147

1958: Episcopul Valerian își apără turma de...insecte (V)

Publicat în urmă cu 3 luni, în Parohia Plevna, de


Oricât ar vrea iehoviştii să schimbe înţelesul textelor din Sf. Scripturi privitoare la iad, adevărul rămâne şi nu se poate nimici. Iar adevărul este acesta: în afară de cer şi rai există şi un al doilea loc în care va fi pedepsită nedreptatea, crima, şi acest loc este iadul, sau locul de chin şi de osândă. Căci nu se poate admite ca cei răi, cei ce au făcut fapte rele şi au batjocorit măreţia, bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu, să primească aceeaşi răsplată ca cei ce şi-au împlinit cu sfinţenie datoriile către Dumnezeu şi semenii lor, nefăcând rău nimănui, ci numai bine şi suferind chiar prigoană şi maltratări din cauza celor răi. 


Nu se poate admite ca bogatul lacom, care o viaţă întreagă a trăit în îmbuibare şi dezmăţ, împilând şi asuprind pe alţii, să meargă la loc de desfătare şi fericire, iar săracul, care a suferit şi a răbdat lovituri şi s-a trudit din greu în nădejdea unei vieţi mai bune, să nu fie învrednicit după moarte cu o răsplată mai bună decât cel dintâi. 

Toate religiile vorbesc despre un loc de osândă pentru cei răi. În toate veacurile a existat credinţa într-un loc de pedepsire a fărădelegii după moarte.

Biserica Ortodoxă învaţă: „Locul unde petrec sufletele păcătoşilor se numeşte cu felurite numiri. .. însă toate arată acel înţeles, că locul în care se vor arunca sufletele ce au ieşit de aici aflîndu-se sub mânia cerească şi a oamenilor lepădaţi, este locul osândei şi al mâniei dumnezeieşti . . .“


Sf. Scriptură ne arată, în atâtea pagini ale ei, existenţa iadului şi chinuirea celor răi şi păcătoşi. 

E adevărat că în Vechiul Testament cuvîntul „șeol“ exprimă uneori înțelesul de groapă sau mormânt, alteori înţelesul de iad, adică al unui loc de osândă şi chinuire, însă tâlcuirea trebuie să țină seama de context: „Domnul omoară şi învie: El pogoară în iad şi iarăși scoate“ (I. Sam. 2, 6). 


Păcătoşii vor tremura în Sion şi pe cei fără de lege fierul îi va cuprinde Care din noi poate să îndure focul mistuitor, care din noi să stea pe jarul ce de veci?“ (Is. 33, 14). 

Oare Jarul cel de veci e groapa din cimitir, sau iadul? Dacă ar fi numai groapa, mortul n-ar simti jarul.


Căci Tu stăpâneşti peste viaţă şi peste moarte și cobori până la porţile iadului şi iar ridici (Inț. Sol. 16, 18).

Dumnezeu, stăpânul vieţii şi al morţii, poate lăsa sufletele în iad şi poate să le scoată.


„Iar fiii Impărăției vor fi aruncaţi în întunericul cel mai de afară: acolo va fi plâns şi scrîșnire de dinți“ (Mt: 8, 12). 

Întunericul şi plînsul şi scâşnirea de dinţi, nu este mormântul din cimitir. Căci nu poate fi plâns şi scrâşnire de dinţi într-o groapă din cimitir. Desigur, aici e vorba de chinurile din iad. 


Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu-l pot ucide: ci vă temeţi mai vârtos de Acela, care poate să piardă și sufletul și trupul în Gheena“ (Mt. 10, 28). 

Iehoviştii zic că Gheena e un loc (o vale) de ardere şi nimicire Ia marginea Ierusalimului. 

Dar cum poate să fie ars şi nimicit sufletul într-un astfel de loc? Sufletul este de natură spirituală şi nu poate fi ars de focul fizic. Sub cuvântul Gheena se înţelege aici iadul. Nu vă temeţi de oameni -voia să spună Mântuitorul: -care pot să ucidă trupul, ci să vă temeţi de Dumnezeu, care poate să vă piardă şi să vă osândească sufletul în iad.


Trimite
Powered by InterChat

π 0.01025 sec - PID: 10430