129

O predică a Sfântului Chiril, temei pentru Imnul Acatist

Publicat în urmă cu 5 luni, în Parohia Plevna, de
„Văd o strălucitoare adunare de sfinţi care au venit toţi cu înflăcărare chemaţi de Sfânta şi Născătoarea de Dumnezeu Maria cea Pururea Fecioară. Căci pe mine, care trăiam în multă întristare, venirea sfinţilor Părinţi mi-a preschimbat-o în bucurie. Acum s-a împlinit cu noi dulcea vorbă a scriitorului de imne David: „Iată, ce frumos şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască în acelaşi loc” [Ps 132, 1].

Să te bucuri primind de la noi această salutare, Sfântă şi Tainică Treime, Care ne-ai chemat pe noi toţi în această biserică a Născătoarei de Dumnezeu Maria.

Să te bucuri primind de la noi această salutare, Marie Născătoare de Dumnezeu, vasul august al întregii lumi, făclia cea nestinsă, cununa fecioriei, sceptrul Ortodoxiei, templul de nesurpat, locul de încăput al Celui Neîncăput, mama şi fecioara, prin care primeşte nume în Evanghelii Cel binecuvântat Care vine în numele Domnului [Mt 21, 9]. Să te bucuri, cea care ai încăput într-un pântec fecioresc sfânt pe Cel Neîncăput, prin care Sfânta Treime e slăvită şi închinată în toată lumea locuită, prin care cerul se veseleste, prin care îngerii şi arhanghelii se bucură, prin care demonii sunt puşi pe fugă, prin care diavolul ispititor a căzut din cer, prin care făptura căzută e luată iarăşi la cer,prin care toată firea ţinută în nebunia idolilor a venit la recunoaşterea adevărului, prin care se face credincioşilor botezul sfânt, prin care vine untdelerrmul veseliei, prin care au fost întemeiate bisericile din toată lumea, prin care neamurile [păgâne] vin la pocăinţă -şi ce spune multe?- prin care Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu a strălucit lumină celor ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii [Mt 4, 16], prin care profeţii au prevestit,

prin care apostolii vestesc mântuire neamurilor [păgânilor], prin care morţii se scoală,

prin care împăraţii împărăţesc prin Sfânta Treime.

Şi cine dintre oameni poate să o rostească pe mult lăudata Marie? Pântecul cel fecioresc o, minune! Minunea mă înmărmureşte. Cine a auzit vreodată de un constructor care şi-a construit un templu propriu şi e oprit să locuiască în el? Cine se va simţi insultat numind-o mamă pe roaba lui?

Se bucură aşadar iată toate. Marea s-a supus recunoscându-i pe cei robi împreună cu ea, şi păşirea sfinţilor a prefăcut în senin valurile ei cu sălbatice săltări; căci ea, care le ridica, şi-a adus aminte de glasul Mântuitorului care spune: „Taci! Amuţeşte!” [Mc 4, 39]. Iar călătoria părinţilor a prefăcut în pace pământul străbătut de tâlhari, pentru că „cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea” [Is 52, 7; Rm 10, 15]. Care pace? Iisus Domnul nostru, pe Care L-a născut Maria, cum El Însuşi a voit. Căci de ce să iscodesc şi nu să fiu prietenos cu Scriptura?

Îmi vei vorbi de tăgăduirea iudeilor? Profetii i-au denunţat de la început că, plănuind din proprie iniţiativă să-L omoare pe Hristos, erau chemati la tăgăduire. Dar de amara boală a lui Arie? Poftă a ciumatei iubiri de scaun [episcopal]! Dar cugetul fără nume şi fără Dumnezeu al lascivităţii eline [păgâne]? O faptă a neştiinţei!

Şi ce mai trebuie spus? Acest om [Nestorie] a întrecut în răutate orice păgân care umblă în carnavaluri nelegiuite. Căci păgânii, care nu cunosc Scriptura, Îl hulesc de multe ori pe Dumnezeu fără voie. Dar acesta, care ştie toată Scriptura, ba, îndrăznesc să spun, urzeşte şi descântece magice, nu s-a aplecat autentic spre Scriptura insuflată de Dumnezeu, ci s-a plecat spre ea pentru argint şi aur [cf. FA 20, 33] orbit şi tulburat la minte de nebunia pentru negoţuri.

Vrând să te înstrăinezi pe tine însuţi prin blasfemie de scaun[ul episcopal], te-ai şters pe tine însuţi din registrul fraţilor, necunoscându-L pe Cel ce ţi-a dăruit sorţul de arhiereu. De ce nu te-ai lăsat convins de Pavel care spune: „Şi dacă un înger din cer ar binevesti altceva decât ni s-a binevestit, să fie anatema!” [Ga 1, 8]. Dar Pavel n-a făcut să înceteze gândul tău gol. Dar Isaia care zice: „Iată, fecioara va lua în pântec şi va naşte un fiu şi vei chema numele lui Emanuel, care se tâlcuieşte <
Să fie de ajuns acestea spuse de noi împotriva acestuia. „Dumnezeu este judecător şi răsplătitor fiecăruia după faptele lui” [Rm 2, 6]. Fie ca noi să tremurăm şi să ne închinăm unităţii, să ne facem ascultători de preaiubitul de Dumnezeu împărat şi să fim supuşi stăpânirilor şi autorităţilor [cf. Tit 3, 1], şi să tremurăm şi să venerăm Treimea Cea nedespărţită, lăudând-o pe Pururea Fecioara Maria, adică Sfânta Biserică, şi pe Fiul şi Mirele ei nepătat; că Lui se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.”

Această predică a fost rostită de Sf Chiril al Alexandriei, la 10 iulie 431, in timpul sinodului IV ecumenic, cu prilejul întâmpinării delegaților papei Celestin în biserica Maicii Domnului din Efes. (E. Toniolo, Acatistul Maicii Domnului explicat)
Trimite
Powered by InterChat

π 0.01071 sec - PID: 10596