49

Trepte spre închinarea în duh și adevăr (LVII)

Publicat în urmă cu 17 zile, în Parohia Plevna, de

Mântuitorul, desăvârșitorul Legii Vechi


Când ascultătorii mesajului Său manifestă deschidere pentru primirea noilor învățături, precum se vede în convorbirea cu femeia samarineancă, trasează principiile generale ale cultului nou și anume universalitatea și închinarea în duh și adevăr. Cinstirea lui Dumnezeu cu sinceritate și curăția inimii, iar toate formele și actele lui exterioare, pentru a căpăta valoare înaintea lui Dumnezeu, trebuie să poarte pecetea unei trăiri și simțiri lăuntrice curate , specificând destul de clar că „Dumnezeu nu vrea o închinare prin formele iudaice legate de un loc, ci o închinare prin fapte bune și prin credință dreaptă. Între aceste două coordonate este o strânsă legătură, căci prin credință se arată clar că Dumnezeu este un Dumnezeu al iubirii, care cere și de la oameni fapte de iubire, și nu forme exterioare ce nu schimbă pe om” . 

  Deci, cu alte cuvinte, Mântuitorul nu respinge cultul iudaic ci îl spiritualizează fie prin oferirea învățăturii corecte asupra închinării (ca în cazul discuției cu samarineanca, sau atunci când învață pe ucenici rugăciunea Tatăl nostru), fie dezaprobând în chip fățiș practicile ritualiste evreiești, când adesea combate „formalismul cultului iudaic, amintind cuvintele proorocilor, prin care Dumnezeu îi mustră, arătând că prețuiește mai mult dreptatea, mila și pacea, decât jertfele sângeroase și arderile de tot. Domnul izgonește cu biciul pe neguțătorii din Templu, ce transformaseră casa lui Dumnezeu în casă de negoț, iar pe cărturarii și fariseii fățarnici, ce dădeau zeciuială din izmă, mărar și chimen, dar erau plini de răutate și fățărnicie îi aseamănă cu mormintele văruite.”

Trimite
Powered by InterChat

π 0.00971 sec - PID: 20442