74

Copil de preot în anii 40, repere de arheologie sentimentală( XX)I

Publicat în urmă cu o lună, în Parohia Plevna, de

Perseverența maternă a exercitat-o mama și mai târziu, venind după noi pe la școli sau chiar pe la locurile de muncă, să vadă Dumneaei cum ne-am aranjat și ne cum ne manifestăm. Interesant este că foarte greu își lăsa rostul gospodăriei, biserica si satul pentru a merge pe alte coclauri. Asa a ajuns pe Valea Jiului, dar și la Chițcani sau la Năvodari. Dar pe unde n-a mai fost? Era apreciată ca părinte inimos și pe la școlile pe unde eram. Îmi reamintesc o scenă când realmente a fost pusă în mare încurcătură, chiar de profesorii înșiși.


Astfel, vine dumneaei la școala de construcții la care eram eu și fratele mai mare (pentru originea socială proscrisă fusesem interziși la liceu!) și, la primul profesor întâlnit, se interesează de fiul cel mare. Profesorul a luat foc reclamându-l ca răul clasei. Mama îl roagă să-l cheme de la clasă și intră în cancelaria plină de profesori să-i dea situația din catalog. În timpul acesta apare fratele, la care mama, o mână de om, îi trântește o scatoalcă de toată cancelaria rămâne paf. Imediat apare în cancelarie și profesorul de matematica, fac cunoștinta și încântat, o intreabă dacă este rudă cu elevul de față. Aflând că este mama lui, se miră și începe cu o serie de elogii la adresa fratelui (cum că ar fi cel mai bun elev din acea clasă) la care mama rămâne compet bulversată, dar și mândră de ce băiat are. (prof Vasile Constantin- MAO)

Trimite
Powered by InterChat

π 0.01435 sec - PID: 23549