31

Slujire si ascultare

Publicat în urmă cu 5 ani, în Lonews
Motto:

”Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti;

Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.”

Evanghelia de la Luca X/41-41

Cred ca ar trebui sa avemn in vedere un lucru esential pentru existenta noastra. Si anume, faptul ca viata noastra pe acest pamant inseamna cu mult mai mult decat a vietui pur si simplu.

Ducem cu noi o stare de dualitate sufleteasca. Viata noastra este mai mereu condusa, ba de o forta, ba de alta. Sta in noi, fie modelul Martei, fie cel al Mariei.

Incercam sa ne pliem existenta pe unul din aceste modele, uitand ca a fi crestin inseamna sa poti combina aceste doua modele. La fel, excesul din viata noastra aduce cu sine o instrainare de tot ceea ce inseamna traire crestina. Spunea Sfantul Maxim Marturisitorul:

“Cea mai grozava dintre caderi, este cea de-a dreapta.”

Adica, vrea sa spuna Sfantul, cu adevarat sunt pierduti cei care, inselati de un soi de mandrie si suficienta duhovniceasca, ajung sa se considere deja drepti, invatati si credinciosi. Acestia uita ca, in permanenta, omul trebuie sa urmeze sfatul Sfantului Apostol Pavel: “…cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră.” Filipeni 2/12

Asadar, ce trebuie sa alegem?

O alegem pe Marta?

Sunt destui cei care cred ca numarul de pelerinaje, de slujbe, de rugaciuni, de icoane, ajuta la ceva. Cred ei, cu tarie, ca simpla executare exterioara are greutate in ecuatia manturirii. Cred, ei, ca Hristos le va da lor dupa cantitate. Acestia uita ca tot Hristos este si Cel care spune:

“Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.”

Iata, deci, cum trateaza Hristos pe acest soi de farisei.

Marta, este drept, slujea si se caznea sa fie o gazda buna. Dar, oare, Hristos, pentru mancare era acolo? Pentru ce intrase el in acea casa? Pentru un blid cu mancare?

Avem tendinta sa ne comportam excesiv. Avem in noi tendinta teatralizarii si a gesturilor histrionice. Cineva m-a intrebat odata de ce nu port cruciulita la gat si i-am raspus ca ma straduiesc sa o port in inima. Asta nu inseamna ca judec pe cineva care poarta. Pur si simplu eu nu port.

Biserica este atat de plina de urmase ale Martei, incat acei catehumeni care vin la Ortodoxie, pot sa fie foarte usor stricati. Pot ajunge sa creada ca simpla respectare a unor reguli si ritualuri, este suficieta. Unde este multa ravna, dragostea curata si credinta adevarata nu isi mai au locul.

O alegem pe Maria?

Ce a facut Maria pentru a fi cinstita de Hristos?

A ales calea Dragostei. A ales sa intre pe usa Dragostei de Hristos si, intrand, sa gaseasca acolo ascultarea. Caci, ascultarea fara dragostea de Cel de Care face aceasta lucrare, este ROBIE. Ce nu stiu multi oameni este simplul fapt ca Hristos asteapta sa fie iubit, in timp ce diavolul vrea sa i te supui. Adica, sa faci ascultare!

Prea mult, din ce in ce mai mult, in sanul Bisericii noastre, "ascultarea", ca rod al dragostei, este inlocuita cu supunerea. Pentru multi, supunerea a devenit moneda de schimb prin care, cred ei, ajung sigur la Mantuire. Nu ai garantia ca iti vei salva sufletul, facand pur si simplu ascultare. Nimeni sa nu fie convins ca va vedea fata lui Hristos, prin supunere.

Exista impresia ca, prin simplul fapt ca urmezi precum un rob toate poruncile primite, esti deja la masa cu Sfintii. Este si aceasta un soi de fuga de raspundere. Aceasta atitudine seamana cu cea avuta de Eva, in Gradina Edenului, care a dat vina, ba pe Adam, ba pe sarpe. La judecata, nimeni nu isi poate salva sufletul, spunand ca a facut ascultare.

Cum ramane cu discernamantul? Cum ramane cu libertatea? Cum ramane cu vointa? Cum ramane cu Harul lui Dumnezeu, Care TREBUIE sa lucreze in noi?

Eu am datoria sa fac ascultare de mai marii mei, nu prin prisma supunerii oarbe, ci prin lumina dragostei ce o port fata de ei.

Ganditi-va. Unii sunteti parinti si aveti copii. Ce preferati sa aveti, un copil care va ascuta pentru ca va iubeste sau un copil care se supune pentru ca sunteti mai mare si mai puternic? Ce alegeti sa fiti? Parinte, sau tiran?

Dumnezeu nu ne impune sa Il iubim. El ne cere sa Il iubim liber. Va indemn la un moment de reflexie.

Avem in fata un catel de plus, de ultima generatie, care poate face tot ce ii ceri, si unul adevarat, viu. Primul executa doar niste comenzi. Te linge, se gudura cu nasul pe langa tine, dar nu te iubeste. Cel viu, insa, te iubeste in chip real. Acest sentiment de ascultare se cladeste prin consolidarea iubirii si a prieteniei.

Asa este si intre oameni. Prea mult am facut, din ascultare, o arma a santajului spiritual.

Unii cauta acea stare de ataraxie sociala, prin ascultarea oarba, crezand ca lipsa oricaror sentimente sau trairi lumesti este un pacat.

Atunci ce este de facut?

Sa incercam sa cladim mai intai o relatie sincera cu noi insine si cu Hristos. Sa avem grija ca nici Marta si nici Maria sa nu primeze, separate, in viata noastra. Sa fim noi insine.

Sa slujim cu masura si din dragoste, si tot din dragoste sa facem si ascultare.

Preot Daniel Ivan
Trimite
Powered by InterChat

π 0.01563 sec - PID: 18314