126
Geometria computațională 3D a fost utilizată în premieră într-o reconstrucție virtuală la-mare-distanță, pentru combinarea unor texte antice cuneiforme.

Atrahasis este una dintre cele mai semnificative piese ale literaturii babiloniene vechi, scrierea supraviețuind peste milenii, pe tablete de lut, înscrise cuneiform. Numai că, cea de-a treia placă a uneia dintre cele mai complete copii care a supraviețuit este spartă.

Dificultățile asociate reconstrucției sale au fost rezumate de Irving Finkel, curator cuneiform în cadrul British Museum, care a explicat, pentru publicația The Conversation [https://theconversation.com/virtual-archaeology-how-we-achieved-the-first-long-distance-reconstruction-of-a-cultural-artefact-91725] , că această a treia placă este împărțită în prezent în două bucăți, despre care nu se putea spune că se potrivesc perfect una cu cealaltă (că se completează într-adevăr), mai ales atâta timp cât manipularea lor este interzisă (riscând să fie distructivă), prima bucată aflându-se în Muzeul Britanic, iar cea de-a doua în Muzeul de Artă și Istorie din Geneva. Această potențială alăturare a celor două plăci a rămas în așteptare timp de 50 de ani, neconfirmată până în prezent la modul fizic. Acum, folosind geometria computațională 3D, nu mai este nevoie de manevrarea fizică a acestora, în schimb construindu-se modele virtuale 3D ale fragmentelor și demonstrându-se că se îmbină, asemenea unui puzzle, perfect. Este pentru prima dată când s-a realizat o reconstrucție virtuală la-mare-distanță a unui text cuneiform.

Multe mii de tablete inscripționate au fost excavate în ultimii 200 de ani, dar ele sunt, de obicei, fragmentate. Piesele sunt în prezent distribuite între colecțiile muzeale din întreaga lume. Acest puzzle enorm și complex, la nivel mondial, 3D, implică un număr necunoscut de tablete complete și incomplete, mai arată aceeași publicație.

Progresele recente în geometria computațională 3D au făcut posibilă crearea unor modele exacte pentru obiecte fizice, pornind de la seturi de fotografii. Acest lucru face posibilă reconstrucția virtuală, indiferent de separarea fizică a fragmentelor.

Probarea fragmentelor în formă virtuală și asocierea potențială poate fi demonstrată, conform specialiștilor, prin cartografierea nivelului "terenului" (topografic, 3D al adâncimii) fiecărui fragment și apoi prin potrivirea vârfurilor și văilor. O potrivire geometrică perfectă poate fi confirmată dacă, la îmbinare, distanța dintre fragmente rămâne zero pe întreaga suprafață de îmbinare.

Astfel, conexiunile virtuale rezolvă, acum, problema separării fizice a fragmentelor, care nu mai reprezintă o barieră în calea reconstrucției virtuale. Pentru îmbinarea celor două plăci amintite mai sus, s-au folosit, spre exemplu, aproximativ 150 de fotografii ale fiecărui fragment, pentru calculul detaliat al modelelor 3D.
Trimite
Powered by InterChat

π 0.01681 sec - PID: 5779