50

Sinodalitate și autocefalie în istoria BOR (XIX)

Publicat în urmă cu 25 de zile, în Parohia Plevna, de

Statutul BOR din 1925


Drepturile patriarhului


  Statutul din 1925, pe baza sistemului mitropolitan viza conservarea și extinderea drepturilor mitropolitului asupra demnității patriarhale :

• a veghea să nu se aducă vreo atingere credinței;

• dreptul și datoria să se respecte canoanele și legiuirile bisericești;

• a se îngriji ca mitropoliții și ceilalți ocârmuitori bisericești să-și îndeplinească cu exactitate însărcinările;

• are dreptul de a fi pomenit de mitropoliți la serviciile bisericești cum și de a întări și hirotoni pe mitropoliții și arhiepiscopii ce depind de patriarhie;

• judecă și hotărăște strămutarea mitropoliților și arhiepiscopilor;

• convoacă sinoadele partiarhale și le conduc.


  De notat că „ până în 1948, patriarhul nu avea niciun drept potrivit funcției patriarhale, ci numai drepturi onorifice, nici Patriarhia nu reprezenta o instituție, ci doar un nume deosebit” .

   În Biserica Ortodoxă Română, de la întemeierea patriarhului în anul 1925, până în 1948, nu s-au precizat pe baza de lege, drepturile patriarhului, rămânând la redactarea articolului 3 din Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal si mitropolitan al Ungro-Vlahiei, la rangul de scaun patriarhal, care spune: „Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane se va bucura de toate drepturile recunoscute de sfintele canoane si legile tarii”

   Patriarhul avea în special dreptul de a convoca și prezida sinodul patriarhal, alcătuit din toți mitropoliții și episcopii din cuprinsul patriarhatului.


Trimite
Powered by InterChat

π 0.00929 sec - PID: 24304