70

CENTENARUL. Cultul eroilor în viața Bisericii (VI)

Publicat în urmă cu 16 zile, în Parohia Plevna, de

Sfârșitul Războiului celui Mare și realizarea Unirii vor duce la rânduirea cultului eroilor:

• Se edifică mari monumente comemorative naționale: Catedrala Încoronării de la Alba Iulia, Mausoleul de la Mărășești, Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman, Mausoleul din Parcul Carol, Mormântul Eroului Necunoscut, Arcul de Triumf. Toate comemorează eroii României din Primul Război Mondial, la finalul căruia aproape toate teritoriile locuite de români s-au găsit pentru prima dată reunite la un loc . 

• Tot între războaie, în majoritatea comunelor, dacă nu în toate, prin implicarea Societății Mormintele Eroilor căzuți în Război sunt edificate monumente comemorative locale: acvila cruciată, ostașul în avânt cu stindardul în mână, diverse întocmiri cruciforme, plăci comemorative. Până în ziua de astăzi noi datorăm celor ce au luptat în Primul Război Mondial nu doar Unirea cea Mare ci și smeritele monumente existente în fiecare comună;

• Din aceeași perioadă moștenim, în Biserica noastră, pomenirea generală a eroilor la Înălțarea Domnului. Aceasta se datorează primului Patriarh al României, Miron Cristea, care în anul 1920 face această propunere în dubla sa calitate de Președinte al Societății Mormintele Eroilor căzuți în Război și Mitropolit Primat, Președinte al Sfântului Sinod. Rânduiala aceasta a fost reluată în Biserică din 1990, iar în hotărârile Sfântului Sinod din 1999 și 2001 s-a revenit la tradiția ca sărbătoarea Înălțării Domnului să fie consacrată ca Zi a Eroilor și Sărbătoare națională bisericească, Legea 379/2003 conferind acestei zile statutul de sărbătoare legală în care nu se lucrează .

• După Marea Unire din 1918, demersul pentru înălţarea unei Catedrale în Capitala ţării, drept recunoştinţă adusă Bunului Dumnezeu pentru înfăptuirea României Întregite, având hramul Înălțarea Domnului, a aparţinut aceluiași mitropolit primat Miron Cristea (o face și când este înscăunat ca patriarh). La rugămintea sa, Regele Ferdinand adresează Sfântului Sinod, la 10 mai 1920, un hrisov regal prin care se vesteşte hotărârea de a ridica în Bucureşti o biserică monumentală în amintirea victoriei armatelor române în războiul de întregire. De menționat că marele Mausoleu de la Mărășești era gândit a fi numit și a „funcționa” drept „Biserică a Neamului” prin preoţii ei, care vor veghea pentru îndeplinirea slujbelor religioase şi se vor îngriji de bunăstarea bisericii şi a criptelor mortuare, precum şi de întreaga aşezare ce se va ridica acolo, pentru slăvirea scumpilor noştri eroi .


Trimite
Powered by InterChat

π 0.01034 sec - PID: 30340