iubesti ca sa te ocarasca si sa te defaime si sa te necinsteasca, clevetindu-te, si sa te socotesti pe tine mai pacatos decat toti pacatosii. \r\n\r\n~Daca vrei sa biruiesti mandria, orice vei face, sa nu zici, ca, din osteneala sau din barbatia ta, se face. Ci, ori de postesti, ori de priveghezi, ori, de te rogi, ori de te culci pe pamant, ori canti, ori slujesti, ori metanii multe faci, sa zici: \"Nu dintru a mea sarguinta, si, din dumnezeiescul ajutor si sprijin, le fac.\" Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre hirotonia, ca preot, a Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur","content":"Lui Flavian Patriarhul, primind scaunul Antiohiei \u015fi umbl\u00e2nd \u015fi pentru cercetarea bisericeasc\u0103, pe c\u00e2nd f\u0103cea r\u00e2nduiala c\u00e2nt\u0103rii de noapte, i s-a ar\u00e2tat \u00eengerul Domnului, zic\u00e2ndu-i: \"Diminea\u0163\u0103, scul\u00e2ndu-te, s\u0103 mergi \u00een m\u00e2n\u0103stirea unde este pl\u0103cutul lui Dumnezeu Ioan, \u015fi pe acela, lu\u00e2ndu-l, s\u0103-l hirotone\u015fti preot, c\u0103 voie\u015fte Dumnezeu prin el s\u0103 lumineze pe mul\u0163i oameni \u015fi la cuno\u015ftin\u0163a Sa s\u0103-i aduc\u0103 \u015fi s\u0103-l arate pe el de o cinste cu Apostolii, c\u0103 vas ales este, al lui~Dumnezeu.\r\nC\u0103, iat\u0103, \u015fi c\u0103tre d\u00e2nsul sunt trimis de la Dumnezeu, ca s\u0103-i spun s\u0103 nu se \u00eendoiasc\u0103 de nimic, ci s\u0103 fac\u0103 toate cele poruncite lui de tine\".\r\n\u015ei era Ioan \u00een ceasul acela \u00een osebita lui chilie, f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi obi\u015fnuitele rug\u0103ciuni \u015fi cereri c\u0103tre Dumnezeu. Deci, a venit la d\u00e2nsul, f\u0103r\u0103 de veste, \u00eengerul Domnului, \u00een hain\u0103 luminoas\u0103. \u015ei, Ioan tem\u00e2ndu-se foarte, dup\u0103 ce l-a v\u0103zut, a c\u0103zut cu fa\u0163a la p\u0103m\u00e2nt, tremur\u00e2nd cu totul. \u015ei, ating\u00e2ndu-l pe el \u00eengerul, l-a sculat, zic\u00e2ndu-i: \"Scoal\u0103, nu te teme\". \u015ei i s-a ar\u0103tat lui \u00eengerul ca un om. Iar Ioan, adun\u00e2ndu-\u015fi mintea, a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: \"Cine e\u015fti tu, st\u0103p\u00e2ne, c\u0103 chipul t\u0103u m-a~tulburat \u015fi spaim\u0103 a c\u0103zut asupra mea?\". Iar acela, r\u0103spunz\u00e2nd, i-a zis lui: \"Eu sunt \u00eengerul Domnului \u015fi sunt trimis la tine ca s\u0103-\u0163i spun Darul lui Dumnezeu, pe care \u00eel vei primi acum\". Iar Ioan a zis: \"Rogu-m\u0103 \u0163ie, st\u0103p\u00e2ne, nu m\u0103 pune pe mine s\u0103 m\u0103 fac de ru\u015fine, nici din via\u0163a aceasta lini\u015ftit\u0103 nu m\u0103 lipsi pe mine, nu m\u0103 desparti nici de adunarea aceasta preadulce a fra\u0163ilor mei\". R\u0103spunz\u00e2nd \u00eens\u0103, iar\u0103\u015fi, \u00eengerul i-a zis: \"Cel ce a gr\u0103it lui Moise, zic\u00e2ndu-i: Iat\u0103, te-am f\u0103cut pe tine Dumnezeul lui Faraon, Acela puternic este s\u0103 te fac\u0103 \u015fi pe tine la fel\". \u015ei acesta zic\u00e2ndu-i, \u00eengerul s-a dus de la d\u00e2nsul.\r\n~Iar a doua zi, c\u00e2nd vorbea el cu fra\u0163ii, iat\u0103 au venit la d\u00e2nsul doi din clericii lui Flavian, vestind venirea lui. Iar marele Ioan \u015fi to\u0163i fra\u0163ii, ie\u015find afar\u0103 din m\u00e2n\u0103stire, l-au \u00eent\u00e2mpinat pe el \u015fi i s-au \u00eenchinat lui \u015fi au intrat cu d\u00e2nsul \u00een m\u00e2n\u0103stire. \u015ei, patriarhul, c\u0103ut\u00e2nd la fericitul Ioan, i-a zis: \"Pace \u0163ie, t\u0103m\u0103duitorule al celor bolnavi cu sufletul \u015fi cu trupul \u015fi urm\u0103torule al Sfin\u0163ilor Apostoli! Scul\u00e2ndu-te, s\u0103 mergi cu noi, ca s\u0103 facem voia Domnului pentru tine\". \u015ei l-au dus pe cuviosul Ioan spre hirotonia r\u00e2nduielii preo\u0163e\u015fti. \u015ei s-a f\u0103cut o minune \u00een ceasul acela.\r\nC\u0103 dup\u0103 ce acesta \u015fi-a plecat capul, cand episcopul \u015fi-a pus m\u00e2na pe~d\u00e2nsul, \u00eencep\u00e2nd rug\u0103ciunea hirotoniei, f\u0103r\u0103 de veste, s-a ar\u0103tat un porumbel alb asupra capului fericitului Ioan. Iar episcopul, v\u0103z\u00e2nd aceasta, \u015fi to\u0163i cei ce erau cu d\u00e2nsul s-au \u00eensp\u0103im\u00e2ntat, mult minun\u00e2ndu-se. \u015ei s-a propov\u0103duit aceasta \u00een toat\u0103 cetatea. \u015ei a petrecut fericitul \u00een Biserica Antiohiei, doi ani. Apoi, a fost \u00een\u015ftiin\u0163at despre d\u00e2nsul Arcadie \u00eemp\u0103ratul (395-408) \u015fi, trimi\u0163\u00e2nd, l-au adus pe el cu cinste la Patriarhie, \u00een Constantinopol.\r\nDumnezeului nostru slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al lui Antioh, despre l\u0103comie","content":"Zis-a Domnul: \"Nimeni nu poate sluji la doi domni, c\u0103 ori de unul nu va griji, iar de altul se va \u0163ine, sau pe unul va ur\u00e2 \u015fi pe cel\u0103lalt \u00eel va iubi, nu pute\u0163i s\u0103 sluji\u0163i lui Dumnezeu \u015fi lui mamona\", adic\u0103 bog\u0103\u0163iei \u015fi a v\u0103 slobozi de p\u0103cat, ca s\u0103 v\u0103 faceti robi ai drept\u0103\u0163ii. De va trece bog\u0103\u0163ia al\u0103turi, nu v\u0103 lipi\u0163i inima de ea. C\u0103 amar este p\u0103c\u0103tosului celui ce umbl\u0103 pe dou\u0103 c\u0103i. De vreme ce, dup\u0103 Lege, de va fi o parte stricat\u0103 \u015fi o parte curat\u0103, apoi necurat este tot. Asemenea \u015fi lacomul nu are sa\u0163iu, m\u0103car de are~multe averi. C\u00e2nd multe c\u00e2\u015ftig\u0103, iar\u0103\u015fi mai multe pofte\u015fte \u015fi niciodat\u0103 nu \u00eenceteaz\u0103 din aceast\u0103 de\u015fart\u0103 poftire.\r\nUnul ca acesta nu a\u015fteapt\u0103 sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii, nici nu \u015ftie c\u0103 este ca un str\u0103in \u00een aceast\u0103 via\u0163\u0103. Drept aceea, \u015fi el cu cei f\u0103r\u0103 de lege se va r\u00e2ndui. C\u0103 este p\u0103rta\u015f bogatului c\u0103ruia i-a rodit \u0163arina. \u015ei, bine zic c\u0103r\u0163ile, de unii ca ace\u015ftia: \"C\u0103, precum iadul \u015fi pierzarea nu se satur\u0103, asemenea \u015fi ochii omului nes\u0103\u0163io\u015fi sunt\". Iar Apostolul, vr\u00e2nd s\u0103 t\u0103m\u0103duiasc\u0103 o boal\u0103 ca aceasta a l\u0103comiei, \u00eei cheam\u0103 pe boga\u0163i, zic\u00e2ndu-le: \"Veni\u0163i acum, voi, boga\u0163ilor, pl\u00e2nge\u0163i \u015fi v\u0103 t\u00e2ngui\u0163i de necazurile care vor s\u0103 vin\u0103 asupra voastr\u0103.~Bog\u0103\u0163ia voastr\u0103 a putrezit \u015fi hainele voastre le-au m\u00e2ncat moliile\" (Iacob 5, 1-2). Iar David, pentru unii ca ace\u015ftia, zice: \"Ca un chip trece omul, dar \u00een zadar se tulbur\u0103. Str\u00e2nge comori \u015fi nu \u015ftie cui le adun\u0103 pe ele (Psalmi 38, 9-10). C\u0103 de-a pururea adun\u0103, \u015fi dup\u0103 aceea, al\u0163ii le afl\u0103 \u015fi aceia to\u0163i ucenici ai diavolului se fac, c\u0103 \u00een stric\u0103ciune \u015fi \u00een pierzare au c\u0103zut. \u015ei Apostolul iar \u00eei \u00eenva\u0163\u0103, zic\u00e2nd: \"Fugi\u0163i de l\u0103comie, care este a doua slujire la idoli, pentru care vine m\u00e2nia peste fiii neascult\u0103tori\". Deci, bine este a nu se griji de nebuna laud\u0103 ce vine din bog\u0103\u0163ie, ci a dori slava cea din Evanghelia lui Dumnezeu. C\u0103 cel ce-\u015fi elibereaz\u0103 g\u00e2ndul de l\u0103comie~poate s\u0103 vad\u0103 me\u015ftesugirile vr\u0103jma\u015fului. C\u0103 s-a zis \u015fi \u00een Proverbe: \"Nu ajut\u0103 celor f\u0103r\u0103 de minte bog\u0103\u0163ia, iar dreptatea izb\u0103ve\u015fte de la moarte. C\u0103 mai bun este lor numele cel bun, dec\u00e2t bog\u0103\u0163ia cea mult\u0103. \u015ei pe cel ce vinde gr\u00e2ul scump \u00eel blesteam\u0103 poporul, iar peste capul celui ce d\u0103ruie\u015fte st\u0103 binecuv\u00e2ntarea. C\u0103, cel ce n\u0103d\u0103jduie\u015fte \u00een bog\u0103\u0163ie, degrab\u0103 va c\u0103dea, iar cel ce sprijine\u015fte pe cei nevoia\u015fi, acela va \u00eenflori\". Iar Domnul a zis despre cel ce voia s\u0103-\u015fi strice jitni\u0163ele sale \u015fi mai mari s\u0103 le zideasc\u0103: \"Nebunule, \u00eentru aceast\u0103 noapte \u00eengerii vor s\u0103-\u0163i cear\u0103 sufletul de la tine, deci cele ce ai g\u0103tit ale cui vor fi?\". A\u015fa este cu tot~omul cel ce adun\u0103 mult, iar \u00een Dumnezeu nu se \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte, va pieri. Dumnezeului nostru slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Antioh, despre a\u015fteptarea viitoarelor bun\u0103t\u0103\u0163i","content":"A\u015fteptarea bun\u0103t\u0103\u0163ilor viitoare este \u00een lupta cu bun\u0103t\u0103\u0163ile cele de acum. Pentru via\u0163a ce va s\u0103 fie - toat\u0103 via\u0163a aceasta trece ca o umbr\u0103 \u015fi ca o p\u00e2nz\u0103 de p\u0103ianjen \u015fi - pentru n\u0103dejdea \u015fi bucuria cea a\u015fteptat\u0103, oamenii se s\u00e2rguiesc a vie\u0163ui acolo unde-\u015fi au n\u0103dejdea, c\u0103ci cei a c\u0103ror dorire este \u00een ceruri, aceia au trebuin\u0163\u0103 de ie\u015firea lor din trup, \u00eenainte de a trece la ve\u015fnicile \u015fi viitoarele bun\u0103t\u0103\u0163i, pe care mintea omeneasc\u0103 nu poate s\u0103 le ajung\u0103.\r\nPentru aceea, cu toat\u0103 paza s\u0103 ne~p\u0103zim inima noastr\u0103, a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 ne veselim \u00een casa St\u0103p\u00e2nului Hristos, Dumnezeul nostru, Cel Ce a s\u0103r\u0103cit pentru noi \u015fi patimi \u00een locul nostru a luat ca s\u0103 ne fac\u0103 pe noi p\u0103rta\u015fi \u00cemp\u0103r\u0103\u0163iei Lui \u015fi de slava Lui, cea viitoare, s\u0103 ne \u00eendestul\u0103m. Pe El iubindu-L, vom intra \u00een loca\u015ful cel g\u0103tit drep\u0163ilor \u015fi vom vedea lumina cea ne\u00eenserat\u0103 \u015fi ne vom bucura cu bucurie negr\u0103it\u0103, unde este Tat\u0103l \u015fi Fiul \u015fi Sf\u00e2ntul Duh. C\u0103 de aceasta, \u015fi Pavel scriind romanilor zice: \"V\u0103 \u00eendemn deci, fra\u0163ilor, pentru \u00eendur\u0103rile lui Dumnezeu, s\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa\u0163i trupurile voastre ca pe o jertf\u0103 vie, sf\u00e2nt\u0103, bine placut\u0103 lui Dumnezeu, ca \u00eenchinarea voastr\u0103 cea~duhovniceasc\u0103. \u015ei s\u0103 nu v\u0103 potrivi\u0163i cu acest veac, ci s\u0103 v\u0103 schimba\u0163i prin \u00eennoirea min\u0163ii, ca s\u0103 deosebi\u0163i care este voia lui Dumnezeu, ce este bun \u015fi pl\u0103cut \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fit (Romani 12, 1-2). \u015ei iar\u0103\u015fi a zis: \"Nou\u0103 ne-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sf\u00e2nt, c\u0103 Duhul toate le cearc\u0103 \u015fi ad\u00e2ncurile lui Dumnezeu. C\u0103 cine din oameni \u015ftie cele ce sunt \u00een om? A\u015fa \u015fi tainele lui Dumnezeu nimeni nu le cunoa\u015fte, f\u0103r\u0103 numai Duhul lui Dumnezeu\". \u015ei iar\u0103\u015fi: \"Sufletele drep\u0163ilor sunt \u00een m\u00e2na lui Dumnezeu \u015fi nu se va atinge de ele os\u00e2nda, c\u0103 chiar de sunt \u00een lumea aceasta, n\u0103dejdea lor este plin\u0103 de nemurire\". Pu\u0163in fiind pedepsi\u0163i aici, mari bun\u0103t\u0103\u0163i vor primi acolo.\r\n~C\u0103 Dumnezeu i-a \u00eencercat pe ei aici, \u015fi i-a aflat vrednici de El. Ca pe ni\u015fte jertfe \u00eentregi i-a primit pe ei \u015fi \u00een ziua cercet\u0103rii le va str\u0103luci soarele. C\u0103 de aceasta a zis David: \"Seara se va s\u0103l\u0103\u015flui, lui pl\u00e2ngere, iar diminea\u0163a, bucuria\" (Psalmi 29, 5). Iar Apostolul: \"Iar dac\u0103 a\u0163i \u00eenviat cu Hristos, cele de sus c\u0103uta\u0163i, unde este Hristos, \u015fez\u00e2nd de-a dreapta Tat\u0103lui, cele de sus c\u0103uta\u0163i, iar nu cele de pe p\u0103m\u00e2nt\". \u015ei iar\u0103\u015fi: \"Izb\u0103vi\u0163i fiind de p\u0103cat, robi f\u0103c\u00e2ndu-v\u0103 lui Dumnezeu, ave\u0163i rodul vostru spre sfin\u0163enie, iar sf\u00e2r\u015fitul, via\u0163a ve\u015fnic\u0103\" (Romami 6, 22). \u015ei Domnul a zis: \"S\u0103 fie mijloacele voastre \u00eencinse \u015fi f\u0103cliile voastre aprinse.\r\n~\u015ei voi fi\u0163i asemenea oamenilor care a\u015fteapt\u0103 pe St\u0103p\u00e2nul lor, c\u00e2nd se va \u00eentoarce de la nunt\u0103, ca, venind \u015fi b\u0103t\u00e2nd, \u00eendat\u0103 s\u0103-i deschid\u0103. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind st\u0103p\u00e2nul le va afla veghind. Adev\u0103rat zic vou\u0103 c\u0103 se va \u00eencinge \u015fi le va pune lor mas\u0103, \u015fi, apropiindu-se, le va sluji\" (Luca 12, 35).\r\nDumnezeului nostru, slav\u0103!"},{"title":" Cuv\u00e2nt al Preacuviosului P\u0103rinte Efrem Sirul, cuv\u00e2nt la Sf\u00e2nta \u015fi de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103toarea Cruce","content":"Toata sarbatoarea si fapta Domnului nostru Iisus Hristos este mantuire si lauda pentru noi, credinciosii, iar lauda laudelor este Crucea. Si sarbatoarea sarbatorilor, bine placuta lui Dumnezeu, este cand Hristos, pasca noastra, \"Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii\" (loan 1, 29), pentru noi S-a Jertfit, iar, mai vartos, cand a inviat din morti. Aceasta este doamna si imparateasa sarbatorilor. Si celelalte toate sfinte sunt si cinstite si unele de altele se~deosebesc in slava stralucind ca fulgerul dumnezeirii. Si pe acestea le cinsteste dupa vrednicie si le praznuieste cu credinta cel sarguitor la poruncile lui Dumnezeu. Iar cei intinati si pangariti de pacate si in praznic sunt fara praznice. Iar sarbatoarea buna si placuta lui Dumnezeu este pocainta cu lacrimi si departarea de pacate si cunostinta lui Dumnezeu si dorirea de bunatatile cele vesnice. Si cand se fac acestea, atunci si in cer bucurie se face si Biserica se bucura si salta si cheama impreuna pe toti dreptii, zicand : \"Bucurati-va impreuna cu mine, ca fiul meu acesta mort era cu pacatele si a inviat prin~pocainta\". Sarbatoare buna si placuta lui Dumnezeu este atunci cand, impreuna cu noi, serbeaza Hristos, cand se savarsesc sarbatorile Lui si se cinstesc dumnezeiestile Scripturi. Si impreuna serbeaza Hristos unde sunt adunati oameni intru numele Lui, in dragoste, fara vrajba, nici fatarnicie. Impreuna serbeaza Hristos unde sunt cautati saracii, unde sarmanii sunt mangaiati, unde strainii sunt odihniti. Impreuna serbeaza Hristos, unse este cinstirea lui Dumnezeu, in psalmi, in laude si in cantari duhovnicesti, deci acestia sunt cei adunati in numele Sau. Ca in mijlocul acestora a fagaduit~Domnul sa fie si sa Se afle. Fericiti sunt cei ce in acest chip sunt adunati, ca pe Stapanul in mijlocul lor avandu-L, nimeni nu-i va vatama pe dansii.\r\nDeci, asa sa cinstim sarbatorile Domnului, nu sarbatoreste, ci dumnezeieste, nu lumeste, ci mai presus de lume. Nu pridvoare sa incununam, nu dantuiri sa alcatuim, nu fetele sa le impodobim, nu cu fluiere si eu laute auzul sa-l indulcim, nu cu haine moi sa ne imbracam, nici cu podoabe de aur sa ne mandrim, nu cu benchetuiri si cu betii. Nu pentru mancare sa strici lucrul lui Dumnezeu. Sa nu te pagubesti de dumnezeiasca Liturghie, pentru nesatiosul tau~pantece, indeletnicindu-te la bucatarie, ci acestea sa le lasam acelora al caror dumnezeu este pantecele si slava desarta. Iar noi toti, dimpreuna si mici si mari, barbati si femei, monahi si monahii, crestineste si cu evlavie sa cinstim sarbatorile Domnului, precum ne-am invatat, in psalmi, si in laude si in cantari duhovnicesti. Sa incununam pridvoarele crestineste, iar nu ca paganii, ca umbra Legii a trecut, iar adevarul a inflorit, precum auzim pe Apostol, zicand : \"Cele vechi au trecut, iar toate s-au facut noi\" (II Cor. 5, 17). Inselaciunea idolilor s-a surpat, moartea s-a pradat, robia cea din iad s-a dezlegat, imparatiile~inselaciunii cele cu multi dumnezei s-au sfaramat, omul s-a eliberat, Dumnezeu imparateste, zidirea se veseleste, Crucea domneste si toate neamurile, popoarele, semintiile si limbile i se inchina si intru dansa ne si laudam, impreuna cu fericitul Pavel, zicand : \"Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in Crucea Domului nostru Iisus Hristos\" (Gal. 6, 14). Pentru aceasta, pe facatoarea de viata Cruce sa o purtam si pe usile noastre si pe frunte si pe ochi si pe gura si pe piept si pe toate madularele noastre si sa ne intarim cu nebiruita arma a crestinilor, cu biruitoarea mortii cu nadejdea credinciosilor, cu lumina~marginilor pamantului, cu deschizatoarea Raiului, cu surpatoarea eresurilor, cu intarirea dreptei credinte, cu pazitoarea cea mare a credinciosilor, cu lauda cea de mantuire a Bisericii.\r\nDe aceasta, o, crestinilor, sa nu ne lipsim, purtandu-o in tot locul, in fiecare ceas si minut. Si fara dansa nimic sa nu savarsim, ci si dormind si sculandu-ne si lucrand si mancand si band si calatorind si pe mare inotand si rauri trecand, toate madularele noastre cu facatoarea de viata Cruce sa le pecetluim. Si niciodata nu ne vom teme \"de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua, de lucrul ce umbla in intuneric, de molima ce bantuie intru~amiaza\" (Ps. 90, 5-6). Daca totdeauna, frate, pe aceasta spre ajutorul tau o vei lua, nu vor veni catre tine rele si bataie nu se va apropia de locasul tau. Ca, vazandu-o pe aceasta, puterile cele potrivnice se infioara si se departeaza. Aceasta inselaciunea idolilor a surpat. Aceasta lumea toata a luminat. Aceasta intunericul l-a pierdut si a intors lumina. Aceasta, neamurile de la apus si de la miazanoapte si de la mare si de la rasarit, adunandu-le, le-a legat intr-o Biserica si intru o credinta, intr-un Botez si intru o dragoste. O, ce fel de gura sau ce fel de limba va lauda, dupa vrednicie, zidul cel nebiruit al dreptcredinciosilor, pe~purtatoarea de biruinta arma a marelui imparat Iisus Hristos? Crucea este invierea mortilor, Crucea, nadejdea crestinilor, Crucea, toiagul schiopilor, Crucea, fraul bogatilor, surparea mandrilor, Crucea, semn de biruinta asupra dracilor, povatuitoarea tinerilor, Crucea, pretuirea negutatorilor, nadejdea celor deznadajduiti, ocarmuitoarea celor ce inoata pe ape, Crucea, limanul celor inviforati, zidul celor ce li se dau razboie, Crucea, tatal sarmanilor, sfetnicul dreptilor, Crucea, mangaierea scarbitilor, pazitoarea pruncilor, capul barbatilor , cununa batranilor, Crucea, lumina celor ce stau in intuneric. Crucea,~marea cuviinta a imparatilor, filosofia barbarilor, Crucea, slobozirea robilor, intelepciunea neinvatatilor, Crucea, propovaduirea Proorocilor, impreuna-alergarea Apostolilor, lauda Mucenicilor; Crucea, intreaga intelepciune a feciorelnicilor, bucuria preotilor ; Crucea, temelia Bisericii, intemeierea lumii; Crucea, pierderea capistelor idolesti; Crucea, puterea celor neputinciosi, doctorul bolnavilor; Crucea, curatirea leprosilor, indreptarea slabanogilor; Crucea, painea flamanzilor, izvorul celor insetati; Crucea, indrazneala monahilor, acoperamantul celor goi. Aceasta~este aceea care s-a infipt in mijlocul lumii si s-a sadit in locul Capatinii si indata a odraslit strugurele vietii. Cu aceasta sfanta arma a rupt Hristos pantecele iadului cel atotmancator si a astupat gura cea mult maiastra a diavolului. Pe aceasta vazandu-o moartea, cutremurandu-se si infiorandu-se, a slobozit pe toti cei pe care ii avea de la cel intai zidit. Cu aceasta, intrarmandu-se, fericitii Apostoli toata puterea vrajmasului au calcat-o si pe toate neamurile, vanandu-Ie, la inchinarea ei le-au adunat. Cu aceasta, ca si cu o platosa imbracandu-se, mucenicii si ostasii lui Hristos toate nascocirile tiranilor le-au calcat si cu~indrazneala L-au propovaduit. Pe aceasta ridicand-o si purtand-o, cei ce pentru Hristos s-au lepadat de cele din lume, cu multa bucurie, locuiesc in pustietati si in munti si in pesteri si in crapaturile pamantului. O, ce bunatate nemasurata si neasemanata a indurarilor lui Dumnezeu. Cate bunatati a daruit prin Cruce neamului omenesc! Slava iubirii Lui de oameni, inchinaciune si stapinire in veci. Amin. Ati auzit, iubitilor si iubitorilor de Hristos, cat de mare este puterea Crucii, cate sunt ispravile ei, cate sunt bunatatile? Ca aceasta, ca un bun carmaci, carmuind viata noastra de aici si impacandu-o, s-a facut noua~pricinuitoare si de viata cea vesnica ce va sa fie. Aceasta cinstita Cruce, la a doua venire a lui Hristos, iarasi va sa se arate, ca un cinstit si de viata facator, vrednic de cucernicie si sfant sceptru al marelui imparat Hristos, dupa cuvantul Stapanului, care a zis ea : \"Se va arata pe cer' semnul Fiului Omului\". (Matei, 24, 30). Drept aceea, aceasta se va arata intai pe cer, impreuna cu toate ostile ingeresti, luminand tot pamantul, pana la marginile lui, mai mult decat stralucirea soarelui si vestind venirea Stapanului Hristos. Caruia si de la noi sa-I fie cinste, slava si inchinaciune, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin."},{"title":" Cuv\u00e2nt la Duminica dup\u0103 \u00cen\u0103l\u0163area Cinstitei \u015fi de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103toarei Cruci, al Sf\u00e2ntului Dimitrie, Mitropolitul Rostovului","content":"\"Ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?\" (Marcu, 8, 36).}\r\nSi sufletul si lumea aceasta, amandoua ne sunt iubite, iubitilor ascultatori. Amandoua sunt iubite oamenilor si mantuirea sufleteasca si indulcirea din lumea aceasta. Iubit este sufletul, ca cel legat impreuna cu trupul din pantecele cel de mama si impreuna-nascut, precum graieste David: \"Izbaveste de sabie sufletul meu si din mana~cainelui pe cel unul nascut al meu\". Iubit\u0103 este si lumea aceasta, pe care insusi Dumnezeu a iubit-o. C\u0103 atat a iubit Dumnezeu lumea, adica pe om, cat si a patimi pentru dansa a binevoit. Iubit este sufletul, pentru c\u0103 printr-insul viem, printr-insul ne miscam, iar, luandu-se sufletul, omul mort ramane. Iubita este si lumea aceasta, pentru c\u0103 intr-insa ne indulcim, intru dansa ne odihnim, intru dansa toate cele de trebuinta vietii noastre de acum le avem. Iubit este sufletul, pentru c\u0103 acesta, toate simtirile noastre inviindu-Ie, le d\u0103 lor putere de indulcire din toate bunatatile cele pamantesti. C\u0103 fara de suflet nicio simtire nu poate lucra ceva, nici a~se indulci din ceva. Iubit\u0103 este si lumea aceasta, c\u0103 ea pe toate cele placute le pune inaintea simtirii noastre, spre indulcire: ochilor, bogatiile si frumusetile cele placute ale fe\u0163elor; auzului, cantarile cele dulci si muzicale; gustului, ospetele; mirosului, aromatele cele cu buna mireasma; pipairii, impatimirile cele dulci. Iubit este sufletul, c\u0103 cine din pamanteni pofteste a se desparti de dansul; si cine n-ar pofti a vietui cu sufletul o mie de ani, in vecii cei fara de sfarsit? Iubit\u0103 este si lumea aceasta, c\u0103 cine nu pofteste bunatatile cele ce sunt intru dansa? Cine nu cauta bunatatile cele ce sunt in lume? Cine nu se bucura de cinste si de~slava? Cine nu se ingrijeste a avea ceva, ca s\u0103 nu fie sarac? Si de abia este cu putinta a cunoaste ce este mai bun, sufletul sau lumea aceasta? C\u0103 cine nu o pofteste? Insa, dumnezeiasca Evanghelie arata, c\u0103 mai bun este sufletul, cand zice : \"Ce folos este omului de ar dobandi lumea toata, si se va pagubi de sufletul s\u0103u?\". Iar viata noastra cea patimasa si iubitoare de patimi, iubeste mai bine lumea aceasta, uitand de sufletul s\u0103u. \r\nDeci, ce sa facem? Cum vom cunoaste deslusit daca sufletul este mai bun, sau lumea aceasta? S\u0103 le judecam bine pe amandoua, si sufletul si lumea. Sa le punem in cump\u0103n\u0103 pe amandoua si sa le~cumpanim si sa vedem, care va at\u00e2rna mai mult. Oare sufletul va atarna mai mult decat lumea, sau lumea, decat sufletul? Si asa vom cunoaste ce este mai bun. Iar cumpana sa ne fie noua cinstita si de viata facatoare Crucea Ta, Hristoase Mantuitorul nostru, pe care ai fost rastignit pentru Mantuirea noastra. Sufletul Tau Ti-ai pus pentru noi si, decat toata lumea mai mult, ai at\u00e2rnat, precum Tu Insuti ai zis in Evanghelie: \"Indrazniti! Eu am biruit lumea\" (loan. 16. 33). Este obiceiul, la oameni, ca pe acel lucru sa-l laude si sa-l iubeasca mai mult, care este mai frumos, care este mai scump, care este mai de pret, care este mai~bun. S\u0103 incep, dar, a cumpani, cu socotin\u0163\u0103, ce este mai frumos, oare sufletul sau lumea? Ce este mai de pret, sufletul sau lumea? Sa punem pe acestea doua, una langa aIta. C\u0103 lucrurile cele potrivnice, puse fiind aproape unul de celalalt, mai bine se cunosc si se arata. Cu adevarat, nu este lesne a cumpani cineva sufletul si lumea, atat de greu ca si cum ar avea cineva sa cumpaneasca para focului. O intrebare ca aceasta a fost pusa de demult, lui Ezdra, de ingerul Uriel: \"Cumpaneste-mi mie\", i-a zis, \"greutatea focului\". Dar nu s-a apucat Ezdra de un lucru ca acesta, ci a raspuns ingerului, zicand: \"Cine poate, para focului a o cumpani? Au doar~poate face omul ceea ce tu poftesti a sti de la mine?\". Nu se stia atunci matematica cea de acum, c\u0103 ar fi zis asa: \"Cumpaneste mai intai lemnele cat vor face si arde-Ie pe ele. Dupa aceea vei cumpani cenusa si carbunii ce au ramas. Si cat a fost prisosinta cumpanirii cea mai inainte de ardere, at\u00e2ta a iesit si s-a dus in para focului\". Vom cumpani, deci, sufletul ca pe o par\u0103 de foc, iar lumea aceasta ca pe niste carbuni si cenusa. Sa ne apropiem mai intai catre aceasta intrebare: Ce este mai frumos? Oare sufletul, sau lumea aceasta? Spre care lucru s\u0103 intoarcem mai intai ochii nostri, spre suflet sau spre lumea aceasta, adica la ceea ce vedem, la ceea ce~cunoastem mai intai? Sufletul nostru este nevazut. Cu ochii cei trupesti, pe acela nu-l vedem, fara numai cu ochii gandului. Iar lumea aceasta toata este inaintea ochilor nostri, cu toate lucrarile sale, si printr-insa strabatem cu vederea. Deci, ce? Oare nu este frumoasa lumea aceasta? Atatea randuieli minunate are intru dansa, inalte, preastralucite si preacinstite sunt. Atatea podoabe de aur, de argint, de pietre scumpe, de margaritare de mult pret, de haine preaminunate sunt intru dansa. Atatea fe\u0163e preafrumoase, preaiubite, care au frumusetea lor fireasca, impodobite ca niste biserici! Atatea l\u0103ca\u015furi fericite,~palate stralucite, icoane minunate, zidiri cu mare mestesug. Iar langa acestea, o, c\u00e2t de dulcea si de preaiubita prietenie, insotirea si impartasirea, ospetele, veseliile, petrecerile, mangaierile si, mai presus de toate, dulceata cea vremelnica a pacatelor. Atata este de minunata lumea aceasta, frumoas\u0103 \u015fi iubit\u0103, incat si ochii si inima omeneasca le trage catre ea, ca magnetul de fier, incat unii nu voiesc nici macar putin sa-si intoarca ochii si inima de la ea. Nu in zadar se ruga David, sa se intoarea ochii sai, ca sa nu vada desertaciunea. Deci, de ar fi zis cineva: \"David, intoarce tu insuti ochii tai, ca sa nu vada~desertaciunea, nu c\u0103uta la desertaciune, ci intoarce-te de la ea!\", David ar fi raspuns : \"Nicidecum nu pot eu insumi intoarce ochii mei de la desertaciune, fara numai Dumnezeu Cel Atotputernic ii va intoarce, pentru c\u0103 muIt s-au afundat in desertaciune, si neabatut o privesc pe ea si nu este in puterea mea s\u0103 biruiesc ochii mei, fara numai in puterea Unuia Dumnezeu. Tu Doamne, intoarce ochii mei, ca sa nu vada desertaciunea!\". Si, daca ochii nu-i cu putinta cu lesnire a-i intoarce de la aceast\u0103 de\u015fart\u0103 lume, cu c\u00e2t mai vartos nu este cu lesnire a intoarce inima. Atat de frumoasa si de iubita ne este noua~aceasta lume.\r\nIar sufletul nostru, pe care nu-l vedem, ce este? Cum cugetam spre el? Oare are vreo frumusete a sa? Dar sa intrebam mai intai ce este sufletul? Raspunde mai intai Sfantul Ioan Damaschin, ca un filosof: sufletul este duh de gand, avand via\u0163\u0103 de-a pururea, de-a pururea miscandu-se catre bine si catre rau, din sloboda lui voie. Iar fericitul Ambrozie raspunde, ca un teolog: sufletul este fire zidita, nevazuta, fara de trup, fara de moarte, dupa asemanarea lui Dumnezeu, avand chipul Ziditorului s\u0103u. Deci, lasand raspunsul cel filosofic, sa luam aminte la cel teologic: sufletul este~asemanarea omului cu Dumnezeu. Ca si cum ai zice: cineva de-aproape de Dumnezeu, cu asemanarea, avand chipul Ziditorului s\u0103u. Deci intreb: ce este mai frumos decat Dumnezeu? Nimic. Pentru c\u0103 Acesta, precum este izvor de toata intelepciunea, asa este si izvor si a toata frumusetea, a Carui frumusete poate, in parte, a fi cunoscuta de noi din insesi zidirile Lui cele preafrumoase. Deci merg catre cele mai de sus preafrumoase zidiri ale lui Dumnezeu. Voi ridica ochii mei catre cer: au nu este mai frumos cerul, decat toate frumusetile pamantului? Asa este cu adevarat. M\u0103 voi invata deci, mai intai, din~frumoasa zidire a lui Dumnezeu, vazuta pe cer, precum si David graieste: \"Din lucrul mainilor Tale m-am invatat, c\u0103 voi vedea cerurile, lucrul degetelor Tale, luna si stelele, pe care tu le-ai intemeiat\". Frumos este cerul noaptea, cu stelele si cu luna fiind impodobit. Frumoas\u0103 este si ziua, cu soarele cel ce lumineaza lumea. O, cu c\u00e2t mai frumos este Ziditorul, Cel Ce le-a facut pe acestea. Cerul cu preafrumosii sai luminatori va sta pana la o vreme. Va fi vremea aceea cand vor cadea stelele ca frunzele din copaci si cerul se va infasura ca o hartie. Iar Ziditorul va ramane in frumusetea Sa, niciodata schimbandu-Se: acelea vor pieri,~iar Tu vei ramane! \r\nDar sa socotim bine si zidirea cea nevazuta, adica pe ingeri, pe care numai ochii nostri cei de gand ii vad. Frumusetea acestora este negraita, si covarseste si stelele si luna si soarele, in multe feluri fiind inchipuita. C\u0103, dupa c\u00e2te cete de ingeri sunt in Ceruri, fiecare, si cu locul si cu frumusetea, covarseste una pe alta. Frumos este ingerul, mai frumos este arhanghelul. Peste arhangheli, mai frumoase sunt cetele cele mai de sus; peste acelea, serafimii; peste serafimi, mai frumosi sunt heruvimii, a caror frumusete, oare ce limba pamanteasca poate sa o povesteasca? O, cu cat mai fara de~asemanare, mai vartos decat toate cetele ingeresti, este mai frumos Ziditorul? O, frumusete negraita, de mintea omeneasca neajunsa.\r\nAici sa ne apropiem de frumusetea cea sufleteasca si sa pomenim iarasi, cuvantul teologic, ce s-a zis mai sus: c\u0103, adica, sufletul este dupa asemanarea lui Dumnezeu, avand chipul Ziditorului s\u0103u. Si sa luam seama, cu judecat\u0103 deslusita, numai la acest cuvant: \"dupa asemanarea lui Dumnezeu\", care va s\u0103 zic\u0103: foarte de aproape, asemenea Lui. Dintre toate zidirile cele de sus si cele de jos, care este asemenea lui Dumnezeu? Niciuna, afara de aceste doua cuvantatoare zidiri: ingerul si sufletul omenesc,~pentru c\u0103 in aceste doua zidiri este aratat Chipul Sfintei Treimi. Are ingerul \u0163inere de minte, intelegere si voie, are si sufletul omului \u0163inere de minte, intelegere si voie. Iarasi voi intreba, dintre aceste doua zidiri intelegatoare, zidite dupa asemanarea lui Dumnezeu, care este mai asemenea Lui, ingerul sau sufletul omului? V\u0103d ce veti zice, c\u0103 ingerul este mai asemenea lui Dumnezeu, fiindca este fara de trup si cu locul mai aproape de D\u00e2nsul, de-a pururea stand inaintea scaunului Sau, precum scrie in Evanghelie: \"Ingerii de-a pururea vad fa\u0163a Parintelui Ceresc\". Privind insa in dumnezeiasca Scriptur\u0103, vom cunoaste ca sufletul~omului este mai dupa asemanarea lui Dumnezeu, decat ingerul. C\u0103, pentru inger, nu citim ca ar fi grait Dumnezeu: Sa facem pe inger dupa chipul si asemanarea noastra, ci numai pentru sufletul omenesc citim aceasta, c\u0103 a zis Dumnezeu: sa facem pe om dupa chipul si asemanarea Noastr\u0103, adica pe sufletul omenesc. Pentru c\u0103, intru el, precum s-a zis, se arat\u0103 deplin Chipul lui Dumnezeu. Si, desi amandoua aceste zidiri, ingerul si sufletul omenesc, au \u0163inere de minte intelegatoare si voie, nu le au in acelasi chip. C\u0103ci, macar c\u0103 ingerul are voie, insa nu are voie de sine stapanitoare, c\u0103 nu face altceva ingerul f\u0103r\u0103 numai ceea ce ii~porunceste Dumnezeu. C\u0103, precum Insusi Domnul Dumnezeu ceea ce voieste \u015fi face, cu voie de Sine stapanitoare, asa si omului i-a dat voie de sine stapanitoare, ca ceea ce voieste, sa fac\u0103: si cu aceast\u0103 de sine stapanire, sufletul omului este mai deaproape asemenea cu Dumnezeu, mai mult decat ingerul. Nu in desert, in Cantarea Cantarilor, Dumnezeu graieste catre sufletul omenesc: Te-am asemanat pe tine langa Mine, care va sa zica, mai aproape te-am facut pe tine Mie cu asemanarea, mai mult decat pe zidirea cea de g\u00e2nd. Pentru aceasta si teologul cel mai sus numit raspunde la intrebare, c\u0103 sufletul este cu mult mai dupa asemanarea~lui Dumnezeu, decat ingerul. Deci dar, daca sufletul omului este mai dupa asemanarea lui Dumnezeu, cu mult mai mult decat ingerul, cel ce este duh ceresc, apoi este si mai frumos, cu mult mai mult decat frumusetea ingereasca, si aceasta dupa fire. Iar, dupa darul cel dat lui, prin intruparea Fiului lui Dumnezeu si prin varsarea sangeIui pentru om, o, cu adevarat a intrecut frumusetea si vrednicia ingereasca. C\u0103 nu cu firea ingereasca s-a insotit Fiul lui Dumnezeu, ci cu cea omeneasca, dup\u0103 cuvantul lui Pavel, care zice c\u0103 nu firea ingerilor candva, a luat, ci samanta lui Avraam a luat. Si aceasta, adica, rascumparand~sufletul omenesc cu S\u00e2ngele S\u0103u si innoind in om asemanarea Sa cea de demult si, mai ales si mai mult, infrumusetandu-l pe d\u00e2nsul. Un tat\u0103, avand o singura fiica, au nu o impodobeste pe dansa mai mult decat pe roabe, cu toate podoabele cele de mult pret? Un mire care iubeste pe preaiubita sa mireas\u0103, au nu voieste ca ea s\u0103 fie impodobita? Sufletul cel omenesc este aceast\u0103 singura fiica si mireasa a lui Hristos, Mantuitorului nostru: fiic\u0103, pentru c\u0103 l-a nascut pe dansul din moarte pentru viata, prin sangele Lui; mireasa, c\u0103 S-a insotit prin legatura cea tare a dragostei, incat pentru dragostea Lui, a mers p\u00e2n\u0103 la moarte. Nu in zadar se~graieste, in Cantarea Cantarilor: tare ca moartea este dragostea. Si precum in Cartea apostoleasca despre Domnul Hristos Insusi scrie, c\u0103: pe atat s-a facut mai bun decat ingerii, cu cat a mostenit un nume mai preaslavit decat d\u00e2n\u015fii. Asa si pentru sufletul omenesc este a gandi c\u0103, pe atata este mai aproape de Dumnezeu si frumusetile lui mai asemenea, cu cat S-a insotit cu d\u00e2nsul cu legatura mai tare decat cu ingerii, c\u00e2t si este Lui cu putinta a gr\u0103i despre d\u00e2nsuI acel cuvant proorocesc: \"Bucuratu-s-a sufletul meu de Domnul, ca m-a imbracat pe mine in haina mantuirii si cu vesmantul veseliei m-a impodobit, ca unui mire mi-a pus mie cunun\u0103~si ca pe o mireasa m-a infrumusetat cu podoab\u0103\". S\u0103 adunam, deci, la un loc toate frumusetile lumii acesteia si sa le punem alaturi de frumusetea sufletului omenesc si sa socotim ce este mai frumos: lumea aceasta, sau sufletul? Daca sufletul omenesc cel rascumparat cu S\u00e2ngele Fiului Lui Dumnezeu, cel insotit Lui mireasa in veci, este mai frumos cu osebire decat podoaba cereasca, mai mult decat frumusetea stelelor, decat cea a lunii, decat cea a soarelui si, mai ales, decat frumusetile cele ingeresti, cele ale arhanghelilor, cele ale heruvimilor, ale serafimilor si asemenea frumusetii Ziditorului Insusi, atunci toate frumusetile~lumii acesteia, pe langa d\u00e2nsul, ce vor fi? Fara numai ca intunericul langa soare, o broasca langa un vultur zburand la inaltime, ca un lucru ur\u00e2t si fara de chip, nevrednic de privirea ochilor, fara numai vrednic de scuipat si de calcat in picioare. \r\nDaca toata frumusetea lumii nu poate s\u0103 se asemene nici cu o stea din cele mai mici, ce se vede pe cer, f\u0103r\u0103 numai, poate, cu iarba campului si cu floarea, care dimineata infloreste, iar seara se vestejeste, apoi, cum va socoti cineva c\u0103 poate sa se asemene cu frumusetea cea sufleteasca? Si nu numai nu se poate asemana, ci nici macar putin sa se inchipuiasca,~fiindca ticaloasa lume nu este asemenea lui Dumnezeu, ci numai domnului s\u0103u, caruia ii slujeste, stapanitorului veacului acestuia, diavolului celui innegrit, celui cu totul intunecat, celui cu totul ticalos, celui cu totul intinat, nalucirii celei cu totul de spaima, arapului celui cu totul innegrit, celui ce niciodata nu poate sa se spele, nici sa se inalbeasca. Deci, mare paguba isi fac lor aceia, care si-au cufundat mintea si inima lor intru indulcirile si iubirile cele desarte si fara de chip, in foarte mici si scurte frumuseti lumesti. Ce folos omului, de va dobandi lumea toata si isi va pierde sufletul sau? \r\n\r\n~Deci, acum sa ne apropiem catre a doua intrebare: ce este mai scump, oare, sufletul sau lumea aceasta? Si, iarasi, mai intai, sa intoarcem ochii catre lumea aceasta. Cum intelege cineva cat de scumpa este lumea aceasta? De ar fi fost cu putinta a aduna la un loc toate bogatiile de la marginile lumii si nu numai din toate visteriile imparatilor, ci si din insesi sanurile pamantului si din fundurile marii, de ar fi fost cu putinta a aduna la un loc, tot aurul, tot argintul, toate margaritarele cele preascumpe si pietrele cele de mult pret, pe toate la un loc daca le-ai fi adunat si \"le-ai fi pus, toate acestea, cum ar fi fost cu putinta impreuna a le pretui? Mintea~omeneasca nu va ajunge. Insa eu iti voi afla pretuitor, care pe toate acelea le va pretui. Dar voi astepta putin. Mai intai, voi lua seama cum pretuiesc oamenii cei iubitori de lume bogatiile cele lumesti: le pretuiesc pe ele mai scump decat sufletul lor. Omul ca nimic nu socoteste sufletul sau, fata de bogatia aceasta vremelnica; fata de aur sau pentru argint si pentru celelalte materii isi pune sufletul sau si-l duce pe el la negutatorie, ca pe un ban. Ostasul purcede la razboi pentru castig; isi duce sufletul sau cu el. Dumnezeu stie, oare, se va mai intoarce la casa lui, cu dansul? Purcede negutatorul cu marfa sa in cale departata pentru~castig; isi duce sufletul sau cu el. Dumnezeu stie, mai aduce-l-va pe dansul inapoi? Dumnezeu stie, oare, sosi-va la vreun liman, oare, nu-l va pierde pe el, in valurile marii? Purcede talharul la talharit, ca sa castige ceva; isi duce sufletul sau cu el. Cine stie daca el insusi nu v-a fi ucis? Purcede furul la furat si isi duce sufletul sau cu el. Cine stie daca nu-l vor prinde pe el si-l vor spanzura? Si, ca sa zic pe scurt, omul, pentru castiguri lumesti isi pune sufletul sau, unul de la altul apucand, rapind, pradind, maniind pe aproapele si pe Dumnezeu, si isi pierde mantuirea sufletului sau. Si afara de aceasta ce se face? In treburile cele negustoresti, unul~altuia vanzind lucrul cel mai prost in locul celui mai bun si pret necuvenit cerand, se blestema, se jura pe sufletul sau si sufletul sau in iad si-l trimite. Acum voi aduce la mijloc pe negustorul cel adevarat, care degraba va pretui noua toate bogatiile lumii acesteia. Stiti, iubiti ascultatori, pe Sfantul Andrei, cel ce se cinsteste in luna lui octombrie, in a doua zi; sa vorbim putin cu dansul. Sfinte Andrei, iubitule rob al lui Hristos, care te-ai invrednicit de multe descoperiri dumnezeiesti, spune noua ce vezi in descoperirea ce ti s-a facut tie mai intai? Vad, zice, un tanar foarte frumos, pogorandu-se de la Cele de Sus si tinand in maini trei cununi: una de~aur cu pietre scumpe, cealalta de chihlimbar, iar, a treia, mai mare, impletita din flori albe si rosii. Sfinte Andrei, aceste cununi vazandu-Ie, ce cugeti? Cuget, a zis, sa cumpar macar una din ele, chiar pe cea impletita din flori, care nu va fi atat de scumpa, ca cea de aur sau de chihlimbar, fiindca este impletita din flori. Deci, apropie-te de cel care le poarta si targuieste-te. Apropiindu-se Sfantul Andrei de tanarul acela, ii zice: Oare vinzi aceste cununi? Caci, macar ca eu nu pot sa le cumpar, insa ma vei astepta putin aici si eu voi spune domnului meu si acela iti va da tie, pentru aceste cununi, aur cat voiesti. Sa luam aminte ce zice catre~Sfantul Andrei tanarul cela prea-frumos, care se pogorase din Cele de Sus: Crede-ma pe mine, iubitule ca, macar de-mi vei aduce aurul a toata lumea, nu-ti voi da tie nici o floare din acestea, nici altcuiva, nici celui parut stapan al tau: Auziti, iubitilor, pretul tuturor bogatiilor lumii acesteia, nu sunt vrednice de o floare a Raiului. Ci, o, tanarule ceresc, pentru ce este atat de scumpa la tine o floare de-a Raiului, ca nu voiesti sa iei pentru ea aurul cel adunat din toata lumea? Pentru acee ca, floarea Raiului are acel fel de frumusete, incat mintea omeneasca nu poate sa o ajunga, iar limba sa o graiasca. Si are putere facatoare de bucurie, ca~prin insasi frumusetea ei si prin negraita buna mireasma, atat veseleste si indulceste inima cea omeneasca, incat numai privind omul la ea, nu mai pofteste nici a manca, nici a bea, si nici alta durere nu mai simte. Si inca aceasta fIoare nu se vestejeste niciodata, ci pururea infIoreste.\r\nDeci, sa privim si bogatia lumii acesteia; are ea o putere precum acea fIoare a Raiului? Oare, nu se vestejeste frumusetea ei? Oare, nu piere? Si oare intr-adevar, veseleste inima omului? O veseleste, insa prea putina vreme, dar si de mari necazuri indelung o umple. Ca zice Apostolul Iacov: \"Veniti acum, voi, bogatilor, plangeti si va tanguiti de~necazurile care vor sa vina asupra voastra. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre le-au mancat moliile. Aurul vostru si argintul au ruginit si rugina lor va fi marturie asupra voastra si ca focul va mistui trupurile voastre; ati strans comori in vremea din urma\" (lac. 5, 1-3). Deci priveste acum pe fiecare: toate bogatiile nu sunt vrednice de o fIoare a Raiului. Sa ne apropiem acum de pretuirea sufletului omenesc cel crestinesc. Daca o floare a Raiului este atat de scumpa, incat nici bogatiile a toata lumea nu se pot asemana cu ea, apoi, cu cat mai vartos nu se pot asemana ele cu sufletul omenesc, pentru care este sadit de~Dumnezeu, Raiul, imbogatit cu toate bunatatile. Cumpanirea sufletului este cat si sangele Fiului lui Dumnezeu. Caci graieste Apostolul Petru: \"Nu cu lucruri stricacioase, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din viata voastra desarta, lasata de la parinti, ci cu scump sange al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat si neprihanit\". (I Petru. 1, 18-19). Cumpaneste deci, sangele Fiului lui Dumnezeu si cupaneste si cinstitul suflet omenesc. Pretuieste Intruparea Fiului lui Dumnezeu. Pretuieste si preacuratul lapte al preacuratului piept fecioresc al Maicii lui Dumnezeu, cu care a hranit pe dumnezeiescul Prunc. Pretuieste si acele preamari minuni ale Lui, facute prin dumnezeiasca putere. Pretuieste toate patimile Lui. Pretuieste tot sangele Lui, cel varsat pentru mantuirea sufletului. Pretuieste moartea si crucea Lui. Oare, putea-vei a le pretui pe acestea? Atunci vei putea pretui si pretul cel scump al sufletului. Judeca deci bine, tu, omule, cat de mare pret a pus Fiul lui Dumnezeu Insusi, sufletului omenesc, mai presus de toate cerurile, mai presus de toti ingerii, mai presus de scaunul Sau cel dumnezeiesc si mai presus de toata cereasca Imparatie. Ca, pentru el, pe toate acestea lasandu-le, pe pamant S-a pogorit nu S-a crutat pe Sine pentru el, sufletul Sau pe cruce Si-a pus. Si a cautat calea pretului sufletului celui omenesc. Mare paguba isi face, deci, lui insusi omul, care pentru bogatiile lumii acesteia isi pierde sufletul sau: se lipseste, adica, de mantuirea sufletului sau. Ce folos este omului de ar dobindi lumea toata si isi va pierde sufletul sau.\r\nApropiindu-ma de a treia intrebare, voi arata prin scurte cuvinte, ce lucru este de mai mult castig? Oare, sufletul sau lumea aceasta Raspund: acel lucru este mai decastigat si mai de dobandit, care este de mai indelunga vecuire. Ce lucru trage mai mult ? Acel lucru de la care omul poate avea castig in mai multi ani. Deci, este, oare cuiva, dobanda lumea aceasta? Spune, este el incredintat ca, indelunga vreme, va avea castig printr-insa ? Oare, un an sau doi, oare. zece ani, sau o suta? Cu adevarat, nu este incredintat ca va trai in bunatatile cele lumesti nici macar o zi, de dimineata pana seara, sau de seara pana dimineata celeilalte zile. Ca, iata, in fiecare zi trimbita Evangheliei striga fiecaruia: \"Nebunule, in aceasta noapte vor lua sufletul tau de la tine. Dar cele ce ai gatit, cui vor fi?\" Iar sufletul este dat omului, nu numai pentru viata aceasta vremelnica, ci in veci, si macar ca omul moare vremelnic, insa sufletul lui este fara de moarte si va fi viu dupa moartea omului, precum sta scris: Sufletele dreptilor sunt in mana lui Dumnezeu si nu se va atinge de dansele moartea. Si iarasi : Parutu-s-a a muri, iar ei sunt in pace, nadejdea lor este plina de nemurire. Iar la invierea cea de obste, care se asteapta fara indoiala, sufletele mortilor iarasi se vor impreuna cu trupurile, cand stricaciosul acesta se va imbraca intru nestricaciune si muritorul acesta se va imbraca intru nemurire. O, cat de indelunga vreme? Ca, in veci nesfarsiti, vor fi vii. Asadar, mai de castig esti cu sufletul decat cu lumea; pe acesta se cuvine a-I iubi, pentru mantuirea acestuia se cade cu totul a se ingriji. Ca nebun este acel om care isi primejduieste sufletul sau, cel mai frumos decat toate frumusetile, nu numai cele pamantesti, ci si decat toate cele ceresti; Cel mai scump nu numai decat comorile cele pamantesti, ci si decat toate cele ceresti. Cel mai frumos decat toata lumea, sa-l pierzi si sa-l pagubesti pentru cele desarte, nefrumoase, de putin pret si necastigatoare ale lumii acesteia. Ce folos este omului de va dobandi lumea toata si isi va pagubi sufletul sau? Amin."},{"title":" \u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 la \u00cen\u0103l\u0163area Cinstitei Cruci","content":"Astazi, fratilor, Preasfanta Cruce se ridica dezlegand pacatele noastre si tot anul innoindu-l cu Inaltarea ei; inca si inimile noastre, cele invechite cu pacatul, le innoieste. Ca, prin aceasta Sfanta Cruce, ne-am rascumparat din blestemul Legii, ca pe aceasta a fost pironit Domnul Dumnezeul nostru si zapisul pacatelor noastre l-a rupt. Prin Cruce, a omorat toate pacatele noastre si smintelile. Tot pe ea ne-a dat-o noua Stapanul si Dumnezeu arma asupra potrivnicului vrajmas. Prin Cruce moartea s-a omorat si iadul s-a stricat. Prin ea Adam cel omorat de demult iarasi s-a innoit si Eva din blestem s-a slobozit. Ca, prin gustarea din pom, a fost cazut din Rai de demult si, iarasi, prin lemnul Crucii s-a salasuit in Rai. Si aceasta este biruinta noastra asupra potrivnicului. Cu aceasta insemnandu-ne, nu ne temem de vrajmasul cel vazut si nevazut, ca ea este tamaduitoare de patimile noastre. Aceasta este care satura cu credinta inimile noastre. Ea este pazitoarea tuturor crestinilor si carmuitoarea tuturor. Cu aceasta ne insemnam noi tot trupul si bucatele noastre si nu se apropie de noi raul. Fiindca aceasta asuprelile noastre le goneste.\r\nDrept aceea, fratilor, pe aceasta Sfanta Cruce cu frica sarutand-o si cazand inaintea ei, sa lepadam de la noi toata rautatea, iutimea, mania, clevetirea, lacomia, fapta de rusine si betia, acestea toate diavolului sa le lepadam. Sa iubim pacea, blandetile, trezia iubirea de saraci, primirea de straini, postirea si curatia, ca acestea sunt viata ingereasca si cu aceste fapte toti cei dreptcredinciosi se mantuiesc. Aceasta curatie si faptele asemenea ei sa le iubim,. ca sa fim fiii Celui preainalt si partasi ai Imparatiei Lui, slavind pe Preasfanta Treime, pe Tatal si pe Fiul, si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin."},{"title":" Despre Carp episcopul (Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Grigorie Dialogul)","content":"Carp era dintr-o cetate a Europei, barbat foarte fericit. \u00cen viata sa El slujea, in fiecare zi, lui Dumnezeu, savarsind Sfanta Liturghie, si jertfa sa o \u00een\u0103l\u0163a cu multe lacrimi.\r\n\r\nIar, odata, inlauntru Sfantului Altar fiind si primind Sfintele Taine, a primit de la Dumnezeu un raspuns, prin aratarea unui preot care-i zicea: \"F\u0103, dar, tu, ceea ce faci, slujindu-Mi Mie, c\u0103 nu-ti vor obosi \u0163ie picioarele, nici nu iti vor slabi m\u00e2inile. Dar, in ziua Adormirii Nascatoarei de~Dumnezeu, vei veni la Mine si-ti voi da tie, ca plat\u0103, Imparatia Cerului, s\u0103 o mostenesti, \u00eempreuna cu to\u0163i pentru care te-ai rugat\".\r\n\r\nDeci, dupa un an, in ziua mut\u0103rii Preasfintei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, slujind el Taina Sfintei Liturghii si primind pe Domnul, dupa ce a s\u0103turat pe to\u0163i clericii s\u0103i, s-a dezlegat indata din legaturile trupesti si \u015fi-a dat sufletul s\u0103u \u00een m\u00e2inile lui Dumnezeu. Si s-a luminat, atunci, fa\u0163a lui, ca soarele."},{"title":" \u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 la cinstita mutare a Preasfintei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu","content":"Astazi, fratilor, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, mutandu-se din viata aceasta, la Imparatia cea de sus, in lacasul cel vesnic salasluieste, in bucuria si in veselia cea negraita unde doresc ingerii sa priveasca. Astazi, nepoata si stapana stramosului Adam, de pe pamant, la cer, cu slava, se suie, la petrecerea cea cu adevarat iubita si dorita. Astazi, se slobozeste firea omeneasca, de blestemul stramosilor. Astazi, impotrivitorii lui Dumnezeu s-au rusinat. Pentru~c\u0103 Fecioara si de Dumnezeu Nascatoarea, suindu-se la Ceruri, ca un soare lumineaza toata lumea, cu a sa mila si cu rugaciunile sale si incununeaza, cu slav\u0103 \u015fi cu cinste, pe credinciosi si pe cei ce o marturisesc pe ea, ca adev\u0103rata Nascatoare de Dumnezeu, curat\u0103. Pentru c\u0103 ea s-a aratat ajutatoare celor asupriti, celor mahniti folositoare, celor in necazuri mangaiere, bolnavilor tamaduire, credinciosilor intarire, lauda Apostolilor, t\u0103ria Mucenicilor, arhiereilor nestricacioas\u0103 cunun\u0103.\r\n\r\nCatre aceasta si noi, fratilor, sa cadem, cu credi\u0163\u0103 cald\u0103, catre Preacurata Doamna noastra,~Stap\u00e2n\u0103 si de Dumnezeu Nascatoare, cu toata inima si cu tot sufletul. La Sfanta Biserica ei, in graba sa alergam, si cinstitul ei praznic, cu dragoste si luminos sa-l praznuim, cu veselie si bucurie, in laude si in cantari si, pe cat ne este cu putin\u0163\u0103 s\u0103 o fericim. \r\n\r\nPe cei straini si saraci sa-i primim in casele noastre si, pace si dragoste avand unul catre altul, sa ne curatim de pacate sufletele si trupurile noastre. Si, asa, curati si fara de prihana si desavarsiti in fapte bune, cu vrednicie sa ne apropiem de infricosatoarea si dumnezeiasca Mas\u0103 si sa ne impartasim cu Preacuratul Trup al~Domnului si cu cinstitui Lui Sange, cu fric\u0103 de Dumnezeu si cu credin\u0163\u0103. Dar nu ca luda, care, nevrednic fiind si plin de rautate si intunecat cu boala iubirii de arginti, a indraznit a se apropia de acea infricosatoare si Sf\u00e2nt\u0103 Tain\u0103 dumnezeiasc\u0103. C\u0103, atunci, indata dupa \"paine\", a intrat intr-insul satana si, dandu-se la spanzurare, a pierit. Pentru c\u0103 cel ce mananca si bea cu nevrednicie din aceast\u0103 Tain\u0103, va fi vinovat fa\u0163\u0103 de Trupul si S\u00e2ngele Domnului. Dar noi, fratilor, s\u0103 nu fim ca unii din acestia, ci sa fim de Hristos iubitori si cu dragoste de frati si \u00eembun\u0103t\u0103\u0163i\u0163i; pe preoti, slugile Domnului, sa-i avem in cinste, c\u0103~printr-insii suntem botezati si darul lui Dumnezeu si credinta in Domnul nostru Iisus Hristos printr-insii le primim si de la ei ne impartasim cu Preacuratul Trup si cu dumnezeiescul Sange si, cu rugaciunile lor, ne izbavim de pacate. Cu ale caror rugaciuni si Duhul Sfant se pogoar\u0103 catre Sfanta paine care se aduce, si o preface pe ea in Trupul Cel Dumnezeiesc, iar vinul, in Sfantul Lui Sange. Iar celor ce cu credinta il primesc, li se d\u0103 iertare pacatelor si gustare din viata vesnica. Pentru c\u0103 preotii se numesc ingeri pamantesti si oameni ceresti. Pentru c\u0103 zice Apostolul: \"Ascultati pe mai marii vostri si va supuneti~lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, avand s\u0103 dea de ele seam\u0103, ca s\u0103 fac\u0103 aceasta cu bucurie, si nu suspinand\" (Evr. 13, 17).\r\n\r\nDeci, sa rugam pe Preacurata Maic\u0103 a lui Dumnezeu si pe Cel ce S-a nascut dintr-insa, pe Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, ca, pentru rugaciunile ei, s\u0103 ne izbaveasca pe noi de muncile cele vesnice si sa ne daruiasca iertare de pacate si via\u0163\u0103 ve\u015fnic\u0103, noua celor ce savarsim si cinstim cu laude praznuirea ei, fiindca, si in fagaduintele sale, a zis: Celor ce cheama numele meu si al Celui Ce S-a nascut din mine,~Fiului si Dumnezeului meu, sa li se sfinteasca locul lor si sa li se implineasca lor toate cererile cele spre folosul mantuirii. Si sa-i pazeasca Domnul pe ei de vrajmasul si incepatorul rautatii, care de-a pururea se lupt\u0103 cu ei, precum si de cursele si mestesugurile aceluia, ce impiedica pasii lor spre Dumnezeu. Si sa-i invredniceasca pe ei ca, cealalta parte a vietii lor, in pace si fara tulburare sa o treaca, sa-i fie placuti Lui, prin poc\u0103in\u0163\u0103 si lacrimi si prin celelate fapte bune si, de relele cele nevindecate izbavindu-se, sa castige bunatatile ce sunt dincolo. Cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus~Hristos, Caruia impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, slav\u0103, cinste, stapanire si inchinaciune i se cuvin, acum si pururea si in nesf\u00e2r\u015fi\u0163ii veci ai vecilor! Amin."},{"title":" La Praznicul Adormirii Preasfintei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu \u015fi pururea Fecioarei Maria (Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Dimitrie al Rostovului)","content":"O, preaslavita minune, izvorul Vietii in mormant se pune.\r\nSi scar\u0103 catre cer, mormantul se face.\r\nMinunatului Dumnezeu, minunata ii este si Maica Sa. C\u0103, din inceput si pana la sfarsit este minunat\u0103, iubitii mei ascultatori. C\u0103 minunata este zamislirea ei, minunat\u0103 este si vietuirea ei si mutarea ei este minunat\u0103. O, preaslavit\u0103 minune. Este minunat\u0103 la zamislire, c\u0103 din bunavestire ingereasca s-a zamislit,~din nascatori sterpi si neroditori, dar curati si sfinti. Este minunat\u0103 in vietuirea ei, c\u0103 a fost Maic\u0103, fiind Fecioar\u0103, si Maica-Fecioar\u0103 n\u0103sc\u00e2nd pe Dumnezeu, fecioria ei a r\u0103mas nestricat\u0103. Este minunat\u0103 si la mutarea ei, pentru c\u0103, prin mormantul sau, nu se desface in pamant, ci in cer se suie, \u015fi scar\u0103 catre cer, mormantul se face.\r\n\r\nO, preaslavita minune! C\u0103 si cea moarta este minunat\u0103, si mormantul este minunat. Cea moart\u0103, dupa moarte vie\u0163uie\u015fte: \"Dupa Nastere, Fecioar\u0103 si, dupa moarte, vie\". Si mormantul ajunge cer, precum acea scar\u0103 a lui Iacob, care era \u00eent\u0103rit\u0103 pe pamant si al~carei varf ajungea pana la cer: \"Scar\u0103 catre cer, mormantul se face\".\r\n\r\nDar eu pun intrebarea: \"Cine s-a mutat? Stiu c\u0103 fiecare, dupa a sa os\u00e2rdie, va raspunde prin cuvinte de laud\u0103. Unul va zice: Maica lui Dumnezeu s-a mutat c\u0103tre Fiul s\u0103u si Dumnezeu. Altcineva va zice: Cerul cel insufletit a fost luat intru cele ceresti. Altul, iarasi, va zice: Usa cea neumblat\u0103 s-a dus la cer. Iar altui va zice: Casa lui Dumnezeu cea preacurata si preacinstita s-a dus in l\u0103ca\u015furile cele nefacute de m\u00e2n\u0103. Dar altul va zice: Soarele, intru care Si-a pus salasluirea Cel Preainalt, s-a suit de~pe pamant la cer. Si fiecare, din a sa evlavie, va zice c\u00e2te ceva de laud\u0103. Iar eu, intorcandu-ma catre aceasta minunat\u0103 moart\u0103, care este pus\u0103 in mormant numai de trei zile, o voi intreba: Cine esti tu, care zaci aici? Si voi auzi raspunzandu-mi, cu glas smerit: Iata, roaba Domnului. Acum, dar, fiecaruia sa-i fie stiut cine s-a mutat: roaba Domnului s-a mutat, roaba Domnului s-a pus in mormant, iat\u0103 roaba Domnului. Aici voi pomeni de zicerea cea de demult: A sluji lui Dumnezeu este si a imp\u0103r\u0103\u0163i cu Dumnezeu. C\u0103, dac\u0103 Fecioara cea Preacurat\u0103 este roaba Domnului, apoi, cu adevarat, este si \u00cemp\u0103r\u0103teasa a toat\u0103 faptura cea vazuta si nevazuta.\r\n\r\n~Deci, eu, privind spre Domnul si spre roaba Domnului, cu luare aminte, vad cu mintea mea pe Cel Unul in trei Fe\u0163e, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh. Asemenea, si pe roaba Lui si a noastra imparateas\u0103 privind, v\u0103d trei osebite lucr\u0103ri dumnezeiesti. C\u0103 intr-un chip a slujit ea lui Dumnezeu-Tatal, cu alt chip lui Dumnezeu-Fiul, si cu altul lui Dumnezeu-Duhul Sfant. C\u0103, lui Dumnezeu Tatal, I-a fost Fiic\u0103; pentru care zice: \"Ascult\u0103, fiica si vezi\". Lui Dumnezeu-Fiul, I-a fost Maic\u0103, iar lui Dumnezeu Duhul Sfant, Fecioar\u0103 nenuntit\u0103, Mireas\u0103 Pururea Fecioar\u0103. Ca a slujit lui Dumnezeu Tatal, ca o Fiic\u0103, lui Dumnezeu-Fiul, ca o Maic\u0103, lui~Dumnezeu Duhul Sf\u00e2nt, ca o Fecioar\u0103 Nenuntit\u0103; Sfintei Treimi, cu trei randuieli osebite I-a slujit, cu credinta si cu adevar.\r\n\r\nAici, iarasi, intreb: Tu roaba Domnului, care ti-ai dobandit \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 cinste, prin care trepte te-ai suit spre at\u00e2t de mare vrednicie si intru asa de \u00eenalt\u0103 cinste, ca sa fii Fiic\u0103 lui Dumnezeu Tatal, Maic\u0103 lui Dumnezeu Fiul, Fecioar\u0103 Nenuntit\u0103 lui Dumnezeu Duhul Sfant? Cu adevarat, sui\u015furi au pus acestea in inima sa. C\u0103 s-a suit catre starea de Mireas\u0103 a lui Dumnezeu Duhul Sf\u00e2nt, prin curatia ei cea fecioreasc\u0103, iar, spre Maica lui Dumnezeu-Fiul, s-a suit~prin smerenie.\r\nC\u0103 a cautat, zicea ea, spre smerenia roabei Sale. Iar, c\u0103tre fiica lui Dumnezeu-Tatal, s-a suit prin dragoste.\r\n\r\nSfantul Ambrozie marturiseste despre ea, zicand: \"Era fecioar\u0103 nu numai cu trupul, ci \u015fi cu duhul\". Cu trupul fecioar\u0103 era, c\u0103 si-a pazit floarea curatiei sale nestricat\u0103. Fecioara era si cu duhul, ca una ce niciodata nu s-a gandit la nunt\u0103. C\u0103, de cand ajunsese la varsta nuntii, si vietuia in Sfanta Sfintelor, arhiereii si preotii ii porunceau sa mearga dupa barbat, cum cerea obiceiul Legii. Iar ea le-a raspuns lor, zicand: \"Eu, prin nascatorii~mei, sunt afierosit\u0103 lui Dumnezeu, din scutece, dupa care si eu m-am fagaduit a-mi pazi fecioria in veac, si nu-mi este mie cu putin\u0163\u0103 a m\u0103 \u00eenso\u0163i cu un om muritor\". Si, auzind acestea, arhiereii s-au minunat, c\u0103, pana atunci, nici nu s-a aflat la evrei vreo fecioar\u0103 care sa-si fagaduiasca lui Dumnezeu fecioria sa.\r\n\r\nSi, iarasi, se cuvine a ne mira, c\u0103, dup\u0103 caderea lui Adam, Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu n-a venit degrab\u0103 spre a Se \u00eentrupa, c\u0103 nicio fecioar\u0103 nu s-a aflat, ca s\u0103 fie curata si cu trupul si cu duhul: numai ea, singur\u0103, s-a invrednicit a fi lacas al Sfantului Duh. \u015ei precum atunci,~prin curatia fecioriei sale, s-a suit catre Dumnezeu-Duhul Sfant, asa si la cinstita sa Adormire, de pe aceast\u0103 treapt\u0103 s-a suit la Cerul Cerururilor, cel mai presus de Ceruri.\r\n\r\nPrin aceast\u0103 ad\u00e2nc\u0103 treapt\u0103 a omeniei, s-a suit ea si la prea\u00eenalta cinste a nestric\u0103cioasei Na\u015fteri de Dumnezeu, c\u0103, la acele cuvinte smerite ale ei: \"Iat\u0103 roaba Domnului\", indata, Cuvantul trup S-a facut, in preacuratul si feciorelnicul ei pantece si S-a salasluit intre noi.\r\nAsemenea, si prin treapta cea mai inalta a dragostei, s-a suit ea catre Dumnezeu-Tatal si s-a facut Lui~fiic\u0103. Si cat a iubit Preacurata Fecioar\u0103 pe Dumnezeu, aceasta nicio limb\u0103 nu poate s\u0103 o marturiseasca si nicio minte nu poate s\u0103 o ajung\u0103, numai lui Dumnezeu Insusi \u00cei este stiut, Celui Ce cunoaste inimile si r\u0103runchii. \r\n\r\nSi noi putem cunoaste ceva din dragostea Maicii Domnului. Cand a ramas copilul Iisus in Ierusalim, cand L-a aflat Fecioara, I-a zis: Cu mult\u0103 durere te-am cautat pe Tine, adica, dur\u00e2ndu-ne inima. Pentru care, putem zice c\u0103 Preacurata Fecioar\u0103 din toat\u0103 inima L-a iubit pe Dumnezeu, mai ales c\u00e2nd sta l\u0103ng\u0103 Cruce, privind la patimirea cea de bun\u0103 voie a Fiului s\u0103u si,~implinindu-se cu dansa cuvintele Dreptului Simeon, adic\u0103: \"Sabie iti va trece prin sufletul tau\". La Inaltarea Domnului la Cer, oare, cu ce dragoste privea la El inaltandu-Se, iar ea, ramanand pe pamant? Cu adevarat, putem zice c\u0103 din toata inima si cu tot cugetul L-a iubit pe El.\r\nLa aceast\u0103 at\u00e2t de mare vrednicie s-a \u00een\u0103l\u0163at, prin smerenie, Preacurata Fecioar\u0103, si a stat de-a dreapta Fiului s\u0103u, unde v\u0103z\u00e2nd-o Cetele \u00cengere\u015fti, s-au adunat Scaunele, Puterile, au inconjurat-o Incep\u0103toriile \u015fi C\u0103peteniile, Heruvimii \u015fi Serafimii, Domniile, \u00eempreun\u0103 cu Arhanghelii \u015fi \u00cengerii, \u015fi s-au \u00eenchinat ei, ca Maicii lui~Dumnezeu si Imparatesei Cerului si pamantului si a intregii f\u0103pturi.\r\n\r\nDeci, iubitii mei dreptmaritori crestini, vremea este acum a ne aduce aminte, si noi, de fagaduinta ei, la mutarea sa, care f\u0103g\u0103duin\u0163\u0103 a facut-o crestinilor ce plangeau imprejurul patului ei, zic\u00e2ndu-le: Nu plangeti, ci, mai mult, v\u0103 bucura\u0163i \u00eempreun\u0103 cu mine, c\u0103 m\u0103 duc la Fiul meu, C\u0103ruia, fa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103, ma voi ruga pentru tot sufletul crestinesc.\r\n\r\nDeci, sa stam putin si sa cautam: oare si-a implinit, Preacurata, f\u0103g\u0103duin\u0163a sa? Cu adevarat, chiar faptele ei arat\u0103 c\u0103 o implineste cu~prisosin\u0163\u0103. Pentru c\u0103 i s-a dat ei putere, in Cer si pe pamant, ca unei Imparatese a f\u0103pturii v\u0103zute si nev\u0103zute, \u015fi toate stihiile o ascult\u0103 si se supun ei; cerul si pamantul, vazduhul si marea, si toate duhurile cele potrivnice, temandu-se de numele ei cel sfant, stiind-o pe ea Maic\u0103 a lui Dumnezeu. Si dac\u0103 cineva m-ar fi intrebat ce este, sub cer, mai puternic si mai tare decat toate, eu as fi raspuns: Nimic altceva nu este mai tare si mai puternic pe pamant si in cer, dupa Domnul, Dumnezeul nostru Hristos, decat Preacurata Stap\u00e2na noastr\u0103, N\u0103sc\u0103toarea de Dumnezeu \u015fi Pururea Fecioara Maria. Puternic\u0103 pe pamant, ca a sf\u0103r\u00e2mat~capul nev\u0103zutului balaur, ea a c\u0103lcat puterea iadului, printr-\u00eensa se ridic\u0103 biruin\u0163ele, printr-\u00eensa cad vr\u0103jma\u015fii. Puternic\u0103 este \u00een cer, c\u0103 pe Dumnezeu Cel Tare si Putemic \u00cel leag\u0103 prin ale sale rug\u0103ciuni, precum, oarecand, pe p\u0103m\u00e2nt, \u00cel lega cu scutecele. Leag\u0103, zic, pe Dumnezeu, cu ale sale rug\u0103ciuni, c\u00e2nd El este m\u00e2niat, pentru p\u0103catele noastre, \u015fi voieste a ne pedepsi. Ea, atunci, \u00ee\u015fi intinde, c\u0103tre Domnul, rug\u0103toarele sale m\u00e2ini, si opreste dreapta Lui cea tare, ca s\u0103 nu piard\u0103 pe p\u0103c\u0103to\u015fi, pentru faradelegile lor.\r\n\r\nNe ajut\u0103 pe pamant, asupra vazutilor si nevazutilor vrajmasi.~Asupra celor vazuti, precum a ajutat, oarecand, grecilor, asupra lui Cosroe si asupra agarenilor. Ajut\u0103 si asupra nevazutilor vrajmasi, ziua si noaptea, cu a sa nebiruit\u0103 putere, gonindu-i de la adev\u0103ra\u0163ii cre\u015ftini, robii lui Hristos, Dumnezeu. \u015ei, oare, nu avem noi nevoie, in tot ceasul, de ajutor, in lumea aceasta plin\u0103 de tot r\u0103ul, precum gr\u0103ie\u015fte despre d\u00e2nsa Scriptura, c\u0103 toata lumea zace in rautate? Si, in lume, niciodata nu te poti bucura, fara numai a pl\u00e2nge, c\u0103ci, ori incotro iti vei intoarce ochii, tot r\u0103u vei afla. Si rautatea este \u00eendoit\u0103, sau la ar\u0103tare sau ascuns\u0103 sub chipul celui bun, precum otrava este ascuns\u0103 sub~dulcea\u0163\u0103. Rautatea cea intru ar\u0103tare este aceasta: prigonirile, primejdiile, r\u0103zboaiele, dup\u0103 aceea cert\u0103rile lui Dumnezeu, pe care le sloboade pentru p\u0103cate, precum sunt foamea, focul, sabia si altele asemenea; si, foarte greu ne este a putea r\u0103bda aceste nesuferite pedepse, S\u0103 vedem, dar, si bogatia si slava acestei lumi. Cine nu ar fi zis, oare, c\u0103 lucru bun este a fi bogat si slavit, a petrece bine, in prop\u0103\u015fire, veselindu-se in toate zilele, luminat.\r\n\r\nDar acestea toate sunt numai acoperite cu chipul binelui, c\u0103 intr-insele zace otrava ascunsa, c\u0103ci scris este c\u0103 sf\u00e2r\u015fitul slavelor si~dezmierd\u0103rilor duce in iad, dupa cum zice Proorocul Isaia: \"In iad se va pogor\u00e2 slava ta si veselia ta cea multa, sub tine vor asterne gunoi, iar acoperamantul tau, viermi\". Si Apostolul Iacob zice: \"Veniti, acum, bogatilor, de plangeti si va t\u00e2ngui\u0163i pentru cumplitele rele ce au s\u0103 vie asupra voastr\u0103\". S\u0103 vedem acum si benchetuirile cele ce se fac in casele celor bogati. Acolo vezi dragoste, prietenie, vezi paharele de\u015fert\u00e2ndu-se p\u00e2n\u0103 la fund, in sanatatea unuia si a altuia. \u00cens\u0103, aceste p\u0103rute bun\u0103t\u0103\u0163i sunt acoperite cu chipul r\u0103ut\u0103\u0163ilor, precum zise Psalmistul: \"Fac\u0103-se masa lor inaintea lor curs\u0103, rasplatire si sminteala\" (Psalmi 68,~26). C\u0103, sau unul sau altul se prind, ca si cu niste curse, prin cuvinte viclene si f\u0103\u0163arnic\u0103 prietenie, sau os\u00e2ndesc pe multi, spre sminteala multora, nec\u0103ut\u00e2nd la ale lor pacate, sf\u0103\u015fiind slava aproapelui, ca si cu niste din\u0163i ascu\u0163i\u0163i, prin cuvintele limbilor lor cele cu prihan\u0103.\r\n\r\nS\u0103 ne intoarcem ochii si catre prietenia omeneasc\u0103, si vom vedea, si acolo, mult\u0103 rautate acoperit\u0103. C\u0103 vorbesc, unul cu altul, cu dulcea\u0163\u0103, dar g\u00e2ndesc amar; \u00een gur\u0103 miere, iar in inim\u0103 otrava, dupa cuv\u00e2ntui zis: \"Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decat untdelemnul, dar \u015fi ele sunt s\u0103ge\u0163i\"~(Psalmi 54, 24).\r\n\r\nSi, pe scurt, nimic nu ai pentru ce te veseli in aceasta lume, mult inrautatita si plina de primejdii. C\u0103, din toate p\u0103r\u0163ile, ne cuprind primejdiile, precum zice Apostolul: \"Primejdii in mare, primejdii de la t\u00e2lhari, primejdii de la rudenii, primejdii \u00een cet\u0103\u0163i, primejdii \u00een pustie, primejdii intre fratii cei mincino\u015fi\". Pentru aceasta, in lume, toti suspin\u0103, gr\u00e2ind ca \u015fi David: \"Si nu vrea s\u0103 se mangaie sufletul meu\". C\u0103 toat\u0103 bucuria lumii acesteia este intristare si nu este aici vreo bucurie, care sa nu fie amestecat\u0103 cu intristare, nu este vreo mangaiere care sa nu fie~insotita cu necazul, nu este vreo veselie careia s\u0103 nu-i urmeze mahnirea, nu este ras, caruia sa nu-i urmeze pl\u00e2ns cu suspinuri, nu este vreun bine care s\u0103 nu se sfarseasc\u0103 cu r\u0103u. C\u0103, lumea aceasta, fiind amestecat\u0103, cum va putea face cuiva vreun bine? Tu o iube\u015fti pe ea, iar ea pe tine te \u00een\u015feal\u0103, tu o cau\u0163i pe ea, dar ea fuge de tine. Tu \u00eei slujesti ei, dar ea te bate. Tu cu laude o ferice\u015fti pe ea, iar ea de tine \u00ee\u015fi bate joc. Tu n\u0103d\u0103jduie\u015fti spre ea, iar ea pe tine te am\u0103ge\u015fte.\r\n\r\n\u00ce\u0163i f\u0103g\u0103duie\u015fte cinste, dar iti rasplateste cu necinste. Iti fagaduieste aur, dar iti d\u0103 noroi. Iti~fagaduieste bogatie, dar si de cele de pe urm\u0103 ale tale te dezbrac\u0103. \u00ce\u0163i fagaduieste miere, dar iti d\u0103 fiere. Iti fagaduieste dulcea\u0163\u0103 \u015fi \u00ee\u0163i d\u0103 am\u0103r\u0103ciune. Iti fagaduieste paine si iti d\u0103 piatr\u0103.\r\nCele bune iti fagaduieste, dar cu cele rele iti rasplateste. Nu este, dar, in lumea aceasta niciun fel de mangaiere si bucurie, ci toate sunt amestecate cu pl\u00e2ns \u015fi intristare.\r\n\r\nA\u015fa via\u0163a noastr\u0103 fiind, plin\u0103 de multe primejdii si lacrimi, sa ne intoarcem, dar, ochii mintii noastre, catre Nascatoarea de Dumnezeu, care ne poate m\u00e2ng\u00e2ia \u015fi trupeste si sufleteste, c\u0103 nu \u00een zadar o numeste Biserica \"Rai Cuv\u00e2nt\u0103tor\". S\u0103~incepem, cu pocain\u0163\u0103, a ne tine de acest \"Rai Preadulce\", care poate s\u0103 ne izbaveasca de toate relele si primejdiile.\r\nC\u0103 ea este \"U\u015fa Raiului\", care a deschis intrarea in Rai a tuturor celor ce alearga la d\u00e2nsa. Precum gr\u0103ie\u015fte, despre ea, Grigorie al Nicomidiei, zic\u00e2nd: \"Prin tine, Raiul am primit; prin tine neamul omenesc, cel izgonit, s-a intors in patria sa; prin tine, s-a dep\u0103rtat arma cea de foc, care p\u0103zea por\u0163ile Edenului; prin tine, u\u015file cele \u00eencuiate ale veseliei s-au deschis; prin tine, nadajduim a intra in \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerului; prin tine este, pe scurt, toat\u0103 m\u00e2ntuirea \u015fi bucuria noastr\u0103\". \r\n\r\n~La ea s\u0103 alergam, cre\u015ftinilor, c\u0103 alt\u0103 scapare nu avem, nici in cer, nici pe p\u0103m\u00e2nt.\r\n\r\nAmin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Preacuviosului P\u0103rintelui nostru Efrem Sirul, \u00eempotriva mole\u015firii \u015fi a sl\u0103birii sub g\u00e2ndurile rele. Chemare la libertate \u015fi bucurie","content":"Iubi\u0163ilor, ce folos afl\u0103m \u00eentru aceast\u0103 via\u0163\u0103 trec\u0103toare? Vai nou\u0103! Fericit este acela care, din toate c\u00e2te le-a f\u0103cut \u00een via\u0163\u0103, a aflat \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u00een ceasul desp\u0103r\u0163irii, c\u00e2nd se desparte sufletul, de trupul s\u0103u. C\u0103, vin \u00eengerii s\u0103 ia sufletul din trup \u015fi s\u0103-l pun\u0103 \u00eenaintea judec\u0103\u0163ii celei groaznice. Mare fric\u0103 este, fra\u0163ilor, \u00een ceasul mor\u0163ii, c\u0103 sufletul se desparte de trup, cu fric\u0103 \u015fi cu dureri. C\u0103 stau \u00eenaintea sufletului~faptele lui, \u00een ceasul desp\u0103r\u0163irii, faptele pe care le-a lucrat noaptea \u015fi ziua, \u015fi bune \u015fi rele. \u015ei \u00eengerii se s\u00e2rguiesc, silindu-se s\u0103 scoat\u0103 sufletul din trup. C\u0103 sufletul, v\u0103z\u00e2ndu-\u015fi faptele sale, se teme s\u0103 ias\u0103. Iar sufletul p\u0103c\u0103tosului, cu fric\u0103 se desparte de trup \u015fi, tem\u00e2ndu-se, se duce s\u0103 stea \u00eenaintea \u00cemp\u0103ratului Cel f\u0103r\u0103 de moarte. \u015ei, silit fiind s\u0103 ias\u0103 din trup, v\u0103z\u00e2ndu-\u015fi faptele sale, le zice lor cu fric\u0103: \"Da\u0163i-mi mie vreme \u015fi r\u0103gaz de un ceas, ca s\u0103 ies\". \u015ei \u00eei r\u0103spund faptele lui: \"Pe noi tu ne-ai lucrat \u015fi noi \u00eempreun\u0103 cu tine mergem la Dumnezeu\".\r\nS\u0103 tr\u0103im cu paz\u0103, fra\u0163ilor, via\u0163a aceasta trec\u0103toare. \u015ei, mai presus~de toate, pe Hristos Cel Sf\u00e2nt s\u0103-L iubim \u015fi s\u0103-L dorim. C\u0103 nu \u015ftim, fra\u0163ilor, \u00een care ceas va fi ie\u015firea noastr\u0103. Nimeni din noi nu \u015ftie ceasul \u015fi ziua desp\u0103r\u0163irii. C\u0103, umbl\u00e2nd noi \u015fi desf\u0103t\u00e2ndu-ne f\u0103r\u0103 grij\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt, se d\u0103 porunc\u0103, f\u0103r\u0103 veste, ca sufletul s\u0103 fie luat din trup. \u015ei se duce \u00een ziua \u00eentru care nu g\u00e2nde\u015fte, plin fiind de p\u0103cate \u015fi neav\u00e2nd \u00eendr\u0103zneal\u0103.\r\nPentru aceasta m\u0103 rog, fra\u0163ilor, s\u0103 ne facem liberi, s\u0103 nu fim robi vie\u0163ii acesteia trec\u0103toare. S\u0103 \u00eentrarip\u0103m sufletul nostru c\u0103tre Dumnezeu \u00een fiecare zi, de curse \u015fi de sminteli ferindu-ne. Vicleanul ascunde de-a pururea curse \u00eenaintea sufletului nostru, ca tulbur\u00e2ndu-l pe d\u00e2nsul,~s\u0103-l v\u00e2neze spre munca ve\u015fnic\u0103. Prin mijlocul smintelilor \u015fi al curselor c\u0103l\u0103torim, iubi\u0163ilor, s\u0103 ne rug\u0103m, drept aceea, s\u0103 nu c\u0103dem \u00eentru ele. Pline de dulcea\u0163\u0103 sunt cursele mor\u0163ii ve\u015fnice. S\u0103 nu ne mole\u015feasc\u0103 pe noi cu dulcea\u0163a lor cursele mor\u0163ii, adic\u0103 grija peste fire a lucrurilor celor p\u0103m\u00e2nte\u015fti \u015fi a banilor \u015fi, mai ales, grija g\u00e2ndurilor \u015fi a faptelor celor rele. S\u0103 nu te \u00eendulce\u015fti tu, fratele meu, de cursa mor\u0163ii. S\u0103 nu te mole\u015fe\u015fti, nici s\u0103 te sl\u0103be\u015fti atunci c\u00e2nd cresc \u00eentru tine g\u00e2ndurile rele. De va afla g\u00e2ndul cel \u00eentinat intrare \u00een sufletul t\u0103u, acesta se \u00eendulce\u015fte spre cugetarea rea; \u015fi cugetarea rea omoar\u0103 sufletul. \u015ei se face g\u00e2ndul~cel r\u0103u ca o curs\u0103 \u00een sufletul t\u0103u, dac\u0103 nu-l vei goni prin rug\u0103ciune, prin lacrimi, prin \u00eenfr\u00e2nare \u015fi prin priveghere.\r\nF\u0103-te pururea liber de toate lucrurile cele p\u0103m\u00e2nte\u015fti, ca s\u0103 te izb\u0103ve\u015fti de curse, de g\u00e2nduri \u015fi de fapte rele. S\u0103 nu te mole\u015fe\u015fti m\u0103car o clip\u0103 \u00een cugetarea g\u00e2ndurilor cele rele. S\u0103 nu z\u0103boveasc\u0103 \u00een sufletul t\u0103u g\u00e2ndul cel r\u0103u, frate. Fugi de-a pururea c\u0103tre Dumnezeu prin rug\u0103ciune, prin ajunare \u015fi prin lacrimi, ca s\u0103 te izb\u0103ve\u015fti de toate cursele, smintelile \u015fi patimile. S\u0103 nu socote\u015fti, frate, c\u0103 mult\u0103 vreme vei tr\u0103i pe p\u0103m\u00e2nt. C\u0103, f\u0103r\u0103 de veste va veni porunca Domnului \u015fi, vezi, s\u0103 nu te afle pe tine p\u0103c\u0103tuind,~nemaiav\u00e2nd vreme de poc\u0103in\u0163\u0103 \u015fi nici de iertare. Ce vei zice atunci, \u00een ceasul desp\u0103r\u0163irii, frate? Mul\u0163i sunt cei care socotesc c\u0103 vor tr\u0103i pe p\u0103m\u00e2nt mult\u0103 vreme. \u015ei, iat\u0103, vine, f\u0103r\u0103 de veste, moartea \u015fi de\u015fart\u0103 face n\u0103dejdea lor \u015fi nefolositoare. Repede vine moartea \u015fi r\u0103ul cel mai mare e pierzarea ve\u015fnic\u0103. S\u0103 ai, drept aceea, de-a pururea moartea \u00eenaintea ochilor t\u0103i, frate, \u015fi nu te teme de desp\u0103r\u0163irea de trupul t\u0103u. A\u015fteapt\u0103 moartea \u00een fiecare zi, ca un om \u00een\u0163elept \u015fi duhovnicesc, a\u015fa a\u015fteapt\u0103 de-a pururea \u015federea \u00eenaintea judec\u0103\u0163ii Domnului. Preg\u0103te\u015fte-\u0163i \u00een fiecare zi candela ta \u015fi, ca un slujitor \u00een\u0163elept \u015fi s\u00e2rguitor, cerceteaz-o pe ea \u00een fiece~ceas, cu lacrimi, cu rug\u0103ciuni \u015fi cu fapte bune; c\u00e2t\u0103 vreme te afli \u00eenc\u0103 \u00een libertate, foarte te s\u00e2rguie\u015fte.\r\nC\u0103 vine vremea cea plin\u0103 de temere, de fric\u0103 \u015fi de tulburare, care nu-\u0163i mai \u00eeng\u0103duie s\u0103 g\u00e2nde\u015fti cele \u00eenalte \u015fi bune. Lua\u0163i aminte, iubi\u0163ii mei, cum toate cele rele cresc \u015fi sporesc \u00een fiecare zi r\u0103ut\u0103\u0163ile, \u015fi biruie\u015fte viclenia. Acestea preg\u0103tesc tulburarea cea mare, ce va s\u0103 fie, \u015fi necazul cel mare, care va veni peste toate marginile p\u0103m\u00e2ntului, pentru p\u0103catele noastre, c\u0103, pentru tr\u00e2nd\u0103via noastr\u0103, sporesc cele rele. S\u0103 ne facem, dar, v\u0103z\u0103tori cu duhul, r\u0103zboinici iubitori de Dumnezeu \u00een fiecare zi, s\u0103 biruim r\u0103zboiul vr\u0103jma\u015fului, o, iubitorilor de~Hristos. S\u0103 ne \u00eenv\u0103\u0163\u0103m obiceiurile r\u0103zboiului, c\u0103 r\u0103zboiul nev\u0103zut este.\r\nArm\u0103 a r\u0103zboiului acestuia este de-a pururea slobozirea de lucrurile p\u0103m\u00e2nte\u015fti. Dac\u0103 ai moartea \u00eenaintea ochilor \u00een fiecare zi, nu p\u0103c\u0103tuie\u015fti. Dac\u0103 te vei elibera de lucrurile p\u0103m\u00e2nte\u015fti, slobozindu-te din cele vremelnice, vei putea, ca un preaviteaz lupt\u0103tor, s\u0103 iei darul biruin\u0163ei. C\u0103, dac\u0103 lucrurile cele p\u0103m\u00e2nte\u015fti ne trag \u00een jos, c\u0103tre ele, apoi \u015fi patimile ne \u00eentunec\u0103 ochii inimii, \u00een vremea luptei l\u0103untrice. Pentru aceasta se lupt\u0103 cu noi \u015fi ne biruie\u015fte vicleanul, ca pe unii ce suntem plini de lucrurile cele p\u0103m\u00e2nte\u015fti \u015fi de patimile grijilor p\u0103m\u00e2nte\u015fti ne robim. C\u0103, pe cele~p\u0103m\u00e2nte\u015fti to\u0163i \u00eempreun\u0103 le iubim, fra\u0163ilor, dar unii se lupt\u0103 s\u0103-\u015fi elibereze mintea, iar al\u0163ii nu. \u015ei, atunci mintea noastr\u0103 ne las\u0103 \u015fi se \u00eempr\u0103\u015ftie pe p\u0103m\u00e2nt, din pricina tr\u00e2nd\u0103viei noastre.\r\nIat\u0103, ziua s-a plecat \u015fi c\u0103tre sear\u0103 este vremea noastr\u0103, iar noi, iubi\u0163ilor, \u00een necredin\u0163a noastr\u0103, socotim c\u0103 este diminea\u0163\u0103. Iat\u0103, l\u00e2ng\u0103 u\u015fi este \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerurilor s\u0103 str\u0103luceasc\u0103, \u015fi noi nu voim s\u0103 \u00een\u0163elegem. Uneori, s-au f\u0103cut \u015fi semnele \u015fi minunile despre care a vorbit Domnul: foamete, cium\u0103, cutremure, \u00eenfrico\u015f\u0103ri \u015fi n\u0103v\u0103liri de neamuri. \u015ei acestea toate se par nou\u0103 ca un vis. Nu ne sperie pe noi auzirea, nici \u00eens\u0103\u015fi vederea lor.~Dar seceri\u015ful acum s-a apropiat \u015fi sf\u00e2r\u015fit are chiar \u015fi via\u0163a noastr\u0103. Iat\u0103, \u00eengerii \u0163in gata secerile; a\u015fteapt\u0103 doar porunca. S\u0103 ne \u00eenfrico\u015f\u0103m, iubi\u0163ilor. Ceasul este al unsprezecelea din zi \u015fi calea este \u00eenc\u0103 lung\u0103. S\u0103 ne s\u00e2rguim, \u00een c\u0103mar\u0103 s\u0103 ne afl\u0103m. S\u0103 ne facem veghetori \u015fi s\u0103 ne trezim ca ni\u015fte nesomnoro\u015fi. Nu \u015ftim \u00een care ceas St\u0103p\u00e2nul va veni.\r\nS\u0103 ie\u015fim de sub ap\u0103sarea celor p\u0103m\u00e2nte\u015fti. S\u0103 nu \u00eengrije\u015fti de nimic, a zis Domnul. A iubi pe to\u0163i, ne porunce\u015fte nou\u0103 Dumnezeu. Iar noi, dimpotriv\u0103, am izgonit dragostea \u015fi ea a fugit de pe p\u0103m\u00e2nt. Nu afli nic\u0103ieri, pe p\u0103m\u00e2nt, dragostea cea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103~pentru oameni \u015fi pentru Dumnezeu, c\u0103ci ea de la to\u0163i a fost gonit\u0103. To\u0163i au ur\u00e2t dragostea. Acum, mai mult, invidia \u00eemp\u0103r\u0103\u0163e\u015fte. Pricinile de tulburare pe p\u0103m\u00e2nt s-au \u00eenmul\u0163it, nedrept\u0103\u0163ile au acoperit pe to\u0163i, \u00eempreun\u0103. Fiecare numai cele p\u0103m\u00e2nte\u015fti le caut\u0103, iar pe cele cere\u015fti le def\u0103imeaz\u0103. Cele vremelnice le dore\u015fte, iar, pe cele ce vor s\u0103 fie, nimeni nu le iube\u015fte.\r\nVoie\u015fti s\u0103 fii om duhovnicesc? \u00cenva\u0163\u0103 s\u0103 te eliberezi de cele p\u0103m\u00e2nte\u015fti. Nu c\u0103uta mai \u00eent\u00e2i pe cele p\u0103m\u00e2nte\u015fti, ci, nevoie\u015fte-te \u015fi dore\u015fte, ca un des\u0103v\u00e2r\u015fit, \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerurilor, \u015fi, apoi, caut\u0103 \u015fi pe cele p\u0103m\u00e2nte\u015fti, dup\u0103 cuv\u00e2ntul~Domnului. S\u0103 nu socote\u015fti, zic\u00e2nd: \"Mult\u0103 \u015fi grea este vremea pustniciei, \u015fi eu sunt lene\u015f \u015fi neputincios \u015fi nu pot s\u0103 m\u0103 nevoiesc\". Ascult\u0103 graiurile de sf\u0103tuire preabun\u0103 \u015fi folositoare, \u00een\u0163elege ce \u00ee\u0163i zic \u0163ie, iubitorule de Hristos, frate: Dac\u0103 voie\u015fti s\u0103 te duci \u00eentr-o alt\u0103 \u0163ar\u0103 dep\u0103rtat\u0103, nu po\u0163i s\u0103 alergi \u00eentr-un ceas toat\u0103 lungimea c\u0103ii. Ci, num\u0103r\u00e2nd pa\u015fii \u00een fiecare zi \u015fi av\u00e2nd r\u0103bdare, pleci la drum. \u015ei, cu vreme \u015fi cu osteneal\u0103, ajungi \u00een \u0163ara pe care o dore\u015fti. A\u015fa este \u015fi \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cea Cereasc\u0103 \u015fi desf\u0103tarea Raiului: prin ajun\u0103ri, prin \u00eenfr\u00e2nare, prin privegheri, prin milostenie \u015fi prin dragoste, fiecare poate ajunge~acolo. Acestea sunt c\u0103ile care te duc la cer, c\u0103tre Dumnezeu.\r\nS\u0103 nu z\u0103bove\u015fti a pune \u00eenceput de cale bun\u0103, care te duce la via\u0163\u0103. Voie\u015fte numai s\u0103 c\u0103l\u0103tore\u015fti \u00een calea aceasta \u015fi vei fi s\u00e2rguitor \u015fi \u00eendat\u0103 calea se face dreapt\u0103 \u00eenaintea ta. \u015ei, bucur\u00e2ndu-te de c\u0103l\u0103torie, faci popasurile veselindu-te. C\u0103 se \u00eemputernicesc pa\u015fii sufletului t\u0103u, la fiecare popas. \u015ei ca s\u0103 nu afli greutate \u00een calea care te duce la via\u0163\u0103, Domnul pe Sine \u00censu\u015fi S-a f\u0103cut Cale a vie\u0163ii, celor ce voiesc, cu bucurie, s\u0103 se duc\u0103 la Tat\u0103l luminilor.\r\nTu \u00censu\u0163i, Hristoase, Fii mie Cale a vie\u0163ii, care m\u0103 duce c\u0103tre Tat\u0103l T\u0103u \u015fi Tat\u0103l nostru. Aceasta este singura~bucurie \u015fi sf\u00e2r\u015fitul ei este \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerurilor. Fii mie, o, St\u0103p\u00e2ne, Fiule al lui Dumnezeu, Cale a vie\u0163ii \u015fi luminare. Am gustat eu \u00eensumi din izvorul darurilor Tale, plin sunt de dorire. S-a f\u0103cut darul T\u0103u, \u00eentru inima mea, lumin\u0103 \u015fi bucurie \u015fi dulcea\u0163\u0103, mai mult dec\u00e2t mierea din fagure. S-a f\u0103cut darul T\u0103u, \u00een sufletul robului T\u0103u, ca o comoar\u0103: a \u00eembog\u0103\u0163it s\u0103r\u0103cia mea. S-a f\u0103cut darul T\u0103u, robului T\u0103u, sc\u0103pare \u015fi putere \u015fi laud\u0103 \u015fi sprijin \u015fi \u00een\u0103l\u0163are \u015fi hran\u0103 de via\u0163\u0103 d\u0103t\u0103toare. Nu va t\u0103cea, robul T\u0103u o, St\u0103p\u00e2ne, s\u0103 vesteasc\u0103 multa dulcea\u0163\u0103 a dragostei \u015fi a darului T\u0103u. Ai deschis gura mea, a nepriceputului; cum va r\u0103bda~limba mea, av\u00e2nd at\u00e2ta folos, s\u0103 nu laude \u015fi s\u0103 nu sl\u0103veasc\u0103 \u00een fiecare zi pe D\u0103t\u0103torul bun\u0103t\u0103\u0163ilor? \u015ei cum, iar\u0103\u015fi, voi \u00eendr\u0103zni s\u0103 \u00eenchid \u015fi s\u0103 opresc valurile darului T\u0103u, ce izvor\u0103sc \u00een inima mea, a p\u0103c\u0103tosului? Umple-m\u0103 de dulcea\u0163\u0103 cu darurile Tale, cele multe. Pentru mul\u0163imea darurilor Tale, sl\u0103vesc darul T\u0103u, Hristoase M\u00e2ntuitorule. \u00cen toat\u0103 Biserica Te sl\u0103vesc pe Tine. \u00centru d\u00e2nsa, nu va \u00eenceta limba mea a m\u0103rturisi darul T\u0103u, St\u0103p\u00e2ne. Nu va t\u0103cea al\u0103uta mea a \u00een\u0103l\u0163a c\u00e2nt\u0103ri duhovnice\u015fti. Dorul m\u0103 trage pe mine c\u0103tre Tine, M\u00e2ntuitorule, lauda vie\u0163ii mele. Darul T\u0103u \u00eendulce\u015fte mintea mea, \u00eenc\u00e2t s-a legat s\u0103 mearg\u0103 dup\u0103~Tine. Fac\u0103-se \u0162ie inima mea p\u0103m\u00e2nt bun, primind s\u0103m\u00e2n\u0163a cea bun\u0103, \u015fi darul T\u0103u s\u0103 roureze \u00eentru d\u00e2nsa roua de via\u0163\u0103 ve\u015fnic\u0103. \u015ei va secera darul T\u0103u pe p\u0103m\u00e2ntul inimii mele, snop bun de umilin\u0163\u0103, \u00eenchin\u0103ciune \u015fi sfin\u0163enie. \u015ei cele pl\u0103cute \u0162ie, s\u0103 le fac\u0103 totdeauna inima mea. \u00centoarce sufletul meu \u00een staulul Raiului desf\u0103t\u0103rii, \u00eempreun\u0103 cu oaia cea aflat\u0103. S\u0103 se afle sufletul meu \u00eentru lumin\u0103. P\u0103storul acela, pe oaia cea aflat\u0103, pe umeri a purtat-o, iar pe acest netrebnic suflet al meu, prin darul T\u0103u, trage-l \u015fi du-l Tat\u0103lui T\u0103u Celui Preacurat \u015fi nemuritor, \u00eenaintea \u00eengerilor \u015fi a arhanghelilor. Ca, \u00eentru desf\u0103tarea Raiului, s\u0103 zic \u015fi~eu, \u00eempreun\u0103 cu to\u0163i Sfin\u0163ii: \"Slav\u0103 Tat\u0103lui Celui nemuritor \u015fi Fiului Celui nemuritor \u015fi Sf\u00e2ntului Duh Celui nemuritor, Tat\u0103lui, adic\u0103, Celui nev\u0103zut, Fiului Celui v\u0103zut \u00een trup, Duhului Celui Ce a gr\u0103it prin Prooroci \u015fi prin Apostoli. Slav\u0103 \u00cens\u0103\u015fi Sfintei \u015fi Celei de o fiin\u0163\u0103 Treimi, Celei \u00eenchinate \u015fi sl\u0103vite de toat\u0103 puterea cereasc\u0103, de cele p\u0103m\u00e2nte\u015fti \u015fi de cele de dedesubt. C\u0103 a dat daruri cere\u015fti robului s\u0103u, ca s\u0103 aduc\u0103 \u015fi el m\u0103nunchi de slav\u0103 \u00cemp\u0103ratului veacurilor \u015fi Dumnezeului tuturor: Tat\u0103lui \u015fi Fiului \u015fi Sf\u00e2ntului Duh, acum \u015fi de-a pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin.\""},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 din Cuvintele lui Ava Moise, trimise lui Ava Pimen. Despre s\u00e2rguin\u0163\u0103 \u015fi paz\u0103","content":"Oricine, de nu va face p\u0103cat, iat\u0103, are n\u0103dejde \u015fi va afla u\u015furare \u00een ceasul \u015fi \u00een ziua ie\u015firii.\r\nS\u0103 ur\u0103\u015fti cuvintele cele de\u015farte ale lumii acesteia, ca s\u0103 vad\u0103 inima ta pe Dumnezeu.\r\nS\u0103 iube\u015fti a face rug\u0103ciune adeseori, ca s\u0103 \u0163i se lumineze inima ta.\r\nS\u0103 nu iube\u015fti a m\u00e2nca mult \u015fi nu va fi spurcat\u0103 inima ta.\r\nP\u0103ze\u015fte-\u0163i limba ta, ca s\u0103 se s\u0103l\u0103\u015fluiasc\u0103 \u00eentru tine frica lui~Dumnezeu.\r\nS\u00e2rguie\u015fte-te la slujba ta, la rug\u0103ciune \u015fi la c\u00e2ntare, ca s\u0103 nu te m\u0103n\u00e2nce pe tine fiarele g\u00e2ndului.\r\nTare s\u0103 ai inima ta \u00eempotriva g\u00e2ndurilor rele, \u015fi u\u015foare \u00ee\u0163i vor fi \u0163ie.\r\nS\u0103 nu ai vrajb\u0103 cu oamenii, ca s\u0103-\u0163i fie primit\u0103 rug\u0103ciunea ta.\r\nSmere\u015fte-te, f\u0103r\u0103 deosebire, cu to\u0163i, ca s\u0103 ai \u00eendr\u0103znire a te ruga.\r\nP\u0103ze\u015fte-\u0163i ochii t\u0103i de vederi necuviincioase, ca s\u0103 se p\u0103zeasc\u0103 omul t\u0103u cel dinl\u0103untru.\r\nP\u0103ze\u015fte-\u0163i auzul t\u0103u, ca nu tu singur s\u0103-\u0163i aduni r\u0103zboaie.\r\nS\u0103 lucrezi lucru cu m\u00e2inile, ca s\u0103-\u0163i c\u00e2\u015ftigi p\u00e2inea ta.\r\nS\u0103 nu \u0163ii la odihn\u0103, ca s\u0103 nu-\u0163i~\u00eengreunezi trupul t\u0103u, c\u0103 dator e\u015fti a-l \u00eenfr\u00e2na pe el.\r\nS\u0103 nu-\u0163i amesteci cuvintele tale cu vorbe necuvioase, ca s\u0103 nu \u0163i se tulbure t\u0103ria ta.\r\nIubitule, s\u0103 ne facem nou\u0103 \u00een\u015fine locuin\u0163a \u00eentru lacrimi, c\u0103 zice psalmistul: \"Cei ce seam\u0103n\u0103 cu lacrimi, vor secera cu bucurie\" (Psalmi 125, 5), \u00eentru Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt pentru cei ce sunt \u00eengropa\u0163i \u00een biserici","content":"Un oarecare, Valentin cu numele, judec\u0103tor fiind al Ladionului, a murit. \u015ei era el un om foarte r\u0103u \u015fi lua mit\u0103 \u015fi vie\u0163uia \u00een toate neor\u00e2nduielile. Iar trupul lui a fost \u00eengropat \u00een Biserica Sf\u00e2ntului Mucenic Uar.\nIar la miezul nop\u0163ii s-au auzit \u00een biserica aceea ni\u015fte glasuri \u015fi \u0163ipete. Iar p\u0103zitorii, alerg\u00e2nd la acel \u0163ip\u0103t, au v\u0103zut un chip groaznic \u015fi \u00eenfrico\u015fat, ferec\u00e2nd cu un lan\u0163 picioarele acelui Valentin \u015fi tr\u0103g\u00e2ndu-l, f\u0103r\u0103 mil\u0103, afar\u0103 din biseric\u0103, iar el amar striga. Deci~p\u0103zitorii, dac\u0103 au v\u0103zut aceasta, s-au dus cu fric\u0103 la loca\u015furile lor.\nIar a doua zi au deschis \u00eenaintea tuturor morm\u00e2ntul unde fusese pus Valentin, \u015fi n-au aflat acolo trupul lui, ci, c\u0103ut\u00e2ndu-l, departe de biseric\u0103 l-au aflat, aruncat \u00eentr-o groap\u0103 \u015fi cu picioarele legate, precum \u00eel tr\u0103seser\u0103 din biseric\u0103.\nDrept aceea, s\u0103 cunoasc\u0103 to\u0163i lucrul acesta, c\u0103 acei ale c\u0103ror p\u0103cate sunt grele, \u015fi dac\u0103 au fapte vrednice de os\u00e2nd\u0103, chiar dac\u0103 ar porunci cineva s\u0103-i \u00eengroape pe ei \u00een locuri sfin\u0163ite, apoi \u00een locurile acelea sfinte nu primesc nicidecum izb\u0103vire. Ci, p\u00e2r\u00e2\u0163i fiind de \u00eens\u0103\u015fi p\u0103catele lor, mai amar\u0103 munc\u0103 vor lua. C\u0103 locul pe nimeni nu m\u00e2ntuie\u015fte, ci din~fapte sunt \u015fi folosul \u015fi munca.\nDeci, acestea cunosc\u00e2ndu-le, s\u0103 nu ne s\u00e2rguim a pune \u00een biseric\u0103 trupurile p\u0103c\u0103to\u015filor, care nu sunt vrednici. S\u0103 ne aducem aminte de p\u0103rin\u0163ii cei din pustiet\u0103\u0163i, c\u0103 nu \u00een biserici zac trupurile lor, ci \u00een locuri pustii. C\u0103 unii, adic\u0103, de str\u00e2mtoare \u015fi de lipsuri au murit, iar al\u0163ii de fiare au fost m\u00e2nca\u0163i, iar al\u0163ii cu tot felul de nevoi s-au lipsit de via\u0163a aceasta; dar sufletele lor \u00eempreun\u0103 cu \u00eengerii se bucur\u0103, \u00eentru lumina vie\u0163ii celei ve\u015fnice.\nDrept aceea, \u015fi noi s\u0103 ne s\u00e2rguim a avea poc\u0103in\u0163\u0103 \u015fi milostenie, bl\u00e2nde\u0163e \u015fi \u00eenfr\u00e2nare \u015fi tot felul de fapte bune, ca s\u0103 ne facem p\u0103rta\u015fi vie\u0163ii celei ve\u015fnice."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 despre Cereasca \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ie \u015fi despre ve\u015fnica os\u00e2nd\u0103","content":"Dac\u0103 atunci c\u00e2nd intr\u0103m \u00eentr-o cetate mare, \u00eentemeiat\u0103 de oameni, \u00een lumea aceasta, m\u0103car c\u0103 \u015ftim bine c\u0103 dup\u0103 pu\u0163in\u0103 vreme se va risipi, dar c\u00e2nd \u00eencepem a umbla printr-\u00eensa, nu ne mai s\u0103tur\u0103m de frumuse\u0163ile ei, de poduri, de gr\u0103dini, de cur\u0163i, de palate, \u00eenc\u00e2t am pofti mereu s\u0103 tot umbl\u0103m printr-\u00eensa, pentru frumuse\u0163ile ei, apoi, cu c\u00e2t mai mult nu se vor desf\u0103ta cei ce se vor \u00eenvrednici a intra \u00een Cetatea lui Dumnezeu, \u00een Ierusalimul cel de Sus, c\u00e2nd vor~\u00eencepe a gusta din dulcea\u0163a cea de-a pururea a frumuse\u0163ii celei mai presus de orice asem\u0103nare?\n\u015ei iar\u0103\u015fi, dup\u0103 cum atunci c\u00e2nd, intr\u00e2nd la curtea unui \u00eemp\u0103rat p\u0103m\u00e2ntesc, vedem palate mari, \u00eempodobite cu marmur\u0103, cu aur \u015fi cu argint, iar dup\u0103 aceea putem vedea pe \u00eemp\u0103ratul \u015fi b\u0103rba\u0163ii vrednici st\u00e2ndu-i \u00eenainte \u00een podoabe m\u0103re\u0163e, iar \u00eemp\u0103ratul \u00eembr\u0103cat \u00een porfir\u0103 \u015fi \u00eencoronat cu pietre scumpe, m\u0103car c\u0103 toate acestea sunt stric\u0103cioase, apoi cu c\u00e2t mai v\u00e2rtos nu se va bucura cel ce va intra la Dumnezeu, \u00eentru Cereasca \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ie, neput\u00e2nd a se s\u0103tura de frumuse\u0163ile \u015fi de slava Lui cea pururi fiitoare?\n~\u015ei precum c\u00e2nd, intr\u00e2nd cineva \u00eentr-o vie s\u0103dit\u0103 de oameni, o vede pe ea vesel\u0103, \u00eengrijit\u0103 \u015fi cu tot felul de poame \u015fi flori \u00eempodobit\u0103, \u00eenc\u00e2t ar voi s\u0103 tot umble mereu prin ea \u015fi a se veseli de vederea ei, m\u0103car c\u0103 este stric\u0103cioas\u0103, apoi cu c\u00e2t mai mult cel ce a intrat \u00een cetatea lui Dumnezeu, dac\u0103 va fi \u00eemplinit poruncile lui Dumnezeu \u00eentru aceast\u0103 lume, de c\u00e2t\u0103 slav\u0103 duhovniceasc\u0103 nu se va bucura, \u00eentru lumina cea negr\u0103it\u0103 \u015fi \u00eentru slava cea netrec\u0103toare, v\u0103z\u00e2nd pe St\u0103p\u00e2nul, Domnul tuturor, cu a Sa slav\u0103 str\u0103lucind \u015fi lumin\u00e2ndu-i pe to\u0163i cei drep\u0163i, cu mult mai v\u00e2rtos dec\u00e2t soarele acesta.\nDar, s\u0103 spunem ceva \u015fi despre~munca cea f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit, prin pilda veacului acestuia, a\u015fa cum am ar\u0103tat \u015fi pentru bun\u0103t\u0103\u0163ile cele f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit. Cum vom putea suferi chinul viermelui celui neadormit, noi, care aici nici \u00eempuns\u0103turile \u0163\u00e2n\u0163arilor \u015fi ale mu\u015ftelor celor slabe nu le putem suferi? Ci, \u00eenv\u00e2rtindu-ne \u00een p\u0103turile noastre, ne s\u00e2rguim s\u0103 le prindem \u015fi pe unii \u015fi pe altele? \u015ei ne sc\u0103rpin\u0103m cu unghiile trupul, ca \u015fi cum i-am fi de vreun folos, pentru acea slab\u0103 \u00eempuns\u0103tur\u0103.\nApoi, cum vom suferi noi cu u\u015furin\u0163\u0103 gheena focului? Noi, care nu putem suferi ar\u015fi\u0163a soarelui, ci fugim la umbr\u0103 sau \u00een cas\u0103, c\u0103ut\u00e2nd odihn\u0103. \u015ei cum vom suferi~\u00eentunericul cel mai de dedesubt \u015fi scr\u00e2\u015fnirea din\u0163ilor? Noi care acum, nici o zi nu putem suferi o camer\u0103 \u00eentunecoas\u0103, nefiind nici durere, nici pl\u00e2ns, nici scr\u00e2\u015fnirea de din\u0163i? Ci \u00eendat\u0103 ne tulbur\u0103m \u015fi ne \u00eentrist\u0103m, zic\u00e2nd: \u201eC\u00e2nd vom ie\u015fi din \u00eentunericul acesta, ca s\u0103 vedem doar lumina aceasta stric\u0103cioas\u0103?\u201d.\nDeci, dac\u0103 unele ca acestea sunt bun\u0103t\u0103\u0163ile cele ve\u015fnice, c\u00e2t \u015fi chinurile cele f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit, precum pe r\u00e2nd le-am ar\u0103tat, apoi s\u0103 nu ne lenevim. S\u0103 fugim de ve\u015fnica pierzare \u015fi s\u0103 alerg\u0103m la F\u0103c\u0103torul nostru, Dumnezeu, C\u0103ruia Se cuvine slava, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" C\u00e2nd Biserica lui Dumnezeu te cheam\u0103 la rug\u0103ciune","content":"Cand Biserica lui Dumnezeu te cheama la rugaciune, sa lasi lucrarile cele pamantesti si sa te sui la cerul cel pamantesc, cu tragere de inima. Sa mergi la hrana cea sufleteasca, ca Petru si Ioan, la mormantul Domnului. Iar, dupa ce vei merge in sfanta biserica, sa te gandesti, oare, n-ai maniat pe cineva, in mersul tau la vreun lucru oarecare?\r\n\r\nApoi, in tot chipul, sa te sarguiesti, ca sa gonesti ceata maniei si, asa, frumusetea rugaciunii va lumina,~ca soarele, sufletul tau. Sa nu zici: \"Am gresit mult si sunt nelegiuit si nu pot sa cad inaintea lui Dumnezeu.\" Nu deznadajdui, adica, ci inceteaza de mai gresi, de acum inainte,si, cu puterea Milostivului Dumnezeu, nu vei fi rusinat. Daca vrei sa ai pocainta adevarata, apoi, s-o arati pe ea si cu fapta. Adica, de te caiesti de mandrie, arata smerenie, de te caiesti de betie, arata pazire, de te caiesti de desfranare, arata curatie.\r\n\r\nCa zice Scriptura: \"Fereste-te de rau si fa bine\" (Ps. 33, 13). Preotilor lui Hristos, propovaduitorilor Cinei Lui celei de taina si impartitorilor Trupului~Sau, cinste sa le dai. Episcopilor si pastorilor turmei oilor Lui, celor cuvantatoare, sa-ti pleci capul si sa-i rogi sa-ti dea tie binecuvantarea lor. Sa iubesti pe Domnul tau, din tot sufletul pentru ca frica Lui sa vie in inima ta. Drept sa fii si adevarat bland si smerit, supus si plecat.\r\n\r\nIar mintea indreptandu-ti la cer, fii umil fata de Dumnezeu, fii cinstitor de oameni, celui mahnit, mangaietor, rabdator sa fii in ispite, milostiv si indurat, spre saraci, hranitor si primitor de straini, cu grija fata de Dumnezeu, flamand si insetat de dreptate si linistit, neiubitor de slava, nici iubitor de~aur, nici mandru, ci de Dumnezeu temator, gata la poruncile Lui, ca inaintea Imparatului, bland la raspunsuri, deseori rugator catre Dumnezeu, ostenitor la cunoastere, neosandind pe nici un om, ajutator celor napastuiti si nefatarnic sa fii. Si, asa, vei fi viu al Evangheliei si fiu al Invierii si mostenitor al vietii ce va sa fie. Dumnezeului nostru slava!"},{"title":" Despre \u00een\u0163elesul Scripturii (cuv\u00e2nt din Pateric)","content":"Un frate a intrebat pe un staret, despre anumite cuvinte din Scriptura. Si i-a grait lui staretul: \r\n\r\n\"De acelea nu intreba inca, ci leapada, mai intai, de la tine, rautatea, si Dumnezeu iti va descoperi tie si cele de sus si cele de jos.\""},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre a\u015fezarea, ca patriarh, a Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur","content":"\u00cen vremea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei lui Arcadie, fiul lui Teodosie, murind Nectarie, Patriarhul Constantinopolului, sfat a f\u0103cut \u00eemp\u0103ratul cu to\u0163i patriarhii, c\u0103ut\u00e2nd cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 un urma\u015f vrednic de scaunul Patriarhiei Constantinopolului, \u00een locul celui ce se mutase. Atunci s-au pornit to\u0163i Patriarhii, de la scaunele lor, la Constantinopol: Inochentie de la Roma, av\u00e2nd cu sine un b\u0103rbat, vorbitor ales, pe care g\u00e2ndea s\u0103-l pun\u0103 pe scaunul patriarhiei, Iuvenalie de la Efes, aduc\u00e2nd pe~sine pe un oarecare monah Alexandru, t\u00e2lcuitor de c\u0103r\u0163i, Macarie de la Ierusalim, lu\u00e2ndu-\u015fi pe Sisoie, arhidiacon cu r\u00e2nduiala fiind, Teofil de la Alexandria, cu Isidor pustnicul, c\u0103ruia \u00eei f\u0103g\u0103duia c\u0103-i va da scaunul Constantinopolului, \u015fi Flavian de la Antiohia, lu\u00e2nd cu sine pe Ioan Gur\u0103 de Aur, dup\u0103 porunca \u00eemp\u0103ratului.\r\nDeci, to\u0163i patriarhii, fiind \u00eempreun\u0103 cu \u00eemp\u0103ratul \u00een Biserica Sf\u00e2nta Sofia, \u00een mijlocul tuturor str\u0103lucea Ioan ca soarele \u00een loc \u00eentunecat; iar Teofil multe oc\u0103ri aducea asupra lui Ioan, vr\u00e2nd s\u0103 pun\u0103 \u00een loc la patriarhie pe Isidor, \u00eenc\u00e2t mai pe urm\u0103 a zis: \"Chiar de v\u0103 ve\u0163i isc\u0103li~voi \u015fi ve\u0163i sfin\u0163i pe Ioan, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit el nu va fi vou\u0103 patriarh\". Iar ei, cercet\u00e2nd dup\u0103 canoane via\u0163a Sf\u00e2ntului Ioan, l-au descoperit ca pe un \u00eempodobit de Dumnezeu, plin de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura de Dumnezeu insuflat\u0103, \u015fi de fapte minunate.\r\nIar c\u00e2nd \u015fi-au pus peste d\u00e2nsul m\u00e2inile, s-a f\u0103cut o minune, c\u0103 tot Altarul s-a umplut de v\u0103paie. \u015ei, sfin\u0163indu-l pe el, l-au a\u015fezat \u00een scaun \u00een luna lui februarie, \u00een 26 de zile. \u015ei ca un r\u00e2u curgea \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura din gura lui."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur","content":"S\u0103 se \u015ftie c\u0103 cel ce face milostenie din dreapt\u0103 avere \u015fi ca un pl\u0103cut lui Dumnezeu vie\u0163uie\u015fte \u015fi toat\u0103 fapta bun\u0103 o s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte, acesta mare este \u00eentru \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerului. Iar, cel ce nu voie\u015fte s\u0103 rabde chinurile, nevoile \u015fi asupririle vie\u0163ii, acela mic este \u00eenaintea lui Dumnezeu. Deci, spun iar\u0103\u015fi c\u0103 cel ce vie\u0163uie\u015fte \u00een credin\u0163\u0103 \u015fi \u00een fapte bune prime\u015fte cu bucurie chinurile, primejdiile \u015fi toate asupririle, acela mare este \u00eenaintea lui Dumnezeu \u015fi \u00eentre oameni este \u00eentreg la minte \u015fi \u00eentre \u00eengeri este sl\u0103vit. Iar cei ce \u00een via\u0163a~de aici gre\u015fesc \u015fi niciun fel de primejdii nu primesc, aceia de mai mare os\u00e2nd\u0103 se fac vinova\u0163i. Iar cei ce, m\u0103car de au \u015fi gre\u015fit aici, dar rabd\u0103 nevoile, primindu-le cu poc\u0103in\u0163\u0103, l\u0103ud\u00e2nd pe Dumnezeu \u015fi rug\u00e2ndu-se pentru cei ce le pricinuiesc lor nenorociri, aceia \u00eentocmai cu Sfin\u0163ii \u00ee\u015fi vor primi soarta. Iar dac\u0103 cineva nu crede cuv\u00e2ntul acesta, s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la nenorocirile lui Iov, la chinurile Apostolilor \u015fi, mai mult dec\u00e2t to\u0163i, la suferin\u0163ele lui Pavel.\r\nC\u0103 Iov, c\u00e2nd f\u0103cea milostenie \u015fi vie\u0163uia dup\u0103 pl\u0103cerea lui Dumnezeu, atunci mic era \u00eenaintea lui Dumnezeu, iar \u00eenaintea oamenilor era sl\u0103vit. Iar c\u00e2nd~primea primejdiile, atunci s-a f\u0103cut mare \u00eenaintea lui Dumnezeu \u015fi sl\u0103vit s-a f\u0103cut \u00eentre to\u0163i Sfin\u0163ii. Asemenea \u015fi Apostolii, c\u00e2nd f\u0103ceau minunile \u015fi alte fapte bune, nu erau sl\u0103vi\u0163i. Dar c\u00e2nd \u00eendurau primejdii \u015fi chinuri, atunci prosl\u0103vi\u0163i erau foarte. Iar Pavel a r\u0103bdat primejdii \u015fi nevoi mai mult dec\u00e2t to\u0163i, drept aceea \u015fi cununi a luat mai multe dec\u00e2t to\u0163i, c\u0103 \u015fi este cel mai ales dec\u00e2t to\u0163i. Ca, pentru cel ales, to\u0163i ale\u015fii s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 m\u00e2ntuire, pe care unii au \u015fi c\u00e2\u015ftigat-o. C\u0103 precum aurul l\u0103murit este prin foc, a\u015fa \u015fi Sfin\u0163ii se l\u0103muresc prin chinuri. Iar pe p\u0103c\u0103to\u015fi i-a slobozit Dumnezeu la r\u0103sf\u0103\u0163are, dup\u0103 a lor voie, c\u0103 n-au voit hrana cea ve\u015fnic\u0103,~ci de via\u0163a aceasta vremelnic\u0103 s-au legat. Drept aceea, noi s\u0103 ne leg\u0103m de cealalt\u0103 \u015fi destule bun\u0103t\u0103\u0163i ne va da nou\u0103 Dumnezeu. Iar cei ce caut\u0103 via\u0163a aceasta \u015fi o iubesc pe ea nu o vor primi pe cealalt\u0103."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Antioh, despre cam\u0103t\u0103","content":"Oamenii lumii acesteia niciodat\u0103 nu se las\u0103 de sfad\u0103, dac\u0103 nu-\u015fi iau lucrurile cu un c\u00e2\u015ftig. C\u0103 iau cam\u0103ta ca pre\u0163 al adev\u0103rului, ca \u015fi c\u00e2nd \u00eencep\u0103tura de r\u0103utate \u015fi de asupreal\u0103 este dreptul lor. Deci, pentru aceasta, cei ce iau cam\u0103t\u0103, necura\u0163i \u015fi aspri se numesc \u015fi sunt ur\u00e2\u0163i \u00eenaintea lui Dumnezeu \u015fi a oamenilor. Drept aceea, la cre\u015ftini, g\u00e2ndul \u015fi chiverniseala din cam\u0103t\u0103 este lucru cu totul de lep\u0103dat \u015fi de def\u0103imare, precum a zis Proorocul despre cetatea cea nedreapt\u0103, din mijlocul c\u0103reia nu lipsesc cam\u0103ta \u015fi~vicle\u015fugul. Iar despre cel drept a zis: \"Argintul s\u0103u \u00een cam\u0103t\u0103 nu l-a dat\". \u015ei iar\u0103\u015fi: \"De cam\u0103t\u0103 \u015fi de str\u00e2mb\u0103tate va izb\u0103vi sufletele lor\". Iar la Proverbe zice: \"S\u0103 nu-\u0163i \u00eenmul\u0163e\u015fti bog\u0103\u0163ia ta din cam\u0103t\u0103 \u015fi din dob\u00e2nd\u0103, ci s\u0103 miluie\u015fti pe cel s\u0103rac, ca s\u0103 te m\u00e2ntuie\u015fti\".\r\n\u015etiu \u015fi eu pe unii c\u0103 \u015fi-au p\u0103gubit capetele \u015fi sufletele dup\u0103 dob\u00e2nda cea din cam\u0103t\u0103. Iar Legea porunce\u015fte, zic\u00e2nd: \"Celui de o credin\u0163\u0103 cu tine, s\u0103 nu-i dai din cam\u0103ta argintului \u015fi a bucatelor, nici din cea a toate roadele\". \u015ei iar\u0103\u015fi: \"Lucrurile tale s\u0103 nu le dai \u00een cam\u0103t\u0103\". Iar Eclesiastul, pentru cei ce se \u00eembog\u0103\u0163esc din cam\u0103t\u0103 \u015fi din str\u00e2mb\u0103tate, a zis a\u015fa: \"Este o~nedreptate pe care am v\u0103zut-o sub soare, bog\u0103\u0163ie adunat\u0103 din c\u0103m\u0103t\u0103rii, care piere r\u0103u \u00een g\u00e2lcevi, \u015fi nu se va cur\u0103\u0163i sufletul acela de p\u0103cat \u015fi toate zilele lui sunt \u00een \u00eentuneric \u015fi \u00een m\u00e2nie mult\u0103\". Iar Apostolul a zis, c\u0103tre Timotei, scriind: \"Pe cei boga\u0163i s\u0103-i \u00eenve\u0163i s\u0103 nu n\u0103d\u0103jduiasc\u0103 \u00een bog\u0103\u0163ia lor, ci \u00een Dumnezeu, Cel Ce ne d\u0103 nou\u0103 toate din destul ca s\u0103 ne bucuram de ele, \u00eendeamn\u0103-i a se \u00eembog\u0103\u0163i prin fapte bune, s\u0103 fie milostivi \u015fi, prin aceasta, a se str\u00e2nge nou\u0103 comoar\u0103 \u00een ceruri\".\r\nDeci, supun\u00e2ndu-v\u0103, fra\u0163ilor, Dumnezeie\u015ftii Scripturi, dep\u0103rta\u0163i-v\u0103 de cumplita luare de cam\u0103t\u0103 \u015fi de pofta aceea ur\u00e2t\u0103 de Dumnezeu,~c\u0103 \u00eenjugat\u0103 este cam\u0103ta, cu vicle\u015fugul. S\u0103 r\u00e2vnim mai bine r\u00e2vnei celei bune a fericitului Zaheu, zic\u00e2nd \u00eempreun\u0103 cu d\u00e2nsul: \"Iat\u0103, jum\u0103tate din avu\u0163ia mea, Doamne, o dau s\u0103racilor \u015fi, de am n\u0103p\u0103stuit pe cineva, \u00eentorc \u00eemp\u0103trit\", ca \u015fi noi s\u0103 auzim de la St\u0103p\u00e2nul, M\u00e2ntuitorul, Cel Ce \u015ftie cele ascunse ale noastre: \"Ast\u0103zi s-a f\u0103cut m\u00e2ntuire casei acesteia\". C\u0103ruia se cuvine slava, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre Sf\u00e2ntul Andrei cel Nebun pentru Hristos, la \u00eengroparea unui bogat","content":"Sf\u00e2ntul Andrei, umbl\u00e2nd la lucrul cel bun, \u00een grab\u0103 trec\u00e2nd, a v\u0103zut de departe duc\u00e2nd pe un mort, \u00eenaintea sa.\r\n\u015ei era omul acela foarte bogat \u015fi mul\u0163ime mult\u0103 de popor mergea dup\u0103 d\u00e2nsul, cu multe lum\u00e2n\u0103ri \u015fi t\u0103m\u00e2ieri. Iar clericii c\u00e2ntau pe l\u00e2ng\u0103 el obi\u015fnuitele c\u00e2nt\u0103ri de \u00eengropare \u015fi pl\u00e2ngere mult\u0103 se auzea de la ai s\u0103i. \u015ei vedea Sf\u00e2ntul, cu ochi \u00eenainte v\u0103z\u0103tori, ce se f\u0103cea la mortul acela, \u015fi a privit \u00eendelungat\u0103 vreme, p\u00e2n\u0103 ce a~\u00eenceput s\u0103 nu se mai simt\u0103 pe sine. \u015ei, iat\u0103, a v\u0103zut mul\u0163ime de arapi merg\u00e2nd \u00eenaintea lum\u00e2n\u0103rilor \u015fi cu glas strig\u00e2nd: \"Amar lui, amar lui\". \u015ei \u0163ineau \u015fi ni\u015fte saci \u00een m\u00e2ini \u015fi turnau cenu\u015f\u0103 pe oamenii care mergeau \u00eemprejurul mortului. Iar ceilal\u0163i jucau \u015fi r\u00e2deau f\u0103r\u0103 de ru\u015fine, ca ni\u015fte neru\u015fina\u0163i. Al\u0163ii urlau cum url\u0103 c\u00e2inii, iar al\u0163ii gui\u0163au ca porcii, c\u0103 mortul era pentru ei prilej de bucurie \u015fi de veselie, al\u0163ii, merg\u00e2nd \u00eemprejurul lui, stropeau pe cel mort cu ap\u0103 ur\u00e2t mirositoare, iar al\u0163ii zburau prin v\u0103zduh \u00eemprejurul patului \u015fi mare duhoare ie\u015fea din trupul p\u0103c\u0103tosului aceluia. Iar al\u0163ii mergeau \u00een urm\u0103, b\u0103t\u00e2nd din m\u00e2ini~\u015fi din picioare, f\u0103c\u00e2nd larm\u0103 mare, batjocorind pe cei ce c\u00e2ntau, \u015fi gr\u0103ind: \"S\u0103 nu v\u0103 dea vou\u0103 Dumnezeu nici unuia s\u0103 vede\u0163i lumina, tic\u0103lo\u015filor cre\u015ftini, de vreme ce c\u00e2nta\u0163i la un c\u00e2ine: Cu sfin\u0163ii odihne\u015fte, Hristoase, sufletul lui, c\u0103 \u015fi robul lui Dumnezeu \u00eel numi\u0163i pe acesta, care este vinovat de toat\u0103 r\u0103utatea\". \u015ei privind iar\u0103\u015fi, iat\u0103 una din c\u0103peteniile dr\u0103ce\u015fti, cu ochii \u00eenv\u0103p\u0103ia\u0163i, \u0163inea \u00een m\u00e2inile sale smoal\u0103 \u015fi pucioas\u0103, mergand la morm\u00e2ntul nenorocitului aceluia, ca s\u0103-i ard\u0103 trupul. Iar s\u0103v\u00e2r\u015findu-se \u00eengroparea, iat\u0103 \u015fi \u00eengerul \u00een chipul unui t\u00e2n\u0103r frumos, cuprins de \u00eentristare \u015fi pl\u00e2ng\u00e2nd cu mare~pl\u00e2ngere. \u015ei era aproape de Sf\u00e2ntul Andrei, merg\u00e2nd al\u0103turea. Deci, socotindu-l Andrei c\u0103 acesta este un t\u00e2n\u0103r din cei de aproape ai omului celui mort \u015fi pentru aceasta pl\u00e2nge, s-a apropiat \u015fi i-a zis: \"Juru-te pe tine, Dumnezeul cerului \u015fi al p\u0103m\u00e2ntului, s\u0103-mi spui: care este pricina pl\u00e2ngerii tale? C\u0103 n-am v\u0103zut niciodat\u0103 pe nimeni pl\u00e2ng\u00e2nd a\u015fa dup\u0103 mort, ca tine\". \u015ei a zis \u00eengerul, c\u0103tre d\u00e2nsul: \"Pricina pl\u00e2ngerii mele este c\u0103 am fost p\u0103zitor al acestuia, pe care l-ai v\u0103zut duc\u00e2ndu-l la morm\u00e2nt, \u015fi, iat\u0103, l-a luat pe el diavolul; aceasta este pricina pl\u00e2ngerii \u015fi \u00eentrist\u0103rii mele\". \u015ei a zis Sf\u00e2ntul c\u0103tre d\u00e2nsul: \"Acum am \u00een\u0163eles cine e\u015fti tu.~Rogu-m\u0103 dar, \u0163ie, Sfinte \u00eenger, spune-mi mie, ce fel au fost p\u0103catele lui, pentru care l-a luat pe el diavolul \u00een m\u00e2inile lui?\". R\u0103spuns-a \u00eengerul: \"De vreme ce voie\u015fti s\u0103 \u015ftii aceasta, Andreie, alesule al lui Dumnezeu, net\u0103c\u00e2nd, \u00ee\u0163i voi spune \u0163ie, c\u0103 v\u0103d frumuse\u0163ea sufletului t\u0103u str\u0103lucind ca aurul cel curat, \u015fi, v\u0103z\u00e2ndu-te pe tine, m-am m\u00e2ngaiat pu\u0163in de necazul meu. Acest om era b\u0103rbat cinstit la \u00eemp\u0103rat, \u00eens\u0103 era plin de p\u0103cate \u015fi foarte hain \u00een via\u0163a sa \u015fi desfr\u00e2nat \u015fi adulter \u015fi sodomit, \u00een\u015fel\u0103tor \u015fi nemilostiv, iubitor de argint, mincinos \u015fi ur\u00e2tor de oameni, pomenitor de r\u0103u, lu\u00e2nd cam\u0103t\u0103, c\u0103lc\u0103tor de jur\u0103m\u00e2nt, pe slugile sale le chinuia cu foamea, cu~b\u0103t\u0103ile, l\u0103s\u00e2ndu-le f\u0103r\u0103 de haine \u015fi f\u0103r\u0103 \u00eenc\u0103l\u0163\u0103minte, iarna. \u015ei \u00een a\u015fa fel erau p\u00e2ng\u0103rita lui aprindere \u015fi ur\u00e2ta lui poft\u0103, c\u0103 a spurcat ca la trei sute de suflete \u015fi pe mul\u0163i i-a ucis \u015fi sub pardoseala grajdurilor de cai i-a \u00eengropat.\r\n\u015ei a venit asupra lui seceri\u015ful \u015fi l-a aflat pe el moartea nepoc\u0103it \u015fi, negr\u0103ite p\u0103cate av\u00e2nd, au luat dracii sufletul lui, iar spurcatul lui trup, ai v\u0103zut singur cu cel fel de batjocur\u0103 a fost petrecut de duhurile r\u0103ut\u0103\u0163ii.\r\nDeci, pentru aceasta, o, sf\u00e2ntule suflete, eu m\u0103 \u00eentristez \u015fi, cuprins de necaz mare, pl\u00e2ng, c\u0103 cel p\u0103zit de mine este acum de r\u00e2s demonilor\". Acestea gr\u0103indu-le,~\u00eengerul lui Dumnezeu nev\u0103zut s-a f\u0103cut de la Sf\u00e2ntul. Iar cei ce mergeau pe uli\u0163\u0103, v\u0103z\u00e2ndu-l numai pe Sf\u00e2ntul Andrei st\u00e2nd de vorb\u0103 singur, iar pe \u00eenger nev\u0103z\u00e2ndu-l, ziceau \u00eentre ei: \"Vede\u0163i pe nebunul acesta, cum glume\u015fte \u015fi c\u0103tre zid vorbe\u015fte, nepriceputul\". \u015ei-l \u00eempingeau pe el \u015fi-l goneau, zic\u00e2ndu-i: \"Ce-\u0163i este \u0163ie, nebunule? Gr\u0103ie\u015fti cu zidul, nevrednic fiind s\u0103 vorbe\u015fti cu oamenii?\". Iar Sf\u00e2ntul, t\u0103c\u00e2nd, s-a dus, \u015fi, merg\u00e2nd la un loc ascuns \u015fi aduc\u00e2ndu-\u015fi aminte de nenorocitul acela pe care-l v\u0103zuse duc\u00e2ndu-l la groap\u0103, pl\u00e2ngea cu amar de pierzarea lui \u015fi gr\u0103ia rug\u0103ciunea c\u0103tre nev\u0103zutul Dumnezeu.\r\n~Iar dup\u0103 ce a sf\u00e2r\u015fit, a vazut dracii venind la morm\u00e2ntul tic\u0103losului aceluia.\r\n\u015ei, iat\u0103, s-a pogor\u00e2t \u00eengerul Domnului ca un fulger, iute, \u0163in\u00e2nd \u00een m\u00e2ini un b\u0103\u0163 de aram\u0103, \u015fi gonea duhurile necurate de la primejduitul acela, ca s\u0103 nu-l ard\u0103 cu smoal\u0103 \u015fi cu pucioas\u0103, pentru rug\u0103ciunea Sf\u00e2ntului.\r\nDumnezeului nostru, slav\u0103!"},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, povestire de folos, despre nevoin\u0163a unui monah \u015fi mucenic (ce r\u0103m\u0103sese nedezlegat de p\u0103cat)","content":"Un oarecare monah, al c\u0103rui nume n-am putut s\u0103-l aflu, a tr\u0103it \u00een Schit \u015fi a fost ascult\u0103tor de p\u0103rintele s\u0103u, vreme de mul\u0163i ani. Din zavistia diavolului \u00eens\u0103, acesta a c\u0103zut din ascultare \u015fi a plecat de la stare\u0163ul s\u0103u, f\u0103r\u0103 pricin\u0103, av\u00e2nd asupra lui os\u00e2nda cea pentru neascultare, \u015fi a intrat \u00een Alexandria. Deci, l-a prins pe el p\u0103g\u00e2nul st\u0103p\u00e2nitor de acolo \u015fi, lu\u00e2nd de pe d\u00e2nsul haina c\u0103lug\u0103reasc\u0103, \u00eel silea pe el s\u0103 se \u00eenchine la idoli, dar el n-a voit,~pentru care pricin\u0103, f\u0103r\u0103 de mil\u0103 b\u0103t\u00e2ndu-l, i-a t\u0103iat capul cu sabia, iar trupul lui l-a aruncat la m\u00e2ncarea c\u00e2inilor. Dar oarecare cre\u015ftini au luat, noaptea, trupul mucenicului \u015fi, pun\u00e2ndu-l \u00een sicriu cu aromate, l-au a\u015fezat cu cinste \u00een Altarul Bisericii, ca pe un p\u0103timitor. Iar c\u00e2nd \u00eencepea a se s\u0103v\u00e2r\u015fi Dumnezeiasca Liturghie \u015fi sfin\u0163itul slujitor zicea: \"C\u00e2\u0163i sunte\u0163i chema\u0163i ie\u015fi\u0163i\", se ridica racla cu moa\u015ftele mucenicului \u015fi, \u00een v\u0103zul tuturor, ie\u015fea din biseric\u0103, f\u0103r\u0103 atingere de m\u00e2ini omene\u015fti \u015fi petrecea \u00een tinda bisericii p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit, iar, dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul Liturghiei, racla iar\u0103\u015fi intra singur\u0103 \u00een Biseric\u0103 \u015fi sta \u00een Altar la~locul ei. \u015ei aceasta o f\u0103cea la toate Liturghiile, ie\u015find \u015fi iar\u0103\u015fi intr\u00e2nd, spre marea mirare a celor ce vedeau.\r\nIar, unul din cei mari, credincios fiind \u015fi \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it, v\u0103z\u00e2nd unele ca acestea, s-a rugat lui Dumnezeu ca s\u0103 le descopere lor pricina ie\u015firii Mucenicului din biseric\u0103, \u00een timpul Sfintei Liturghii, \u015fi a c\u00e2\u015ftigat cererea. C\u0103 \u00eengerul Domnului, st\u00e2nd de fa\u0163\u0103, i-a zis lui: \"Ce te \u00eensp\u0103im\u00e2ntezi de ceea ce se face? N-au luat, oare, Apostolii \u015fi urma\u015fii lor puterea de a lega \u015fi dezlega? Iat\u0103, mucenicul pe care \u00eel vede\u0163i ie\u015find din biseric\u0103, a fost ucenic cut\u0103rui pustnic (\u015fi i-a spus numele), pe care, neascult\u00e2ndu-l s-a dus,~fiind legat de d\u00e2nsul prin canon de neascultare, \u015fi, p\u00e2n\u0103 acum, petrece \u00een acela\u015fi canon nedezlegat.\r\nCununa, adic\u0103, \u015fi-a luat ca un mucenic al lui Hristos, dar nu poate s\u0103 stea \u00een Altar, c\u00e2t se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte Liturghia, c\u0103, poruncindu-i lui \u00eengerul, iese \u015fi va iesi, p\u00e2n\u0103 ce nu-l va dezlega pe el cel care l-a legat\".\r\nUnele ca acestea auzindu-le, acel fericit b\u0103rbat s-a dus degrab\u0103 la pustnic \u015fi, spun\u00e2ndu-i lui toate, l-a adus pe el la Alexandria, la mucenicul lui Hristos, \u015fi deschiz\u00e2ndu-i racla, a f\u0103cut pustnicul asupra lui dezlegare \u015fi iertare \u015fi l-a s\u0103rutat pe el. \u015ei, st\u00e2nd s\u0103 se s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 Dumnezeiasca Liturghie, de atunci, mucenicul a~petrecut, nemaiie\u015find din Altar."},{"title":" Despre g\u00e2nduri (Cuv\u00e2nt din Limonar)","content":"Un frate locuia in pustie si era muncit de dracul desfranarii. Si a venit la parintele Pahon, spunandu-i lui razboiul. Iar el, raspunzand i-a zis: \"Nu te mira de lucrul acesta, ca nu-l patimeste din lenevire. Ca marturiseste tie si locul si lipsa celor pentru trebuinta trupeasca, ca nu sunt aici vorbe muieresti. Ci, mai vartos, din fapta buna ti se intampla tie vrajmasia.\r\nCadin cauza ostenelii este razboiul desfranarii. Ca, uneori trupul nostru se salbaticeste din traiul cel bun, iar, alteori, patima navaleste~asupra noastra prin ganduri, iar, alteori, insusi dracul, din zavistie, ne face razboiul. Ca eu, de multe ori, luand seama, m-am aflat in unele ca acestea.\r\nCa, iata, ma vezi pe mine om batran, avand patruzeci de ani chilie si ingrijindu-ma de a mea mantuire, si atat de batran fiind, si pana in ziua de astazi imi face mie razboi\"."},{"title":" \u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 c\u0103 nu se cade a ne jura, nici a gr\u0103i de r\u0103u (\u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a Preacuviosului P\u0103rintelui nostru Efrem Sirul)","content":"A zis Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos: \"Ati auzit, ca s-a zis celor de demult: sa nu juri stramb, ci sa tii inaintea Domnului juramintele tale\". Eu insa va spun voua: sa nu jurati nicidecum, nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu, nici pe pamant, fiindca este asternut al picioarelor Lui, nici in Ierusalim, fiindca este cetatea marelui Imparat, nici pe capul tau, sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru. Ci~cuvantul vostru sa fie: ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce este mai mult decat acestea, de la cel rau este (Matei, 5, 33-37). Si cum indraznim noi a calca poruncile Celui ce ne-a facut pe noi? Dupa cel ce zice: \"Pana la cer ridica gura lor si cu limba lor strabat pamantul\" (Ps. 72,9). Si indraznesti a-ti deschide gura ta fara de frica si a slobozi cuvinte de juramant si de defaimare la cer si nu ai teama ca secera cea de vapaie, pe care a vazut-o Proorocul, s-ar putea salasui in casa ta, pana cand te va pierde din cele de sub cer, pana cand te va pierde din cele de sub cer, ca indraznesti a-ti deschide impotriva Atotputernicului~Dumnezeu, catre Care ingerii, arhanghelii, heruvimii si serafimii nu indraznesc a cauta, ca, cu frica si cutremur mare, stau inaintea Lui, laudand numele Lui cel infricosator si preaslavit si cu totul vrednic de cinstit. Precum este scris: \"Indraznetii, ingamfatii, ei nu se cutremura sa huleasca maririle (din cer), pe cand ingerii, desi sunt mai mari in tarie si putere, nu aduc in fata Domnului judecata defaimatoare impotriva lor. Acestia insa, ca niste dobitoace fara minte, din fire facute sa fie prinse si nimicite, hulind cele ce nu cunosc, vor pieri in stricaciunea lor\" (II Petru, 2, 10-12). Iar tu, om fiind, nu te cunosti pe tine; sau ti se pare ca~aceasta iti face indreptatire; Nu, zic tie. Ci intru pieire si pierzanie iti va iesi tie lucrul acesta, ca si sufletele altora le intinezi, ajutator facandu-te satanei. Ca, zice Apostolul: \"Invatati-va si povatuiti-va intre voi, cu toata intelepciunea, cantati in inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I in psalmi, in laude si in cantari duhovnicesti\" (Col.3, 16).\r\nIar tu, in locul acestora, lucruri impotriva inveti: defaimari si juraminte.\r\nSi te faci pe tine, si pe cei ce urmeaza nebunia ta, fii ai gheenei. Ca gura pe care Dumnezeu a zidit-o pentru preamarirea Sa, tu pe aceasta cu defaimari ai umplut-o.\r\nDeci, inceteaza, omule, ca nu cumva~insusi cuvantul cu care defaimezi pe Dumnezeu sa se faca vapaie in gura ta si sa-ti arda limba. Ca oamenii, daca se cearta unii cu altii, dupa ce se impaca, se rusineaza a se privi in fata; cum tu, care azi stai in lume, iar maine vei sta inaintea infricosatorului divan, cum indraznesti unele ca acestea a zice? Nu te temi, ca s-ar putea sa se pogoare foc din cer si sa te mistuiasca pe tine, cand deschizi gura impotriva Atottiitorului? Nici nu pui in mintea ta, ca s-ar putea sa se desfaca napraznic pamantul sub picioarele tale si sa te inghita? Nu te insela, omule, este cu neputinta a scapa din mainile Celui ce ne-a zidit. Asculta pe cel ce zice: Cei~care defaima vor da seama inaintea lui Dumnezeu, Care va judeca viii si mortii. Pana cand intaratam pe Cela ce atatea bunatati ne-a dat noua, Care, luand tina din pamant, a zidit pe om si a suflat intru el Duh de viata, Care a si supus toate sub picioarele Lui, Care ne cearca si ne miluieste, Cela ce si pe Unul nascut Fiul Sau l-a dat pentru viata tuturor! Iar noi, in locul facerilor Lui de bine, spini si maracini Ii aducem, al caror sfarsit este arderea.\r\nIntoarce-te dar, de acum inainte, la iubitorul de oameni si nepomenitorul de rau Dumnezeu, cerand paza gurii tale si usa de ingradire imprejurul buzelor tale.~Ca vad pe Proorocul cat de infricosat si de cutremurat striga, vorbind cu Dumnezeu, prin curata rugaciune, zicand: \"Doamne, auzit-am de faima Ta si m-am cutremurat de punerile Tale la cale, Dumnezeule\". Si iarasi: \"Auzit-am de aceasta si launtrul meu s-a zbuciumat la glasul Tau, tremurat-au buzele mele; putreziciunea a cuprins oasele mele si picioarele mele au sovait\" (Avacum, 3,2,16). Iar, daca ramanem defaimand pe Dreptul Judecator, sa ascultam pe Apostolul, care zice: \"Sau dispretuiesti tu bogatia bunatatii Lui si a ingaduintei si indelungii Lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la~pocainta? Dar, dupa invartosarea ta si dupa inima ta nepocaita, iti aduni manie in ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va da fiecaruia dupa faptele lui\". (Rom,2,4-6). Drept aceea, si in alt loc zice: \"Daca gresind, va gresi omul catre om, se vor ruga pentru dansul catre Domnul. Iar daca Domnului vom gresi, cum ne vom mai ruga Lui?\" Deci sa ne pocaim, fratilor. Pana cand amaram pe Cel ce ne-a facut pe noi? Daca vom pierde limanul, unde ne vom mantui in vreme de furtuna si de vifor! Daca pe Domnul vom intarata, catre cine vom scapa in ceasul necazului si al nevoii? Eu, fratilor, acestea am scris~voua, nu ca unul ce arata cu fapta adevarul, ci ca un frate sfatuindu-va. Ca de nu mi-ar fi ajutat mie Domnu, putin de nu s-ar fi salasuit in iad sufletul meu. Pentru aceea si pe voi va rog, eu, cel ticalos intre oameni, sa va rugati pentru mine catre Domnul, ca sa stearga multimea pacatelor mele, mai inainte de sfarsit, ca sa nu fiu rusinat in asteptarea mea. Si in ceasul mortii sa caute spre mine, dupa multimea indurarilor Sale. Si, prin ingeri credinciosi si de lumina purtatori, sa povatuiasca pacatosul meu suflet si, impreuna cu ale voastre, in locasul dreptilor sa-l odhihneasca. Ca ce fel de frica si de cutremur nu are sufletul in ceasul~acela? Caci, daca acela ce se duce intr-o tara departata, sta si se minuneaza, vazand popor strain si de alta limba, pamant pe care niciodata nu l-a vazut, apoi, in ce fel de frica ne este sufletul, cand se muta din lumea aceasta in ceea ce va fi sa fie, vazand atunci cele ce niciodata nu le-a vazut? Deci, sa ne ingrijim de cele de acolo, iubitilor, cu tot sufletul si inima. Sa slujim lui Dumnezeu cu toata taria noastra. Sa pazim poruncile Lui cu toata puterea.\r\nSa iubim infricosatorul si preacinstitul Numele Lui, iar pe aproapele, ca pe noi insine, ca sa ne invrednicim a auzi binecuvantatul glas; \"Veniti, binecuvantatii~Parintelui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua, de la intemeierea lumii\". (Matei, 25, 34). Bine este cuvantat Dumnezeu, Cel ce ne umple pe noi de binecuvantarea Sa, ca intru toti vecii este mila Lui. Amin."},{"title":" Cuv\u00e2nt din prooroce\u015ftile \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi, c\u0103tre episcopi \u015fi c\u0103tre toat\u0103 ceata sfin\u0163it\u0103, ca s\u0103 \u00eenve\u0163e pe oameni dreapta credin\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 team\u0103","content":"Asa zice Domnul: \"Fiul omului sa mergi si sa spui fiilor lui Israel si sa greiesti cuvintele Mele catre dansii. Sa nu te temi de dansii, nici sa nu te inspaimantezi de fata lor, fiindca neam indaratnic sunt. Pentru c\u0103 straj\u0103 te-am pus pe tine peste casa lui Israel. Ca, auzind tu cuvantul din gura Mea, s\u0103-i ingrozesti pe ei, in numele Meu. Cand zic Eu, celui fara de lege: Cu moarte vei muri, si nu-i vei spune lui, nici nu vei zice celui fara de lege sa paraseasca si sa~se intoarca din calea lui cea rea, ca sa fie viu, iar cel fara de lege va muri in faradelegile lui, apoi, sangele lui, din mainile tale, il voi cere. Iar, de-i vei spune tu celui fara de lege si nu se va intoarce de la faradelegile sale \u015fi din calea sa cea rea, si cel pacatos va muri intru faradelegile sale, atunci tu iti vei izb\u0103vi sufletul tau. Si, daca vreun drept se va abate din calea cea dreapt\u0103 a sa \u015fi va face pacate, si os\u00e2nda este pus\u0103 inaintea sa, si el va muri, fiind de tine l\u0103sat sa moara in faradelegile sale, ca si cum faptele lui bune nu s-ar pomeni, atunci, s\u00e2ngele lui, din mainile tale, il voi cere. Iar, de vei spune tu, dreptului aceluia, s\u0103 nu greseasca, si te va~asculta, dreptul acela va tr\u0103i \u00een veac, iar tu iti vei izb\u0103vi sufletul t\u0103u\".\r\n\r\nS\u0103 mai zicem, iar\u0103\u015fi, si din Faptele Sfintilor Apostoli, precum a zis Pavel: \"Voi \u015fti\u0163i cum m-am purtat cu voi, \u00een toat\u0103 vremea, din ziua cea dint\u00e2i, cand am venit in Asia, slujind Domnului, cu toata smerenia si cu multe lacrimi si incercari, care mi s-au intamplat, prin uneltirile iudeilor. Si cum nu v-am ascuns nimic din cele folositoare, ca sa nu vi le vestesc si sa nu invat, fie inaintea poporului, fie prin case, marturisind si iudeilor si elinilor intoarcerea la Dumnezeu prin pocainta si credinta~in Domnul nostru Iisus Hristos. Iar, acum, iata, c\u0103 fiind eu m\u00e2nat de Duhul, merg la Ierusalim, ne\u015ftiind cele ce mi se vor \u00eent\u00e2mpla acolo. Pentru aceea, v\u0103 marturisesc, in ziua de astazi, ca sunt curat de sangele tuturor. C\u0103ci nu m-am ferit s\u0103 v\u0103 vestesc toat\u0103 voia lui Dumnezeu. Drept aceea, lua\u0163i aminte de voi \u00een\u015fiv\u0103 \u015fi de toat\u0103 turma...\r\nC\u0103 eu stiu aceasta, c\u0103 dup\u0103 plecarea mea, vor intra, \u00eentre voi, lupi \u00eengrozitori, care nu vor cru\u0163a turma\" (Fapte 20, 18-22,26-29). \r\n\r\nAcela\u015fi Pavel, in Epistola sa catre Timotei, a zis: \"De pofteste cineva episcopie, bun lucru doreste. Se~cuvine, dar, ca episcopul s\u0103 fie fara de prihana, barbat al unei singure femei, veghetor, \u00een\u0163elept, cuviincios, iubitor de str\u0103ini, destoinic s\u0103 \u00eenve\u0163e pe al\u0163ii, nebetiv, nedeprins s\u0103 bat\u0103, neagonisitor de c\u00e2\u015ftig ur\u00e2t, ci bl\u00e2nd, pa\u015fnic, neiubitor de argin\u0163i, bine chivernisind casa lui, av\u00e2nd copii ascult\u0103tori, cu toat\u0103 bun\u0103cuviin\u0163a; c\u0103 dac\u0103 nu stie cineva s\u0103-\u015fi r\u00e2nduiasc\u0103 propria lui cas\u0103, cum va putea purta grij\u0103 de Biserica lui Dumnezeu\" (I Tim. 3, 1-5). \r\n\r\n\u015ei, iar\u0103\u015fi, acelasi Apostol zice: \"Propov\u0103duie\u015fte cuv\u00e2ntul, staruieste cu timp si fara de timp, mustr\u0103, ceart\u0103, \u00eendeamn\u0103, cu toat\u0103~indelunga-r\u0103bdare \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103. C\u0103ci, va veni o vreme, cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa si - dornici sa-si desfateze auzul - isi vor ingramadi invatatori dupa poftele lor \u015fi isi vor intoarce auzul de la adev\u0103r \u015fi se vor abate c\u0103tre basme\" (II Tim. 4, 2-4).\r\n\r\nDrept aceea, fra\u0163ilor, acestea auzindu-le, sa ne ingrijim de mantuirea noastra si a oamenilor, pe de o parte, cu rug\u0103minte, iar, pe de alta, cu certarea, invatand poporul lui Dumnezeu s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 via\u0163a curat\u0103 \u015fi s\u0103-L fac\u0103 lor, pe Dumnezeu, milostiv. \u015ei, a\u015fa, ne vom mantui si pe noi, si pe d\u00e2n\u015fii. C\u0103 a Lui este slava, acum si pururea si in~vecii vecilor! Amin."},{"title":" Despre \u00eenchinarea la Sfintele Icoane (Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Cuvios P\u0103rinte Ioan Damaschin)","content":"De vreme ce unii ne ur\u0103sc pe noi, pentru c\u0103 ne inchinam si cinstim Chipul M\u00e2ntuitorului nostru si al \u00cemp\u0103r\u0103te\u015ftii Maicii lui Dumnezeu, si, inca si ale altor Sfin\u0163i, robi ai lui Hristos, s\u0103 aud\u0103 ace\u015ftia c\u0103, la \u00eenceput, Dumnezeu a f\u0103cut pe om dupa Chipul \u015fi Asem\u0103narea Sa. C\u0103ci, pentru ce ne cinstim unii pe altii: numai, pentru c\u0103 suntem ziditi dupa Chipul lui Dumnezeu. C\u0103, precum graieste de Dumnezeu purt\u0103torul si cel dintre Sfin\u0163i, marele Vasile: \"Cinstirea chipului~de pe icoan\u0103 merge la chipul Sf\u00e2ntului din Cer, dup\u0103 a carui asemanare s-a \u00eentocmit icoana\". Aceasta a fost \u015fi pricina c\u0103 oamenii, din timpul lui Moise, se \u00eenchinau Cortului Celui Sf\u00e2nt, care avea inchipuite pe el zugr\u0103veli cere\u015fti si, mai ales, asem\u0103n\u0103ri din toat\u0103 f\u0103ptura, \u00eenconjurandu-l. Pentru c\u0103 a zis Dumnezeul lui Moise: \"Vezi, s\u0103 faci toate dupa chipul cel ar\u0103tat \u0163ie, \u00een munte\". Iar heruvimii, cei ce umbreau Altarul, oare, n-au fost zidi\u0163i cu me\u015ftesug, de m\u00e2ini omene\u015fti? Deci, Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 os\u00e2ndeste pe cei ce se \u00eenchin\u0103 la chipuri cioplite \u015fi care jertfesc dracilor. Pentru c\u0103 si paganii \u015fi iudeii jertfeau; dar p\u0103g\u00e2nii aduceau~jertfe dracilor, iudeii, lui Dumnezeu. Drept aceea, jertfele cele paganesti erau lep\u0103date \u015fi blestemate, iar jertfa iudeilor era binecuv\u00e2ntat\u0103 \u015fi primit\u0103 de Dumnezeu. Astfel a adus \u015fi Noe jertf\u0103, \u015fi a pl\u0103cut lui Dumnezeu, cu miros de bun\u0103 mireasm\u0103, pentru c\u0103 era adus\u0103 Lui, din inim\u0103 curat\u0103 \u015fi de bun\u0103 voie. Iar ciopliturile p\u0103g\u00e2ne\u015fti, de vreme ce erau idoli dr\u0103ce\u015fti, sunt oprite \u015fi blestemate, ca fiind spurcate, \u015fi lui Dumnezeu ur\u00e2te.\r\n\r\nPe l\u00e2ng\u0103 aceasta, cine poate s\u0103 zugr\u0103veasc\u0103 Fa\u0163a lui Dumnezeu, Celui nev\u0103zut, f\u0103r\u0103 de trup, necuprins, nici \u00eenchipuit? Este,~deci, cea mai de pe urm\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 de Dumnezeu nebunie, s\u0103 inchipuiasca cineva Dumnezeirea, precum se afl\u0103 Ea \u00cens\u0103\u015fi. Pentru aceasta, \u00een Testamentul Vechi, nu se \u00eenva\u0163\u0103 cinstirea icoanelor. Iar, dup\u0103 aceea, c\u00e2nd Milostivul Dumnezeu a or\u00e2nduit, cu \u00eendur\u0103rile Sale, a noastr\u0103 m\u00e2ntuire, S-a f\u0103cut Om cu adev\u0103rat si nu S-a ar\u0103tat numai cu \u00eenchipuire omeneasc\u0103, precum S-a ar\u0103tat lui Avraam, oarec\u00e2nd, \u015fi Proorocilor, ci, dupa fiin\u0163\u0103 \u015fi cu adev\u0103rat, Om S-a f\u0103cut, \u00eenstr\u0103in\u00e2ndu-Se pe p\u0103m\u00e2nt, a petrecut cu oamenii, a f\u0103cut minuni, a p\u0103timit, pe Cruce S-a r\u0103stignit \u015fi \u00eengropat fiind, a treia zi a \u00eenviat \u015fi la Ceruri S-a \u00een\u0103l\u0163at. \r\n\r\n~Atunci, toate acestea s-au f\u0103cut cu adev\u0103rat \u015fi au fost v\u0103zute de oameni. Dar, noi, nefiind \u00eentr-acele vremi si acestea nev\u0103z\u00e2ndu-le, ele au fost scrise, spre \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura noastr\u0103 si aducerea aminte, ca, pe cele ce nu le-am v\u0103zut, auzindu-le si crez\u00e2nd, s\u0103 c\u00e2\u015ftig\u0103m dumnezeiasca fericire. Dar, de vreme ce nu tuturor s-a dat \u015ftiin\u0163a Scripturilor, nici silin\u0163a la citirea c\u0103r\u0163ilor, Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i, cu un glas, au judecat, ca pentru o mai grabnic\u0103 aducerea minte, acestea s\u0103 fie \u00eenchipuite pe icoane, ca ni\u015fte semne preasl\u0103vite \u015fi de biruin\u0163\u0103 purt\u0103toare. Pentru c\u0103, adeseori, dintr-a noastra nepurtare de grij\u0103, mintea uit\u0103 P\u0103timirea Domnului, dar, privind spre~inchipuirea R\u015fstignirii lui Hristos, \u00eendat\u0103 ne aducem aminte de m\u00e2ntuitoarele Lui Patimi, \u015fi, c\u0103z\u00e2nd, ne \u00eenchin\u0103m, nu zugr\u0103velii, ci Aceluia, a C\u0103rui inchipuire este. \r\n\r\nC\u0103 nu materia din care este f\u0103cut\u0103 Cartea Evangheliei o cinstim, ci Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, scris \u00eentr-\u00eensa. De asemenea, nici lemnului din care este f\u0103cut\u0103 Crucea, ci r\u0103stignirii lui Hristos, celei amintite prin Cruce, ne \u00eenchin\u0103m, caci astfel, ce ar fi \u00eensemnat Crucea, de n-ar fi \u00eenchipuit prin ea R\u0103stignirea lui Hristos? Acela\u015fi lucru se cuvine a-l \u015fti si despre icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, pentru c\u0103 cinstea aceea, pe care o aducem~Maicii lui Dumnezeu, merge spre Cel Ce S-a \u00eentrupat dintr-\u00eensa.\r\n\r\nAsemenea, si viteje\u015ftile nevoin\u0163e, cele inchipuite pe icoane, ale Sfintilor pl\u0103cuti lui Dumnezeu, ne de\u015fteapt\u0103 pe noi la b\u0103rb\u0103\u0163ie duhovniceasc\u0103, la r\u00e2vn\u0103 \u015fi la urmarea faptelor celor bune, spre slava lui Dumnezeu. C\u0103, precum am zis, cinstirea, in icoanele lor, a celor ale\u015fi, este m\u0103rturia os\u00e2rdiei noastre \u00eenaintea Domnului tuturor. \u015ei cinstirea aceasta merge, cu adev\u0103rat, la chipul cel dint\u00e2i. Este drept, c\u0103 aceast\u0103 predanie a icoanelor nu este pus\u0103 \u00een Sf\u00e2nta Scriptur\u0103, precum nici \u00eenchinarea spre r\u0103s\u0103rit, cinstirea Crucii si~multe altele asemenea. Se afl\u0103 scris, \u00eens\u0103, in istorie, c\u0103 Avgar, domnul Edesei, a trimis pe zugravul s\u0103u, s\u0103 zugraveasc\u0103 pentru sine Chipul Domnului. Dar acela, din pricina lumin\u0103rii minunate ce ie\u015fea din Fa\u0163a lui Hristos, n-a putut s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 ceea ce i se poruncise. Atunci, \u00censu\u015fi Domnul a \u00eentip\u0103rit pe mahram\u0103, Chipul Lui Cel Dumnezeiesc \u015fi de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103tor, inchipuind in acest fel Asem\u0103narea Sa, \u015fi a trimis-o lui Avgar, \u00eemplinindu-i dorinta.\r\n\r\nIar c\u0103 Sfin\u0163ii Apostoli ne-au dat nou\u0103 multe r\u00e2nduieli in afar\u0103 de Scriptur\u0103, aceasta, Pavel, Apostolul neamurilor, o m\u0103rturiseste astfel:~\"Deci, dar, fra\u0163ilor, sta\u0163i neclinti\u0163i \u015fi \u0163ine\u0163i predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastr\u0103\" (II Tes. 2, 15). \u015ei iar\u0103\u015fi: \"Fra\u0163ilor, v\u0103 laud c\u0103 \u00een toate v\u0103 aduce\u0163i aminte de mine si tineti predaniile, precum vi le-am dat (I Cor. 11,2)."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt c\u00e3 nu se cade a os\u00e2ndi pe cel ce gre\u015fe\u015fte. S\u0103 st\u0103m tari cu inima \u015fi cu mintea!","content":"Un b\u0103rbat sf\u00e2nt a v\u0103zut pe un oarecare gre\u015find \u015fi cu amar a l\u0103crimat \u015fi a zis: \"Acesta ast\u0103zi, iar eu m\u00e2ine\".\r\nOricine, de va gre\u015fi, chiar necredincios de ar fi, s\u0103 nu-l os\u00e2nde\u015fti pe el, ci s\u0103 te vezi pe tine mult mai p\u0103c\u0103tos dec\u00e2t d\u00e2nsul \u015fi nicidecum s\u0103 nu-l oc\u0103r\u0103\u015fti pe d\u00e2nsul pentru gre\u015feal\u0103, ci s\u0103-\u0163i aduci aminte de tine \u00eensu\u0163i \u015fi s\u0103 iei seama cum umbli, ca s\u0103 nu cazi. \r\nS\u0103 dai de lucru sufletului t\u0103u, ca, adic\u0103, s\u0103 stea la rug\u0103ciune \u015fi s\u0103 se~lipeasc\u0103 de Dumnezeu, ca s\u0103 nu te biruiasc\u0103 pe tine g\u00e2ndul cel vr\u0103jm\u0103\u015fesc. Roag\u0103-te, s\u0103 se dep\u0103rteze de la tine duhul uit\u0103rii. \r\n\u015ei orice lucru de trebuin\u0163\u0103 vei face, dac\u0103 te vei l\u0103uda, \u00eel pierzi pe el.\r\nTu s\u0103 zici a\u015fa: \"Eu voi muri disear\u0103, ori m\u00e2ine, ori nu \u015ftiu \u00een care ceas\". \r\nIar de vei gr\u0103i cuiva despre via\u0163a ce va s\u0103 fie, cu umilin\u0163\u0103 \u015fi cu pl\u00e2ngere s\u0103-i gr\u0103ie\u015fti celui ce te ascult\u0103, de vreme ce \u015fi el ar putea s\u0103-\u0163i spun\u0103 \u0163ie: \"S\u0103 nu mori f\u0103r\u0103 de folos, petrec\u00e2nd vremea \u00een cuvinte de\u015farte\". \r\n\u015ei de vrei s\u0103 te m\u00e2ntuie\u015fti, fere\u015fte-te de cei ce te laud\u0103 \u015fi de cei ce-\u0163i \u00een\u015feal\u0103 g\u00e2ndul t\u0103u ca s\u0103 oc\u0103r\u0103\u015fti pe~cel de aproape, iar pe tine s\u0103 nu te vezi. Au, nu \u015ftii, oare, c\u0103 t\u00e2lharul cel ce a fost pe cruce, printr-un singur cuv\u00e2nt s-a \u00eendreptat, iar fariseul, cu un cuv\u00e2nt s-a f\u0103cut vinovat? C\u0103 Iuda a fost num\u0103rat \u00eempreun\u0103 cu Apostolii \u015fi, \u00eentr-o noapte, \u015fi-a pierdut toat\u0103 osteneala \u015fi s-a pogor\u00e2t \u00een iad? Drept aceea, s\u0103 nu se laude nimeni, oric\u00e2t bine ar face, pentru c\u0103 to\u0163i care \u015fi-au pus n\u0103dejdea \u00een sine, au c\u0103zut.\r\nDeci, de vei vedea pe cineva gre\u015find, nu asupra aceluia s\u0103 pui gre\u015feala, ci asupra diavolului celui ce l-a biruit pe el. \u015ei s\u0103 zici: \"Amar \u015fi vai mie, c\u0103 acesta f\u0103r\u0103 de voie a fost \u00een\u015felat, iar eu, de voie \u015fi \u015ftiind, gre\u015fesc\". \r\nDeci, s\u0103 pl\u00e2ngi \u015fi s\u0103 ceri de la~Dumnezeu ajutor. C\u0103 de vie\u0163uim cu lenevire \u015fi cu neb\u0103gare de seam\u0103, apoi nimeni nu poate s\u0103 biruiasc\u0103 pe diavolul \u015fi nici s\u0103 c\u00e2\u015ftige bun\u0103t\u0103\u0163i de la Dumnezeu. Drept aceea, pentru sl\u0103birea \u015fi nepurtarea de grij\u0103 de via\u0163a noastr\u0103, suntem am\u0103gi\u0163i to\u0163i \u00een lumea aceasta trec\u0103toare. \r\nIar c\u00e2nd ne bucur\u0103m de c\u0103derea altuia sau o def\u0103im\u0103m, apoi singuri pe noi, atunci, ne d\u0103m \u015fi ne vindem muncilor diavolului. \r\nIar, dac\u0103 st\u0103m tari cu inima \u015fi cu mintea, apoi de-a pururea, Dumnezeu ne va fi nou\u0103 ajut\u0103tor. A C\u0103ruia este slava \u00een veci! Amin. "},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre un c\u0103lug\u0103r ce s-a lep\u0103dat de Hristos, dar apoi, iar l-a m\u00e2ntuit pe el Dumnezeu","content":"Un frate se lupta mult cu p\u0103catul desfr\u00e2n\u0103rii. Iar, \u00eent\u00e2mpl\u00e2ndu-i-se lui a trece pe l\u00e2ng\u0103 un sat din Egipt \u015fi v\u0103z\u00e2nd o fat\u0103 de slujitor la idoli, a poftit-o pe ea \u015fi a zis tat\u0103lui ei: \u201eD\u0103-mi-o mie pe ea, s\u0103-mi fie so\u0163ie\u201d. Iar el i-a zis: \u201eNu pot s\u0103 \u0163i-o dau, p\u00e2n\u0103 nu voi \u00eentreba pe dumnezeul meu\u201d. Deci a zis demonului: \u201eIat\u0103, un c\u0103lug\u0103r cere pe fiica mea. S\u0103 i-o dau lui?\u201d. Iar demonul, r\u0103spunz\u00e2nd, i-a zis: \u201eDe se va lep\u0103da de Hristosul lui \u015fi de Botez~\u015fi de f\u0103g\u0103duin\u0163a c\u0103lug\u0103reasc\u0103, s\u0103 i-o dai\u201d. Iar c\u0103lug\u0103rul de toate s-a lep\u0103dat. \u015ei \u00eendat\u0103 a v\u0103zut el, ca un porumbel ie\u015find din gura lui \u015fi zbur\u00e2nd la cer. Iar slujitorul la idoli, merg\u00e2nd la demon, i-a spus c\u0103, iat\u0103, s-a lep\u0103dat. Atunci, diavolul i-a zis: \u201eS\u0103 nu-i dai lui pe fiica ta de so\u0163ie, c\u0103 Dumnezeul lui nu s-a dep\u0103rtat de la d\u00e2nsul, ci \u00eenc\u0103 \u00eei ajut\u0103 lui\u201d.\r\n\u015ei venind el la c\u0103lug\u0103r, i-a spus: \u201eNu pot s\u0103 \u0163i-o dau pe ea, c\u0103 Dumnezeul t\u0103u \u00eenc\u0103 \u00ee\u0163i ajut\u0103 \u0163ie \u015fi nu S-a dep\u0103rtat de la tine\u201d. \u015ei, acestea auzindu-le, fratele a cugetat \u00eentru sine: \u201eDac\u0103 eu, tic\u0103losul, chiar lep\u0103d\u00e2ndu-m\u0103 de D\u00e2nsul \u015fi de Botez \u015fi de f\u0103g\u0103duin\u0163a~c\u0103lug\u0103reasc\u0103, Bunul Dumnezeu tot \u00eemi ajut\u0103 mie, c\u00e2t de mare este darul pe care mi l-a dat mie Dumnezeu\u201d. \u015ei a\u015fa \u015fi-a venit \u00eentru sine \u015fi, ab\u0103t\u00e2ndu-se de acolo, s-a dus \u00een pustie. \u015ei a m\u0103rturisit p\u0103catul lui, la un stare\u0163 mare, iar stare\u0163ul i-a zis lui: \u201eS\u0103 \u015fezi cu mine \u00een pe\u015fter\u0103 \u015fi s\u0103 poste\u015fti trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, m\u00e2nc\u00e2nd numai la dou\u0103 zile, iar eu voi ruga pe Dumnezeu, pentru tine\u201d.\r\n\u015ei, m\u00e2hnindu-se stare\u0163ul pentru acest frate, s-a rugat lui Dumnezeu, zic\u00e2nd: \u201eRogu-m\u0103 \u0162ie, Doamne, d\u0103ruie\u015fte-mi sufletul acesta \u015fi prime\u015fte poc\u0103in\u0163a lui\u201d. \u015ei l-a ascultat Dumnezeu pe el. Apoi, sf\u00e2r\u015findu-se prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, a~venit stare\u0163ul la frate \u015fi l-a \u00eentrebat, zic\u00e2nd: \u201eOare v\u0103zut-ai ceva?\u201d. \u015ei, r\u0103spunz\u00e2nd, fratele a zis: \u201eAdev\u0103rat, am v\u0103zut un porumbel, zbur\u00e2nd sus la \u00een\u0103l\u0163imea cerului \u015fi deasupra capului meu st\u00e2nd\u201d. Iar stare\u0163ul i-a zis lui: \u201eS\u0103 crezi, lu\u00e2nd aminte la tine \u00eensu\u0163i, \u015fi s\u0103 te rogi lui Dumnezeu \u00eentotdeauna\u201d.\r\nIar la a doua s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, a venit stare\u0163ul la fratele, iar\u0103\u015fi, \u015fi l-a \u00eentrebat pe el: \u201eOare, v\u0103zut-ai ceva?\u201d. Iar el a zis: \u201eAm v\u0103zut un porumbel zbur\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 capul meu\u201d. \u015ei i-a poruncit stare\u0163ul, zic\u00e2ndu-i: \u201ePrivegheaz\u0103 cu mintea \u015fi te roag\u0103!\u201d.\r\nDup\u0103 aceea, iar\u0103\u015fi, a venit, sf\u00e2r\u015findu-se s\u0103pt\u0103m\u00e2na a treia, \u015fi~l-a \u00eentrebat pe el: \u201eCe lucru ai v\u0103zut?\u201d. Iar el a zis: \u201eAm v\u0103zut porumbelul c\u0103 a zburat \u015fi a stat deasupra capului meu \u015fi am \u00eentins m\u00e2na, s\u0103-l prind pe el, iar el, repezindu-se, a intrat \u00een gura mea\u201d. Apoi, a l\u0103udat stare\u0163ul pe Dumnezeu \u015fi a zis: \u201eIat\u0103, a primit Domnul poc\u0103in\u0163a ta, de acum s\u0103 iei aminte la tine\u201d. Iar fratele a zis: \u201eIat\u0103, de acum, \u00eempreun\u0103 cu tine voi r\u0103m\u00e2ne p\u0103rinte, p\u00e2n\u0103 ce voi muri\u201d."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt din Limonar, despre botezul minunat, cu nisip, al unui p\u0103g\u00e2n","content":"Fiind noi \u00een Alexandria, ne-a spus nou\u0103 P\u0103rintele Andrei aceasta, zic\u00e2nd: \u201eC\u00e2nd eram foarte t\u00e2n\u0103r, am fost f\u0103r\u0103 de r\u00e2nduial\u0103. \u015ei am f\u0103cut o dat\u0103 un oarecare lucru necuviincios, \u00eempreun\u0103 cu al\u0163i nou\u0103 in\u015fi, dintre care unul era filipean, iar altul p\u0103g\u00e2n. \u015ei to\u0163i zece am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fugim \u00een Palestina.\r\nIar, dac\u0103 am ajuns \u00een pustie, boal\u0103 cu fierbin\u0163eal\u0103 a cuprins pe pag\u00e2n \u015fi c\u0103tre moarte se apropia. \u015ei to\u0163i \u00een mare necaz eram, nedumerindu-ne ce s\u0103 facem cu el. \u00cens\u0103, pentru~dragoste, nu am voit a-l l\u0103sa pe el \u015fi, fiecare din noi, dup\u0103 puterea noastr\u0103, l-am purtat pe el din loc \u00een loc, vr\u00e2nd a-l duce pe el \u00een cetate, sau p\u00e2n\u0103 la o cas\u0103 de oaspe\u0163i, ca s\u0103 nu moar\u0103 \u00een pustie.\r\n\u015ei t\u00e2n\u0103rul multe zile negust\u00e2nd hran\u0103 nici b\u0103utur\u0103, \u015fi de mult\u0103 sete \u015fi de cuprinderea \u00eenfoc\u0103rii \u015fi de marea ar\u015fi\u0163\u0103 a soarelui \u015fi de osteneal\u0103, a fost aproape s\u0103 moar\u0103. Deci, \u015fi noi, pentru aceasta, am socotit a nu-l mai duce pe el, fiindc\u0103 sl\u0103bise foarte mult la trup. \u015ei, mult pl\u00e2ng\u00e2nd pentru el \u015fi tem\u00e2ndu-ne c\u0103 \u015fi noi, tot a\u015fa, de foame \u015fi de sete s\u0103 murim, ne-am sf\u0103tuit s\u0103-l l\u0103s\u0103m \u015fi s\u0103 ne ducem; \u015fi l-am pus pe el pe nisip, pl\u00e2ng\u00e2nd.\r\n~Iar el a \u00eenteles c\u0103 voim s\u0103-l l\u0103s\u0103m \u015fi s\u0103 ne ducem \u015fi a \u00eenceput a ne jura pe noi, zic\u00e2nd: Pe Dumnezeul Cel Ce a plecat Cerurile \u015fi S-a pogor\u00e2t pentru m\u00e2ntuirea omeneasc\u0103 \u015fi Care va veni s\u0103 judece viii \u015fi mor\u0163ii, v\u0103 rog, nu m\u0103 l\u0103sa\u0163i pe mine s\u0103 mor nebotezat, ci face\u0163i cu mine mil\u0103 \u015fi m\u0103 boteza\u0163i, ca \u015fi eu s\u0103 m\u0103 duc botezat din aceast\u0103 via\u0163\u0103, c\u0103tre Dumnezeu.\r\nIar noi am gr\u0103it, c\u0103tre d\u00e2nsul: Cu adevar\u0103t, frate, dar nu se cuvine nou\u0103 a face aceasta, c\u0103 nimeni din noi nu are dreg\u0103toria de preot, c\u0103 acest lucru este numai al episcopiilor \u015fi al preo\u0163ilor. \u015ei apoi, nici ap\u0103 nu avem aici.\r\nDar el st\u0103ruia cu unele ca acestea \u015fi~cu mari jur\u0103minte ne zicea: Nu m\u0103 lipsi\u0163i pe mine de un dar ca acesta al lui Dumnezeu, cre\u015ftini fiind voi. \u015ei noi nu ne dumiream ce s\u0103 facem. Iar filipeanul, de Dumnezeu fiind luminat, ne-a zis nou\u0103: Ridica\u0163i-l pe el, \u015fi drept pun\u00e2ndu-l, dezbr\u0103ca\u0163i-l de hainele lui. \u015ei cu mult\u0103 osteneal\u0103, de-abia am f\u0103cut aceasta. Iar fratele cel mai \u00eenainte zis, lu\u00e2nd nisip cu am\u00e2ndou\u0103 m\u00e2inile, a turnat pe capul lui, zic\u00e2nd a\u015fa: Boteaz\u0103-se robul lui Dumnezeu Teodor, \u00een numele Tat\u0103lui \u015fi al Fiului \u015fi al Sf\u00e2ntului Duh. Iar noi am zis: Amin. \u015ei, de trei ori f\u0103c\u00e2nd a\u015fa, noi am zis: Amin. \u015ei cu adev\u0103rat gr\u0103iesc vou\u0103, fra\u0163ilor, c\u0103, \u00eendat\u0103, \u00eentru acel ceas, l-a vindecat~pe el Hristos, Dumnezeul nostru, \u015fi s\u0103n\u0103tos s-a f\u0103cut, nici cel mai mic semn de boal\u0103 av\u00e2nd. \u015ei fa\u0163a lui se ar\u0103ta rumen\u0103, mai mult dec\u00e2t \u00eenainte. \u015ei din ceasul acela, degrab\u0103 mergea cu noi prin pustie, iar noi, minun\u00e2ndu-ne de o grabnic\u0103 schimbare ca aceasta, prosl\u0103veam negr\u0103ita bun\u0103tate a lui Hristos, Dumnezeul nostru.\r\n\u015ei, venind \u00een Ascalon, am spus Sf\u00e2ntului Dionisie, episcopul cet\u0103\u0163ii aceleia, cele ce ni s-au \u00eent\u00e2mplat nou\u0103 si cele ce am f\u0103cut fratelui nostru. Iar episcopul s-a mirat mult de aceasta \u015fi, cu mare fric\u0103, \u015fi-a chemat clericii \u015fi s-a sf\u0103tuit cu d\u00e2n\u015fii, dac\u0103 s\u0103 boteze cu ap\u0103, pe cel ce a fost botezat cu nisip, sau nu?~Deci, unii ziceau: Se cuvine botezul cel cu nisip a i se socoti lui drept botez, devreme ce cu minune preaslavit\u0103 s-a f\u0103cut. Iar al\u0163ii gr\u0103iau: Nu este de cuviin\u0163\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 numai cu acel botez, pentru c\u0103 \u015fi Domnul Iisus Hristos a gr\u0103it c\u0103tre Nicodim: Dac\u0103 nu se va na\u015fte cineva din ap\u0103 \u015fi din Duh, nu va intra \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cereasc\u0103; iar, despre minunea ce spune\u0163i c\u0103 s-a f\u0103cut pentru d\u00e2nsul, aceasta pentru marea lui credinta s-a f\u0103cut, c\u0103 pentru aceasta l-a \u015fi f\u0103cut Domnul pe el s\u0103n\u0103tos.\r\n\u015ei a\u015fa, voind ei ca des\u0103v\u00e2r\u015fit sa se nasc\u0103 el din ap\u0103 \u015fi din Duh, dup\u0103 mult\u0103 cercetare ce s-a facut, s-a \u00eenvoit fericitul Episcop Dionisie de~l-a trimis pe el s\u0103 se boteze la R\u00e2ul Iordan, iar pe filipeanul care \u00eel botezase pe p\u0103g\u00e2n cu nisip, l-a hirotonit diacon\u201d.\r\nDumnezeului nostru, m\u0103rire!"},{"title":" Despre ascultare (cuv\u00e2nt al unui stare\u0163 oarecare)","content":"Un oarecare batran sedea in Tebaida, intr-o pestera, si avea un ucenic iscusit.\r\n\r\nSi avea obicei, batranul, de-l sfatuia pe el cele de folos. Si, dupa sfatuire, facea rugaciune si-l elibera pe el, sa doarma. Iar odata, s-a intamplat de-au venit la el si i-au facut mangaiere niste mireni cucernici, care stiau nevointa cea multa a batranului. Si dupa ce s-au dus ei, a stat iarasi, batranul, seara, sfatuind pe fratele. Si, vorbind cu el, a adormit. Iar fratele a asteptat sa se~destepte batranul si sa-i faca lui rugaciune, dupa obicei. \r\n\r\nDeci, asteptand mult si nedesteptandu-se batranul, ucenicul s-a necajit, dar nu s-a dus sa se culce. Si asemenea pana de sapte ori, necajindu-se si impotrivindu-se, a suferit si nu s-a dus. Apoi, trecand destula vreme din noapte, s-a desteptat batranul si, vazandu-l pe frate asteptand, i-a zis: \"Nu te-ai dus pana acum?\". Iar el a zis: \"Nu, fiindca nu m-ai slobozit, ava\". Si a zis batranul: \"Si, pentru ce nu m-ai desteptat?\". A raspuns fratele: \"Nu am indraznit sa te misc, ca sa nu-ti stric somnul\".\r\n\r\n~Deci, sculandu-se, au citit pravila cea de dimineata si, dupa sfarsitul ei, a slobozit batranul pe frate si sta singur, rugandu-se. Si, iata, cineva i-a aratat lui un loc slavit, si scaun preastralucit in el, si deasupra scaunului sapte cununi stralucitoare. Iar el a intrebat, pe cel ce i le aratase lui, zicand \"Ale cui sunt acestea?\". Si a raspuns acela: \"Ale ucenicului tau. Si locul si scaunul le-a daruit Dumnezeu, pentru ascultarea lui. Iar cele sapte cununi, in noaptea aceasta le-a luat.\r\n\r\nDeci, venindu-si intru sine batranul, a chemat pe frate si i-a zis lui: \"Spune-mi ce ai facut in noaptea aceasta? Iar el a zis:~\"Iarta-ma, ava, dar nimic n-am facut\". Iar batranul, socotind ca din smerenie nu marturiseste, i-a zis lui: \"Nu te las pe tine, de nu-mi vei spune ce-ai facut; sau ce ai gandit, in noaptea aceasta?\". Iar fratele, stiind intru sine, ca nimic nu a facut, nu avea ce sa zica. Si a zis batranului: \"Ava, nimic nu am facut in afara de aceasta, ca suparat fiind de ganduri, de sapte ori, ca sa ma duc, sa ma culc fara de invoirea ta, nu m-am dus\". Iar batranul, auzind aceasta, a inteles ca, de cate ori s-a luptat impotriva gandului, de atatea ori s-a incununat de la Dumnezeu.\r\n\r\nIar fratelui nu i-a spus nimic,~despre cele ce a vazut, dar, pentru folos, le-a povestit pe acestea la barbati duhovnicesti, ca sa cunoastem ca, si pentru mici osteneli, Dumnezeu ne daruieste noua cununi stralucitoare. Bine este, dar, sa ne silim la toate, pentru Domnul. Si, inca, sa ne invatam a cere, cu staruinta, rugaciunile Parintilor si sa nu indraznim a face ceva, sau a ne desparti de ei, fara binecuvantarea lor. C\u0103 Imparatia Cerurilor se ia prin staruinta si numai cei ce silesc ajung la ea."},{"title":" Despre \u00eendelunga r\u0103bdare (Cuv\u00e2nt al Sf\u00e2ntului Efrem)","content":"Fericit, cu adevarat, este omul care a castigat indelunga-rabdare. C\u0103, pe unul ca acesta \u00eel laud\u0103 Sfanta Scriptura, zicand: \"Barbatul indelung-rabdator are multa pricepere\". Si ce este mai mult decat aceasta. C\u0103 cel indelung-rabdator este totdeauna: bucurie, totdeauna cu voie buna, ca nadajduieste spre Domnul.\r\n\r\nCel indelung-rabdator este fara de m\u00e2nie, c\u0103 toate le rabd\u0103. Cel indelung-rabdator nu se aprinde degrab\u0103 spre m\u00e2nie, nu se abate~spre ocar\u0103. La cuvinte desarte, nu se porneste cu usurinta. Nedreptatit fiind, nu se intristeaza. Celor indaratnici, nu le sta impotriva. Este intaiul la toata fapta. Nu este lesne de prins de amagiri. Nu este usuratic la \u00eent\u0103r\u00e2tare. In necazuri, se bucur\u0103. Traieste impreuna cu tot lucrul bun. Este cu dragoste catre toti cei ce-l pizmuiesc. Cand i se porunceste, nu graieste impotriva. Cand este mustrat nu se intristeaza. Se mangaie pe sine totdeauna, cu indelung-rabdarea.\r\n\r\nC\u0103 cel ce nu este indelung-rabdator usor se schimba, gata fiind spre manie.\r\n\r\n~Se aprinde degraba spre cearta, si daca este ocarat, raspunde ocarand.\r\n\r\nCand este nedreptatit, se razbuna. Se cearta, pentru orice lucru de nimic.\r\n\r\nFaptele lui se clatina ca niste frunze in vant. Cel ce nu are indelunga rabdare este fara de intarire, ca repede se schimba. Intelepciune nu castiga. Cu cel rau se aduna, sta impreuna cu cel ce defaima. Ajuta pe cel ce nedreptateste. Taina n-o tine, este gata sa descopere cuvantul tainuit. Si, ce poate fi mai ticalos decat aceasta?\r\n\r\nDumnezeului nostru, slava!"},{"title":" Cuv\u00e2nt din Pateric","content":"Venit-a odata Macarie Egipteanul, din pustia Schitului, la muntele Nitriei, la pomenirea lui ava Pamvo. Si i-au zis lui batranii: \"Parinte, spune un cuvant fratilor: \"Iar el le-a zis: Eu, inca nu m-am facut calugar, dar am vazut calugari. Ca, sezand eu odata in chilie, la Schit, ma suparau gandurile, si-mi ziceau: Du-te la pustie si vezi ce vei afla acolo.\r\n\r\nDeci, am ramas, luptandu-ma cu gandul, cinci ani, zicand: Nu cumva, de la diavolul sa fie aceasta. Si, daca a staruit gandul, m-am dus~in pustie si am aflat acolo un iaz cu apa si o insula in mijlocul lui si au venit fiarele pustiei sa bea apa din el. Si am vazut in mijlocul lor doi oameni goi si m-am inspaimantat, au grait catre mine: Nu te teme, si noi suntem oameni. Si am zis lor: De unde sunteti si cum ati venit in pustia aceasta? Iar ei au raspuns: De la viata de obstime suntem; ca, ne-am socotit intre noi, si am iesit, aici. Si, iata, acum avem patruzeci de ani. Si unul din noi este egiptean, iar, celalalt, este libian. Si m-au intrebat ei, zicand: Ce mai este prin lume? Si, daca vine ploaia la vremea sa si daca are lumea indestulare? Si am zis lor: Da.\r\n\r\n~Si eu i-am intrebat pe ei: Cum pot sa ma fac calugar? Si ei mi-au raspuns: De nu se va lepada cineva de toate ale lumii, nu poate sa fie calugar. Si am zis lor: Eu sunt slab si nu pot fi ca voi. Dar ei mi-au zis: Daca nu poti sa fi ca noi, stai in chilia ta si plange-ti pacatele tale. Si i-am intrebat: Cand se face iarna, nu raciti? Iar cand se face arsita, nu se ard trupurile voastre? Iar ei mi-au zis: Dumnezeu ne-a facut noua randuiala aceasta, ca nici iarna nu racim, nici vara nu ne vatama arsita. Pentru aceasta v-am zis voua, ca nu m-am facut calugari, ci am vazut calugari. Iertati-ma fratilor!"},{"title":" Cuv\u00e2nt pentru cei ce spun c\u0103 nu este os\u00e2nd\u0103 pentru cei pacato\u015fi – Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur","content":"De cate feluri de pedepse nu sunt vrednici cei ce zic, fara socotinta, ca nu este pedeapsa pentru pacatosi, ca Dumnezeu este iubitor de oameni si nu va pedepsi pe cei ce gresesc. Deci, daca n-ar pedepsi, apoi, dupa a ta socotire, ar fi iubitor de oameni. Spune-mi tu mie, oare, nu dupa dreptate, vei lua pedeapsa, daca vei gresi si nu te vei pocai? Pentru ca, ce nu ne-a facut noua Dumnezeu, ca sa pazim poruncile Lui si sa ne mantuim? Oare, n-a certat, oare n-a facut,~pentru a noastra mantuire, multime de minuni si de pedepse?\r\n\r\nSi, daca cei rai nu se vor pedepsi, apoi, cum sa zicem, ca cei buni se vor incununa? Spune-mi mie, au nu pentru Imparatia cerurilor s-au ostenit sfintii in lumea aceasta? Apoi, unde este judecata cea dreapta a lui Dumnezeu? Deci, sa nu va inselati, voi, oamenilor, ascultand pe diavolul; pentru ca, ale lui, sunt unele ca acestea, socotiri si cuvinte. Am auzit pe un oarecare iubitor de pacate, zicand ca, numai pentru frica, ii ingrozeste Dumnezeu pe oameni cu pedepse. Macar ca iubitor de oameni este Dumnezeu, insa, pedepseste pe cei~ce gresesc si, mai mult, pe cei ce Il cunosc pe El, ii pedepseste.\r\n\r\nSpuneti-mi, dar, cei ce numiti pe Dumnezeu amagitor, voi, care ziceti ca nu pedepseste pe cei pacatosi, cine a inecat toata lumea, pe vremea lui Noe, si cumplita primejdie a adus peste tot neamul omenesc? Sau cine a trimis deasupra pamantului sadomitilor pietre cu pucioasa si vapaia de foc? Cine pe egipteni, in mare i-a inecat? Cine pe israiliteni, in pustie i-a hranit? Cine a ars adunarea lui Aviron? Cine, in vremea lui Core si Datan, a poruncit pamantului, ca sa se deschida si de vii sa-i inghita? Cine a pierdut saptezeci de mii de~oameni, pe vremea lui David?\r\n\r\nCine a omorat o suta optzeci si cinci de mii de oameni, intr-o noapte, pe vremea lui Isaia? Si acum, in toate zilele, suferim primejdii, daca gresim. Cum, dar, vorbesti tu ca, pe unii, ii pedepseste, iar, pe altii, nu-i pedepseste? Hristos Insusi ingrozeste cu pedeapsa: cum poti tu grai acest cuvant, ca nu va fi pedeapsa? Ci, sa ne sarguim ca sa ne facem poruncile, pentru ca Dumnezeu, pe cei ce gresesc si nu se pocaiesc, ii pedepseste, aici sau dincolo, iar pe cei ce vietuiesc cu dreptate, ii incununeaza. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre vederea Apostolului Pavel l\u00e2ng\u0103 Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur","content":"\u00cen Constantinopol era un om cu dreg\u0103torie, care, fiind p\u00e2r\u00e2t de r\u0103uvoitori la \u00eemp\u0103ratul, a fost izgonit din palate \u015fi scos din dreg\u0103torie. Deci, fiind el m\u00e2hnit, a mers la Ioan Gur\u0103 de Aur, pe c\u00e2nd acesta era Patriarh \u00een Constantinopol, \u00eens\u0103 \u00een tain\u0103, ca s\u0103 nu-l \u015ftie nimeni din cei ce-l p\u00e2r\u00e2ser\u0103 la \u00eemp\u0103ratul, \u015fi g\u00e2ndea s\u0103-l roage pe fericitul Ioan s\u0103-l izb\u0103veasc\u0103 pe el de m\u00e2nia \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103.\r\nDeci Ioan, chem\u00e2nd pe Proclu,~fratele celui r\u00e2nduit s\u0103-i aduc\u0103 lui aminte pl\u00e2ngerile, i-a zis: \"S\u0103-mi aduci aminte la noapte, c\u00e2nd va veni acest om\". \u00cens\u0103, avea obicei Ioan c\u0103 scria noaptea. \u015ei \u00een acea noapte, lu\u00e2ndu-\u015fi condeiul a \u00eenceput a scrie la t\u00e2lcuirea Epistolelor Apostolului Pavel.\r\nDeci, a venit omul cel clevetit, cum \u00eei poruncise lui, iar Proclu s-a apropiat de u\u015f\u0103 \u015fi, c\u0103ut\u00e2nd prin cr\u0103p\u0103tura u\u015fii, a v\u0103zut pe Ioan \u015fez\u00e2nd \u015fi scriind, \u015fi pe cineva vorbindu-i deoparte, la ureche. \u015ei era chipul aceluia cam ple\u015fuv, iar barba deplin\u0103 \u015fi lat\u0103. \u015ei, Proclu \u00eentorc\u00e2ndu-se, a zis omului aceluia: \"\u00ceng\u0103duie\u015fte pu\u0163in, c\u0103 altul \u00eenainte de tine a intrat la d\u00e2nsul\". Iar dup\u0103~ce a z\u0103bovit pu\u0163in, s-a sculat Proclu \u015fi a v\u0103zut asemenea pe Ioan scriind \u015fi cel\u0103lalt \u015foptindu-i. \u00cen acela\u015fi chip a fost \u015fi a treia oar\u0103. Apoi, a \u00eenceput a toca de Utrenie. Atunci, Proclu i-a zis omului: \"Scul\u00e2ndu-te, mergi la casa ta, c\u0103 de acum nu mai vorbe\u015fte cu nimeni\". \u015ei cu mare m\u00e2hnire s-a dus. Aceasta iar\u0103\u015fi s-a petrecut \u015fi \u00een a doua noapte \u015fi, asemenea, \u015fi \u00een a treia noapte l-a v\u0103zut. Deci, s-a a\u015fezat Proclu l\u00e2ng\u0103 u\u015fa. Dar omul acela iar\u0103\u015fi, dup\u0103 obicei, a venit. \u015ei, scul\u00e2ndu-se, Proclu s-a apropiat de u\u015f\u0103, \u015fi privind, i-a v\u0103zut pe ei vorbind \u00eentre ei. Atunci i-a zis omului: \"Mergi la casa ta \u015fi s\u0103 te rogi lui Dumnezeu s\u0103-\u0163i ajute \u0163ie, c\u0103 v\u0103d c\u0103~cel ce vine la Patriarhul, de la Dumnezeu este trimis, de vreme ce nev\u0103zut intr\u0103 la d\u00e2nsul\".\r\nIar, f\u0103c\u00e2ndu-se ziu\u0103, \u015fi-a adus aminte fericitul Ioan de omul acela, \u015fi chem\u00e2nd pe Proclu, i-a zis lui: \"Oare n-a venit aici omul acela de care mi-ai spus mie, pentru pricina ce voia s\u0103 vie la noi?\". Iar acela, r\u0103spunz\u00e2nd, i-a zis: \"A\u015fa este cu adev\u0103rat, p\u0103rinte, iat\u0103 este a treia noapte a venirii lui aici\". Iar el i-a zis: \"Pentru ce nu mi-ai pomenit de d\u00e2nsul?\". R\u0103spunz\u00e2nd iar\u0103\u015fi, Proclu a zis: \"Vorbeai cu altul tu \u00eensu\u0163i, pentru aceea n-am cutezat a intra la tine\". Iar acesta a zis: \"Cu cine? C\u0103 n-a fost nimeni la mine \u00een aceast\u0103 noapte\". Atunci Proclu i-a~spus cum era fa\u0163a \u015fi chipul aceluia ce i se ar\u0103tase lui \u015fi a ad\u0103ugat: \"gura lui era l\u00e2nga urechea ta \u015fi \u00een tain\u0103 \u00ee\u0163i gr\u0103ia \u0163ie, \u015foptindu-\u0163i la ureche, iar tu scriai\". Iar fericitul Ioan se minuna, auzind acestea de la d\u00e2nsul.\r\n\u015ei dac\u0103 a t\u0103cut cu vorba, Proclu a c\u0103utat la icoana Sf\u00e2ntului Apostol Pavel \u015fi, v\u0103z\u00e2ndu-i chipul \u00eentocmai a\u015fa ca al aceluia ce i se ar\u0103tase lui, s-a \u00eenchinat lui Ioan \u015fi a zis, ar\u0103t\u00e2nd cu degetul la chip: \"\u00centru acest chip era cel pe care l-am v\u0103zut\". Atunci a cunoscut prea\u00een\u0163eleptul Ioan c\u0103 Dumnezeu l-a ascultat pe el \u015fi l-a adeverit c\u0103 lucrul lui este primit, c\u0103, t\u0103lm\u0103cind Epistolele Apostolui Pavel, el scria~ceea ce Apostolul \u00eensu\u015fi \u00eei spunea s\u0103 scrie. Deci, scul\u00e2ndu-se, s-a rugat Domnului, mul\u0163umindu-i c\u0103 n-a trecut cu vederea ostenelile lui. Iar dup\u0103 aceasta, duc\u00e2ndu-se la \u00eemp\u0103ratul, l-a rugat pentru omul acela ce era \u00een necaz; \u015fi l-a pus pe el \u00eemparatul din nou \u00een vechea lui r\u00e2nduial\u0103."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a P\u0103rintelui nostru Pamvo c\u0103tre ucenicii s\u0103i, despre noile r\u00e2nduieli \u015fi vremurile din urm\u0103","content":"Ava Pamvo a trimis pe ucenicul s\u0103u s\u0103 v\u00e2nd\u0103 rucodelia sa [lucrul s\u0103u de m\u00e2n\u0103]. \u015ei st\u00e2nd \u015faisprezece zile \u00een cetate, dup\u0103 cum ne spunea nou\u0103, noaptea dormea \u00een tinda Bisericii Sf\u00e2ntului Apostol Marcu. \u015ei ascult\u00e2nd slujba bisericii, s-a \u00eentors la b\u0103tr\u00e2nul. A \u00eenv\u0103\u0163at \u00eenc\u0103 \u015fi c\u00e2teva tropare. Deci, i-a zis lui b\u0103tr\u00e2nul: \"Te v\u0103d, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispit\u0103 \u0163i s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een cetate?\". R\u0103spuns-a fratele: \"Cu adev\u0103rat avo, \u00een lenevire cheltuim~zilele noastre \u00een pustia aceasta, c\u0103 nici canoane, nici tropare nu c\u00e2nt\u0103m. C\u0103, merg\u00e2nd \u00een Alexandria, am v\u0103zut cetele bisericii cum c\u00e2nt\u0103 \u015fi am fost \u00een \u00eentristare mult\u0103 c\u0103 nu c\u00e2nt\u0103m \u015fi noi canoane \u015fi tropare\". \r\nI-a zis lui, b\u0103tr\u00e2nul: \"Amar nou\u0103, fiule, c\u0103 am ajuns zilele \u00een care vor l\u0103sa c\u0103lug\u0103rii hrana cea tare, cea zis\u0103 prin Duhul Sf\u00e2nt \u015fi vor urma c\u00e2nt\u0103rilor \u015fi glasurilor; c\u0103, ce umilin\u0163\u0103, care lacrimi se nasc din tropare? Oare, c\u00e2nd st\u0103 cineva \u00een biseric\u0103, sau \u00een chilie \u015fi \u00ee\u015fi \u00eenal\u0163\u0103 glasul? C\u0103 dac\u0103 \u00eenaintea lui Dumnezeu st\u0103m, suntem datori s\u0103 st\u0103m cu mult\u0103 umilin\u0163\u0103 \u015fi nu cu r\u0103sp\u00e2ndire, c\u0103 n-au ie\u015fit c\u0103lug\u0103rii~\u00een pustia aceasta ca s\u0103 stea \u00eenaintea lui Dumnezeu \u015fi s\u0103 se r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 \u015fi s\u0103 c\u00e2nte c\u00e2nt\u0103ri cu viers \u015fi s\u0103 pun\u0103 glasurile \u00een r\u00e2nduial\u0103 cu me\u015fte\u015fug \u015fi s\u0103-\u015fi clatine m\u00e2inile \u015fi s\u0103-\u015fi t\u00e2rasc\u0103 picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu \u015fi cu cutremur, cu lacrimi \u015fi cu suspine, cu glas evlavios \u015fi umilit \u015fi m\u0103surat \u015fi smerit s\u0103 aducem lui Dumnezeu rug\u0103ciune.\r\nC\u0103, iat\u0103, \u00ee\u0163i zic \u0163ie, fiule, c\u0103 vor veni zile c\u00e2nd cre\u015ftinii vor strica C\u0103r\u0163ile Sfintelor Evanghelii \u015fi ale Sfin\u0163ilor Apostoli \u015fi ale dumnezeie\u015ftilor Prooroci, \u015fterg\u00e2nd Sfintele Scripturi \u015fi scriind tropare \u015fi cuvinte eline\u015fti.\r\n\u015ei se va rev\u0103rsa mintea la acestea,~iar de la acelea se va dep\u0103rta. \u015ei despre aceasta p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri au zis: \"Cei ce sunt \u00een pustia aceasta s\u0103 nu scrie vie\u0163ile \u015fi cuvintele p\u0103rin\u0163ilor, pe pergament, ci pe h\u00e2rtii, c\u0103 neamul cel de pe urm\u0103 o s\u0103 \u015ftearg\u0103 vie\u0163ile p\u0103rin\u0163ilor \u015fi s\u0103 scrie dup\u0103 voia lor, c\u0103 mare este nevoia ceea ce va s\u0103 fie\". \r\n\u015ei a zis, fratele: \"A\u015fadar, se vor schimba obiceiurile \u015fi a\u015fez\u0103mintele cre\u015ftinilor \u015fi nu vor fi preo\u0163i \u00een biseric\u0103, ca s\u0103 se fac\u0103 acestea?\". \u015ei a zis, b\u0103tr\u00e2nul: \"\u00centr-acest fel de vremi, se va r\u0103ci dragostea la mul\u0163i \u015fi nu va fi pu\u0163in necazul, n\u0103v\u0103liri ale p\u0103g\u00e2nilor \u015fi porniri ale popoarelor, neast\u00e2mp\u0103rare a \u00eemp\u0103ra\u0163ilor, desf\u0103tarea preo\u0163ilor,~lenevirea c\u0103lug\u0103rilor. Vor fi egumeni care nu vor \u0163ine seama de m\u00e2ntuirea lor \u015fi a turmei, os\u00e2rdnici to\u0163i \u015fi grabnici la mese, g\u00e2lcevitori, lene\u015fi la rug\u0103ciune \u015fi r\u00e2vnitori la clevetiri, gata spre a os\u00e2ndi vie\u0163ile b\u0103tr\u00e2nilor \u015fi, cuvintelor lor, nici urm\u00e2ndu-le, nici auzindu-le, ci mai v\u00e2rtos oc\u0103r\u00e2ndu-le \u015fi zic\u00e2nd: De am fi fost \u015fi noi \u00een zilele lor, ne-am fi nevoit \u015fi noi. Iar episcopii, \u00een zilele acelea, se vor sfii de la fa\u0163a celor pustnici, judec\u00e2nd judec\u0103\u0163i cu daruri, nep\u0103rtinind s\u0103racului la judecat\u0103, nec\u0103jind pe v\u0103duve, \u015fi pe s\u0103rmani chinuindu-i. \u00cenc\u0103 \u015fi \u00een popor va intra necredin\u0163\u0103, desfr\u00e2nare, ur\u00e2ciune, vrajb\u0103, zavistie, \u00eent\u0103r\u00e2t\u0103ri, furti\u015faguri \u015fi~be\u0163ie\". \u015ei a zis, fratele: \"Ce va face, oare, cineva \u00een vremile \u015fi \u00een anii aceia?\". \u015ei a zis, b\u0103tr\u00e2nul: \"Fiule, cel ce se m\u00e2ntuie\u015fte \u00eentr-acest fel de zile, \u00ee\u015fi m\u00e2ntuie\u015fte sufletul s\u0103u \u015fi mare se va chema \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerurilor\"."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre Sf\u00e2ntul Andrei cel Nebun pentru Hristos, c\u0103 se ruga pentru cei ce-l nec\u0103jeau \u015fi cum a v\u0103zut Raiul","content":"Pe c\u00e2nd umbla Sf\u00e2ntul Andrei printre oameni \u00een t\u00e2rg aproape de st\u00e2lpul pe care l-a ridicat Sf\u00e2ntul \u00cemp\u0103rat Constantin (este vorba de st\u0103lpul deasupra c\u0103ruia Sf\u00e2ntul \u00cemp\u0103rat a pus \u00eentru slav\u0103, cinstitele Piroane cu care a fost pironit pe Cruce Trupul cel de via\u0163\u0103 f\u0103c\u0103tor al lui Hristos-Dumnezeu, pentru acoperirea \u015fi p\u0103zirea Constantinopolului), o oarecare femeie cinstit\u0103, luminat\u0103 de Duhul lui Dumnezeu, fiind \u00een somn, a~v\u0103zut pe fericitul Andrei c\u0103 umbla printre mul\u0163i oameni, str\u0103lucind ca un st\u00e2lp de v\u0103paie \u015fi slobozind sc\u00e2ntei de foc \u00een vazduh. Iar unii, f\u0103r\u0103 de minte fiind, \u00eei dadeau br\u00e2nci, al\u0163ii \u00eel b\u0103teau peste grumaji, al\u0163ii f\u0103c\u00e2ndu-i felurite alte necazuri \u015fi multi, privind la d\u00e2nsul, ziceau: \"C\u00e2te nebunii face acesta!\". Dar, s\u0103 nu mai fie a\u015fa nici vr\u0103jma\u015filor no\u015ftri! C\u0103ci, iat\u0103, dup\u0103 d\u00e2nsul umblau ni\u015fte f\u0103pturi vinete \u015fi \u00eentunecate, gr\u0103ind: \"O, de n-ar mai da Dumnezeu pe altul ca acesta pe p\u0103m\u00e2nt, c\u0103 nimeni altul nu ne-a ars inima noastr\u0103 ca acesta. C\u0103, nevr\u00e2nd s\u0103 fac\u0103 slujba st\u0103p\u00e2nului s\u0103u, s-a pref\u0103cut nebun \u015fi batjocore\u015fte pe toat\u0103 lumea\". \u00cenc\u0103~a mai v\u0103zut femeia aceea c\u0103 \u00eentuneca\u0163ii \u00eensemnau pe cei ce b\u0103teau pe Sf\u00e2ntul \u015fi ziceau \u00een sinea lor: \"Aceasta ne este nou\u0103 m\u0103car de m\u00e2ng\u00e2iere, c\u0103 proste\u015fte \u00eel bat pe el, c\u0103 pentru aceast\u0103 pricin\u0103 vor fi os\u00e2ndi\u0163i \u00een ceasul mor\u0163ii lor, \u00eentruc\u00e2t pe pl\u0103cutul lui Dumnezeu l-au b\u0103tut f\u0103r\u0103 chibzuin\u0163\u0103 \u015fi nu le este lor m\u00e2ntuire\". Acestea auzindu-le, cu Duhul lui Dumnezeu, Sf\u00e2ntul, ca o v\u0103paie f\u0103c\u00e2ndu-se asupra vine\u0163ilor acelora, le-a risipit, cu putere \u00eenfrico\u015f\u0103toare, semnele lor, \u015fi-i oc\u0103ra pe ei, zic\u00e2nd: \"Nu vi se cade vou\u0103 a-i \u00eensemna pe ace\u015ftia, c\u0103 eu m-am rugat St\u0103p\u00e2nului mau, ca s\u0103 nu le fie lor p\u0103cat din aceasta, adica pentru c\u0103~m\u0103 bat pe mine, c\u0103 din ne\u015ftiin\u0163\u0103 o fac \u015fi se cade ca de lucrurile cele din ne\u015ftiin\u0163\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 iert\u0103ciune\". Iar dup\u0103 ce a auzit pe Sf\u00e2ntul gr\u0103ind c\u0103tre vine\u0163ii aceia, femeia a c\u0103utat \u00een sus \u015fi a vazut c\u0103, iat\u0103, cerul era deschis, ca ni\u015fte por\u0163i, \u015fi ie\u015fea de acolo mul\u0163ime de r\u00e2ndunele frumoase, iar \u00een mijlocul lor, un porumbel mare, alb ca z\u0103pada, S-a pogor\u00e2t \u015fi sta cu r\u00e2ndunelele, deasupra Sf\u00e2ntului, purt\u00e2nd o frunz\u0103 de aur, ca de maslin, \u00een gura sa \u015fi gr\u0103ia c\u0103tre d\u00e2nsul, ca omul, a\u015fa: \"Prime\u015fte frunza aceasta, c\u0103 Tat\u0103l Atot\u0163iitorul \u015fi Domnul Savaot \u0163i-a trimis-o \u0163ie, ca semn din Rai, c\u0103 e\u015fti milostiv \u015fi iubitor de oameni, precum este \u015fi El~Milostiv \u015fi te va prosl\u0103vi pe tine \u015fi El \u00censu\u015fi va \u00een\u0103l\u0163a numele S\u0103u prin tine, c\u0103 ai socotit a-i milui pe cei ce te bat pe tine \u015fi a nu avea ei din aceasta p\u0103cat\". \u015ei aceasta zic\u00e2nd, porumbelul a stat pe capul lui.\r\nDeci, v\u0103z\u00e2nd aceast\u0103 minune, acea milostiv\u0103 femeie a \u00eenceput a se mira.\r\nApoi, venindu-\u015fi iar \u00eentru sine, dup\u0103 vedenia din vis, nu putea s\u0103 mai vad\u0103 nimic \u015fi, minun\u00e2ndu-se, zicea: \"O, c\u00e2\u0163i lumino\u015fi are Dumnezeu pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi nimeni nu \u015ftie de d\u00e2n\u015fii\". \u015ei de multe ori a voit s\u0103 spun\u0103 cele ce vedea, dar Puterea lui Dumnezeu o oprea pe d\u00e2nsa, c\u0103 chiar de ar fi dorit, de fric\u0103, t\u0103inuia minunea aceea. Deci,~odinioar\u0103, a \u00eent\u00e2mpinat Andrei pe femeia aceea \u015fi i-a zis: \"P\u0103ze\u015fte-mi taina mea, Varvara (c\u0103 a\u015fa era numele ei) \u015fi s\u0103 nu o spui la nimeni acum, p\u00e2n\u0103 ce voi trece la locul acoper\u0103m\u00e2ntului celui minunat al casei lui Dumnezeu!\". Iar ea i-a zis lui: \"Chiar de a\u015f voi s\u0103 spun cuiva, nu pot, cinstite p\u0103rinte lumin\u0103torule \u015fi Sfinte al lui Dumnezeu, c\u0103 m\u0103 opre\u015fte pe mine o Putere nev\u0103zut\u0103 \u015fi intr\u0103 cutremur\u00e2nd oasele mele \u015fi puterea mea \u00eentru mine se tulbur\u0103\". Dumnezeului nostru, slav\u0103!"},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre un c\u0103lug\u0103r f\u0103\u0163arnic","content":"Ne spunea Atanasie presviterul o istorie \u00eenfrico\u015f\u0103toare: c\u0103 este o m\u00e2n\u0103stire, ce se nume\u015fte Galata, \u015fi acolo a fost un c\u0103lug\u0103r, pe care \u00eel socoteau sf\u00e2nt cu via\u0163a, c\u00e2nd era viu, care lucru abia la sf\u00e2r\u015fit s-a ar\u0103tat. C\u0103 acesta se f\u0103cea c\u0103 poste\u015fte \u00eenaintea fra\u0163ilor, iar, pe ascuns de ei, m\u00e2nca; \u015fi de aceasta fra\u0163ii nu \u015ftiau nimic. Deci, a venit asupra lui o boal\u0103 trupeasc\u0103 \u015fi, iat\u0103, v\u0103z\u00e2ndu-se \u00eenaintea mor\u0163ii, a chemat la el pe to\u0163i fra\u0163ii. Iar ei au venit la d\u00e2nsul, vr\u00e2nd s\u0103 aud\u0103 de la el ceva mare, ca de la un b\u0103rbat~cinstit. Dar el, cu amar, tremur\u00e2nd cumplit \u015fi scutur\u00e2ndu-se, a \u00eenceput a striga, zic\u00e2nd: \"Vai de mine, tic\u0103losul, fra\u0163ilor. C\u0103, iat\u0103, acum m-am dat cumplitului vr\u0103jma\u015f, c\u0103 \u00eentr-acest fel de necur\u0103\u0163ie am vie\u0163uit. C\u0103 \u00eenaintea voastr\u0103 m\u0103 ar\u0103tam c\u0103 postesc, precum a\u0163i \u015fi crezut to\u0163i, iar pe ascuns de voi am m\u00e2ncat, care lucru nu l-a\u0163i \u015ftiut. \u015ei iat\u0103 acum sunt dat balaurului, spre m\u00e2ncare \u015fi leg\u00e2ndu-mi cu coada picioarele, genunchii \u015fi grumajii, cumplit m\u0103 str\u00e2nge, iar capul s\u0103u, \u00een gura mea b\u0103t\u00e2ndu-l, trage, prin sorbire, tot tic\u0103losul meu suflet\".\r\nDar, pe c\u00e2nd zicea el acestea despre sine, \u00eendat\u0103 a murit, c\u0103 nu l-a mai l\u0103sat Dumnezeu s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, c\u0103 i-a~primit poc\u0103in\u0163a lui, izb\u0103vindu-l de balaurul pe care \u00eel vedea.\r\nDumnezeului nostru slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" Despre Dorotei pustnicul, care se ostenea tot zidind chilii, f\u0103r\u0103 s\u0103 doarm\u0103","content":"Un frate, spunea fratilor lucruri folositoare despre egumenul Dorotei, parintele s\u0103u, c\u0103 era el foarte ostenitor si aspru vietuia, saizeci de ani avand in pe\u015fter\u0103; in toate zilele, pe z\u0103duf, intru amiaza-zi aduna pietre in pustie si totdeauna facea cu ele chilii si le da celor ce nu-si puteau zidi. Iar eu - a spus fratele - am zis lui, odat\u0103: \"Ce faci parinte, la niste batraneti ca acestea, muncindu-ti trupul prin zaduful cel cumplit?\". Si mi-a raspuns mie, zicand: \"Ca s\u0103 nu m\u0103~munceasc\u0103 el pe mine, \u00eel muncesc eu pe el\". \u015ei m\u00e2nca, cu m\u0103sur\u0103, in toate zilele, p\u00e2ine uscata si m\u0103runte verdeturi de salat\u0103, \u00eenc\u0103 \u015fi apa bea cu m\u0103sur\u0103. Iar Dumnezeu imi este martor c\u0103 nu l-am vazut pe el intinzandu-si picioarele, nici dormind pe rogojin\u0103, nici pe pat. Ci in toata noaptea, sezand, impletea co\u015fnite de smicele de finic si, din ele, isi cump\u0103ra hrana. \r\nInsa, cugetand eu ca numai in vremea mea vietuieste atat de aspru si vrand a afla, am intrebat pe multi ucenici de-ai lui, cu dinadinsul: \"Asa, oare, mereu i-a fost lui viata aspra?\" Iar cei ce vietuiau deosebi, indreptandu-si bunele obiceiuri, mi-au spus c\u0103 din tinerete a avut~acest fel de via\u0163\u0103. C\u0103 niciodat\u0103 n-a dormit dup\u0103 obicei, fara numai c\u00e2nd lucra si m\u00e2nca inchimz\u00e2ndu-si uneori ochii; de vreme ce, de multe ori si painea \u00eei c\u0103dea din gura lui, \u00een vremea m\u00e2nc\u0103rii.\r\nDeci l-am silit noi, odinioar\u0103, pe d\u00e2nsul, s\u0103 se odihneasca putin pe rogojin\u0103, iar el, cam cu jale, ne-a gr\u0103it nou\u0103: \"De ve\u0163i invinge pe \u00eenger s\u0103 adoarm\u0103, apoi \u015fi pe mine m\u0103 ve\u0163i face s\u0103 m\u0103 culc\"."},{"title":" Despre monahul Filarghie \u015fi g\u0103sirea unei pungi cu bani (Cuv\u00e2nt din Pateric)","content":"A fost un oarecare monah, Filarghie cu numele, care vietuia in Ierusalim, lucrand lucruri de m\u00e2n\u0103 \u015fi, din osteneala sa, isi manca painea sa. Iar odata, sezand el in targ, isi vindea lucrul sau; si, oricine si-a uitat o pung\u0103 ce avea o mie de galbeni si a aflat-o b\u0103tr\u00e2nul. Deci a stat pe locul s\u0103u, zicand: \"Se cade celuia ce a pierdut-o s\u0103 vie sa-si ia al sau si punga sa-si primeasca\". Si, indata a venit cel ce o uitase, plangand. Deci, primindu-l pe el batranul, i-a dat-o lui. Iar~acela il tinea pe el, vrand sa-i dea lui o parte oarecare, iar batranul nici nu se uita. Atunci, a inceput a striga cel ce o pierduse: \"Veniti de vedeti pe omul lui Dumnezeu, ce fel de fapt\u0103 face acesta\". Insa batranul, furisandu-se, a fugit pe ascuns si a iesit din cetate, ca s\u0103 nu fie cunoscut. Iar aceasta a facut-o, ca s\u0103 nu fie cinstit."},{"title":" Despre sfada sf\u00e2nt\u0103, binecuv\u00e2ntata \u00eempotrivire \u015fi g\u0103sirea de bani (Fericitului Augustin)","content":"In Mediolan (orasul Milano, din Italia) era un scolar cu frica lui Dumnezeu, care a gasit doua sute de galbeni. Si indata a facut stiut pe la biserici, prin targ, c\u0103, cine a pierdut acei galbeni, sa-i caute in cutare loc. Deci, venind pagubasul, dupa semnele ce a aratat, i-a dat lui galbenii. El insa voia sa-i multumeasca si i-a dat lui douazeci de galbeni, bucuros ca i-a gasit, iar scolarul nu voia sa-i primeasca. I-a dat atunci zece galbeni, si tot n-a voit sa-i primeasca si ii punea \u00een~m\u00e2na cinci galbeni si nu i-a luat. Atunci, cel cu galbenii, i-a aruncat toti banii inainte, zicand cu m\u00e2nie: \"Daca nu voiesti sa-i iei, apoi, iat\u0103-i pe toti, c\u0103 eu nimic nu am p\u0103gubit\".\r\nSi fiindu-i jale scolarului de el, a luat putin din bani, si indata i-a dat saracilor. \r\nFericitul Augustin din Iopia zicea c\u0103tre popor: \"Vedeti ce fel de sfad\u0103 sfanta, vedeti ce soi de bunecuvantat\u0103 \u00eempotrivire...\"."},{"title":" Rug\u0103ciune la citirea Vie\u0163ilor Sfin\u0163ilor. Cum se cade a asculta la citirea sfintelor c\u0103r\u0163i, cu ce nevoin\u0163\u0103 a citi \u015fi a lua aminte (Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur)","content":"Zis-a fericitul Ioan Gura de Aur: \"Cand vei sedea tu la citirea dumnezeiestilor cuvinte, mai intai sa te rogi lui Dumnezeu, ca sa-ti deschida ochii inimii.\r\nC\u0103 nu numai s\u0103 citesti cele scrise, ci ca s\u0103 le \u015fi faci, ca nu spre pacat sa citesti cuvintele si vietile sfintilor. Si iarasi, cand vei citi, cu mult\u0103 s\u00e2rguin\u0163\u0103 s\u0103 cite\u015fti cuvintele, cu dinadinsul si cu toata inima si sa nu te grabesti numai a intoarce filele.~De-\u0163i este tie de trebuinta, nu te lenevi, ci si de doua ori si de trei ori sa citesti cuvintele si chiar de mai multe ori, ca sa intelegi puterea lor. Iar cand vei voi sa citesti sau sa asculti pe altul ce citeste, apoi sa te rogi lui Dumnezeu, asa zicand: \r\n\"Doamne Iisus Hristoase, deschide-mi mie ochii inimii, ca sa ascult cuvantul Tau si sa-l inteleg pe el si sa fac voia Ta, c\u0103 strain sunt eu pe pamant. Sa nu ascunzi de mine poruncile Tale, ci s\u0103-mi descoperi ochii, ca s\u0103 vad minunile din Legea Ta. Arat\u0103-mi mie cele nearatate si cele ascunse ale Intelepciunii Tale. Spre Tine nadajduiesc, Dumnezeul meu, ca s\u0103-mi luminezi mintea si gandul, cu lumina intelegerii Tale,~ca nu numai s\u0103 citesc cele scrise, ci s\u0103 le si fac. Ca nu spre pacat sa citesc vietile si cuvintele sfintilor, ci spre innoire si spre luminare, spre sfin\u0163ire, spre m\u00e2ntuirea sufletului si spre mostenitoarea vietii vesnice. C\u0103 Tu esti luminarea celor ce zac intru intuneric si de la Tine este toata darea cea bun\u0103 si tot darul cel desavarsit\"."},{"title":" Despre cum pustniceasca \u00eenfranare trebuie \u00eenso\u0163it\u0103, mai \u00eent\u00e2i, de p\u0103zirea poruncilor M\u00e2ntuitorului (\u00cenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 a Sf\u00e2ntului Vasile cel Mare)","content":"V\u0103dit lucru este c\u0103 multi oameni, astazi, nu se mai ingrijesc de pazirea poruncile Mantuitorului, ci se supun mai mult obiceiului si poruncilor omenesti.\r\n\r\nPentru c\u0103, a petrece prin munti si prin pustietati, a se z\u0103vor\u00e2 pe sine in inchisoare si m\u00e2nca o dat\u0103 pe zi, si in tot chipul a se feri de p\u00e2ine si de apa, si a purta haine aspre de p\u0103r, si a-si infasura trupul s\u0103u cu~fier, si a umbla descult, si a se culca pe pamant, si a fugi de vorba mult\u0103, toate acestea sunt predanii bine asezate de Sfin\u0163ii b\u0103rba\u0163i.\r\n\r\nDatori sunt, insa, cei ce fac acestea, mai intai s\u0103 pazeasca poruncile Domnului, adica: indelunga-rabdare, adevarul, gandul smerit, infranarea, neaducerea aminte de r\u0103u, ne\u00eemp\u0103timirea pentru cele de aici, credinta si dragostea cea nefatarnica, f\u0103r\u0103 de care cu neputinta este sa pl\u0103cem lui Dumnezeu.\r\n\r\nSe cade, dar, cu adevarat, si pe acelea a le pazi, si pe acestea a nu le lasa, \u015fi de fapte rele a ne feri, dupa~porunca lui Dumnezeu. Deci, s\u0103 fugim de m\u00e2nie si de gandul r\u0103u, de blestem si de ocar\u0103 si de desfranare, de ingamfare si de slava de\u015fart\u0103, de minciuni si de clevetiri, de vrajb\u0103 si de invidie si de toat\u0103 r\u0103utatea. Eu, pe cel ce nu pazeste aceste porunci ale Domnului, ce s-au zis, ci se jur\u0103 \u015fi minte si ocaraste si se bucur\u0103 de r\u0103ul altora, eu nu-l primesc pe el, nici macar de si-ar petrece toata viata sa in sac si in cenusa, si chiar de n-ar primi nici un fel de hrana, fiindca eu socotesc, ca mai bine este sa se impartaseasca din bucate, cu multumire, si sa-si masoare pentru sine o pustnicie dupa putere, decat sa se tie numai de obiceiurile~omenesti si sa nu se ingrijeasca de poruncile Domnului.\r\n\r\nEu am vazut, adica, pe multi, avand desavarsita infranare si purtandu-si trupul aproape mort, de multa pustnicie, peste masura, si mult ii slaveau pe ei oamenii. Eu stiu c\u0103 infranarea goneste si pe draci, cand are, ca temelie, poruncile Domnului si ferirea de rele. Dar, dupa aceea, vazandu-i, pe unii dintr-insii, jurandu-se si mintind si ocarand, i-am rugat pe ei, zicandu-le: \"O, fratilor, de vreme ce faceti invataturile Sfintilor b\u0103rba\u0163i, siliti-va, dar, si la poruncile Domnului. Si feriti-va de sfaturile cele viclene, de juramant si de blestem, de minciuni~si de g\u00e2nd r\u0103u si de toate celelalte\".\r\n\r\nEi, insa, n-au primit sfatul acesta. Si, prin aceasta, s-a v\u0103dit c\u0103 ceea ce f\u0103ceau ei, pentru slava omeneasc\u0103 f\u0103ceau, \u015fi mai mult nimic. Pentru c\u0103 pustniceasca \u00eenfranare are durere si osteneal\u0103 trupeasc\u0103, iar, pentru a se feri de minciuni, de oc\u0103ri \u015fi de blesteme, este trebuin\u0163\u0103 de luare aminte. Pentru ca pe acestea le-a legiuit \u015fi le-a a\u015fezat Hristos, \u00centemeietorul de Lege, pentru care \u015fi pedepse\u015fte, cu os\u00e2nd\u0103, pe cei ce le calc\u0103."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre Daniil Proorocul, cum a sf\u0103r\u00e2mat pe Bel, idolul babilonienilor, \u015fi pe balaur l-a omor\u00e2t \u015fi cum, fiind aruncat a doua oar\u0103 \u00een groapa cu lei, a fost m\u00e2ntuit","content":"Acest fericit Daniil Proorocul a fost iubit de \u00eemp\u0103ra\u0163ii chaldeenilor \u015fi per\u015filor din Babilon, adic\u0103 de Nabucodonosor, de Baltazar, de Darius \u015fi de Cirus. Deci, c\u00e2nd acel Cirus persanul \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ea \u00een Babilon, l-a f\u0103cut pe Daniil sfetnic credincios \u015fi de aproape al lui, fiindc\u0103 d\u0103dea r\u0103spunsuri la to\u0163i. \u015ei era un idol \u00een Babilon, al c\u0103rui nume era Bel, \u015fi se cheltuiau cu el,~\u00een fiecare zi, dou\u0103sprezece m\u0103suri de f\u0103in\u0103 de gr\u00e2u aleas\u0103, patruzeci de oi \u015fi \u015fase vedre de vin. \u015ei \u00eemp\u0103ratul cinstea idolul \u015fi mergea \u00een fiecare zi de se \u00eenchina lui, iar Daniil se \u00eenchina Dumnezeului s\u0103u. \u015ei i-a zis lui \u00eemp\u0103ratul: \"Pentru ce nu te \u00eenchini lui Bel?\". Iar Daniil a zis: \"Pentru c\u0103 eu nu m\u0103 \u00eenchin idolilor, celor f\u0103cu\u0163i de m\u00e2ini omene\u015fti, ci Dumnezeului Cel Viu, Cel Ce a zidit cerul \u015fi p\u0103m\u00e2ntul \u015fi are st\u0103p\u00e2nire peste tot trupul\". \u015ei i-a zis lui \u00eemp\u0103ratul: \"Dar nu \u0163i se pare \u0163ie c\u0103 Bel este dumnezeu viu? Oare nu vezi c\u00e2t m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u015fi bea \u00een fiecare zi?\". \u015ei a zis Daniil, r\u00e2z\u00e2nd: \"Nu te \u00een\u015fela, \u00eemp\u0103rate, pentru c\u0103 idolul acesta, pe dinl\u0103untru este~\u0163\u0103r\u00e2n\u0103, iar pe dinafar\u0103 aram\u0103, \u015fi n-a m\u00e2ncat nici n-a b\u0103ut vreodat\u0103.\r\n\u015ei, m\u00e2niindu-se, \u00eemp\u0103ratul a chemat pe slujitorii s\u0103i \u015fi le-a zis: \"De nu-mi ve\u0163i spune cine m\u0103n\u00e2nc\u0103 bucatele acestea, apoi ve\u0163i muri. Iar de-mi ve\u0163i ar\u0103ta c\u0103 Bel le m\u0103n\u00e2nc\u0103, atunci va muri Daniil, pentru c\u0103 a hulit \u00eempotriva lui Bel\". \u015ei a zis Daniil, \u00eemp\u0103ratului: \"S\u0103 fie dup\u0103 cuv\u00e2ntul t\u0103u!\". \u015ei erau slujitorii lui Bel \u015faptezeci la num\u0103r, afar\u0103 de femei \u015fi de copii. Au venit, dar, \u00eemp\u0103ratul \u015fi cu Daniil la capi\u015ftea lui Bel, \u015fi au zis slujitorii: \"Iat\u0103, noi ie\u015fim afar\u0103, iar tu, \u00eemp\u0103rate, pune bucatele \u015fi vinul \u015fi \u00eencuie u\u015file \u015fi le pecetluie\u015fte cu inelul t\u0103u. \u015ei, venind m\u00e2ine, de nu le vei afla toate~m\u00e2ncate de Bel, atunci s\u0103 murim, iar de vor fi m\u00e2ncate, s\u0103 moar\u0103 Daniil care a min\u0163it asupra noastr\u0103\".\r\nDar \u00eemp\u0103ratul n-a b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 ei f\u0103cuser\u0103 pe sub mas\u0103 o intrare ascuns\u0103 \u015fi totdeauna intrau pe u\u015fa aceea \u015fi m\u00e2ncau bucatele. \u015ei au ie\u015fit slujitorii, iar \u00eemp\u0103ratul a pus bucatele, lui Bel. \u015ei a poruncit, Daniil, slugilor sale, \u015fi au adus cenu\u015f\u0103 \u015fi a cernut-o prin toat\u0103 capi\u015ftea, de fa\u0163\u0103 fiind numai \u00eemp\u0103ratul \u015fi, ie\u015find, au \u00eencuiat u\u015file \u015fi le-au pecetluit cu inelul \u00eemp\u0103ratului \u015fi s-au dus. \u015ei slujitorii au intrat noaptea, dup\u0103 obiceiul lor, cu femeile \u015fi cu copiii lor, \u015fi au m\u00e2ncat toate \u015fi au b\u0103ut.\r\n~\u015ei, a doua zi, a venit \u00eemp\u0103ratul, \u015fi Daniil cu d\u00e2nsul, la capi\u015fte, \u015fi a zis: \"Daniile, \u00eentregi sunt pece\u0163ile?\". Iar el a zis: \"\u00centregi, \u00eemp\u0103rate\". \u015ei \u00eendat\u0103, cum a deschis u\u015file, privind spre mas\u0103, \u00eemp\u0103ratul a strigat cu glas mare: \"Mare e\u015fti Bel \u015fi niciun vicle\u015fug nu este \u00eentru tine\". \u015ei a r\u00e2s Daniil \u015fi a oprit pe \u00eemp\u0103ratul, s\u0103 nu intre \u00een\u0103untru, \u015fi a zis: \"Uit\u0103-te \u015fi vezi pardoseala capi\u015ftei \u015fi cunoa\u015fte ale cui sunt urmele acestea\". \u015ei a zis \u00eemp\u0103ratul: \"V\u0103d urme b\u0103rb\u0103te\u015fti \u015fi femeie\u015fti \u015fi de copii\".\r\n\u015ei, atunci, m\u00e2niindu-se, \u00eemp\u0103ratul a poruncit de a prins pe to\u0163i slujitorii \u015fi pe femeile lor \u015fi pe copii lor \u015fi ei i-au ar\u0103tat lui u\u015fa cea ascuns\u0103, prin care intrau \u015fi m\u00e2ncau cele de pe~mas\u0103. \u015ei i-a omor\u00e2t pe ei \u00eemp\u0103ratul, \u015fi pe Bel l-a dat \u00een m\u00e2inile lui Daniil, care l-a sf\u0103r\u00e2mat pe el, iar capi\u015ftea aceea a risipit-o. \r\n\u015ei era, \u00een locul acela, un balaur mare \u015fi \u00eel cinstea pe el Babilonul. \u015ei a zis \u00eemp\u0103ratul, lui Daniil: \"Oare \u015fi despre acesta vei zice c\u0103 este aram\u0103? Acesta este viu \u015fi m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u015fi bea. Nu vei putea zice c\u0103 acesta nu este dumnezeu viu; deci \u00eenchin\u0103-te lui\". \u015ei a zis, Daniil: \"Domnului Dumnezeului meu m\u0103 voi \u00eenchina, c\u0103 Acela este Dumnezeu viu; iar tu, \u00eemp\u0103rate, d\u0103-mi mie st\u0103p\u00e2nire \u015fi eu voi omor\u00e2 acest balaur, f\u0103r\u0103 sabie \u015fi f\u0103r\u0103 toiag\". \u015ei a zis \u00eemp\u0103ratul: \"\u0162i-l dau \u0163ie\". \u015ei a luat Daniil smoal\u0103 \u015fi seu \u015fi p\u0103r \u015fi le-a fiert \u00eempreun\u0103, \u015fi a~f\u0103cut un amestec pe care l-a aruncat \u00een gura balaurului, \u015fi, m\u00e2nc\u00e2ndu-l, a murit balaurul, \u015fi a zis Daniil: \"Iat\u0103 \u00eenchin\u0103ciunile voastre\". \r\nAtunci, babilonienii, auzind de aceasta, s-au m\u00e2niat foarte \u015fi, pornind c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul, au zis: \"\u00cemp\u0103ratul s-a f\u0103cut iudeu; pe Bel l-a sf\u0103r\u00e2mat, iar pe balaur l-a omor\u00e2t \u015fi pe preo\u0163ii lui i-a t\u0103iat\". \u015ei au mai zis: \"D\u0103-ne nou\u0103 pe Daniil, iar de nu, apoi te vom omor\u00e2 pe tine \u015fi toat\u0103 casa ta\". \u015ei a v\u0103zut \u00eemp\u0103ratul c\u0103 sunt foarte porni\u0163i \u00eempotriva lui \u015fi, silit fiind, a dat lor pe Daniil. Iar ei l-au aruncat \u00een groapa leilor, \u015fi a petrecut acolo \u015fase zile. \u015ei erau, \u00een groap\u0103, \u015fapte~lei, \u015fi li se d\u0103dea lor \u00een fiecare zi c\u00e2te dou\u0103 trupuri de os\u00e2ndi\u0163i \u015fi c\u00e2te dou\u0103 oi. Iar atunci nu le-au dat nimic, ca s\u0103-l m\u0103n\u00e2nce pe Daniil. Dar, Dumnezeu, a astupat gurile leilor, ca \u015fi atunci c\u00e2nd a fost aruncat \u00eent\u00e2ia oar\u0103. \u015ei st\u0103tea Daniil, \u00eempreun\u0103 cu leii, \u00een groap\u0103, ca \u015fi cu ni\u015fte mielu\u015fei bl\u00e2nzi. \u015ei era, atunci, \u00een Iudeea, Proorocul Avacum, \u015fi acela a f\u0103cut fiertur\u0103 \u015fi a dumicat p\u00e2ine \u00een blid \u015fi a mers la c\u00e2mp, s\u0103-l duc\u0103 secer\u0103torilor. \u015ei a zis \u00eengerul Domnului c\u0103tre Avacum: \"Du pr\u00e2nzul pe care \u00eel ai, \u00een Babilon, lui Daniil, \u00een groapa leilor\". \u015ei a zis, Avacum: \"Doamne, Babilonul nu l-am v\u0103zut \u015fi groapa leilor nu \u015ftiu unde este\". \u015ei l-a~apucat \u00eengerul Domnului de cre\u015ftetul lui \u015fi l-a \u0163inut de perii capului s\u0103u \u015fi l-a dus pe el \u00een Babilon, deasupra gropii, \u00eentru repeziciunea duhului s\u0103u. \u015ei a strigat Avacum, zic\u00e2nd: \"Daniile, Daniile, ia pr\u00e2nzul pe care \u0163i l-a trimis \u0163ie Dumnezeu\". \u015ei a zis Daniil: \"O, \u0163i-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, \u015fi n-ai p\u0103r\u0103sit pe cei ce Te iubesc pe Tine\". \u015ei, scul\u00e2ndu-se, Daniil a m\u00e2ncat. Iar \u00eengerul lui Dumnezeu, iar\u0103\u015fi, a dus pe Avacum \u00eendat\u0103 \u00een Iudeea, la locul s\u0103u, a\u015fa cum s-a ar\u0103tat mai \u00eenainte \u015fi la via\u0163a Proorocului Avacum. Iar \u00eemp\u0103ratul a venit, a \u015faptea zi, s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 pe Daniil \u015fi, ajung\u00e2nd la groap\u0103, s-a uitat \u015fi,~iat\u0103, Daniil era teaf\u0103r. \u015ei a strigat \u00eemp\u0103ratul cu glas mare \u015fi a zis: \"Mare e\u015fti Doamne, Dumnezeul lui Daniil, \u015fi nu este altul afar\u0103 de Tine\". \u015ei a scos pe Daniil, iar pe vinova\u0163ii pierz\u0103rii lui i-a aruncat \u00een groap\u0103. \u015ei \u00eendat\u0103 i-au m\u00e2ncat leii, \u00een fa\u0163a \u00eemp\u0103ratului. "},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre Suzana, cea m\u00e2ntuit\u0103 prin t\u00e2n\u0103rul prooroc Daniil","content":"A fost un om ce vie\u0163uia \u00een Babilon, numele lui fiind Ioachim. Acesta \u00ee\u015fi luase o femeie cu numele Suzana, fiic\u0103 a lui Helchie, foarte frumoas\u0103 \u015fi cu fric\u0103 de Dumnezeu. \u015ei, p\u0103rin\u0163ii ei, drep\u0163i fiind, crescuser\u0103 \u015fi pe fiica lor dup\u0103 legea lui Moise. \u015ei era Ioachim foarte bogat \u015fi avea o gr\u0103din\u0103 aproape de curtea sa. \u015ei se adunar\u0103 la el iudeii, fiindc\u0103 era mai \u00een cinste dec\u00e2t to\u0163i. \u015ei \u00een anul acela, au fost r\u00e2ndui\u0163i judec\u0103tori doi b\u0103tr\u00e2ni din popor, care, sub cuv\u00e2nt c\u0103 fac judec\u0103\u0163i, s\u0103v\u00e2r\u015feau~nedreptate, \u00eenc\u00e2t se \u00eemplinea cuv\u00e2ntul Domnului: \"Ie\u015fit-a f\u0103r\u0103delege din Babilon, din b\u0103tr\u00e2nii judec\u0103tori\". Ace\u015ftia r\u0103m\u00e2neau \u00een casa lui Ioachim \u015fi veneau la ei to\u0163i care voiau s\u0103 aib\u0103 judecat\u0103.\r\n\u015ei, v\u0103z\u00e2nd pe Suzana, \u00een fiecare zi, intr\u00e2nd \u015fi ie\u015find \u00een gr\u0103dina b\u0103rbatului s\u0103u, s-au aprins de poft\u0103 asupra ei. \u015ei s-a r\u0103zvr\u0103tit mintea lor \u015fi \u015fi-au ab\u0103tut ochii lor s\u0103 nu caute la cer, nici s\u0103-\u015fi aduc\u0103 aminte de judec\u0103\u0163ile cele drepte. \u015ei erau am\u00e2ndoi aprin\u015fi de poft\u0103 asupra ei \u015fi n-au spus unul altuia boala lor, pentru c\u0103 se ru\u015finau a-\u015fi m\u0103rturisi unul altuia pofta lor.\r\n\u015ei c\u0103uta fiecare din ei vremea prielnic\u0103. Iar odat\u0103 au zis unul~c\u0103tre altul: \"S\u0103 mergem acas\u0103, c\u0103 este vremea pr\u00e2nzului\". \u015ei, ie\u015find, s-au desp\u0103r\u0163it unul de altul, dar, \u00eentorc\u00e2ndu-se, au venit din nou \u00een acela\u015fi loc \u015fi \u00eentreb\u00e2ndu-se unul pe altul din pricina \u00eentoarcerii, au m\u0103rturisit unul altuia pofta lor. \u015ei atunci au hot\u0103r\u00e2t \u00eempreun\u0103 vremea c\u00e2nd vor putea s\u0103 o afle pe ea singur\u0103, ca s\u0103-\u015fi \u00eemplineasc\u0103 nelegiuirea. \u015ei s-a \u00eent\u00e2mplat, c\u00e2nd p\u00e2ndeau ei ziua cea cu bun prilej, c\u0103 a intrat Suzana, ca \u015fi mai \u00eenainte, numai cu dou\u0103 slujnice, dorind s\u0103 se scalde \u00een gr\u0103din\u0103, pentru c\u0103 era z\u0103duf. \u015ei nu era nimeni acolo, afar\u0103 de cei doi b\u0103tr\u00e2ni ascun\u015fi, care o p\u00e2ndeau pe ea. \u015ei a zis Suzana slujnicelor:~\"Aduce\u0163i-mi untdelemn \u015fi s\u0103pun \u015fi \u00eencuia\u0163i por\u0163ile gr\u0103dinii, ca s\u0103 m\u0103 scald\". \u015ei au f\u0103cut cum a zis ea. \u015ei au \u00eencuiat por\u0163ile gr\u0103dinii \u015fi au ie\u015fit pe por\u0163ile cele din dos \u015fi, aduc\u00e2nd cele poruncite, n-au v\u0103zut pe b\u0103tr\u00e2ni, pentru c\u0103 erau ascun\u015fi.\r\n\u015ei dup\u0103 ce au ie\u015fit slujnicele, s-au sculat am\u00e2ndoi b\u0103tr\u00e2nii \u015fi au alergat la d\u00e2nsa \u015fi au zis: \"Iat\u0103, por\u0163ile gr\u0103dinii sunt \u00eenchise \u015fi nimeni nu ne vede \u015fi suntem aprin\u015fi de poft\u0103 asupra ta. Pentru aceasta, \u00eenvoie\u015fte-te s\u0103 fii cu noi. Iar de nu, apoi vom m\u0103rturisi asupra ta, c\u0103 a fost cu tine un t\u00e2n\u0103r \u015fi, pentru aceasta, ai trimis pe slujnice de la tine\". \u015ei a suspinat Suzana \u015fi a zis: \"Str\u00e2mtorat\u0103 sunt din toate p\u0103r\u0163ile.~C\u0103 de voi face aceasta, moarte \u00eemi este, iar de nu o voi face, nu voi sc\u0103pa din m\u00e2inile voastre. Dar mai bine este, pentru mine, s\u0103 nu fac acest p\u0103cat de a c\u0103dea \u00een m\u00e2inile voastre, dec\u00e2t a gre\u015fi \u00eenaintea lui Dumnezeu. \u015ei a strigat Suzana cu glas mare \u015fi au strigat \u015fi b\u0103tr\u00e2nii am\u00e2ndoi \u00eempotriva ei. \u015ei, alerg\u00e2nd, unul din ei a deschis por\u0163ile gr\u0103dinii. \u015ei, dac\u0103 au auzit strigare \u00een gr\u0103din\u0103, cei din cas\u0103 au alergat pe por\u0163ile cele din dos, ca s\u0103 vad\u0103 ce i s-a \u00eent\u00e2mplat ei. \u015ei, dac\u0103 au spus b\u0103tr\u00e2nii cuvintele lor, s-au ru\u015finat slugile foarte, c\u0103 niciodat\u0103 nu s-a zis cuv\u00e2nt ca acesta despre Suzana.\r\n\u015ei a doua zi, dup\u0103 ce s-a adunat poporul la Ioachim, b\u0103rbatul ei, au~venit \u015fi cei doi b\u0103tr\u00e2ni, plini de cugete rele asupra Suzanei, ca s\u0103 o omoare. \u015ei au zis \u00eenaintea poporului: \"Trimite\u0163i dup\u0103 Suzana, fata lui Helchie, femeia lui Ioachim\". \u015ei au trimis. \u015ei a venit ea \u015fi p\u0103rin\u0163ii ei \u015fi fiii ei \u015fi toate rudeniile ei. Iar Suzana era foarte t\u00e2n\u0103r\u0103 \u015fi frumoas\u0103 la chip. Iar b\u0103tr\u00e2nii nelegiui\u0163i au poruncit s\u0103-i ia v\u0103lul de pe fa\u0163\u0103, c\u0103 era acoperit\u0103, ca s\u0103 se sature de frumuse\u0163ea ei. \u015ei pl\u00e2ngeau cei ce erau cu d\u00e2nsa \u015fi to\u0163i care o \u015ftiau. \u015ei, scul\u00e2ndu-se, cei doi b\u0103tr\u00e2ni \u015fi-au pus m\u00e2inile pe capul ei, \u00een mijlocul poporului, iar ea, pl\u00e2ng\u00e2nd, a c\u0103utat la cer, pentru c\u0103 \u00een inima ei n\u0103d\u0103jduia spre Dumnezeu.\r\n~\u015ei au zis cei doi b\u0103tr\u00e2ni: \"Umbl\u00e2nd noi am\u00e2ndoi prin gr\u0103din\u0103, a intrat ea cu dou\u0103 slujnice \u015fi a \u00eenchis poarta, slobozind slujnicele. \u015ei a venit la ea un t\u00e2n\u0103r, care era ascuns \u015fi s-a culcat cu d\u00e2nsa. Iar noi, fiind \u00een col\u0163ul gr\u0103dinii \u015fi v\u0103z\u00e2nd f\u0103r\u0103delegea, am alergat asupra lor. \u015ei, v\u0103z\u00e2ndu-i, pe t\u00e2n\u0103r nu l-am putut prinde, c\u0103 era mai tare dec\u00e2t noi \u015fi, deschiz\u00e2nd por\u0163ile gr\u0103dinii, a fugit. Dar, prinz\u00e2nd-o pe ea, am \u00eentrebat-o cine a fost t\u00e2n\u0103rul acela \u015fi n-a vrut s\u0103 ne spun\u0103 nou\u0103. Deci, aceasta m\u0103rturisim\". \u015ei i-a crezut pe ei adunarea, ca pe ni\u015fte b\u0103tr\u00e2ni ai poporului \u015fi judec\u0103tori, \u015fi au judecat-o pe ea spre moarte. \u015ei, strig\u00e2nd cu glas mare, Suzana a zis:~\"Dumnezeule ve\u015fnice \u015fi \u015ftiutorul celor ascunse, Care cuno\u015fti toate mai \u00eenainte de a se face, Tu \u015ftii c\u0103 minciun\u0103 au spus ei asupra mea. \u015ei, iat\u0103, eu mor f\u0103r\u0103 s\u0103 fi s\u0103v\u00e2r\u015fit nimic din cele ce au spus ace\u015ftia despre mine\".\r\n\u015ei a auzit Domnul glasul ei. \u015ei, dus\u0103 fiind ea spre os\u00e2nd\u0103, a ridicat Duhul cel Sf\u00e2nt al lui Dumnezeu pe un t\u00e2n\u0103r, al c\u0103rui nume era Daniil. \u015ei acesta a strigat cu glas mare: \"Nevinovat sunt eu de s\u00e2ngele acesteia\". \u015ei s-a \u00eentors tot poporul c\u0103tre d\u00e2nsul \u015fi a zis: \"Ce \u00eensemneaz\u0103 cuv\u00e2ntul acesta, pe care l-ai zis?\". Iar el, st\u00e2nd \u00een mijlocul lor, a zis: \"Oare, a\u015fa de nebuni sunte\u0163i to\u0163i, fiii lui Israel? C\u0103 f\u0103r\u0103~s\u0103 cerceta\u0163i \u015fi necunosc\u00e2nd adev\u0103rul, a\u0163i os\u00e2ndit pe fiica lui Israel? \u00centoarce\u0163i-v\u0103 la judecat\u0103, pentru c\u0103 minciun\u0103 au spus judec\u0103torii ace\u015ftia asupra ei\".\r\n\u015ei s-a \u00eentors tot poporul degrab\u0103. \u015ei au zis b\u0103tr\u00e2nii: \"Vino \u015fi \u015fezi \u00een mijlocul nostru \u015fi ne spune g\u00e2ndul t\u0103u, c\u0103 \u0163i-a dat \u0163ie Dumnezeu cinstea b\u0103tr\u00e2nilor\". \u015ei a zis c\u0103tre d\u00e2n\u015fii, Daniil: \"Desp\u0103r\u0163i\u0163i-i unul de altul, \u015fi-i voi \u00eentreba pe d\u00e2n\u015fii\". \u015ei, dup\u0103 ce i-au desp\u0103r\u0163it unul de altul, a chemat pe unul din ei \u015fi a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: \"\u00cenvechitule \u00een zile rele, acum a venit ceasul p\u0103catelor tale pe care le f\u0103ceai mai \u00eenainte rostind judec\u0103\u0163i nedrepte, pe cei nevinova\u0163i os\u00e2ndindu-i \u015fi pe cei~vinova\u0163i eliber\u00e2nd, c\u0103 zice Dumnezeu: pe cel nevinovat \u015fi pe cel drept s\u0103 nu-l omori. Deci, acum, dac\u0103 ai v\u0103zut pe aceast\u0103 femeie cu acel t\u00e2n\u0103r, spune sub ce copac i-ai v\u0103zut pe d\u00e2n\u015fii p\u0103c\u0103tuind \u00eempreun\u0103? Iar el a zis: \"Sub un mesteac\u0103n\". Zis-a lui, Daniil: \"Drept ai min\u0163it asupra capului t\u0103u. C\u0103, iat\u0103, \u00eengerul Domnului, lu\u00e2nd hot\u0103r\u00e2rea lui Dumnezeu, te va rupe \u00een dou\u0103\". \u015ei, pun\u00e2ndu-l al\u0103turi, a poruncit s\u0103 aduc\u0103 pe cel\u0103lalt \u015fi i-a zis: \"S\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 a lui Canaan \u015fi nu a lui Iuda, frumuse\u0163ile te-au \u00een\u015felat \u015fi pofta a r\u0103zvr\u0103tit inima ta. A\u015fa a\u0163i f\u0103cut fiicelor lui Israel; \u015fi ele, de fric\u0103, se desfr\u00e2nau cu voi, dar, acum, fiica~lui Iuda n-a suferit f\u0103r\u0103delegea voastr\u0103. Acum, dar, spune-mi mie, sub ce fel de copac i-ai v\u0103zut pe ei \u00eempreun\u0103?\" Iar el a zis: \"Sub un salc\u00e2m\". \u015ei i-a zis Daniil, lui: \"Drept ai min\u0163it \u015fi tu, asupra capului t\u0103u. C\u0103 a\u015fteapt\u0103 \u00eengerul Domnului s\u0103 te taie pe tine \u00een dou\u0103 cu sabia \u015fi s\u0103 v\u0103 piard\u0103 pe voi\".\r\n\u015ei a strigat cu glas mare tot poporul \u015fi a binecuv\u00e2ntat pe Dumnezeu, Care m\u00e2ntuie\u015fte pe cei ce n\u0103d\u0103jduiesc spre El. \u015ei s-a sculat asupra celor doi b\u0103tr\u00e2ni, c\u0103 i-a dovedit Daniil pe ei, din cuvintele lor, c\u0103 au m\u0103rturisit str\u00e2mb, \u015fi le-a f\u0103cut lor dup\u0103 legea lui Moise, a\u015fa cum cu vicle\u015fug au g\u00e2ndit s\u0103 fac\u0103 aproapelui lor, \u015fi i-a omor\u00e2t pe ei \u015fi~a sc\u0103pat s\u00e2ngele cel nevinovat \u00een ziua aceea. Iar Helchie \u015fi femeia lui au l\u0103udat pe Dumnezeu, pentru fiica lor, Suzana, \u00eempreun\u0103 cu Ioachim b\u0103rbatul ei \u015fi cu toate rudeniile ei, pentru c\u0103 nu s-a aflat la ea lucru de ru\u015fine.\r\nIar Daniil, din ziua aceea \u015fi dup\u0103 aceea, s-a f\u0103cut mare \u00eenaintea a tot poporul, pentru priceperea sa \u015fi pentru darurile lui Dumnezeu, care erau \u00een el. Dumnezeului nostru slav\u0103, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" Cuv\u00e2nt din Istoria Bisericeasc\u0103 a lui Socrat (Cartea 4, capitolul 23)","content":"Au venit unii din cei \u00een\u0163elep\u0163i, la dreptul Antonie, \u015fi au zis c\u0103tre d\u00e2nsul: \u201eCum rabzi, o P\u0103rinte, lipsit fiind de m\u00e2ng\u00e2ierea de la citirea cea din c\u0103r\u0163i?\u201d. \u015ei a r\u0103spuns, Antonie, c\u0103tre d\u00e2n\u015fii: \u201eCartea mea, o filosofilor, este firea celor nev\u0103zute, \u015fi deschis\u0103 \u00eemi este oric\u00e2nd voiesc s\u0103 citesc \u00eentr-\u00eensa\u201d.\r\nTrebuie s\u0103 \u015fti\u0163i, de asemenea, c\u0103 se afl\u0103 \u015fi alte ispr\u0103vi ale Cuviosului Antonie, precum \u015fi folositoare istorii despre d\u00e2nsul, de pild\u0103 cum a aflat pe Pavel Tebeul; cum a primit pe alt Pavel, ce se numea~\u201ecel Simplu\u201d, \u015fi cum l-a pov\u0103\u0163uit la calea m\u00e2ntuirii; cum a v\u0103zut pe \u00eenger \u00een chip de monah \u00eempletind co\u015fni\u0163e, scul\u00e2ndu-se la rug\u0103ciune \u015fi iar\u0103\u015fi lucr\u00e2nd, apoi iar\u0103\u015fi rug\u00e2ndu-se; cum a v\u0103zut pe diavolul, \u00eentinz\u00e2ndu-\u015fi cursele sale prin lume \u015fi a auzit un glas c\u0103 numai smerenia scap\u0103 de cursele acelea. \u015ei altele ve\u0163i afla \u00een Pateric, despre Cuviosul acesta, ca \u015fi \u00een via\u0163a sa, cea pe larg scris\u0103 de marele Atanasie."},{"title":" \u00cen aceast\u0103 zi, cuv\u00e2nt despre un c\u0103lug\u0103r Martirie, care a purtat pe Hristos pe umeri","content":"\u00cen p\u0103m\u00e2ntul Savoriei a fost un c\u0103lug\u0103r Martirie, iubitor de Hristos, iubitor de s\u0103raci \u015fi milostiv, t\u00e2n\u0103r cu v\u00e2rsta, dar b\u0103tr\u00e2n cu mintea, \u015fi via\u0163\u0103 curat\u0103 av\u00e2nd. Deci, acesta avea un obicei de mergea, de la m\u0103n\u0103stirea sa, \u00een alta, la un p\u0103rinte duhovnicesc, pentru rug\u0103ciune. \u015ei, odat\u0103 merg\u00e2nd el, a aflat pe un s\u0103rac z\u0103c\u00e2nd \u00een cale \u015fi plin de r\u0103ni, vr\u00e2nd s\u0103 mearg\u0103 \u015fi el tot acolo, dar nu putea, pentru sl\u0103biciunea sa. \u015ei fiindu-i mil\u0103 fericitului Martirie de~el, \u015fi-a \u00eentins mantia sa, \u015fi lu\u00e2ndu-l cu dragoste, l-a dus pe el \u00een spate.\r\nIar c\u00e2nd s-a apropiat de m\u00e2n\u0103stire, p\u0103rintele lui cel duhovnicesc, care cu ochi prooroce\u015fti \u00eel v\u0103zuse pe el, \u00eendat\u0103 a strigat c\u0103tre c\u0103lug\u0103rii s\u0103i, zic\u00e2nd: \u201eAlerga\u0163i degrab\u0103 \u015fi deschide\u0163i por\u0163ile m\u00e2n\u0103stirii c\u0103 fratele Martirie vine, aduc\u00e2nd pe Dumnezeu\u201d. \u015ei ajung\u00e2nd fratele la poarta m\u00e2n\u0103stirii, s-a pogor\u00e2t s\u0103racul din spatele lui \u015fi i s-a ar\u0103tat lui av\u00e2nd chipul precum este zugr\u0103vit pe icoan\u0103 Izb\u0103vitorul neamului omenesc, Dumnezeu \u015fi Omul, M\u00e2ntuitorul Iisus Hristos, \u015fi S-a ridicat la cer sub privirea lui Martirie. Iar pe c\u00e2nd Se \u00een\u0103l\u0163a, a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: \"O, Martirie, tu~nu M-ai trecut pe Mine cu vederea pe p\u0103m\u00e2nt, nici Eu pe tine la cer nu te voi trece cu vederea. Tu, acum, ai c\u0103utat cu mil\u0103 spre Mine, \u015fi Eu \u00een veci te voi milui pe tine\u201d. \u015ei, aceasta zic\u00e2nd, S-a f\u0103cut nev\u0103zut.\r\nDeci, intr\u00e2nd el \u00een m\u00e2n\u0103stire, i-a zis lui p\u0103rintele cel duhovnicesc: \"Frate Martirie, unde este Acela pe Care L-ai adus?\u201d. A r\u0103spuns, zic\u00e2nd: \"De a\u015f fi \u015ftiut, p\u0103rinte, Cine este, m-a\u015f fi \u0163inut tare de picioarele Lui\u201d. Atunci, a spus tuturor c\u0103lug\u0103rilor, ceea ce se f\u0103cuse. \u015ei l-a \u00eentrebat pe el p\u0103rintele, zic\u00e2ndu-i: \u201eOare, El \u0163i se p\u0103rea greu \u0163ie, fiule?\u201d. Iar el a r\u0103spuns: \u201eNu, p\u0103rinte! C\u00e2nd \u00cel duceam, nu sim\u0163eam nicio greutate. C\u0103 duceam~pe Cela Ce m\u0103 poart\u0103 El pe mine, Care poart\u0103 pe toat\u0103 lumea, cu neosteneala, \u015fi, numai prin Cuv\u00e2nt, pe toate le \u0163ine. A C\u0103ruia este slava, acum \u015fi pururea \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" \u00centru aceast\u0103 zi, povestire despre Sf\u00e2ntul Antonie","content":"Marele \u00eentre p\u0103rin\u0163ii cei des\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163i, Cuviosul Antonie, era \u00eenainte v\u0103z\u0103tor \u015fi, fiind trecut prin ispitele dr\u0103ce\u015fti, socotea de nimic me\u015fte\u015fugirile lor, ca \u015fi c\u00e2nd nu era sup\u0103rat de ele. \u015ei de multe ori vedea cu ochii cei trupe\u015fti chiar \u00eengeri \u015fi diavoli, cum iau aminte la via\u0163a omeneasc\u0103, nevoindu-se fiecare din ei s\u0103 trag\u0103 de partea sa pe oameni. \u015ei at\u00e2t de mare era la fapte bune, \u00eenc\u00e2t certa \u015fi batjocorea duhurile cele necurate \u015fi de multe ori le izgonea pe ele, aduc\u00e2ndu-le aminte de surparea lor cea din cer~\u015fi chinul lor \u00een focul cel ve\u015fnic.\r\nDeci, s-a \u00eent\u00e2mplat odat\u0103 un lucru ca acesta: Doi diavoli s-au sf\u0103tuit s\u0103 vin\u0103 la stare\u0163ul Antonie, fericindu-l pe el, devreme ce nimeni dintre ei nu mai cutezau s\u0103 se apropie de el cu g\u00e2nd r\u0103u, tem\u00e2ndu-se ca nu cumva s\u0103 fie r\u0103nit de d\u00e2nsul - c\u0103 ajunsese stare\u0163ul la nep\u0103timire \u015fi la via\u0163a cea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 \u015fi era d\u0103ruit cu Preasf\u00e2ntul Duh. Deci, unul din diavoli a zis c\u0103tre cel\u0103lalt: \u201eZerefere (c\u0103 a\u015fa era numele acelui diavol), oare de s-ar poc\u0103i cineva dintre noi, l-ar primi pe el Dumnezeu la poc\u0103in\u0163\u0103? Se poate una ca aceasta, sau nu?\u201d. R\u0103spuns-a cel\u0103lalt: \u201e\u015ei cine poate s\u0103 \u015ftie aceasta?\u201d. Iar Zerefer a zis: \u201e\u00cemi~vei da voie s\u0103 merg la b\u0103tr\u00e2nul Antonie, care nu se teme de noi, \u015fi s\u0103 m\u0103 \u00eencredin\u0163ez de aceasta de la d\u00e2nsul?\u201d. R\u0103spuns-a, lui, cel\u0103lalt: \u201eDu-te, dar te fere\u015fte cu dinadinsul, c\u0103 b\u0103tr\u00e2nul este \u00eenainte v\u0103z\u0103tor \u015fi va cunoa\u015fte ispitirea ta \u015fi nu va voi s\u0103 \u00eentrebe despre aceasta pe Dumnezeu; \u00eens\u0103, du-te, poate cumva vei avea r\u0103spuns\u201d.\r\n\u015ei merg\u00e2nd Zerefer la Antonie, s-a \u00eenchipuit ca om \u015fi a \u00eenceput a pl\u00e2nge \u015fi a se t\u00e2ngui \u00eenaintea lui. Iar Dumnezeu, vr\u00e2nd s\u0103 se \u015ftie c\u0103 El nu-\u015ei \u00eentoarce fa\u0163a de la niciunul din cei care vor s\u0103 se poc\u0103iasc\u0103, ci \u00eei prime\u015fte pe to\u0163i cei ce alearg\u0103 la El, \u015fi d\u00e2nd pild\u0103 \u015fi omului cu p\u0103cate grele, c\u0103 El nu S-ar \u00eentoarce chiar \u015fi~de la diavolul, \u00eencep\u0103torul r\u0103ut\u0103\u0163ii, de ar voi aceasta cu adev\u0103rat s\u0103 se poc\u0103iasc\u0103, a t\u0103inuit o vreme sfatul dr\u0103cesc, b\u0103tr\u00e2nului, ca s\u0103 nu-l cunoasc\u0103. Drept aceea, Cuviosul \u00eel vedea pe cel ce venise la d\u00e2nsul, curat, ca pe un om, iar nu ca pe un diavol, \u015fi i-a zis: \u201eCe pl\u00e2ngi a\u015fa, t\u00e2nguindu-te din inim\u0103, omule, sf\u0103r\u00e2m\u00e2ndu-mi inima \u015fi sufletul cu lacrimile tale cele multe?\u201d. Iar diavolul cel viclean a r\u0103spuns: \u201eEu, o Sfinte P\u0103rinte, nu sunt om, ci diavol, pentru mul\u0163imea f\u0103r\u0103delegilor mele\u201d. Iar b\u0103tr\u00e2nul l-a \u00eentrebat: \u201e\u015ei ce voie\u015fti s\u0103-\u0163i fac, frate?\u201d (c\u0103 socotea Cuviosul, c\u0103 pentru multa smerenie se nume\u015fte el pe sine diavol, Dumnezeu~near\u0103t\u00e2ndu-i lui ceea ce se f\u0103cea).\r\n\u015ei a zis diavolul: \u201eDe nimic alta nu m\u0103 rog \u0163ie, Sfinte P\u0103rinte, f\u0103r\u0103 numai s\u0103 te rogi lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca s\u0103-\u0163i arate \u0163ie, adic\u0103, de ar primi pe diavol la poc\u0103in\u0163\u0103, sau poc\u0103in\u0163a lui cu totul n-o ia \u00een seam\u0103? Pentru c\u0103, dac\u0103 va primi pe diavol, apoi m\u0103 va primi \u015fi pe mine, acela ce am f\u0103cut lucruri asemenea cu el\u201d. Iar b\u0103tr\u00e2nul i-a r\u0103spuns: \u201ePrecum voie\u015fti voi face, \u00eens\u0103 s\u0103 te duci ast\u0103zi la casa ta, iar diminea\u0163\u0103 s\u0103 vii aici, \u015fi-\u0163i voi spune ce va porunci Domnul despre aceasta\u201d. Deci, duc\u00e2ndu-se diavolul \u015fi sosind noaptea, \u015fi-a ridicat b\u0103tr\u00e2nul cuvioasele sale m\u00e2ini spre cer \u015fi s-a rugat lui Dumnezeu Iubitorul de~Oameni, s\u0103-i arate lui de ar primi pe diavolul dac\u0103 s-ar \u00eentoarce la poc\u0103in\u0163\u0103.\r\n\u015ei \u00eendat\u0103, \u00eengerul Domnului, st\u00e2nd \u00eenaintea lui, i-a zis: \u201eAsa gr\u0103ie\u015fte Domnul Dumnezeul nostru: \"Pentru ce rogi a Mea st\u0103p\u00e2nire, pentru diavol? Pentru c\u0103 el este acela care a venit cu vicle\u015fug s\u0103 te ispiteasc\u0103\u201d. \"\u015ei a zis b\u0103tr\u00e2nul, c\u0103tre \u00eenger: \u201eDe ce nu mi-a descoperit Domnul Dumnezeu, ci a ascuns aceasta de la mine, \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu cunosc vicle\u015fugul dr\u0103cesc?\u201d. Iar \u00eengerul i-a zis: \u201eS\u0103 nu te tulburi de aceasta, c\u0103ci este o minunat\u0103 r\u00e2nduial\u0103 a lui Dumnezeu, spre folosul celor ce gre\u015fesc, ca, adic\u0103, s\u0103 nu se dezn\u0103d\u0103jduiasc\u0103 p\u0103c\u0103to\u015fii~care fac multe f\u0103r\u0103delegi, ci s\u0103 vin\u0103 la poc\u0103in\u0163\u0103, \u015ftiind c\u0103 de la niciunul care vine la El, nu Se va \u00eentoarce Preabunul Dumnezeu, chiar c\u00e2nd ar veni \u00eensu\u015fi diavolul vr\u0103jma\u015f, cu adev\u0103rat. Drept aceea, c\u00e2nd va veni la tine s\u0103 te ispiteasc\u0103 \u015fi te va \u00eentreba, s\u0103 nu te sminte\u015fti de el, ci s\u0103-i zici astfel: \u201eIat\u0103 c\u0103 iubitorul de oameni Dumnezeu, niciodat\u0103 nu Se \u00eentoarce de la cel ce vine la El, chiar c\u00e2nd diavolul ar veni. Iat\u0103, El f\u0103g\u0103duie\u015fte a te primi pe tine, numai de vei p\u0103zi cele poruncite de El\". Iar, c\u00e2nd te va \u00eentreba: \"Care sunt cele poruncite de El?\", s\u0103-i zici: \"Astfel gr\u0103ie\u015fte Domnul Dumnezeu: \"Te \u015ftiu pe tine cine e\u015fti \u015fi de unde ai venit ispitindu-ne, c\u0103~tu r\u0103utatea cea veche e\u015fti \u015fi nu po\u0163i s\u0103 fii bun\u0103tate nou\u0103, \u015fi \u00eencep\u0103tor al r\u0103ului de demult fiind, nu vei \u00eencepe acum a face binele. C\u0103, deprinz\u00e2ndu-te cu m\u00e2ndria, cum vei putea a te smeri la poc\u0103in\u0163\u0103 \u015fi a afla mil\u0103? Dar, ca s\u0103 nu ai acest r\u0103spuns \u00een ziua judec\u0103\u0163ii, c\u0103 voiai s\u0103 te poc\u0103ie\u015fti \u015fi nu te-a primit Dumnezeu, iat\u0103 \u015fi \u0163ie \u00ee\u0163i pune poc\u0103in\u0163a Bunul \u015fi Milostivul Dumnezeu\u201c, numai dac\u0103 vei voi \u201cporuncindu-\u0163i, \u0163ie, aceasta: \"S\u0103 stai \u00eentr-un loc, vreme de trei ani, \u015fi, \u00eentorc\u00e2ndu-te spre r\u0103s\u0103rit, s\u0103 strigi cu glas mare, ziua \u015fi noaptea, \u015fi s\u0103 zici astfel: \"Dumnezeule, miluie\u015fte-m\u0103 pe mine, r\u0103utatea cea veche\". Iar aceasta s\u0103 o zici de o~sut\u0103 de ori. \u015ei, iar\u0103\u015fi, alt\u0103 rug\u0103ciune: \"Dumnezeule, m\u00e2ntuie\u015fte-m\u0103 pe mine, \u00een\u015fel\u0103ciunea cea \u00eentunecat\u0103\" - la fel, de o sut\u0103 de ori s\u0103 o zici. \u015ei iar\u0103\u015fi: \"Dumnezeule, miluie\u015fte-m\u0103 pe mine, ur\u00e2ciunea pustiirii\", s\u0103 o zici de o sut\u0103 de ori, \u015fi a\u015fa s\u0103 strigi c\u0103tre Domnul, ne\u00eencetat, c\u0103 nu ai trupeasc\u0103 alc\u0103tuire ca s\u0103 obose\u015fti ori s\u0103 sl\u0103be\u015fti. \u015ei, dup\u0103 ce vei s\u0103v\u00e2r\u015fi aceasta cu g\u00e2nd smerit, atunci vei fi \u00een r\u00e2nduiala ta cea dint\u00e2i \u015fi te vei num\u0103ra cu \u00eengerii lui Dumnezeu\". \u015ei de va f\u0103g\u0103dui s\u0103 fac\u0103 aceasta, s\u0103-l prime\u015fti pe el la poc\u0103in\u0163\u0103. Dar \u015ftiu c\u0103 r\u0103utatea cea veche nu poate a fi bun\u0103tate nou\u0103. \u015ei s\u0103 se scrie aceasta, pentru~neamurile viitoare, c\u0103 dintru aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare oamenii foarte lesne se vor \u00eencredin\u0163a s\u0103 nu mai dezn\u0103d\u0103jduiasc\u0103 de a lor m\u00e2ntuire\". \u015ei \u00eengerul, acestea zic\u00e2nd c\u0103tre Cuviosul Antonie, s-a suit la cer.\r\nIar, a doua zi, a venit diavolul \u015fi a \u00eenceput s\u0103 se t\u00e2nguiasc\u0103 de departe, \u00een chip de om, ca \u015fi cum pl\u00e2ngea \u015fi, venind la b\u0103tr\u00e2nul, i-a f\u0103cut plec\u0103ciunea. Iar b\u0103tr\u00e2nul, mai \u00eent\u00e2i nu l-a v\u0103dit pe el, ci numai \u00een mintea sa \u00eel oc\u0103ra. Apoi, Sf\u00e2ntul i-a zis: \u201eM-am rugat Domnului Dumnezeului meu, precum \u0163i-am f\u0103g\u0103duit, \u015fi te prime\u015fte la poc\u0103in\u0163\u0103, de vei \u00eemplini cele ce prin mine \u00ee\u0163i porunce\u015fte St\u0103p\u00e2nul \u015fi~Atotputernicul\u201d. Iar diavolul a zis: \u201e\u015ei care sunt cele ce a poruncit Dumnezeu s\u0103 le fac?\u201d. Iar b\u0103tr\u00e2nul a r\u0103spuns: \u201e\u0162i-a poruncit Dumnezeu, acestea: \"S\u0103 stai \u00eentr-un loc trei ani nemi\u015fcat, privind spre r\u0103s\u0103rit \u015fi strig\u00e2nd, ziua \u015fi noaptea, \"Dumnezeule, miluie\u015fte-m\u0103 pe mine, r\u0103utatea cea veche\", zic\u00e2nd aceasta de o sut\u0103 de ori. \u015ei, iar\u0103\u015fi, de o sut\u0103 de ori, s\u0103 zici: \"Dumnezeule, miluie\u015fte-m\u0103 pe mine, ur\u00e2ciunea pustiirii\"; \u015fi, iar\u0103\u015fi, de acela\u015fi num\u0103r de ori: \"Dumnezeule, miluie\u015fte-m\u0103, pe mine \u00een\u015fel\u0103ciunea cea \u00eentunecat\u0103\". \u015ei c\u00e2nd le vei face pe acestea, atunci te vei num\u0103ra a fi cu \u00eengerii lui Dumnezeu, \u00eentru aceea\u015fi slujb\u0103 \u00een~care ai fost \u015fi mai \u00eenainte\u201d.\r\nIar Zerefer, lep\u0103d\u00e2nd \u00eendat\u0103 acel \u00een\u015fel\u0103tor chip al poc\u0103in\u0163ei, a r\u00e2s tare \u015fi a zis b\u0103tr\u00e2nului: \u201eO, c\u0103lug\u0103re, de-a\u015f fi voit a m\u0103 numi eu \u00eensumi r\u0103utatea cea veche, ur\u00e2ciunea pustiirii \u015fi \u00een\u015fel\u0103ciunea cea \u00eentunecat\u0103, apoi a\u015f fi f\u0103cut aceasta de la \u00eenceput, ca s\u0103 m\u0103 fi m\u00e2ntuit. Acum, s\u0103 m\u0103 numesc eu \u00eensumi r\u0103utatea cea veche? Nicidecum. \u015ei cine ar zice aceasta? Pentru c\u0103, p\u00e2n\u0103 acum, eu sunt minunat \u00een ispr\u0103vi \u015fi to\u0163i, de team\u0103, se supun mie: cum, dar, a\u015f putea s\u0103 m\u0103 numesc eu singur ur\u00e2ciune a pustiiri, ori \u00een\u015fel\u0103ciune \u00eentunecat\u0103? Nicidecum c\u0103lug\u0103re, nu, c\u0103 \u00eenc\u0103 st\u0103p\u00e2nesc pe p\u0103c\u0103to\u015fi \u015fi ei m\u0103~iubesc, eu sunt \u00een inimile lor \u015fi ei umbl\u0103 dup\u0103 voia mea, iar a fi rob netrebnic \u015fi prost \u00een poc\u0103in\u0163\u0103, asta nu voiesc, b\u0103tr\u00e2ne; Nu, nu, asta s\u0103 nu fie, c\u0103, adic\u0103, din cinstea cea mare, s\u0103 ajung \u00eentru at\u00e2ta necinste\u201d. \u015ei, zic\u00e2nd acestea, \u015fi strig\u00e2nd, diavolul s-a f\u0103cut nev\u0103zut.\r\nIar b\u0103tr\u00e2nul, scul\u00e2ndu-se la rug\u0103ciune, a mul\u0163umit lui Dumnezeu, zic\u00e2nd: \u201eAdev\u0103rat ai zis, Doamne, c\u0103 r\u0103utatea cea veche nu poate fi bun\u0103tate nou\u0103 \u015fi \u00eencep\u0103torul r\u0103ut\u0103\u0163ilor nu se face f\u0103c\u0103tor de bun\u0103t\u0103\u0163i noi\u201d. \u015ei aceasta, fra\u0163ilor, nu \u00een de\u015fert ne-am s\u00e2rguit a le spune vou\u0103, ci ca s\u0103 cunoa\u015fte\u0163i bun\u0103tatea St\u0103p\u00e2nului \u015fi milostivirea Sa, c\u0103 dac\u0103 El este gata~ca \u015fi pe diavolul s\u0103-l primeasc\u0103 la poc\u0103in\u0163\u0103, apoi, cu c\u00e2t mai mult pe om, pentru care \u015ei-a v\u0103rsat \u015fi s\u00e2ngele. E\u015fti p\u0103c\u0103tos? Poc\u0103ie\u015fte-te, c\u0103 de nu, \u00een primejdie e\u015fti a merge cu diavolul, \u00een ve\u015fnica pierzare a gheenii, nu c\u0103 ai gre\u015fit, c\u0103 to\u0163i gre\u015fim \u015fi nu-i nimeni f\u0103r\u0103 de p\u0103cat, dec\u00e2t numai Unul Dumnezeu, ci pentru c\u0103 n-ai voit a te poc\u0103i \u015fi a te ruga Judec\u0103torului, \u00eenainte de sf\u00e2r\u015fitul t\u0103u. Iar dac\u0103, fugind de p\u0103cat, vei pl\u0103cea Domnului, o, de c\u00e2te bun\u0103t\u0103\u0163i te vei \u00eendulci! Pentru c\u0103, \u00eentorc\u00e2ndu-te la El \u00eenainte de sf\u00e2r\u015fit, vei afla pe Judec\u0103torul Milostiv \u015fi te vei \u00eenvrednici fericirii, \u015fi cu \u00eengerii cei lumina\u0163i te vei s\u0103l\u0103\u015fui, unde este frumuse\u0163ea cea~negr\u0103it\u0103 a tuturor celor \u00eemp\u0103ca\u0163i cu Dumnezeu, \u015fi veselia cea pururi fiitoare. Pe care \u015fi nou\u0103, tuturor, fie a le dob\u00e2ndi, prin Hristos Domnul nostru, C\u0103ruia Se cuvine slava, \u00eempreun\u0103 cu Tat\u0103l \u015fi cu Duhul Sf\u00e2nt, acum \u015fi pururi \u015fi \u00een vecii vecilor! Amin."},{"title":" Cuv\u00e2nt pentru cei ce gre\u015fesc \u015fi nu vor s\u0103 se poc\u0103iasc\u0103","content":"Multi din cei ce gresesc zic adesea: \"Sunt plin de intinaciune, cum voi putea sa ma apropii de Dumnezeu si cum voi putea sa-L rog pe El, fiind eu cuprins de greseli diavolesti?\".\r\n\r\nFrate, oare, esti silit si lipsit de indrazneala? Tocmai pentru aceasta s\u0103 vii, ca s\u0103 afli indrazneal\u0103 mare. Ca, oare, Dumnezeu este un om care vrea sa te intrebe pe tine, ca sa te rusinezi de El? Dumnezeu vrea, mai mult decat omul, sa te izbaveasca pe tine din pacat. Nici tu~insuti nu doresti mantuirea ta, asa cum vrea El sa te mantuiasca pe tine.\r\n\r\nDeci, sa nu zici: \"Am pierit, ce voi face?\". Ai doctor, mai presus decat leacurile, care vrea sa te vindece pe tine de boala pacatului, daca tu singur iti vei arata boala, adica, iti vei marturisi, mai inainte, greseala ta, c\u0103ci, pocainta de pacate face curat pe cel ce se pocaieste cu mintea.\r\n\r\nBine este a nu gresi, dar, si mai bine este, ca cei ce gresesc sa se pocaiasca si, din durerile bolii sa se izbaveasca si, dupa r\u0103ni, sa fie sanatosi. Pentru ca nu a cadea este~cumplit, ci a nu se ridica si a zacea dupa cadere. \r\n\r\nDe vei zice: \"Peste fire am gresit\", dar, cine este fara de pacat, pe pamant? Sa-ti fie destul aceasta spre pomenire; spune-ti, tu, mai intai, faradelegile tale, ca sa te indreptezi. Pl\u00e2ngi mai inainte, cat este inca vremea pocaintei, ca sa nu plangi atunci cand nu va mai fi vreme de pocainta. Sa lucram binele, pana ce putem. C\u0103 nu iubeste un tata pe fiul sau, cat iubeste Dumnezeu sufletul cel ce se pocaieste. Ca asa este iubirea de oameni a Stapanului, ca nu se intoarce de la niciunul din cei ce alearga la El. Pentru cel ce vrea,~niciodata nu este vreme neprielnica pentru cautarea mantuirii.\r\n\r\nPentru c\u0103 talharul s-a mantuit, nu din pricina vremii, ci pentru ca a crezut si s-a osandit pe sine si astfel, a luat, dupa faptele sale, si, asa, a aflat visteria cea nede\u015fertat\u0103 a Imparatiei Cerurilor.\r\nC\u0103, pentru cel ce se c\u0103ie\u015fte, inceputul mantuirii este sa se osandeasca pe sine; si nu se va indrepta cineva, acoperindu-si greselile sale. Iar cel ce se caieste de rautatile ce a facut, daca nu va face vrednic\u0103 isp\u0103\u015fire de pacate, prin implinirea canoanelor, atunci, acela va raspunde la Judecat\u0103. Dumnezeului nostru slava, acum si~pururea si in vecii vecilor! Amin."},{"title":" Despre feciorie, bl\u00e2n