56
În viața noastră, modernă, avem un număr enorm de ispite, diferite. Din paginile revistelor și ziarelor, prin radio și televiziune, aceste ispite se revarsa asupra noastră într-un torent, chemandu-ne la inavutire, la imbuibare, la o viață de lux; ele ne cheama la iubirea de sine, la egoism și la o viață dedicata noua si propriilor noastre plăceri, si nicidecum la a-i sluji pe altii.

Aceste ispite nu-i cheama pe oameni la lucru, nu-i învata pe oameni dragostea adevărată, ci mai degrabă ii indeparteaza pe ei de iubirea autentică.

În aceasta constă limitarea noastra teribila, din cauza careia am si devenit oameni nefericiti. Nu poate fi fericit cineva, daca toată viața lui traieste doar pentru el însuși, daca dobândește lucruri doar pentru el însuși, și daca nu le oferă nimic altora. Acești oameni sunt cei mai nefericiti.

În schimb, există oameni care nu sunt deloc bogați – acestia pot fi chiar si săraci – dar care sunt generosi în sărăcia lor, generosi în sufletul lor și în calitățile lor spirituale, care sunt gata să împărtășească si ultima lor bucată de pâine, cu alții.

Și, dacă ii compari cu cei amintiti mai sus, acestia din urmă sunt mereu veseli. Fețele lor nu li se întunecă, ci ei se bucură și mulțumesc Domnului pentru ceea ce Domnul le-a dat.

De ce? Pentru că ei nu trăiesc pentru ei înșiși, ci de dragul altora.

Exista o extrem de importanta calitate în viața acestor oameni: auzul lor și ochii lor interiori sunt întotdeauna îndreptati catre Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este sursa puterii lor spirituale.

Când ne amintim de vindecarea celor doi orbi din Evanghelie, care nu aveau vedere pentru a se bucura, la randul lor, de deplinătatea fericirii umane, ar fi bine sa ne uităm la noi înșine și la propriile noastre vieți…

Chiar și cu sațietatea, cu prosperitatea și cu abundența pe care le avem, de cele mai multe ori spunem că suntem nefericiti.

Ce fel de fericire ne lipsește? Ne lipsește fericirea de a-L vedea și de a-L auzi pe Dumnezeu în viețile noastre. Ne lipsește această energie duhovnicească, această putere divină, care ar umple viețile noastre și, prin care – indiferent de abundență sau de avere – viața noastră, s-ar bucura de plinătatea fericirii umane.

Care este calea de ieșire din situația noastră jalnică spirituală, în care întreaga noastră societate pare a fi scufundata? Există o singură cale de ieșire, si anume cea din Evanghelie: să cautam prezența lui Dumnezeu în viața noastră, din toate puterile noastre; ca orbii care, atunci când au auzit că Domnul trecea pe acolo, s-au grabit sa se imbogateasca prin El. Când auzim că există lucruri sfinte, sau o biserică, când auzim glasul clopotelor și al predicilor, atunci când auzim vocea unei vieți evlavioase, trebuie să ne grăbim acolo. Dumnezeu este acolo, Il putem întâlni și putem primi schimbarea și vindecarea in viețile noastre.

Domnul milostiv sa ne atinga si sa ne vindece cu Bratul Sau Dumnezeiesc, cu Dumnezeirea Sa, cu vindecarea și schimbarea Sa! Astazi, am adus neputințele si infirmitatile noastre duhovnicesti in Biserica lui Dumnezeu și înaintea Fetei Sale, oferindu-le, Lui, spre vindecare prin sfintenia lucrarii Sale Dumnezeiesti. Amin!

Traducerea unui fragment din predica tinuta de Mitropolitul Mercurie de Rostov si Novocerkask, in Biserica Adormirii Maicii Domnului din Nedvigovka
Trimite
Powered by InterChat

π 0.01655 sec - PID: 11284