154

Taina "dezlegării la pește"

Publicat în urmă cu 22 de zile, în Parohia Plevna, de

"Cetăţean al unei cetăţi alese, am făcut acest (mormânt), din viaţă, pentru a avea în vedere un loc spre a depune aici trupul meu, eu, Abercius, ucenicul Păstorului celui sfânt, care paşte turmele de oi pe munţi şi pe câmpii, 

Cel care are ochii mari, privind [. . .] în sus. 

Acesta, într-adevăr, m-a învăţat (să păstrez) Sfintele Scripturi, El, cel care m-a trimis la Roma să privesc împărăţia 

și să văd pe împărăteasa cea cu veşmânt şi încălţăminte de aur. 

Am văzut acolo, de asemenea, poporul care are o pecete strălucitoare. Şi am văzut câmpia Siriei şi toate orașele; Nisibi, de asemenea, trecând Eufratul. Am găsit pretutindeni oameni de aceeaşi credinţă, având pe Pavel însoţitor de drum. Pretutindeni mă conducea credinţa. Şi mi s-a dat în orice loc ca hrană peştele din izvor, foarte mare, curat, pe care l-a pescuit o Fecioara curată, iar pe acesta îl dă prietenilor continuu spre mâncare, 

adăugând un vin curat, pe care-l dădea amestecat cu apă şi cu pâine.

Eu, Abercius, am pus să fie scrise aici acestea, având, într-adevăr, şaptezeci şi doi de ani. 

Cel ce înţelege acestea şi crede la fel să se roage pentru Abercius." (Epitaful lui Abercius, + 167)


Inscripţia lui Abercius menţionează o serie de simboluri, între care cel mai vizibil este peştele. Ceea ce este însă remarcabil este legătura directă pe care o face cu Euharistia, cu Hristos Însuşi împărtăşit prin elementele euharistice celor ce cred în El. Acest lucru confirmă un detaliu prezent şi în simbolurile din catacombe, acolo unde avem în numeroase rânduri schiţate forme de peşti cu pâine şi strugure în gură.


Aşadar, nu este vorba doar despre un semn de recunoaştere a creştinilor, ci, mai ales, o trimitere directă către esenţa Vieţii creştineşti, împărtăşirea de Hristos prin cuminecare. Aceasta înseamnă că elementele simbolice erau centrate cultic şi semantic pe Euharistie şi înconjurau cifrat taina însăşi. 


O altă inscripţie, datată după cea a lui Abercius, însă asemănătoare în stil şi sens acesteia, foloseşte acelaşi limbaj criptat ce trimite către taina tainelor:

„O, neam divin al peştelui ceresc, cu inimă cuviincioasă primeşte viaţa nemuritoare printre muritori. Întinereşte-ţi sufletul, prietenul meu, în ape dumnezeieşti, de la izvoarele înţelepciunii veşnice, care dă bogăţii adevărate. Primeşte gustoasa hrană a Mântuitorului celor sfinţi. Bea, mănâncă, luând peştele cu ambele mâini”.

Autorii antici Îl numesc pe Domnul Hristos „peştele ceresc”. Imaginea unei nave, prin care este simbolizată Biserica, este purtată de un peste, ceea ce arată că Biserica se întemeiază pe Hristos, Fondatorul ei.

Atunci când este reprezentat Hristos în mijlocul creştinilor uniţi cu El, prin botez, se pictează mai mulţi peştişori înconjurând un peşte mai mare.

„Suntem nişte peștisori (scrie Tertulian), ne naştem în apă precum peştele nostru (Ihtys) şi nu suntem mântuiţi decât dacă rămânem în apă”. Acest simbol a constituit şi un prim simbol de credinţă, prin asocierea literelor cuvântului lhtys cu mărturisirea „Iisus Hristos al lui Dumnezeu Fiu Mântuitor”. Hristos este prezent prin afirmarea numelui Lui aşa cum este şi prin imaginea peştelui. Crestinii purtau la gât pestisori din metal, din piatră sau sidef, pe care figura inscripţia: „fie mântuirea Ta” sau „mântuieşte-mă”. (Diac Dr L. Drăghicenoiu)

Urmând practicii creștinilor din timpurile începutului, creștinii de astăzi, din Plevna, după ce s-au pregatit prin post, rugăciune și fapte bune, au primit la sarbatoarea Intrarii în bisetică a Maicii Domnului, 2018, hrana nemuririi, Euharistia, ca pe o binecuvântată "dezlegare la pește", înțeleasă ca unire de taină cu Domnul Iisus.

Trimite
Powered by InterChat

π 0.01332 sec - PID: 26708