50

CENTENARUL. Cultul eroilor în viața Bisericii (II)

Publicat în urmă cu 28 de zile, în Parohia Plevna, de

Secolele XVII și XVIII n-au mai cunoscut episoade în care apărarea ființei naționale: adică apărarea credinţei strămoşeşti, a patriei şi a integrităţii sale teritoriale şi spirituale să ducă la întruparea spiritului eroic în persoane concrete și exemplare, cunoscute și recunoscute social. 

Iată însă că în 1848, eroismul începe din nou să încolțească. Lupta din Dealu Spirii arată că ostașii români, (pornind de la un argument principial, reliefat în atitudinea colonelului Radu Golescu care, la cererea lui Kerim-Pașa de a-și dezarma ostașii, a răspuns cu mândrie că „datoria unui soldat este să moară cu arma în mână și că mai mulțumit este în acest caz decât să se vadă dezarmat” ,) au dat dovadă de un puternic spirit vitejesc antiotoman, luptând curajos mai bine de două ceasuri și jumătate sub conducerea căpitanului de pompieri Pavel Zăgănescu.

Dată fiind evoluția tehnologică a comunicațiilor (folosirea telegrafului), în timpul Războiului de Independență, societatea românească a trăit experiența luptei și a jertfei, aproape „în direct”. Calea cea mai sigură prin care poporul primea informațiile despre starea luptelor, era prin intermediul slujirilor bisericești, era calea rugăciunii, a slujbelor, a rânduielilor liturgice instituite special pentru evenimentele în desfășurare. Astfel, la 3 zile după declararea independenței, la 12 mai 1877, mitropolitul Calinic, Primatul României, trimite instrucțiuni protopopilor, și prin ei tuturor preoților, „să se facă rugăciuni în toate bisericile la utrenie și Liturghie pentru ca Providența, în împrejurările de față, să ajute înălțimii sala Domnului Țării și armatei creștine, ca să le dea biruință asupra vrăjmașului” .

Luptele devenind grele, la 7 august, mitropolitul Calinic poruncește „ca în toate bisericile să se facă privegheri și rugăciuni pentru ca Milostivul Dumnezeu, în împrejurările de față, să ajute armatelor creștine în lupta asupra inamicului” . Peste exact o lună, la 7 septembrie, preoții erau îndemnați: „să invite pe enoriașii sfințiilor voastre a vă însoți deseară spre joi, la biserica de care aparține fiecare la Priveghere, asemenea și dimineața de 8 septembrie, asistând la celebrarea ceremoniei funebre a parastasului pentru sufletele ostașilor români și ruși, ce au murit în lupta pentru patrie, fiind azi zi de doliu National” .


Trimite
Powered by InterChat

π 0.01278 sec - PID: 26078