390

Nemțișor plin de dor

Publicat în urmă cu 3 luni, în Parohia Saveni, de

Nemțișor plin de dor

"În momentul în care am aflat de invitația ce ni s-a oferit, spre a participa la Tabăra Nemțișor, sufletul mi-a fost năvălit de sentimente puternice, în special de frica, deoarece obișnuiesc sa îmi fac prieteni destul de greu. Mi-a luat ceva timp sa iau decizia de a participa și aceasta am făcut-o cu gândul ca vom fi adunați în numele lui Hristos. Asa ca, duminica, după ce am participat la Sfânta Liturghie, am plecat. Pe drum am văzut peisaje spectaculoase și am discutat despre ce așteptări avem de la aceasta tabăra. După un drum foarte lung, cu pași timizi, dar plini de nerăbdare, am pășit în Poiana Prieteniei, la Nemțișor. Mirosul puternic al aerului curat și al ierbii au fost primele pe care le-am simțit, apoi am simțit căldura cu care am fost întâmpinați de părintii și voluntarii de acolo. Ne-am acomodat repede cu condițiile noi de viață datorită unității ce ne înconjura. Am vizionat, cu mari emoții, câteva filme despre evenimentele din trecut și despre nemăsurata dragoste a lui Dumnezeu față de noi, filme ce mie mi-au adus lacrimi în ochi. În fiecare dimineață am participat împreună cu frații noștri de peste Prut, dar și cu cei din alte tari ale Europei, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Toți aveam aceeași cerere: unitate între noi, pentru a fi mult mai puternici împreună și pentru a nu ne pierde credința. 

Am fost împărțiți pe grupe, iar eu nu cunoșteam pe nimeni din grupa în care eram repartizată. La îndemnul moderatorului am făcut cunoștință cu ceilalți, moment în care am observat că avem caractere asemănătoare. Am redescoperit împreună cu moderatorii înfăptuirea Marii Uniri, iar mai apoi am luat parte la câteva conferințe, unde am aflat mai multe despre istoria noastră și am înțeles cât de important e sa fim uniți, să ne ajutăm și sa renunțăm cât de puțin la noi pentru cei și ceea ce ne înconjoară. Când seara s-a lăsat, am participat la parada steagurilor și ne-am reprezentat cu mare cinste episcopia. Am simțit fiecare emoție, dar cea principala a fost de bucurie; de bucurie presărată cu câțiva stropi de frica. Îmi era teama ca nu cumva, prin prisma emoțiilor ce mă treceau, să-mi uit îndatoririle privind parada și să îi încurc pe ceilalți.

Ploaia, semnul bogăției, ce a fost binecuvântată de Dumnezeu și care ne-a însoțit aproape la fiecare pas, nu ne-a împiedicat să ne facem prieteni noi, de la care am învățat câte ceva.

Spre întristarea tuturor participanților această experiență a ajuns la final, iar noi am împărtășit impresiile despre Tabără de la Nemțișor, pe care o iubim și la care ne vom întoarce de fiecare dată cu nerăbdare și dragoste. 

Din punctul meu de vedere, această experiență m-a învățat ce înseamnă smerenia, dragostea față de aproapele meu, cât de important e să îmi cunosc istoria și valorile ce îmi unesc neamul."

- Cărăbuș Ana-Maria Alberta

Membră ATOR - Săveni, 14 ani

Trimite
Powered by InterChat

π 0.00732 sec - PID: 13261