99

Sinodalitate și autocefalie în istoria BOR (XIII)

Publicat în urmă cu 3 luni, în Parohia Plevna, de

Aspecte canonico-juridice ale reformelor bisericești din sec. XIX

2. Statutul mitropolitului Ungrovlahiei

  

  Conform rânduielilor canonice, can 34 ap, sinodul Bisericii Române trebuia condus de un președinte al acestuia. Asupra titlului președintelui și a scaunului ce dobândea această prerogativă istoria epocii respective cunoaște multe aspecte, ce încep aspecte legale ale acordării titlului, titlul oficial, scaunul ce deține titulatura respectivă, competențe bisericești.

 

Legile de înființare și reglementare a instituției Mitropolitului Primat

  Urmare a două condiții istorice obiective- unificarea administarațiilor bisericești din amândouă Principatele Române și ulterior a certei pentru primație, inițiată de Mitropolitul Moldovei, se elaborează, în cadrul sistemului legislativ de stat și bisericesc în conformitate cu principiul enunțat de can. 17 IV-lea Ec. şi can. 38 Trulan ce arată că organizarea bisericească trebuie să urmeze organizării politice de stat, cadrul legislativ pentru buna desfășurare a activității și misiunii Bisericii prin două legi și două regulamente:

·        Decretul organic din 1864

·        Regulamentul interior al Sinodului general al Bisericii Române 1865

·        Legea Organică din 1872

·    Regulamentul pentru atribuțiile de precădere ale Mitropolitului Primat al României din 1872

 

 

Titulatura președintelui Sinodului

  Este știut că cea mai înaltă demnitate bisericească în țările române, era cea de mitropolit, denumind pe arhiereul ce-și avea scaunul în capitala țării.

  Titlul de arhiepiscop, inferior față de mitropolit (în Biserica noastră și în cele slave), era deja în titulatura mitropoliților Ungrovlahiei și Mavrovlahiei din sec XV.

  Statutul de exarh, ce s-ar fi potrivit situației, precum și ordinii ierarhice a demnităților bisericești superioare în Ortodoxie, definea însă, în Biserica Principatelor un alt concept, acela de reprezentant, delegat, împuternicit al Patriarhului Ecumenic pentru creștinii din Transilvania, fiind în titulatura mitropoliților din Țara Românească și Moldova din timpuri străvechi.

   Ultimul titlu ar fi fost în ordinea dată cel de patriarh. Legiuitorul s-a abținut însă de la această denumire a întâistătătorului Bisericii românești, preferând terminologia latină: „Patriarh și primat au tot aceeași semnificație, diferența e că „patriarh” e vorbă grecească iar „primat” e vorbă latinească”.

   Așa s-a ajuns ca președintele Sinodului să poarte titlul de Mitropolit Primat (Primar, Primate, Primat al României).


Trimite
Powered by InterChat

π 0.01054 sec - PID: 13253